Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
CLUJ-NAPOCA
EDITURA UNIVERSITARA IULIU HATIEGANU
CUPRINS
Introducere
Studiul bibliografic
?? Documentarea bibliografica
?? Instrumentele bibliografice
?? Fisa bibliografica
Tipuri de variabile
?? Variabilele calitative (C)
?? Variabile cantitative (M)
?? Variabile de supravietuire (S)
Culegerea datelor
?? Modul de culegere a datelor
?? Tipuri de culegere a datelor
?? Culegere de tip esantion reprezentativ
?? Culegerea de tip expus nonexpus
?? Culegerea de tip caz martor
Metodologia studiului
?? Etapele unui studiu
?? Pregatirea studiului
?? Elaborarea protocolului de studiu
?? Culegerea si prelucrarea datelor
?? Prezentarea primelor rezultate
?? Analiza si interpretarea rezultatelor
?? Redactarea studiului
Esantion-esantionare
Erori sistematice n studiile medicale
?? Erorile sistematice de selectie
?? Erori sistematice de informare
?? Erorile sistematice de confuzie
Tipurile de studii clinice
?? Descrierea unui fenomen de sanatate
?? Evaluarea unui procedeu diagnostic
sau de depistare
?? Constructia unui studiu de evaluare a unui test/procedeu
diagnostic n functie de modul de culegere al datelor
?? Dificultati practice n evaluarea unui test diagnostic
?? Ce metode diagnostice se evalueaza
Punerea n evidenta a unor factori de risc sau prognostici
?? Cercetarea factorilor prognostici prin culegere
de date tip esantion reprezentativ
I
1
3
3
4
5
6
6
6
7
8
8
9
9
10
11
13
13
13
15
16
16
16
16
18
21
21
22
22
24
27
29
35
37
38
38
42
II
43
44
46
46
47
52
54
57
61
65
57
68
71
74
74
74
74
75
75
76
77
78
79
79
81
82
83
89
91
98
107
107
111
III
119
121
126
126
126
126
127
127
128
128
129
130
130
131
132
132
133
138
143
146
149
151
155
157
164
167
170
175
176
178
180
181
INTRODUCERE
Autorul
STUDIUL BIBLIOGRAFIC
DOCUMENTAREA BIBLIOGRAFICA
Documentarea bibliografica reprezinta studiul cunostintelor existente
n literatura mondiala de profil. Ea constituie o componenta obligatorie n
fiecare din etapele de realizare ale unui studiu.
1. Faza pregatitoare implica o cercetare bibliografica initiala limitata la
marile referinte internationale (reviste generale cum ar fi: Lancet, New
England Journal of Medicine, JAMA, si /sau o revista de referinta ntr-o
specialitate.
Cunostintele acumulate vor servi la:
?? alegerea temei si precizarea subiectului cercetarii
?? definirea obiectivelor studiului
?? cstigarea unei competente n domeniul studiat.
Aceasta reselectie va permite de asemenea elaborarea unei ipoteze de
lucru precise, pertinente, novatoare.
2. Elaborarea planului de studiu este etapa n care cu ajutorul documentarii
bibliografice suplimentare se pot preciza cu exactitate:
?? factorii care vor fi studiati
?? modul de studiu al acestor factori
?? modul de eliminare a activitatilor inutile si a omisiunilor regretabile.
3. Prezentarea rezultatelor necesita o noua revizuire a literaturii recente
pentru a putea fi siguri ca nu a aparut nici o publicare reprezentativa n
domeniu de la debutul studiului. Eventualele date bibliografice
semnificative aparute pe parcurs trebuie integrate n capitolul Discutii.
O parte din practicieni nu au recurs nca la cercetarea bibliografica
informatizata, limitndu-se la consultarea uneia sau mai multor reviste de
specialitate realizate n forma tiparita. Evantaiul de alegere este enorm
(3500 de reviste sunt sistematic indexate n Medline). Pentru documentarea
necesara unei cercetari, acestia pot consulta repertoare bibliografice
tiparite. Acestea apar n marea lor majoritate si n format electronic, pe CD
Rom necesitnd echipament si deprinderi pentru consultare.
Fisiere on-line, pot fi consultate si n bancile de date ale unor
institutii academice si de cercetare prin intermediul retelei Internet.
INSTRUMENTELE BIBLIOGRAFICE
A. Repertoarele bibliografice
1. Index Medicus este un repertoar american retrospectiv de articole.
Clasarea articolelor este dupa subiect. La sfrsitul fiecarui fascicol se
regaseste lista alfabetica a subiectelor si autorilor. Anual apare un volum
recapitulativ al ansamblului fascicolelor.
2. Current Contents, sectiile Clinical Practice si Life Science reprezinta un
repertoriu american saptamnal cuprinznd rezumatele a numeroase
reviste si anumite carti. Periodicile sunt clasate pe discipline; la sfrsitul
fiecarui fascicol exista o clasare alfabetica a subiectelor si autorilor.
Volumul recapitulativ apare trimestrial.
3. Fascicolele Pascal sunt repertorii retrospective de articole franceze.
Clasarea articolelor este pe subiecte. Cuprinde la sfrsitul fascicolelor
clasarea alfabetica a subiectelor si autorilor. Anual apare un volum
recapitulativ.
4. Bancile de date informatizate accesibile prin retele de calculatoare
necesita anumite cunostinte de operare pe calculator si presupun o
pregatire minutioasa pentru a evita o mare risipa de timp cuprinznd:
?? definirea precisa a subiectului si delimitarea unor arii ca:
?? perioada n timp
?? tipuri de documente cautate
?? autor
?? limba
?? cunoasterea mediului semantic al subiectelor dupa dictionare de
cuvinte cheie
?? cunoasterea modului de interogare a bancii de date (autori, cuvinte
cheie, an de publicare, limba etc.)
?? elaborarea unei strategii de cautare (precizarea datelor care vor
asigura gasirea tuturor articolelor de interes si numai ale acestora,
prin definirea reuniunilor si intersectiilor de cautare.
Exemple:
?? Medline produs de National Library of Medicine S.U.A.
reprezentnd o forma electronica a Index Medicus.
?? Current Contents on CD reprezentnd forma electronica a revistei cu
aceeasi denumire
?? Embase replica si rival european al Medline, realizat de Excerpta
Medica n colaborare cu Elsevier
?? Chemical Abstracts
?? Biological Abstracts
FISA BIBLIOGRAFICA
Dupa identificarea si citirea unui text (n format tiparit sau
electronic), acesta va trebui regasit n orice moment pentru reconsultare sau
inserare ntr-o lucrare stiintifica ca referinta bibliografica. Pentru aceasta,
este necesara pastrarea sistematica a informatiilor indispensabile pe fisa
bibliografica. Informatiile se pot stoca n forma scrisa cuprinznd:
?? Indicator de identificare (cifre sau litere)
?? Subiect (sub forma de cuvinte cheie)
?? Referinte:
?? autor
?? titlul lucrarii n limba originala +/- n traducere
?? denumirea revistei cu abrevierea din Index Medicus
?? anul publicarii
?? numarul volumului, numarul fasciculei, paginile extreme ale
articolului.
?? Note asupra continutului (sau rezumatul original al autorului)
?? +/- sursa de consultare a materialului
Aceleasi date se pot pastra si n format electronic, definite de preferinta
ca si cmpuri ale unei baze de date. Acest format permite cu multa
usurinta regasirea unor materiale prin sortari, filtrari (cautari dupa un
criteriu sau mai multe cuvinte cheie).
TIPURI DE VARIABILE
Legea de baza a biologiei este variabilitatea. Exista o variabilitate
interindividuala pentru tot ceea ce poate fi observat (exemplu: talie sau
greutate ntr-o populatie, numarul globulelor rosii etc.).
Numai multitudinea observatiilor permite elaborarea unor linii
generale, care mascheaza individualitatea cazurilor luate n studiu. Acestea
nsa trebuie exprimate n cadrul unor intervale de ncredere (indice de
dispersie a unei variabile sub forma unui interval, n care aceasta poate fi
situata cu un risc de eroare cunoscut, de exemplu 5% n intervalul de
ncredere de 95%)
Caracteristicile studiate asupra subiectilor ntr-o cercetare, care
fluctueaza de la un individ la alt individ, poarta denumirea de variabile. Ele
trebuie definite de la nceputul studiului.
Codificate si nregistrate n tabele, fise sau pe suporturi magnetice,
variabilele devin date.
1. Variabilele calitative (C) sunt nemasurabile, finite, iar calculul mediei
nu are sens. Este importanta definirea numarului si tipurilor de clase
pentru aceste variabile adica a numarului de valori diferite pe care le
poate lua.
Exemplu:
?? sex doua clase = masculin/feminin
?? purtator al bolii doua clase = da/nu
Categoriile variabilelor calitative sunt:
?? nominale grupeaza subiectii n categorii ce nu pot fi ordonate
(exemplu: culoarea ochilor)
?? nominale ordonate subiectii sunt grupabili n categorii ce pot fi
ordonate (exemplu: starea de sanatate = precara, mai buna, foarte
buna)
?? dicotomiale subiectii sunt ntotdeauna grupati doar n doua
categorii (exemplu: vii si morti)
Variabilele dicotomiale reprezinta un caz special de variabile nominale.
2. Variabile cantitative (M) masurabile, pot fi:
?? continue marimea este masurabila; poate lua o infinitate de valori;
calculul mediei are ntotdeauna semnificatie (exemplu: naltime,
greutate, numarul globulelor rosii etc.)
CULEGEREA DATELOR
obiectivele propuse
tipul studiului
modalitatile de alegere a subiectilor
timpul disponibil
resursele financiare si umane disponibile
procedura folosita si
accesul la date
??
??
??
??
??
??
??
??
B+
a
Bb
nB+
ne+
ne-
nB-
N
Figura 1. Model de tabel de contingenta pentru culegerea datelor tip
esantion reprezentativ. (Glosar de abrevieri n text)
Asupra grupelor astfel alcatuite se vor putea efectua prelucrari statistice.
Acest tip de culegere a datelor permite efectuarea celor mai multe tipuri de
calcule, neexistnd ngradiri de esantionare astfel:
?? calcularea prevalentei bolii
?? calcularea frecventei expunerii
?? masurarea gradului de asociere ntre factorul incriminant (de risc sau
prognostic) si boala.
Limitele acestui tip de culegere rezida n dificultatile de urmarire a unui
numar mare de subiecti ridicnd probleme de cost, riscul scaderii
interesului subiectilor pentru studiu, riscul numarului mare de pierduti din
vedere.
2. Culegerea de tip expus nonexpus mparte subiectii luati n studiu n
doua categorii respectiv cei expusi si cei neexpusi la factorul de
risc/prognostic studiat. Cercetarea poate urmari frecventa evenimentelor
induse de factorul de risc luat n studiu, eventual diferit n grupul expus fata
de nonexpusi. Se fixeaza factorul de expunere si se studiaza aparitia n timp
a mbolnavirii (boala n acest tip de culegere fiind factorul aleator).
Numarul subiectilor din cele doua grupe poate fi identic sau diferit.
10
FR+
FR-
B+
a
Bb
ne+
ne-
B+
a
Bb
nB+
nB-
11
12
METODOLOGIA STUDIULUI
Calitatile unui studiu clinic sunt:
?? Calitatea stiintifica
?? Pertinenta practica
?? Aportul pentru decizia medicala
Aceste deziderate se pot atinge prin parcurgerea riguroasa a urmatoarelor
etape:
Etapele unui studiu
1.
2.
3.
4.
5.
6.
Pregatirea studiului
Elaborarea proiectului de studiu
Culegerea si prelucrarea datelor
Prezentarea primelor rezultate (rezultate preliminare)
Analiza si interpretarea rezultatelor
Redactarea studiului
16
17
ESANTION-ESANTIONARE
Principiul unui studiu bazat pe esantion este acela al unui sondaj.
Cercetatorul decide limitarea observatilor la o parte din populatia generala
numita esantion. Principalul avantaj al unui astfel de studiu este marea
usurinta n realizare si n principal n obtinerea rapida de rezultate, de foarte
buna calitate la un cost incomparabil mai redus dect daca s-ar fi aplicat la
ntreaga populatie tinta. Limitele esantionarii nu sunt nsa neglijabile.
Concluziile trase dintr-un studiu pe un esantion nu sunt valabile dect
pentru esantionul testat. Daca se doreste extrapolare rezultatelor la ntreaga
populatie din care provine esantionul, acesta trebuie sa ndeplineasca
anumite conditii.
?? Astfel, putem vorbi de un esantion reprezentativ al populatiei studiate.
Pentru a fi ct mai reprezentativ, esantionul poate fi subdivizat
(stratificat)
dupa anumite variabile (exemplu: vrsta, sex) si astfel studiul va urmari un
esantion stratificat.
?? Esantionul trebuie sa fie aleator. Pentru ca orice persoana apartinnd
populatiei luata n studiu sa se regaseasca n esantion, constituirea
esantionului trebuie realizata prin tragere la sorti. Nici n acest fel
esantionul nu va fi ntotdeauna foarte asemanator cu populatia generala;
aceasta produce fluctuatia de esantionaj, care va obliga la utilizarea unor
statistici specifice pentru analiza (exemplu: eroarea standard).
?? Esantionul trebuie sa fie de talie suficienta. Precizia unui sondaj aleator
se poate determina prin calcul (cu ajutorul unei formule matematice
simple). Se determina probabilitatea ca veritabila valoare (aceea care s-ar fi
obtinut prin luarea n studiu a ntregii populatii) se gaseste cuprinsa ntr-un
anumit interval (numit intervalul de ncredere). n calculul acestui interval
intervine talia esantionului; cu ct talia esantionului este mai mare cu att
intervalul se ngusteaza. De asemenea, la compararea a doua sau mai
multor grupuri, diferenta gasita ar putea sa se datoreze hazardului.
Probabilitatea de a detecta o diferenta reala ntre grupuri (puterea testului)
este de asemenea functie de talia esantionului.
Calculul numarului minim de subiecti care vor fi inclusi n studiu
trebuie sa figureze n protocol, mpreuna cu parametrii care au determinat
alegerea unei anumite modalitati de calcul. Numarul pacientilor necesari
pentru reprezentativitate si aflat prin calcul trebuie sa fie acela al subiectilor
18
care vor fi prezenti la ncheierea studiului (nu a celor care intra n studiu).
Asadar, trebuie luata n calcul o marja de siguranta.
Numarul subiectilor necesari pentru o comparatie ntr-un studiu
clinic depinde att de criterii clinice ct si de criterii statistice:
1. Problematica clinica impune doi factori n calculul numarului de
subiecti necesari:
a. beneficiul minim interesant din punct de vedere clinic (de
exemplu la tratament) = ?
b. variabilitatea de raspuns a subiectilor (de exemplu la tratament) =
2
? .
a. Beneficiul este cuantificat prin diferenta ntre efectele medii ale celor
doua tratamente. Daca rezultatul tratamentelor este cantitativ, beneficiul va
fi diferenta cifrica ntre rezultate. Daca rezultatul tratamentului e calitativ
cu doua clase (exemplu: succes sau esec), rezultatul va fi procentual,
reprezentnd diferenta ntre procentajul de succes cu noul tratament minus
procentajul de succes cu tratamentul standard.
b. Variabilitatea raspunsului la tratament se masoara prin varianta
raspunsului ntre subiecti. Daca raspunsul e calitativ cu doua clase, varianta
depinde de nivelul succesului.
2. Numarul de subiecti depinde si de doi factori statistici:
c. Riscul de a concluziona pentru o diferenta care de fapt nu exista =
risc de tip I, respectiv riscul de a respinge ipoteza daca e adevarata.
Nivelul de semnificatie alfa(? ) este probabilitatea de a face o eroare de tip
I. n mod obisnuit se fixeaza la o valoare de 5% (0,05).
d. Riscul de a nu pune n evidenta un beneficiu de cel putin egal cu
delta, atunci cnd de fapt acesta exista = risc de tip II, respectiv riscul de a
nu respinge ipoteza atunci cnd de fapt e falsa. Nivelul de semnificatie
beta(? ) este probabilitatea de a face o eroare de tip II. De obicei se fixeaza
la valoarea de 10 sau 20% (respectiv 0,1 sau 0,2).
Factorul Putere(P) (puterea studiului )
P= 1-?
este probabilitatea de pune n evidenta beneficiul delta(? ) daca acesta
exista, respectiv este probabilitatea de a respinge ipoteza nula daca ea e
falsa. Este evident ca studiile mai mari sunt mai puternice, avnd mai mare
capacitate de a respinge ipoteza nula. (n capitolul Estimarea si testarea
ipoteze se revine asupra acestei notiuni.)
19
20
23
24
Procedura Atitudine
diagnostica terapeutica
X
Factor
prognostic
X
Culegere de tip
X
X
caz - martor
Culegere de tip
X
X
X
expusnonexpus
Figura 4. Tabel pentru stabilirea oportunitatilor de culegere a datelor pentru
principalele domenii ale cercetarii clinice
26
FN
VN
nB+
nB-
ne-
N
Figura 5. Model de tabel de contingenta pentru studii de evaluare a unui
procedeu diagnostic. (Glosar de abrevieri n textul alaturat)
Unde:
B+ = purtatori ai bolii
VP = veritabili pozitivi
B = indemni de boala
FN = falsi negativi
+
T = test pozitiv
FP= falsi pozitivi
T = test negativ
VN = veritabili negativi
Din tabel se pot determina indicii pentru evaluarea metodei diagnostice:
?? Proportia de subiecti cu test pozitiv din totalitatea celor bolnavi,
ilustreaza capacitatea testului de a identifica indivizii purtatori ai bolii.
Se exprima prin indicele sensibilitate (Se) respectiv:
Se= p (T+|B +)
reprezentnd probabilitatea unui subiect bolnav de a avea un test pozitiv la
examinare si se calculeaza:
Se= VP/ (VP+FN).
Testul mai este denumit si pozitivitatea n boala sau sensibilitatea
pentru boala, pentru ca o crestere a sensibilitatii duce la scaderea FN
respectiv testul nu da rezultate fals negative la subiectii care au boala.
30
31
33
34
V2=Y2/Y1
unde Y2 este indicele Youdin a testului studiat iar Y1 a testului de
referinta
Indicele exprima de cte ori valoarea globala diagnostica a testului studiat
este mai mare ca cea a testului de referinta.
Faza IV consta n evaluarea testului n termeni de:
?? Cost beneficiu
?? Cost eficienta
raspunznd la ntrebari ca:
?? Va modifica aplicarea testului locul patologiei studiate n colectivitate?
?? Are aplicarea testului un impact asupra clinicianului, asupra morbiditatii
si mortalitatii populatiei?
?? Care sunt impacturile economice?
Constructia unui studiu de evaluare a unui test/procedeu diagnostic n
functie de modul de culegere al datelor.
Se considera ca o examinare are o valoare diagnostica daca se confirma o
legatura ntre semn (rezultatul testului) si boala pentru care se aplica testul.
Legatura poate fi confirmata prin cautarea pe subiecti extrasi din populatia
generala a:
?? Proportiei de bolnavi la subiectii care au testul pozitiv sau negativ
?? Proportiei de subiecti prezentnd semnul la bolnavi si la cei indemni de
boala.
Se va urmari n cele ce urmeaza modul de estimare a diferitilor indici
descrisi anterior n functie de modul de culegere a datelor.
Esantion reprezentativ
Dintr-un esantion de subiecti extrasi la ntmplare dintr-o populatie,
se vor diferentia doua grupuri: T+ si T- n functie de rezultatul testului
diagnostic. Subiectii vor fi clasati si n grupele B+ si B- n functie de
rezultatul unei examinari de referinta Golden standard, care si-a dovedit
anterior valoarea diagnostica si care este ntru totul independenta de testul
de evaluat (n conditii ideale examinarea de referinta ofera un diagnostic
perfect, deziderat intangibil n practica; de aceea se va utiliza ca examen
de referinta cel mai bun criteriu diagnostic cunoscut).
n cazul culegerii datelor de tipul esantion reprezentativ, singurul
efectiv fixat de cercetator este numarul total al subiectilor inclusi n
esantion. Att semnul (rezultatul testului) ct si boala sunt factori aleatori.
n aceasta situatie se pot estima:
35
?? Cei 4 indici
?? Se si Sp la bolnavi si indemni de boala
?? VPP si VPN la cei cu test (+) si la cei cu testul (-)
?? Frecventa semnului /testului pozitiv
?? Prevalenta bolii n populatia din care s-a extras esantionul.
Esantion expus nonexpus (respectiv prezentnd si neprezentnd testul
pozitiv)
Acest mod de abordare este una predictiva. Se pot constitui doua
grupuri de dimensiuni date (nu obligatoriu identice), unul cu subiecti avnd
testul (+) altul cu testul (-). Ca mai sus subiectii sunt clasati n bolnavi si
indemni de boala n functie de rezultatul celui mai bun test de referinta.
Boala reprezinta n aceasta situatie factorul aleator.
Se vor putea estima factorii predictivi : VPP si VPN (exista
posibilitatea de a calcula de aceeasi parte a liniei de demarcatie n tabelul
de contingenta 2x2), dar nu si Se si Sp sau alti indici derivati din acestea.
T+
B+
VP
BFP
VP/(VP+FP)=VPP
T-
FN
VN
VN/(VN+FN)=VPN
36
FR+
FR-
B+
VP
BFP
FN
VN
Se=VP/(VP+FN)
Sp=VN/(VN+FP)
37
38
B+
P1
BP2
P3
P4
nB+
nB-
ne+
ne-
N
Figura 9. Model de tabel de contingenta pentru studii de punere n
evidenta a unor factori de risc si prognostici. (Glosar de abrevieri
n textul de mai jos)
39
40
respectiv partea din riscul absolut care este imputabil expunerii la factorul
de risc studiat.
b. Riscul relativ (RR) masoara forta asocierii:
RR = RIE/RIN sau
RR= p (B+|FR+)/ p (B+|FR-).
respectiv subiectul expus la factorul studiat are de x ori mai multe sanse
de a face boala definita prin criteriul principal de evaluare fata de subiectul
neexpus. Pentru clinician RR arata beneficiul bolnavului daca se nlatura
factorul de risc.
c. Fractia etiologica a riscului la expusi (FREE) masoara de asemenea
specificitatea legaturii:
FREE = (RIE RIN) x 100/RIE
Orict de exacte ar fi aceste determinari, n cadrul unui studiu
analitic observational, ele nu pot dect sa alimenteze un fascicol de
argumente de prezuntii pentru relatia cauza efect ntre factorul
prognostic si mbolnavire. Numai studiile experimentele corect conduce pot
confirma si argumenta o relatie cauzala.
Argumentele care permit sa se presupuna ca ar exista o relatie de la
cauza la efect n studiile analitice de punere n evidenta a factorilor
prognostici poarta denumirea de fascicol de argumente de prezumtie.
Fascicol de argumente de prezumtie
1. Secventa temporala - cauza precede efectul (factorul prognostic trebuie
sa preceada aparitia mbolnavirii)
2. Forta asocierii = risc relativ nalt
3. Specificitatea asocierii maladia decurge specific din factorul
prognostic (cuantificat prin riscul atribuabil si fractiunea etiologica a
riscului la expusi).
4. Gradientul relatia doza - efect
5. Constanta asocierii n diferite grupuri, n diferite regiuni geografice
6. Plauzibilitatea biologica
7. Coerenta cu stadiul cunostintelor n domeniu la momentul dat
8. Probe experimentale (de laborator) care au precedat studiul
9. Paralelismul distributiei factorului de risc si a mbolnavirii.
41
FR+
FR-
B+
a
Bb
nB+
nB-
ne+
ne-
N
Figura 10. Model de tabel de contingenta pentru studii de punere n
evidenta a unor factori de risc si prognostici. (Glosar de abrevieri
n textul de mai jos)
Abordarea de acest tip permite calculul prevalentei p(M+) reprezentnd
numarul de mbolnaviri din populatia generala respectiv:
p(M+) = a+b/N.
Extrapolarea rezultatelor la populatia generala se face n cadrul unui
interval de ncredere. Se pot calcula de asemenea: factorii de risc
individuali pentru cei expusi si nonexpusi (RIE si RIN), riscul relativ (RR),
riscul atribuabil (RA) si fractiunea etiologica de risc la expusi (FREE).
Interpretarea RR (fiind o rata) se etaloneaza la unitate (1):
?? RR=1, nseamna: nu exista factor de risc (factorul presupus nu poate
fi incriminat n etiologia bolii luate n studiu).
?? RR>1, nseamna: factorul studiat reprezinta un risc pentru boala.
42
B+
a
Bb
FR-
n1=a+b
n2=c+d
43
44
FR+
FR-
B+
a
Bb
n1=a=c
total bolnavi
n2=b+d
total indemni
de boala
Figura 12. Model de tabel de contingenta pentru studii de punere n
evidenta a unor factori de risc si prognostici prin esantionare de
tip expus nonexpus. (Glosar de abrevieri n textul pentru Figura 5)
Dupa cum rezulta din cele de mai sus, erorile sistematice pot fi multiple,
n consecinta n acest tip de studiu identificarea si controlul lor trebuie sa
reprezinte una din prioritatile redactarii protocolului si efectuarii studiului.
Predefinirea grupelor cu separarea (prin linia verticala ngrosata din
tabelul de contingenta) cazurilor de martori, nu permite calculul RIE, RIN,
deci nu poate fi realizat raportul si diferenta acestora, fiind deci imposibila
calcularea RR si RA.
Concluzia acestui tip de studiu se exprima n riscul de a dezvolta boala
n functie de expunere si se estimeaza prin rata sansei de a face sau a nu
face boala.
Rata sansei = Odds Ratio (OR) este
OR= (a x d)/(b x c)
conform tabelului de contingenta, formula obtinuta prin aplicarea teoremei
lui Bayes.
n cazul patologiilor rare OR este aproximarea destul de buna a RR; de
aceea acest tip de culegere a datelor se utilizeaza predilect pentru studiul
relatiei factor de risc mbolnavire n patologia rara, n rest fiind de
preferat culegerea datelor de tip esantion reprezentativ sau expus
nonexpus (cohorta).
Diverse prelucrari statistice pot fi adecvate pentru un asemenea studiu
(analiza simpla, analiza mperecheata etc.).
Teoria lui Bayes
Este o teorema din domeniul probabilistic utilizata pentru a obtine
probabilitatea unei conditii ntr-un grup de subiecti cu anumite
caracteristici (exemplu: expusi la o interventie de interes, cu un anumit
45
47
48
ineficace poate duce la majorarea aprecierii rezultatului celui deal doilea tratament)
?? Necesita administrarea terapiei de scurta durata cu o perioada
intermediara de wash out (spalare) ntre cele doua tratamente
pentru ca efectul rezidual al primului tratament sa nu se
suprapuna peste cel de-al doilea tratament (subntelegnd si
efectul psihologic)
?? Esseul secvential se utilizeaza n situatia n care recrutarea pacientilor
este dificila, dar exista un criteriu de evaluare rapid disponibil.
Evaluarea se face pe masura obtinerii rezultatelor de la fiecare pereche
de subiecti luati n studiu. Esseul este ntrerupt imediat ce se poate pune
n evidenta o diferenta semnificativa, adica n momentul cnd diferenta
de eficacitate atinge un nivel prestabilit.
Avantaje: - este usor de mentinut interesul pacientilor (n general nu exista
pierduti din vedere); se realizeaza o economie financiara si de timp prin
posibilitatea ntreruperii esseului la aparitia diferentei ntre tratamente.
Inconveniente: nu se poate aplica dect un singur criteriu de evaluare;
necesita stabilirea de perechi comparabile (uneori deosebit de dificil de
realizat).
4. Definirea criteriilor de evaluare
n mod obligatoriu se alege un criteriu principal care trebuie sa
corespunda obiectivului esseului terapeutic. Acesta trebuie sa raspunda
exigentelor de masurare (reproductibilitate, sensibilitate, specificitate). De
calitatea definirii criteriului principal de evaluare depinde calitatea datelor
culese, deci implicit calitatea interpretarii rezultatelor. Pentru a profita de
realizarea unui esseu se pot stabili si criterii accesorii, n vederea studierii
unor alte evenimente biomedicale.
Efectul masurat se va interpreta n functie de variatia criteriului major.
Oricum, trebuie rezistat tentatiei de a profita de esseu n sensul urmaririi a
numeroase criterii care nu raspund problemelor puse n formularea ipotezei
si ngreuneaza derularea esseului, adesea n detrimentul criteriului
principal. Criteriul/criteriile de evaluare nu se schimba de-a lungul esseului,
chiar daca apar modalitati ce par mai disponibile sau mai rapide.
Momentul/momentele masuratorilor trebuie predefinite n protocolul
esseului si respectate n mod identic la ambele grupe, chiar daca la una din
modalitatile terapeutice frecventa masuratorilor pare nejustificata.
5. Definirea modului de analiza si apreciere a comparatiei
?? Care va fi tipul de analiza efectuat?
?? Una la sfrsitul esseului
?? Intermediare la intervale prestabilite.
?? Care vor fi testele statistice aplicate?
?? Cum vor fi luati n consideratie eventualii factori prognostici?
51
CONCLUZIE
pentru metodologia esseului: esseul ideal (cel
costisitor si mai bogat n rezultate) este esseul
?? controlat,
?? randomizat,
?? dublu orb si
?? cu grupuri paralele.
52
53
METANALIZA
Este prelucrarea combinata a datelor din multiple studii n vederea
producerii unei estimari unice.
Din punct de vedere statistic, metanaliza este o aplicare directa a
metodelor multifactoriale.
Sunt publicate numeroase studii urmarind acelasi fenomen (studii
observationale, studii epidemiologice, trialuri clinice) realizate de colective
diferite uneori n tari diferite. Fiecare din aceste studii comunica un rezultat
asupra unui anumit efect valabil pentru o anumita populatie. Ideea
masurarii rezultatelor unui set de studii convergente a aparut initial sub
forma articolelor de revista, n care personalitati n domeniul studiat
comentau convergentele sau divergentele studiilor care urmaresc un acelasi
fenomen.
Metanaliza, reprezinta o treapta deasupra articolelor de referinta prin
utilizarea procedurilor statistice pentru combinarea rezultatelor diverselor
studii care si-au propus cercetarea aceleiasi probleme dau au ajuns poate la
concluzii diferite.
Scopul metanalizei este de a combina rezultatele diverselor studii
pentru realizarea unei estimari concludente printr-o analiza multifactoriala
n care factorul de risc sau tratamentul este o variabila de predictie iar
studiul este a doua variabila - fixa.
Marea dificultate a metanalizei se situeaza n etapa de dinaintea analizei
datelor si consta n:
?? Definirea clara a problematicii pentru includerea n metanaliza a unui
studiu dedicat domeniului conturat (selectia si calitatea studiilor incluse
va avea un efect hotartor asupra rezultatelor)
?? Includerea n metanaliza a tuturor studiilor de profil
?? Simpla cercetare a literaturii nu este suficienta; nu toate studiile
ntreprinse sunt publicate; publicarea rezultatelor nefavorabile poate
fi descurajata de sponsorii cercetarii.
?? Uneori n cadrul studiului, rezultatele semnificative pot fi exagerate
iar cele ce nu identifica diferente semnificative pot fi neglijate, fiind
considerate de cercetatori neinteresante (eroare sistematica de
publicare)
?? Cercetatorii care nu sunt vorbitori nativi de limba engleza, considera
adeseori publicatiile n aceasta limba pretentioase si si publica
lucrarile n reviste nationale mai putin accesibile.
Numai dupa identificarea si selectarea tuturor cercetarilor publicate
si nepublicate se poate initia o metaanaliza prin combinarea acestora
54
55
56
pacienti
A
B
C
D
x
x
E
F
x
|
10
|
20
|
30
|
40
|
50
58
pacienti
A
B
C
E
F
x
|
10
|
20
|
30
|
40
|
50
|
60
Data finala
Timp de participare
x
Timp de recul
Figura 15. Diagrama de reprezentare elementelor curbei de supravietuire
59
60
61
Nr. Subiecti
n viata la
nceputul
Intervalului
(anului)
Pierduti din
vedere n
cursul
intervalului
Decedati n
interval
Nr.
la
risc
Probabi litatea
decesului
Probabilitatea de
supravietuire a
intervalului
Probabilitatea
cumulata
de
supravietu
ire a
intervalului
x
nx
wx
dx
rx
qx
px
Px
Figura 16. Model de tabel de frecventa pentru calculul analizei de
supravietuire prin metoda actuariala si reprezentarea simbolica a
parametrilor
unde
rx=nx-1/2wx
qx=dx/rx=dx/(nx-1/2wx)
px=1-qx
Px (pentru primul an)=P1=p1
Px (pentru al 2-lea an)=P2=p2P1
P3=p3P2
Px=pxP(x-1)
Se mai pot calcula:
Fx=(Px-qx)hx
unde:
Fx= Probabilitatea densitatii n al x-lea interval (respectiv
probabilitatea estimata a deceselor in intervalul x)
hx= dimensiunea intervalului
Durata intervalelor de timp utilizate n metoda actuariala este
arbitrara, dar pentru precizia calculelor trebuie aleasa n asa fel nct
numarul observatiilor cenzurate n fiecare interval sa fie ct mai mica cu
putinta. Pentru o perioada de urmarire ndelungata durata perioadelor se
poate modifica de la etapa la etapa.
Pentru a realiza curba de supravietuire, se calculeaza probabilitatea
decesului (producerii evenimentului prestabilit) pentru fiecare perioada,
respectiv qx. Calculul elementar ar fi raportarea numarului decedatilor din
interval la numarul subiectilor care au fost vii la nceputul intervalului (nx).
Metoda actuariala ia n calcul si pacientii care au fost n studiu la nceputul
62
respectiv Px = px Px-1.
63
64
scurte. Daca intervalele sunt lungi si au multi pierduti din vedere, iar
iesirea acestora din studiu nu se produce predilect la mijlocul
intervalului, pot apare erori sistematice de selectie. Metoda Kaplan
Maier, care urmeaza a fi analizata nlatura acest neajuns.
2. Daca supravietuirea ntr-un anumit interval depinde de supravietuirea
tuturor intervalelor precedente, atunci probabilitatea supravietuirii ntrun anumit interval este dependenta de probabilitatea supravietuirii
celorlalte intervale.
Metoda Kaplan Maier
Metoda Kaplan Maier (nonparametrica) de estimare a supravietuirii
este o metoda asemanatoare metodei actuariale, cu deosebirea ca timpul de
participare n studiu nu este divizat n intervalele pentru analiza n mod
arbitrar. Din acest motiv este de preferat n mod deosebit la studiile cu un
numar mic de participanti.
65
67
69
Timp
Figura 19. Model de comparare a doua curbe de supravietuire (A si B)
ntretaiate
Astfel, daca se compara doua tratamente, se poate imagina de
exemplu ca tratamentul B are initial un efect toxic si provoaca mai multe
decese imediate dar rezultatele pe termen ndelungat sunt mai bune ca
pentru tratamentul A.
Metoda se poate extinde prin acelasi rationament si pentru
compararea a n curbe, cu ajutorul unui test Hi2 cu n-1 grade de libertate.
Evident ca pentru facilitarea interpretarii, se reprezinta ntotdeauna si grafic
curbele de supravietuire comparate.
70
Perioada I
Supravietuitori
a
Perioada II
Decedati
b
d
N
Figura 20. Model de tabel de contingenta comparare a doua curbe de
supravietuire prin metoda Mantel Haenzel
?? Calculul OR dupa formula:
? (a) (d)/(n)
OR=
? (b) (c)/(n)
73
ESTIMAREA
Vom descrie, n continuare, procesul inferential. Statistica inferentiala
cuprinde doua laturi: estimarea parametrilor si testarea ipotezelor.
Estimarea reprezinta procesul utilizarii informatiilor obtinute de la un
esantion ales la ntmplare n scopul obtinerii de concluzii referitoare la
valori ale parametrilor ce caracterizeaza populatia.
Necesitatea estimarii
Din ratiuni economice si de logistica, pentru urmarirea de exemplu a
unui anumit efect (terapeutic) nu se poate lua n studiu o ntreaga populatie.
n schimb, se poate realiza un studiu pe un esantion ales la ntmplare, pe o
perioada determinata de timp.
??Proportia de pacienti p ai esantionului care ilustreaza efectul urmarit
reprezinta o estimare a proportiei efectului corespunzatoare
populatiei ?.
??Media ?x a esantionului va fi utilizata n estimarea mediei ? a
populatiei.
Valorile p si x vor fi numite estimatori punctuali, ntruct implica o valoare
anume si un interval sau o plaja de valori. Alti estimatori din aceasta
categorie sunt deviatia standard a esantionului s (ca o estimare pentru s
deviatia populatiei) si corelatia esantionului r (o estimare a corelatiei
populatiei ?).
Caracteristicile unor estimari corecte
O estimare corecta trebuie sa respecte anumite caracteristici.
??Prima este absenta erorilor sistematice. n cazul distributiei pentru
medii a esantionului, media valorilor medii n cadrul distributiei
esantionului este egala cu media populatiei. De aceea, media
distributiei mediilor esantionului este o estimare fara erori
sistematice. Media si mediana sunt ambele estimari lipsite de erori
sistematice ale mediei populatiei ? . Dar, deviatia standard a
esantionului s nu este o estimare fara erori sistematice a deviatiei
standard, a populatiei ?, dar n formula se va utiliza la numitor
valoarea n. n acest caz se va obtine n mod sistematic o estimare
prea mica a deviatiei standard a populatiei (n= numarul subiectilor
74
75
76
77
Situatia reala
Exista diferenta H1
Nu exista diferenta H0
Exista diferenta
(respingerea H0 )
*
Puterea sau (1-beta)
Nu exista diferenta
(nerespingerea H0)
II
(eroare de tip II sau
eroare beta)
I
(Eroare de tip I) sau
eroare alfa)
*
Atunci cnd acest lucru nu este posibil, se vor evalua valorile lui alfa si
beta si se va lua o decizie justa.
Precizarea: Alfa, Beta, Putere
Editorii revistelor medicale cer autorilor specificarea valorilor alfa sau
a puterii testelor statistice. Procesul de determinare a Puterii unui studiu se
numeste analiza puterii. El consta n a determina ct de extins trebuie sa fie
un esantion pentru a detecta o diferenta de o anumita magnitudine. Puterea
unui studiu trebuie determinata nainte de nceperea studiului, altfel s-ar
putea ca studiul sa necesite mai mult timp si resurse dect cele disponibile.
Neefectuarea analizei Puterii poate avea implicatii negative. De
exemplu, n cazul unei Puteri mici din cauza faptului ca esantionul este
prea mic pentru a detecta anumite diferente, avem de-a face cu un studiu
negativ. Aceasta ar putea avea ca si consecinta abandonarea unei
cercetari pentru o procedura diagnostica sau o terapie mai buna.
Calcularea puterii este esentiala si atunci cnd cercetatorul vrea sa
declare faptul ca doua medicamente sau doua proceduri nu sunt
semnificativ diferite. Diferente nesemnificative sunt usor de evidentiat prin
utilizarea unor esantioane extrem de restrnse. n orice situatie n care
diferentele sunt semnificative, autorii trebuie sa precizeze Puterea studiului;
altfel, cititorii nu vor putea detecta studiile negative.
Informatiile referitoare la Putere se prezinta cel mai frecvent la
sfrsitul sectiunii Metoda a unui articol, n general n acelasi paragraf
unde se prezinta metodele statistice utilizate.
Intervale de ncredere contra testarea ipotezei
n trecut, cercetarea medicala utiliza mai frecvent testarea ipotezei si
valoarea lui P dect intervalele de ncredere. n ultimii ani, aceasta practica
s-a schimbat. O explicatie este aceea ca intervalele de ncredere reamintesc
cititorilor ca estimarile prezentate n studiu au variabilitate si ca n cazul
repetarii studiului s-ar putea obtine rezultate diferite. n al doilea rnd,
intervalele de ncredere ofera mai multe informatii dect un test statistic.
Un interval de ncredere poate fi privit ca o respingere a tuturor ipotezelor
nule asociate cu valori mai mari sau mai mici dect limitele de ncredere,
putnd fi astfel considerat ca sumarizarea mai multor teste statistice. A treia
si, probabil, cea mai importanta explicatie se refera la scopul studiului.
Frecvent obiectivul consta n estimarea unei valori a populatiei si nu
testarea unor ipoteze privind un parametru. n acest sens, utilizarea
intervalelor de ncredere ofera relatii mult mai valoroase dect testarea
ipotezei.
Numerosi statisticieni prefera intervalele de ncredere, ntruct acestea
explica clar rolul jucat de marimea esantionului. n cazul unui studiu
realizat pe un esantion extins, chiar si o diferenta nesemnificativa va capata
79
80
81
TIPURI DE DATE
Factorii care determina alegerea metodei de analiza sunt conceperea
studiului si variabilele ce urmeaza a fi analizate. Pentru alegerea statisticii
optime, putem clasifica variabilele dupa cum urmeaza:
?? Scale de ratii: proportia a doua cantitati are o anumita relevanta; putem
afirma astfel ca o valoare este de exemplu dubla fata de alta, naltimea
unui corp uman este o scala de ratii. Scalele de ratii se masoara n
functie de un punct zero absolut.
?? Scale de interval: intervalul (sau distanta) dintre doua puncte pe scala
are o semnificatie precisa - modificarea cu o unitate ntr-un anumit
punct al scalei este aceeasi cu modificarea cu o unitate ntr-un alt punct.
De exemplu: temperatura n grade Celsius constituie o scala de interval
n timp ce scorul de anxietate calculat dintr-un chestionar, nu -. n cazul
scalelor de interval, punctul zero este arbitrar. Temperatura n grade
Celsius nu este o scala de ratii pentru ca gradul zero este arbitrar. ntr-o
scala de interval putem efectua adunari si scaderi. Toate scalele de ratii
sunt si scale de interval.
?? Scala ordinala: Scala ne permite sa ordonam subiectii n sensul
crescator al unei anumite variabile pe care am determinat-o.
Imposibilitatea ordonarii anumitor valori se datoreaza determinarii
insuficient de precise a acestora.
?? Variabile nominale ordonate. Putem grupa subiectii n categorii pe
care le putem ordona. De exemplu, putem chestiona pacientii daca starea
lor subiectiva s-a mbunatatit: mult, putin, nu s-a modificat, e putin mai
grava, mult mai grava.
?? Variabile nominale. Putem grupa subiectii n categorii ce nu necesita
nici o ordonare. De exemplu, culoarea ochilor poate fi apreciata pe o
scala nominala.
?? Variabile dicotomiale. Subiectii sunt grupati n doar doua categorii. De
exemplu: supravietuitori si decedati. Acesta e un caz particular de scala
nominala.
n mod evident, aceste clase nu se exclud reciproc, astfel ca o scala
interval este n acelasi timp si o scala ordinala. Uneori e utila aplicarea unor
metode potrivite unui nivel inferior de evaluare, ignornd o parte a
informatiilor.
82
83
Tipul de date
Interval
- extins, cu frecventele
cele mai probabile > 5
- restrns, cu mai mult de - reducerea numarului de
20% din frecvente
categorii prin combinarea
probabile < 5
sau excluderea prin
potrivire (Hi patrat pentru
esantioane restrnse) (V)
Dicotomiale
- extins cu toate
- compararea a 2 proportii
frecventele probabile > 5
(VI)
- - testul Hi patrat
- - Odds ratio (VII)
- restrns cu cel putin o
- testul Hi patrat cu
frecventa probabila < 5
corectia Yates (VIII)
- testul exact al lui Fisher
(IX)
Figura 22. Metode statistice pentru compararea a doua grupuri (Cifrele
romane ngrosate din paranteza marcheaza teste statistice care
vor fi explicate ulterior)
Date intervale.
Pentru esantioane extinse, de exemplu cu mai mult de 50 de subiecti
n fiecare grup, intervalele de ncredere pentru medie pot fi determinate
prin aproximatia normala.
Pentru esantioane restrnse, intervalele de ncredere ale mediilor pot fi
determinate utiliznd distributia t sau pot fi transformate n distributii
normale. Daca nu, testul de semnificatie al ipotezei nule si anume, cum ca
mediile ar fi egale, se poate realiza utilizndu-se testul U al lui Mann
84
85
Testele utilizate
(I) Testul t si testul t pentru doua esantioane
Distributia t este una similara celei normale, fiind utilizata n testarea de
ipoteze ce implica date numerice (exemplu: medii). Testul t, denumit
uneori si Student, a fost imaginat de William Gosset, matematician ce lucra
n cadrul Companiei de bere Guinnes din Irlanda. Politica companiei nu
permitea publicarea de materiale, astfel nct Gosset a fost nevoit sa
utilizeze pseudonimul Student.
Testul t tine cont de deviatia standard a esantionului. Metoda t pentru
doua esantioane tine cont de deviatia standard a fiecarui esantion. Desigur,
n acest caz ipoteza de lucru este mult mai vasta: la presupunerea ca fiecare
esantion sa prezinte o distributie normala (utilizata n cadrul testului t) se
adauga aceea ca variantele sau deviatiile standard ale celor doua grupuri sa
fie egale (variante omogene), precum si aceea ca observatiile apar
independent unele de celelalte. Aceasta ultima ipoteza, extrem de
importanta, este n general neglijata, fiind influentata decisiv de catre
conceperea studiului. Testele se regasesc n pachetele Statistics si Systat.
(II) Testul U Mann Whitney
Testul mai este cunoscut sub diferite denumiri: testul sumei de siruri
Wilcoxon, testul sumei de siruri Mann-Whitney-Wilcoxon. Reprezinta o
excelenta alternativa non-parametrica a testului t, fiind utilizabil atunci
cnd una sau mai multe din ipotezele necesare testului t nu sunt ndeplinite.
Este utilizat n compararea mediilor a doua grupuri dar, de fapt, testul
compara egalitatea medianelor.
Testul necesita o munca intensa, fiind un mare consumator de timp.
Sunt necesare date brute ,nefiind acceptate n calcul medii sau deviatii
standard. Testul se regaseste n cea mai mare parte a pachetelor statistice
(Minitab, SPSS, Statistics).
(III) Testul Hi patrat pentru date ordonate
Testul este n fapt un test Hi patrat modificat, ce tine cont ca are de-a
face cu date nominale ordonate.
(IV) Testul Hi patrat
Testul este metoda cea mai frecvent utilizata n cazul compararii de
frecvente sau proportii, deoarece poate fi utilizat n cazul a doua sau mai
multe esantioane. Testul Hi patrat se calculeaza relativ usor; are o mare
gama de aplicatii, (Exemplu: aprecierea diferentelor n proportii sau
independenta ntre doi factori, n aprecierea oportunitatii aplicarii unui test)
si acestea l fac sa fie unul extrem de utilizat.
86
Tipul de date
Intervale
este mai puternic dect testul t. Din acest motiv, testul Wilcoxon
mpercheat este din ce n ce mai utilizat n cercetarea medicala.
Calculul traditional al acestui test implica un efort considerabil n
utilizarea unor tabele extensive. Connover si Inran, n 1981, au imaginat o
abordare simplificata, dar care ofera o foarte buna aproximatie a metodei.
Aceasta procedura converteste variabilele ntr-un sir, iar mai apoi
calculeaza testul t utiliznd sirurile mai sus obtinute. Sunt necesare datele
brute, nefiind acceptate n calcul valorile mediei sau ale diferentei standard.
Se impun doua comentarii de final. n primul rnd, deoarece testul
utilizeaza siruri obtinute din variabilele initiale, calculul intervalului de
ncredere nu se justifica. n al doilea rnd, utilizarea justificata a statisticii
non-parametrice este extrem de importanta n obtinerea concluziilor
corecte. Utilizarea acestor metode este facila, ntruct sunt cuprinse n
aproape toate pachetele statistice.
(XII-XIII) Testul Semn
Testul Semn este un test de semnificatie, reprezentnd o metoda nonparametrica utilizata n cazul esantioanelor ce nu respecta distributia
normala. Testul utilizeaza n cadrul ipotezei nule, mediana n loc de medie.
n cazul n care se doreste compararea distributiei unei variabile cu
trei sau mai multe categorii n esantioane perechi, iar categoriile sunt
ordonate, se va urmari o modificare de la un capat al distributiei spre
celalalt. Pentru aceasta, se recomanda testul Semn. Daca categoriile nu sunt
ordonate, se va utiliza testul Stuart (situatie ce apare rar).
(XIV) Testul lui Mc Nemar
Testul lui Mc Nemar este echivalentul testului t mperecheat, atunci
cnd avem de-a face cu variabile nominale si de fapt o varianta a testului
semn.
Ipoteza nula este aceea ca proportiile perechi sunt egale, iar ipoteza
alternativa afirma ca proportiile perechi nu sunt egale. Testul lui Mc Nemar
urmeaza o distributie de tipul celei Hi patrat, cu un singur grad de libertate.
Acest test este o versiune a testului Semn.
RELATIA DINTRE DOUA VARIABILE
Relatia dintre doua variabile trebuie privita ca o asociere ntre doua
caracteristici, dar ideea poate fi extinsa pentru a prezice valoarea unei
caracteristici prin cunoasterea celeilalte.
Relatiile cu variabilele dicotomiale pot fi studiate ca diferenta dintre
doua grupuri, grupurile fiind definite de cele doua stari ale variabilei
dicotomiale. Datele dicotomiale nu apar n text, dar se regasesc n tabel.
91
Intervale
normale
Intervale nonnormale
Ordinale
Intervale
normale
-regresie (XV)
si
-corelatie (XVI)
-regresie
-corelatie
siruri
Intervale nonnormale
Ordinale
Nominale
ordonate
Nominale
-regresie
-corelatie de siruri
- corelatie de siruri
-corelatia de siruri
Kendall (XVIII)
- analiza variantei
-corelatie de siruri
-corelatie de siruri
Dicotomiale
- testul t
- testul normal
-corelatie de siruri
-corelatia de siruri
Kendall
-testul Kruskal
Wallis (XIX)
-esantioane extinse
testul normal
-testul U MannWhitney
-corelatie de siruri
-corelatia de siruri
Kendall
-testul Kruskal
Wallis
-testul U MannWhitney
Nominale
Dicotomiale
- analiza variantei
(XX)
-testul Kruskall
Wallis
-testul t
-testul normal
-esantioane extinse
testul normal
-testul U MannWhitney
-testul U Mann
Whitney
-testul Hi patrat
pentru date
ordonate
- testul Hi patrat
-testul Hi patrat
-testul exact Fisher
Nominale
ordonate
-corelatie de siruri
Intervale
normale
Intervale non- -corelatia sir
normale
Kendall
Ordinale
-corelatie de
de siruri (XVII)
-corelatia sir
-testul Kruskal
Kendall
Wallis
Nominale
- testul Hi patrat
- testul Hi patrat
ordonate
pentru date
ordonate
Nominale
- testul Hi patrat
- testul Hi patrat
Dicotomiale
- testul Hi patrat
- testul Hi patrat
pentru date
ordonate
Figura 24. Metode de analiza statistica pentru testarea relatiei ntre doua
variabile. (Cifrele romane ngrosate din paranteza marcheaza
teste statistice care vor fi explicate ulterior)
92
93
98
VARIABILA
INDEPENDENTA
Nominala
VARIABILA
DEPENDENTA
Nominala
METODE
UTILIZATE
Analiza liniar
logaritmica
Regresie logistica
Analiza discriminanta
ANOVA
Regresie multipla
Regresia COX
ANCOVA
Mantel Haenszel
Analiza factorului si
analiza grupului
(cluster)
Figura 25. Metode de analiza statistica pentru variabile multiple
Pentru a utiliza: analiza discriminativa ANOVA, regresia multipla
ANCOVA, analiza factorului si analiza grupului este necesara asumarea
anumitor premize: normalitate multivariata, independenta.
Termenul de variabila independenta defineste un grup de variabile
sau variabile X iar variabila dependenta defineste variabilele ale caror
medii sunt comparate sau variabile Y. Pentru simplificare s-au omis
variabilele ordinale. Atunci cnd variabilele sunt ordinale ele au fost
tratate ca si nominale
Predictia realizata cu mai mult de o variabila - regresia multipla
Regresia simpla liniara e utilizata n predictia valorii unei variabile
dependente tinnd cont de variabila independenta X dupa modelul:
Y = a+bX unde
b este numit coeficientul de regresie iar testul t poate fi utilizat pentru a
stabili daca ntre X si Y exista o relatie semnificativa (prin testarea b?0).
Extensia regresiei simple la doua sau mai multe variabile
independente reprezinta regresia multipla; de exemplu n cazul a 4 variabile
ea urmeaza modelul:
Y = a + b1x1 + b2x2 +b3x3 + b4x4 unde
xi reprezinta variabilele independente
99
101
102
105
106
PREZENTAREA DATELOR
Prezentul capitol si propune explicarea diferitelor modalitatii de
organizare si prezentare a datelor. Oricare ar fi tema aleasa, cercetatorul
colecteaza informatii si, n general, doreste sa le transforme n tabele,
grafice sau sa le ilustreze prin calculare de procentaje sau medii. Din punct
de vedere statistic nu are nici o nsemnatate daca observatiile se refera la
persoane, animale, obiecte sau evenimente. Ceea ce conteaza nsa este tipul
variabilelor si scala n care acestea au fost masurate, deoarece aceste
caracteristici sunt cele care determina ulterior tipurile de tabele, grafice sau
tabele de rezumare, care prezinta cel mai corect datele si reusesc sa
transmita observatiile celor interesati.
Variabilele nominale (date calitative) mai sunt numite si observatii
categoriale ntruct mpart variabilele n functie de anumite categorii.
(Variabilele dicotomiale, asa cum am mai spus reprezinta o forma
particulara de variabile nominale utiliznd doua categorii). Acest tip de
variabile sunt descrise, n general n termeni de procentaje sau proportii. n
cazul prezentarii variabilelor nominale (sau calitative) modalitatile cel mai
frecvent utilizate sunt tabelele de contingenta si graficele bara.
n descrierea datelor ordinale se utilizeaza procente si proportii iar
uneori setul de date masurat pe o scala ordinala este rezumat prin valoarea
medianei. Prezentarea datelor ordinale se face ca si n cazul datelor
nominale n tabele de contingenta respectiv grafice bara.
Datele cantitative (continue sau discrete, masurate pe o scala de ratii
sau pe o scala de interval) sunt rezumate de obicei prin intermediul
valorilor mediilor si a deviatiilor standard. Prezentarea datelor cantitative se
face n tabele si grafice extrem de variate, pe care le vom prezenta n
continuare.
TABELE SI GRAFICE UTILIZATE N PREZENTAREA DATELOR
NOMINALE SI ORDINALE
Cea mai simpla metoda de prezentare a datelor nominale (sau
ordinale cu conditia sa nu existe prea multe puncte pe scala) consta n
alcatuirea unui tabel cu doua coloane. n prima coloana nregistram
categoriile iar n cea de-a doua frecventa sau procentajul variabilelor.
(De exemplu: Tabel pentru ilustrarea frecventei hemoculturilor
pozitive)
107
Hemoculturi pozitive
Da
Nu
Figura 26. Model de tabel simplu
Numarul de pacienti
4
16
Prezenta
bacteriemiei
1.
Da
2.
Nu
3.
Nu
4.
Nu
5.
Nu
6.
Nu
7.
Nu
8.
Nu
9.
Da
10.
Nu
11.
Nu
12.
Nu
13.
Da
14.
Da
15.
Nu
16.
Nu
17.
Nu
18.
Nu
19.
Nu
20.
Nu
Figura 27. Model de tabel de contingenta
Cultura de pe cateter
S. aureus
Sterila
Nu s-a efectuat
S.epidermidis
S.epidermidis
Sterila
S.epidermidis
Sterila
Sterila
Nu s-a efectuat
Sterila
S.epidermidis
S.aureus
S.epidermidis
Nu s-a efectuat
Nu s-a efectuat
S.epidermidis
Sterila
Sterila
Sterila
categorii (sau celule) n prima coloana a tabelului iar n cea de-a doua a
punctajului corespunzator fiecarei categorii.
Celula
Punctajul
|
||
|
||||
||||| ||
|||||
Bacteriemie
Lipsa
bacteriemiei
67
0
20
0
Ru
ra
l
Ur
ba
n
To
tal
po
pu
lat
ie
Ag
ric
ult
or
i
M
un
cu
tor
i
Int
ele
ctu
ali
50
40
30
20
10
0
18
28
Total populatie
Agricultori
Muncutori
10
Intelectuali
45
Urban
Rural
20
16
1
111
1
2
3
4
58377
1686842830188998
148032001377535433915531
043103935622701637365751311296035330134075
1283385040539232761040602
0130
3
5778
011234
6688888899
00011112333333444
55557789
?
000000111111222333333333344
555556666777799
00000112222333344
55667889
0013
112
113
d. Daca este posibil limitele claselor se vor alege astfel nct cele
mai multe variabile ale clasei sa fie apropiate de valoarea de
mijloc a clasei si nu de extremitatile ei.
5. nregistrarea numarului de variabile din cadrul fiecarei clase.
n cazul unui grafic tip tulpina cu frunze se va nscrie efectiv
valoarea variabilei. n construirea unui tabel de frecventa se va utiliza doar
numarul de variabile din cadrul fiecarei clase. Unele tabele prezinta doar
frecventele altele si procentajele (procentajul n cadrul unei clase se va
calcula prin mpartirea numarului de variabile ni din cadrul unei clase la
numarul total de variabile n iar apoi ctul se nmulteste cu 100).
Exemplu:
Grupe de vrsta
Numarul
Procente (%)
(n ani)
pacientilor
25-29
1
0,8
30-34
0
0
35-39
0
0
40-44
1
0,8
45-49
4
3,4
50-54
6
5,1
55-59
10
8,5
60-64
17
14,4
65-69
8
6,8
70-74
27
22,9
75-79
15
12,7
80-84
17
14,4
85-89
8
6,8
90-94
4
3,4
Total
118
100,0
Figura 35. Model de tabel de frecventa
Procentaj
cumulat
0,8
0,8
0,8
1,7
5,1
10,2
18,6
33,1
39,8
62,7
75,4
89,8
96,6
100,0
Numarul pacientilor
Histogramele
Un exemplu de histograma a vrstelor subiectilor apartinnd unui
esantion luat n cercetare apare n urmatoarea figura:
25
22
15
11
10
5
19
18
20
7
4 4
0
25
75
35
85
45
95
55
65
Varsta pacientilor
115
ntreruperea unei axe, indicnd lipsa unui segment din scala poate
realiza o ilustrare mai sugestiva. Aceasta ntrerupere nu este necesara
ntotdeauna pe axa x dar n cazul axei y ea este practicata atunci cnd
frecventele reprezinta valori foarte mari.
Grafice tip Box & Whisker
Graficul tip Box & Whisker uneori numit simplu grafic cutie
(Box) este utilizat n prezentarea informatiilor atunci cnd se doreste
ilustrarea anumitor localizari n cadrul unei distributii (Tukey, 1977). Acest
tip de grafic se construieste pe baza informatiilor ordonate ntr-un grafic tip
tulpina cu frunze. Lundu-l ca exemplu pe cel din figura 29, cum am
amintit deja semnul indica punctul de mijloc al distributiei; el este
numarul care mparte distributia n doua jumatati; n exemplul dat valoarea
71,5 este mijlocul distributiei. Cele doua sublinieri, mpart fiecare dintre
cele doua jumatati ale distributiei n cte doua parti egale; (n exemplu de
mai sus valorile sunt 62 si 79) aceste numere sunt numite primul respectiv
al treilea sfert al distributiei si sunt utilizate n constructia de grafice tip
Box & Whisker. Iata un exemplu de grafic tip B & W:
Vrsta pacientilor
100 90 80 70 60 50 40 30 -
Femei
2678
258
567
569
3489
35667
667888
244679
18
10
66
10
11
128
11
12
12
378
13
13
14
14
26
5-
40
60
80
100
120
140
Concentratie (%)
15 -
40
60
80
100
Concentratie (%)
120
140
Barbati
Femei
119
121
1950
1960
1970
1980
1990
2000
Anul
Figura 46. Model de grafic linie cu valori false din lipsa supresiei lui 0
si constructia corecta a graficului n
Decese (mii)
600 500 400 300 200 |
1950
1960
1970
1980
1990
2000
Anul
Figura 47. Model de grafic linie cu ntreruperea corecta a axei y
123
Eroarea supresiei lui 0 este mai grava n cazul axei Y dect n cazul
axei X deoarece scala de pe axa Y reprezinta magnitudinea caracteristicilor
de interes.
Caracteristica unei modificari poate fi intensificata sau minimizata
prin alegerea scalei pe axa verticala. Iata un exemplu:
n figura ce urmeaza, - prin condensarea scalei se indica similitudini ntre
cele doua reprezentari iar prin extinderea ei diferentele se amplifica.
125
127
129
REDACTAREA MEDICALA
Scopul acestui capitol este de a ajuta pe cel ce are de redactat un text
medical (o teza, un memoriu sau un articol original). El expune principiile
redactarii stiintifice medicale si aplicatiile lor n cadrul unei cercetari
stiintifice. Cunoasterea acestor principii permite autorului o redactare
riguroasa, clara si concisa. Ea contribuie, pe lnga interesul stiintific al
lucrarii, la acceptarea ei de catre comitetele de redactie a revistelor
stiintifice. Multe dintre aceste principii se aplica de asemenea la redactarea
unui articol de nvatamnt sau a unei carti.
Pentru a scrie un articol trebuie sa se stie: unde si cum sa se caute
documentatia, sa se faca o prima selectie rapida a documentelor si sa se
stocheze informatiile pentru o utilizare facila.
Drumul unui articol ntre manuscris si revista si publicarea lui este
deseori necunoscut pentru autori. El ar trebui sa aiba o incidenta asupra
redactarii articolului nsusi. Limbajul utilizat pentru publicatii necesita o
reflexie asupra acestui subiect, el constituind o sursa de polemici.
Ultima parte a capitolului este un ndreptar pentru pregatirea si
expunerea orala si a unui poster la un congres.
REDACTAREA STIINTIFICA
Redactarea stiintifica a unui articol poate fi comparata cu sticla unui
acvariu, continutul stiintific al articolului fiind reprezentat de pestii
continuti n acel acvariu. Interesul care trebuie acordat aspectului
redactional este primordial: daca sticla acvariului este opaca, este imposibil
de admirat continutul, orict de frumos ar fi. Pe de alta parte, redactarea nu
constituie un obiectiv n sine: nimeni nu priveste acvariul pentru sticla sa.
Aceasta comparatie face sa se nteleaga legaturile care exista ntre forma,
aspect redactional si fond (continutul stiintific al unei publicatii).
Experienta demonstreaza ca deseori exista o coerenta ntre fond si forma:
ceea ce se stie bine se enunta clar (Boileau Lart poetique. Cntul I). n
concluzie, exprimarea unui gnd este cu att mai cuprinzatoare, cu ct este
mai clar exprimat.
Pentru un cititor, interesul stiintific al unui articol bine redactat,
adica precis, clar si concis, apare facil. Daca articolul este imprecis, opac,
cu digresiuni, cititorul trebuie sa-si consacre un timp ndelungat pentru a
tenta, deseori n van, sa descopere continutul. Cunoasterea principiilor de
redactare stiintifica permite astfel cititorului sa ndeparteze de la prima
vedere articolele care nu respecta aceste principii. Facnd aceasta, el
130
133
Figuri
Tabele
Referinte (Bibliografie)
n articolul original nu este permis de a avea digresiuni asupra celor
ce nu sunt n raport cu lucrarea. Totodata, orice mesaj si pornire pedagogica
trebuie sa fie ndepartate.
10. Teza de licenta
Teza de licenta este, n general, primul contact al studentului cu
redactarea medicala. Obiectivul unei teze trebuie sa fie bine definit, nainte
de a ncepe activitatea de redactare; studiul a zeci si sute de dosare, pentru
134
136
5. Revista generala
Este o revista (revue) completa asupra unui subiect (ct permit
cunostintele) plecnd de la o analiza exhaustiva a lucrarilor publicate n
domeniu. Mai multe sute de lucrari pot fi citate n bibliografie. O revista
generala trebuie sa raspunda urmatoarelor exigente:
1. sa trateze un singur subiect, a carui enuntare este clar exprimata n
introducere;
2. expunerea surselor care au fost utilizate pentru colectarea informatiilor
si indicarea criteriilor care au facut retinerea referintelor utilizate din
ansamblul lucrarilor care au fost citate (de exemplu, autorul unei reviste
generale asupra tratamentului unei mbolnaviri poate sa retina numai
studiile prospective controlate).
3. analizarea metodologiei si a validitatii rezultatelor raportate n diferite
lucrari care sunt citate;
4. rezumarea n ultimele paragrafe ale revistei, a datelor si rezultatelor
pertinente si sugerarea orientarii cercetarii pentru lucrari viitoare.
Cititorul obtine astfel o viziune globala a subiectului: aspectul istoric si
perspectivele care sunt deschise.
6. Punerea la punct
Punerea la punct este o rubrica intermediara ntre editorial si revista
generala, care este mai exhaustiva. Ea este scrisa de autori care sunt o
autoritate n domeniu. Ea este scrisa n mod obisnuit ca si editorialul, la
cererea comitetului de redactie al unei reviste.
Punerea la punct consta n a pune punctul asupra unui subiect limitat,
plecnd de la publicatiile ultimilor ani si experienta personala a autorilor.
Diferenta ntre aceste doua surse de informatii trebuie sa apara clar.
ncepnd cu introducerea, autorii vor explica criteriile care justifica punerea
la punct. Trebuie evitata simpla juxtapozitie a rezultatelor contradictorii: o
explicatie a contradictiilor, opinia personala a autorilor si sugestii pentru
rezolvarea punctelor controversate vor permite cititorilor clarificarea ideii
lor asupra subiectului. Referintele vor fi selectionate si limitate la cteva
zeci.
7. Analiza comentata
Analiza comentata consta n analizarea si apoi comentarea articolelor
aparute n cursul ultimelor luni n alte reviste. Este de dorit ca ea sa fie
facuta de un autor ce cunoaste bine subiectul. Este facuta pe ntinderea a 23 pagini dactilografiate si cuprinde 2 parti: prima parte prezinta n esenta
articolul, servindu-se de rezumatul autorilor; a doua parte este un
comentariu critic asupra validitatii rezultatelor si asupra a ceea ce aduc ele
n cunoasterea subiectului. Cteva referinte, n general diferite de cele ale
lucrarii analizate, pot sprijini comentariul. Aceasta forma de articol este
137
Termen propus
0%
niciodata
absent
5%(2-6)
exceptional
10%(8-15)
aproape
niciodata
rar
20%(15-25)
putin frecvent
30%(25-33)
inconstant
50%(35-55)
60%(58-62)
unu pe doi
cu bunavointa
70% (65-72)
75%
deseori
obisnuit
80% (75-82)
95% (85-95)
100%
cteodata
frecvent
destul de rar,
ocazional
nu prea frecvent,
eventual
posibil
destul de
frecvent
comun, banal
general, foarte
frecvent, normal
constant,
invariabil
140
B1, apoi tubul A2 cu tubul B2, el poate utiliza etc. pentru a evita
explicatia celor 48 de manopere urmatoare.
Utilizarea lui etc. n mod defectuos antreneaza imprecizie. De
exemplu: Examinarile biologice, hemograma, VSH etc. La ce se refera
etc.? Lasa o poarta deschisa asupra unui orizont infinit si inacceptabil ntrun articol stiintific; este un cec n alb dat cititorului.
Utilizarea defectuoasa a lui etc. se apropie prin imprecizie cu de
exemplu sau cu asa cum. Iata un exemplu cum nu trebuie facut:
Pacientii au primit antibiotice clasice, asa cum ar fi de exemplu penicilina
etc.. n cazul de mai sus, pe lnga utilizarea defectuoasa a lui etc., ce
este un antibiotic clasic? Ce vrea sa spuna aici cu de exemplu?
Prescurtarile
Este permis a se utiliza prescurtarile internationale ale unitatilor,
atunci cnd ele urmeaza o cifra; se poate spune: Bolnavul cntareste 50
kg, dar nu serie: Evolutia greutatii n kg; n acest din urma caz se va
scris cu litere kilograme.
n afara acestor prescurtari de unitati, interesul utilizarii abrevierilor
este de a scurta un text, de a-l face mai lizibil, substituindu-se unei expresii
sau unui cuvnt prea lung, utilizat de numeroase ori: calea biliara principala
poate fi prescurtata n CBP. Dar utilizarea abuziva de prescurtari va avea
efect advers usurarii lecturii. Din acest motiv, nu se utilizeaza prescurtari
pentru un cuvnt care nu a fost folosit dect de 3 sau 4 ori n articol. Este,
de asemenea, de dorit de a nu utiliza mai mult de 2 sau 3 prescurtari ntrun articol; acumularea de prescurtari, chiar daca ele au fost explicate, duce
la citirea dificila a lucrarii.
Toate prescurtarile trebuie anuntate. La prima aparitie n text a
termenului (termenilor) ce urmeaza a fi prescurtat, se trece n paranteza
prescurtarea; de exemplu daca e vorba de calea biliara principala (CBP)
Aceasta regula priveste n mod egal si semnele, daca variabilitatea unui
grup n jurul unei medii se exprima cu 4, trebuie indicat daca exprima
eroare standard, varianta sau intervalul de ncredere.
Aceste principii se aplica si rezumatului articolului. Cu toate acestea,
este preferabil ca prescurtarile sa fie evitate n rezumat, cu exceptia
cazurilor cnd grupuri de cuvinte lungi se repeta de cel putin 3 ori; aceeasi
regula se aplica si la nivelul figurilor si tabelelor.
Concizia. Stilul concis
Concizia este a 3-a virtute a unui articol stiintific. Trebuie evitate
adjectivele, adverbele, expresiile emotionale, care ncarca exprimarea cum
ar fi: pare util a se remarca, este oportun de semnalat ca, etc.
142
Absenta repetitiei
Repetitia unui fapt sau a unei idei este mpotriva principiului stilului
concis. Singura repetitie autorizata si chiar necesara consta n continutul
rezumatului n raport cu textul. n afara acestui caz particular, repetitiile
trebuie sa fie evitate: nu repetati prima fraza a titlului n rezumat, nu
repetati rezultatele n discutii, nu repetati pasaje din introducere n discutii.
Nu este ntotdeauna usor de a evita repetitiile: trebuie gndit daca e
mai bine a se spune anumite lucruri n introducere sau n discutii. Este
totodata posibil de a detaila n discutii ceea ce nu a fost evocat n
introducere. Pentru a evita repetarea rezultatelor n discutii, este util de a le
prezenta sub forma de tabele sau figuri. Atunci este posibil de a scrie n
discutii: Rata supravietuirii pe care noi am observat-o (tabel II) difera de
cea pe care au observat-o... Referinta la tabel II evita repetarea datelor
supravietuirii.
Eclipsa
Excesul de conciziune duce la suprimarea cuvintelor sau ideilor care
sunt indispensabile ntelegerii frazelor sau textului. Trebuie atunci ghicite:
este eclipsa care ntuneca claritatea unui exposeu stiintific. Eclipsa a fost
comparata cu o scara care, din n cnd este lipsita de o treapta. Cercetatorul
trebuie sa enunte fiecare etapa a rationamentului sau, pentru ca cititorul sa
nu fie nevoit sa faca deductii, chiar daca aceste etape lui i apar evidente.
Contrar poetului, nu trebuie facut apel la imaginatia cititorului.
Concluzii
Pentru verificarea respectarii principiilor redactarii stiintifice, se
sugereaza autorilor ca, nainte de a trimite articolul unei reviste, sa-l
reciteasca de 4 ori, de fiecare data cu un obiectiv precis:
1. Sa se asigure ca verbele capitolelor: Material si metoda si Rezultate sunt
la timpul trecut si ca nu exista n aceste capitole prezentul narativ!
2. Sa se suprime substantivele, adjectivele, adverbele inutile!
3. Sa se verifice coerenta cifrelor n text, tabele si figuri!
4. Sa se ntrebe daca substantivele, adjectivele, adverbele si verbele
folosite sunt inteligibile (pentru a fi traduse ntr-o limba de circulatie
stiintifica)!
TITLUL
Scopul unui titlu este de a anunta continutul articolului cu maximum
de precizie si de concizie. El constituie, mpreuna cu rezumatul, un
ansamblu care este autonom n raport cu restul articolului, dar care este
dependent de el n masura n care el trebuie sa fie reflectarea exacta a
143
144
145
AUTORII
Cine sunt autorii?
Acceptarea unui articol de catre o revista buna este o recunoastere a
seriozitatii si a pertinentei lucrarii. Este normal ca autorii acestei lucrari sa
fie cunoscuti. Participarea ca autor la publicatii este un criteriu important al
promovarii profesionale. Din acest motiv numele autorului sau autorilor
este indicat sub titlu. Desemnarea autorilor corespunde unor reguli precise:
1. Cine este autorul? Raspunsul este, teoretic, simplu. Autor este
acela care a redactat manuscrisul. n practica nsa, lucrurile sunt
mai complexe, pentru ca un autor nu lucreaza aproape niciodata
singur si membrii unei echipe apreciaza ca participarea lor la
lucru sa fie oficial recunoscuta. Tentatia este deci mare de a
semna un articol cu numele a numerosi autori. Numarul mediu de
semnatari al unui articol creste mereu. (New England Journal of
Medicine, din 49% n 1946 autor unic, a ajuns n 1977 la 4%
autor unic).
2. Primul autor este cel ce a realizat esentialul lucrarii, sau cel ce l-a
dirijat. El a asigurat redactarea manuscrisului. Daca a lucrat si
redactat singur, este singurul autor. Este exceptional pentru o
lucrare stiintifica de cercetare, dar este regula pentru editorial.
3. Numele sefului de sectie sau directorului de laborator apare
normal printre semnatarii articolului, n masura n care el a fost
initiatorul cercetarii, a reunit echipa si a obtinut mijloacele
financiare necesare cercetarii. Uzanta face ca numele lui sa apara
la ultima pozitie a autorilor. El serveste de chezasie cnd ceilalti
autori nu sunt cunoscuti de comunitatea stiintifica. Cnd un sef de
departament accepta sa semneze o lucrare, se considera ca el a
verificat cercetarile, obiectivitatea rezultatelor si calitatea
redactarii.
Toate lucrarile publicate trebuie sa fie semnate de unul sau mai
multi autori care si asuma responsabilitatea, sunt gata sa accepte
criticile, dar, beneficiaza de asemenea de notorietatea rezultatelor
cercetarii.
Pentru semnarea unui articol trebuie:
1. Sa fi participat la organizarea activitatii care a condus la textul
scris sau sa fi participat la interpretarea rezultatelor sau la
amndoua
2. Sa fi participat n versiuni succesive la efectuarea lucrarii.
3. Sa fi aprobat versiunea finala.
Autorii trebuie citati n ordinea care corespunde gradului lor de
participare.
146
148
INTRODUCEREA
Introducerea are doua scopuri. Primul este informativ. El consta n
lansarea unei punti ntre cunostintele autorului si cele ale cititorului. Prin
aceasta se cauta a se da cititorului o idee clara si concisa asupra subiectului
abordat, dndu-i posibilitatea de a ntelege de ce lucrarea a fost efectuata.
Al doilea scop al introducerii este de a prezenta interesul lucrarii, astfel ca
cititorul sa aiba curiozitatea de a o citi.
Modularea introducerii
Obiectivul informativ al introducerii explica de ce nu este posibil sa
se scrie introducerea nainte de a lua hotarrea n ce revista se va publica
articolul. Este vorba de a aduce cititorului elementele necesare si suficiente
ntelegerii lucrarii. Acest lucru difera n functie de publicul caruia i este
adresat.
Continutul introducerii trebuie sa fie adaptat revistei alese si
cititorilor sai obisnuiti. Cantitatea de informatii data n introducere este
invers proportionala cu nivelul presupus de cunostinte al cititorilor. n acest
sens, introducerea unui articol original pentru o revista nespecializata
trebuie sa fie mai lunga dect pentru o revista specializata.
Daca introducerea este insuficienta, cititorul nu ntelege contextul n
care lucrarea se situeaza si nici pentru ce a fost facuta. Exista si riscul
invers. Daca ntr-o revista specializata introducerea da cunostinte prea
elementare, cititorul risca sa creada ca si restul articolului este tot att de
elementar, ceea ce el nu cauta ntr-un articol original dintr-o revista
specializata.
Introducerea aceluiasi articol difera de la o revista specializata la
alta, de exemplu: acelasi articol ce poate fi publicat ntr-o revista de
reumatologie, de genetica si de medicina generala, va avea introduceri
diferite. Este convenit de a se modula introducerea n functie de obiceiul
revistei. Aceste uzante nu sunt n mod obisnuit specificate n recomandarile
catre autori. Trebuie citite mai multe articole ale revistei, pentru a le
cunoaste. Exemplu: American Journal of Medicine publica articole cu
introduceri destul de lungi si detaliate. Alte reviste au obiceiul
introducerilor scurte. Exemplu: British Journal of Surgery publica articole
cu introduceri concise, precise, care cuprind toate informatiile necesare si
suficiente cititorilor chirurgi nespecializati. Unul dintre rolurile comitetelor
de redactie este de a asigura ca introducerea articolelor care le sunt trimise
este adaptata cititorilor revistei.
Construirea unei introduceri
Prima parte a introducerii expune aspectul general al subiectului. Ea
este echivalentul unei sumare puneri la punct a subiectului pentru cei ce nu149
150
criteriilor tardive. Figurile si mai rar tabelele pot facilita descrierea acestui
capitol.
Capitolul Material si metoda trebuie sa descrie:
?? Populatia asupra careia a fost facut studiul:
Cum a fost ea selectionata?
Descrierea populatiei.
?? Ce s-a cautat a se evalua:
Actiunea unui medicament
Rezultatele unei interventii chirurgicale
Valoarea unui examen radiologic...
?? Criteriile de judecata care au stat la baza evaluarii:
Complicatii
Supravietuire
Parametri biologici...
?? Cum au fost analizate si validate rezultatele:
Teste statistice
Materialul (Bolnavii)
Primul obiectiv al capitolului Material si metoda este de a indica pe
cine sau pe ce s-a efectuat lucrarea: populatia bolnavilor ntr-o lucrare
clinica, animale sau suse celulare ntr-o lucrare experimentala. Este bine ca
n aceasta prima parte sa se dea toate detaliile necesare interpretarii
rezultatelor. Scopul este de a permite cititorilor sa identifice erorile
sistematice eventuale, care au intervenit n compozitia esantioanelor
studiate si de a aprecia aria concluziilor. Daca lucrarea a fost facuta pe
bolnavi, acest capitol poate sa fie intitulat Bolnavi si metoda, sau Material
si metoda; a doua expresie este putin socanta; este cea mai obisnuita nsa n
reviste. Este bine de a se conforma obiceiurilor revistei careia i este
destinat articolul. Descrierea trebuie sa indice criteriile de includere sau
excludere a populatiei studiate.
Capitolul Material si metoda trebuie sa precizeze daca este vorba de
o serie consecutiva sau nu, de o lucrare retrospectiva sau prospectiva,
randomizata sau nu. ntr-un studiu caz-martor, trebuie precizate criteriile de
selectie a martorilor. Dupa indicarea modului de esantionare, este corect sa
se descrie vrsta, sexul, caracteristicile socio-profesionale, originea etnica,
simptomatologia, datele morfologice. Caracteristicile grupurilor si
subgrupurilor luate n studiu trebuie definite fara ambiguitati; aceste
precizari asupra esantioanelor studiate permit interpretarea corecta
rezultatelor. n cazul unei observatii de serie mica, (4-5 bolnavi) se vor
descrie observatiile asupra fiecarui bolnav n parte. Uneori este dificil de a
152
153
LogRank, revistele accepta ca ele sa fie numai citate. Daca se folosesc alte
metode, ele trebuie sa fie nsotite de referinte.
Nomenclaturile
Exista o terminologie biomedicala internationala. Exista reviste ce
indica n recomandarile date autorilor, nomenclatura pe care au adoptat-o.
Pentru a cita numele unui medicament, este preferabila utilizarea denumirii
comune internationale. Ea se scrie fara majuscula. (De exemplu:
amoxicilina. Daca se utilizeaza numele comercial, se pune majuscula si
semnul ? . (De exemplu: Ampicilina? ). Numele unei bacterii sau al unui
animal ce are doua nume latine se scrie cu caractere italice (Streptococcus
viridans). Daca sistemul de dactilografiere nu dispune de caractere italice,
aceasta indicatie este data editorului, subliniind cuvntul si punnd n
margine, ntre ghilimele, ital. n denumirea bacteriilor, numai primul
cuvnt are majuscula.
Erorile ce nu trebuie comise:
?? Introducerea comentariilor sau rezultatelor
Trebuie evitata categoric tentatia de a discuta metoda de lucru n
timp ce este descrisa. Acest lucru trebuie rezervat capitolului Discutii. n
capitolul Material si metoda se descrie numai metoda, dar nu se
comenteaza, nu se emit scuze sau, dimpotriva, nu se pune n valoare
importanta cercetarii. O alta eroare inacceptabila este de a da rezultate.
Eroarea inversa este si mai frecventa, ea constnd n a descrie alcatuirea
grupelor studiate la nceputul capitolului Rezultate, n loc de a face acest
lucru la capitolul Material si metoda. Aceasta eroare este evitabila, facnd
distinctia ntre modalitatea n care a fost studiat si a fost selectionat
esantionul, apoi descrierea acestui esantion.
?? Stilul telegrafic, datele marginale
n capitolul Material si metoda exista cteodata descrieri lungi,
laborioase. Exista reviste care tiparesc partial Metodele cu caractere mici.
n revista Nature, detaliile sunt anexate legendei tabelelor si figurilor. n
revista Science, referintele sunt numite Referinte si note, unde multi
autori prezinta pe scurt tehnicile utilizate. Nu trebuie utilizat un stil
telegrafic, sau folosite prescurtari n scopul cstigarii de timp sau spatiu.
Daca ntr-o observatie clinica trebuie trecut un buletin radiologic, sau
anatomo-patologic, frazele trebuie sa fie corecte din punct de vedere
gramatical. Atentie! Nu trebuie copiat ad literam un buletin redactat n stil
telegrafic! Aceasta precizie n redarea datelor se refera n exclusivitate la
datele utile lucrarii. Toate datele marginale, fara raport direct cu lucrarea,
trebuie suprimate. Cercetarea nu are ca scop evidentierea tuturor
posibilitatilor de explorare oferite de un spital. Cunostintele medicale
progreseaza extrem de rar prin acumularea de fapte sau observatii aleatorii
154
publicate sub pretextul ca ar putea lamuri, ntr-o zi, o problema care nici
macar nu a fost formulata.
Timpii verbelor
Fara exceptie, verbele trebuie puse la timpul trecut; materialul de
studiu a fost observat n trecut. Trebuie exclus prezentul narativ.
REZULTATE
Capitolul cu Rezultate este inima articolului nsusi: rezultatele care
sunt exprimate sunt finalul cercetarii care a fost expusa n introducere si al
utilizarii metodelor descrise. Ele sunt baza discutiei. Capitolul trebuie sa
cuprinda rezultatele lucrarii, toate rezultatele si nimic dect rezultatele.
Toate rezultatele
Trebuie trecute toate rezultatele. Nimic mai gresit dect sa apara, n
cadrul discutiilor, rezultate care nu sunt mentionate n cadrul capitolului.
Notiunea se refera si la publicarea rezultatelor negative, n masura n
care ele aduc o informatie utila studiului efectuat; un rezultat negativ este o
informatie care poate fi utila ntr-o actiune diagnostica, prognostica sau
pentru a evita un tratament ineficace. n schimb, a da rezultate care nu au
coerenta cu scopul lucrarii expuse n introducere traduce o confuzie
intelectuala. Aceste rezultate superflue, parazite, nu cresc credibilitatea
unei publicatii.
Nimic dect rezultatele
Capitolul Rezultate nu trebuie sa contina nici un comentariu, nici o
explicatie, nici o comparatie cu alte lucrari, nici o aluzie la populatia
studiata sau la metoda de lucru care a fost descrisa n capitolul Material si
metoda. Din acest motiv, capitolul Rezultate nu trebuie sa contina nici o
referinta.
Redactarea capitolului Rezultate trebuie sa fie obiectiva,
impersonala, neutra: autorul raporteaza fapte observate si nu trebuie sa faca
dect acest lucru.
Capitolul Rezultate trebuie sa lase cititorului posibilitatea de a trage
concluzii si de a le confrunta cu cele ale autorului.
Tabelele si figurile
Una dintre dificultatile create de structura unei lucrari stiintifice este
riscul de a face repetitii ntre expunerea rezultatelor si apoi utilizarea lor ca
baza de discutie n capitolul Discutii. Acest risc este limitat de utilizarea
figurilor si tabelelor. De fapt, n capitolul Discutii, referirea la figuri si
tabele permite comentarea rezultatelor cuprinse, fara a le repeta. Alt avantaj
155
156
Erori inacceptabile
?? A nu prezenta toate rezultatele n capitolul Rezultate, dar a face referinta
la cele neprezentate aici n capitolul Discutii sau n Rezumat
FIGURILE SI TABELELE
Figurile si tabelele permit exprimarea clara a ceea ce ar fi dificil de
redactat si greoi de citit. Aceste unitati n serviciul textului au fost
comparate cu hartile geografice ce permit exploratorului (cititorului) de a
repera pe parcurs ceea ce i impune autorul. Figurile si tabelele pot fi la fel
de bine utilizate ntr-un articol original, ca si ntr-un articol didactic, sau de
popularizare stiintifica. Fara ndoiala, folosirea lor nu constituie o obligatie;
ele prezinta interes numai daca aduc o lumina n calitatea informatiilor.
Numai cteva forme de redactare medicala, n particular Editorialul, sunt n
mod obisnuit lipsite de ele.
Definitii si principii generale
Termenii figura si tabel nu sunt sinonimi. Tabelele sunt construite cu
caractere de imprimerie, adica n litere si cifre. Figurile, sau ilustratiile,
sunt facute din toate materialele care nu pot fi transcrise cu caractere de
imprimerie: desene, curbe, diagrame, reproducere de radiografii,
reproduceri histologice sau citologice, etc.
Figura sau tabel? Ce alegem?
Comparatia: Tabelul are avantajul preciziei matematice, o zecimala
dupa virgula, cu pretul ariditatii. Informatiile numerice ale tabelului permit
compararea cu precizie a rezultatele prezentate, cu cele ale altor autori, sau
cu cele proprii si de a reface cazul pentru noi teste statistice. Invers, n fata
tabelului, un cititor mai putin interesat de detaliul rezultatelor, ntelege
dificil efectul global (de exemplu al preparatului administrat). Acest efect
apare clar n schimb n figura adecvata.
Diferenta de lecturare ntre tabel si figura este nca si mai mare daca
numarul subiectilor examinati sau numarul testelor realizate este mai mare.
O figura raportata la un tabel este mai usor de citit cnd datele numerice
sunt numeroase. Pierderea informatiei unei figuri este acceptata daca ea
este compensata de utilizarea indicilor statistici ca deviatia standard sau
eroarea standard a mediei, care indica dispersia valorilor individuale.
Alegerea ntre figura si tabel depinde n parte de obiectivul vizat. Ea
raspunde unei intentii precise. ntr-un articol original, autorul doreste sa i se
poata controla si judeca lucrarea. El furnizeaza cu placere datele cifrice sub
forma de tabel. ntr-un articol didactic, sau de popularizare, figura are un
157
interes didactic mai eficace dect tabelul. Pentru o situatie care evolueaza,
o figura sub forma unei curbe arata cel mai bine aceasta modificare, mai
bine dect cifrele dintr-un tabel. Aceste propuneri nu sunt absolute:
alegerea depinde, de asemenea, de numarul si natura datelor. Este vorba de
o singura alegere: aceeasi informatie nu poate fi data o data sub forma de
figura si apoi sub forma de tabel.
Principii comune pentru figuri si tabele
Pentru a prezenta figuri si tabele, autorul trebuie sa citeasca
Recomandarile catre autori si sa se conformeze prezentarii adoptate de
revista. Exista, n fapt, variatii importante de prezentare de la o revista la
alta. Este convenabil de a respecta principiile generale care se aplica tuturor
revistelor.
Figurile si tabelele trebuie sa fie inteligibile, independent de text.
Figurile sunt acompaniate de legende si tabelele au un titlu. Legendele si
titlurile trebuie sa contina toate elementele necesare ntelegerii, binenteles
fara a citi textul lucrarii.
Principiile utilizarii abreviatiilor se aplica figurilor si tabelelor,
prescurtarile trebuie explicate printr-o nota n josul figurii sau tabelului.
Figurile si tabelele trebuie numite n text si numerotate n ordinea
aparitiei lor. Daca nu exista dect o singura figura sau un tabel, este bine de
a se conforma obiceiului revistei careia i este destinat articolul, pentru a
alege numele ntre: figura sau figura 1.
Este bine de a realiza figurile si tabelele nainte de a redacta textul.
Maximul de date este astfel exprimat n mod precis si clar, textul aducnd
informatii complementare. Aceasta metoda de lucru evita ca figurile si
tabelele sa fie o dublura a textului. Acesta poate atrage atentia asupra
rezultatului celui mai important al unei figuri sau unui tabel sau asupra
corelatiilor, dar fara comentarii, fara explicatii.
Locul n text, unde autorii doresc sa le apara figuri si tabele trebuie
indicat la marginea manuscrisului.
nconjurarea cu linie a figurii sau tabelului indica tipografului faptul
ca aceasta adnotare nu face parte din text.
Reproducerea unei figuri sau tabel scos dintr-o alta publicatie
necesita autorizarea titularului cu drept de autor sau copyright; Uneori
este autorul articolului sau, cel mai frecvent, editorul publicatiei. n aceasta
situatie se va preciza n legenda figurii reprodus cu autorizarea.... Este
politicos de a multumi autorului originalului, chiar daca depozitarul
dreptului de autor este editorul. Reproducerea trebuie sa fie conforma cu
originalul si provenienta indicata n legenda sau n titlu. Daca documentul a
fost modificat, este indispensabil si cinstit de a-l indica.
158
159
162
Titlul
Fiecare tabel are un titlu amplasat deasupra lui. Titlul trebuie sa fie
informativ si sa respecte pozitia forte. Se va evita repetarea informatiilor
prezentate n cazul coloanelor sau n cazul liniilor. Tabelele cu date
comparative trebuie sa fie coerente si sa utilizeze aceleasi cuvinte n
aceeasi ordine si aceleasi unitati.
Capetele coloanelor
Fiecare cap de coloana desemnnd valori numerice trebuie sa indice
unitatea de masura aplicata datelor situate n coloana. Daca unitatile sunt
aceleasi pentru toate capetele de coloana, este judicios de a le figura n titlu,
mai bine dect a le repeta n capul fiecarei coloane. Daca mai multe capete
de coloane apartin aceluiasi ansamblu de informatii, este de dorit de a le
regrupa printr-o linie orizontala plasata deasupra lor si surmontata de un
cap de coloana indicnd ansamblul.
Capetele liniilor
Daca grupurile de linii sunt legate, este posibil de a indica
subgrupele prin scrierea indentata (retrasa n interior).
De exemplu:
Grupul placebo
Fumatori
Nefumatori
Grupul tratat
Fumatori
Nefumatori
Unitatile variabilelor numerice trebuie sa fie precizate n capul
liniilor si nu n cuprinsul corpului ariei (suprafetei) tabelului.
Cuprinsul tabelului
Cuprinsul tabelului contine numai numere, niciodata unitati de
masura. O eroare frecventa este trecerea semnului % dupa un numar, n
cuprinsul tabelului. Daca se doreste trecerea semnului %, se poate pune
ntre paranteze, dupa numar. Acesta este indicat de obicei n capul coloanei,
sau ntr-o nota n josul tabelului. Exemplu: numerele dintre paranteze
indica procente.
Numerele situate n coloane trebuie sa fie aliniate dupa virgula, daca
exista o zecimala, sau dupa punct (n revistele de limba engleza) si sa
contina acelasi numar de zecimale pentru variabilele identice.
Numarul inferior lui 1 trebuie sa aiba un 0 naintea virgulei sau
punctului. Acelasi lucru daca se foloseste semnul +/- sau x n coloane.
Daca se utilizeaza semnul +/-, trebuie indicata semnificatia n capul
coloanei, al liniei sau printr-o nota n josul tabelului.
163
Verificarea tabelului
nainte de a nainta un manuscris la o revista este bine de a verifica:
?? Ca fiecare tabel este trecut n text.
?? Ca este tiparit pe o foaie separata.
?? Ca este inteligibil fara citirea textului articolului.
?? Ca unitatile de masura sunt corect indicate si ca prescurtarilor
standardizate sunt explicate.
?? Ca totalurile definitive si partiale sunt coerente si ca totalul procentelor
corespunde la 100%.
DISCUTIILE
Scopul discutiei este de a interpreta lucrarea care a fost realizata,
respectiv mijloacele care au fost folosite, metoda de lucru, rezultatele.
Discutia (sau comentariul) unei lucrari stiintifice difera n alcatuirea ei fata
de restul capitolelor (Material si metoda, Rezultate), care descriu la modul
164
165
166
Lungimea rezumatului
Este indicata de multe ori n instructiunile date autorilor de catre
revista. n sistemul Vancouver, sunt acceptate maxim 150 de cuvinte sau
15 rnduri dactilografiate; pentru rezumatele structurale 250 de cuvinte.
Multe reviste accepta nsa rezumate cuprinse ntre 250-300 cuvinte, sau o
pagina dactilografiata la 2 rnduri.
Erorile n rezumate
Cea mai grava eroare este de a ncepe scrierea articolului cu
rezumatul. O alta eroare consta n a expune rezultate care nu sunt n articol.
Aceasta eroare apare atunci cnd autorul scrie rezumatul fara a consulta
articolul. Expunerea rezultatelor trebuie sa fie identica cu rezultatele
exprimate n text. Utilizarea prescurtarilor nu este de dorit n cadrul
rezumatului, cu exceptia situatiilor n care sunt utilizate de cel putin 3 sau 4
ori, iar atunci ele vor fi imediat explicate. O alta eroare este de a raporta
rezultatele altor autori n rezumat.
Alte rezumate informative
Rezumate structurate ale explorarilor clinice
O noua structura de rezumate este folosita pentru rezultatele cercetarilor
clinice. Opt paragrafe avnd titlu propriu fiecare, compun acest rezumat:
1. Scopul studiului: expune problema principala propusa de studiu.
Obiectivele secundare majore pot fi numai enuntate. Daca o ipoteza a
priori a fost testata, ea va fi clar expusa.
2. Protocolul. Metoda de studiu: Acest paragraf contine elemente de
metodologie n cercetarea clinica. Trebuie evidentiate tipul si domeniul
studiului ( descriptiv, evidentierea unor factori de risc sau prognostici,
testarea unei proceduri diagnostice, eseu terapeutic),
3. Locul studiului: Cititorul trebuie sa stie daca lucrarea este aplicabila n
practica lui cotidiana.
4. Selectia participantilor: Este vorba de voluntari sau de bolnavi, inclusi
consecutiv, sau nu? Care au fost criteriile de alegere?
5. Metodele terapeutice: Trebuie expuse caracteristicile esentiale ale
tratamentelor (durata, metoda, posologie).
6. Criteriul de judecata principal: Se mentioneaza metodele de analizare a
datelor alese naintea colectarii acestora. Daca ipotezele analizate au fost
adaugate n timpul sau dupa colectarea datelor acest lucru va fi clar
expus.
7. Rezultate: Trebuie prezentate ntr-o forma narativa (si nu sub forma de
tabele). Rezultatele principale sunt date cu intervale de ncredere si
semnificatii statistice.
168
1.
2.
3.
4.
5.
6.
rezumat este expus scopul revistei generale. Apoi sunt precizate metodele
de cercetare ale articolelor analizate, sunt date rezultatele acestor analize,
cu concluziile ce se desprind si aplicatia lor potentiala.
REFERINTELE
Scopul referintelor, ntr-un articol stiintific, este de a justifica toate
lucrurile sau faptele enuntate. Este un principiu fundamental al demersului
stiintific.
Referintele prea numeroase nu traduc ntotdeauna cunostinte vaste,
mai curnd absenta spiritului critic.
Nu se citeaza dect referinte de articole publicate care au fost citite
de cercetator si alese pentru interesul lor. Referintele se confrunta cu
articolul, pentru a evita eroarea transcrierii.
Prezentarea referintelor se face dupa sistemul adoptat pentru revista pentru
care articolul este destinat.
Plasarea n text a referintelor
Referinta este inserata n text imediat dupa enuntarea faptului.
Referinta se poate pune si n mijlocul frazei si nu este obligatoriu la
sfrsitul ei. O referinta poate fi citata de mai multe ori ntr-un articol.
Referintele sunt citate n Introducere (faptul care i-a condus pe autori sa-si
formuleze obiectivul lucrarii), n capitolul Material si metoda (trimiterea la
metode ce deja au fost descrise ntr-o alta publicatie), n capitolul Discutii
(argumente pentru a critica propriile rezultate si pentru a le compara cu cele
din literatura). Nu trebuie sa apara referinte n capitolul Rezultate, unde
autorii expun numai ceea ce au observat. n timpul discutiei, ipoteza de
lucru si ratiunile efectuarii studiului se expun fara referinte. Nu trebuie sa
existe referinte nici n titlu, nici n rezumat; Ele sunt elemente susceptibile
de a fi consultate fara fondul articolului. Referinte pot fi citate n figuri sau
tabele. n articolele originale nu exista referinte n titlurile si subtitlurile
fondului articolulu. n punerile la punct, referintele pot sa fie citate n
titlurile paragrafelor si ale subtitlurilor.
Alegerea referintelor ntr-o lista de referinte
Referintele sunt date la sfrsitul articolului si trebuie sa fie distincte
de bibliografie. Referintele contin lista articolelor care au fost citate n text
si la care cititorul se poate referi. Autorul trebuie sa selectioneze referintele
si sa retina acele studii care i s-au parut a fi cele mai pertinente si cele mai
usor accesibile cititorului. El a consultat referintele n bibliografia asupra
subiectului. Bibliografia contine ansamblul articolelor si cartilor scrise cu
un subiect precis, sau ale aceluiasi
autor. Termenul referinte
bibliografice este impropriu.
170
Calitatea referintelor
Lista referintelor contine toate referintele citate pe parcursul textului
articolului si numai aceste referinte. Multe reviste limiteaza lista
referintelor pentru toate formele de publicatii, cu exceptia revistei generale.
Redactorii revistelor controleaza apelarea referintelor. Erorile sunt
frecvente n referinte. Ele sunt de doua feluri: unele sunt inexactitudini de
transcriere, altele erori n citatia continutului referintei.
Referinte ce trebuie evitate:
Articole cu acces dificil
Teze de licenta
Rezumate de la congrese, publicate n periodice
Scrisori
Comunicari personale
Articole sub publicatie
Referinte proscrise
Rezumate de la congrese, nepublicate n periodice
Articole predate pentru publicare
Comunicari orale
Referinte de mna a doua
Referintele trebuie sa fie accesibile cititorului. Referintele ce nu
corespund acestui deziderat trebuie evitate.
Referintele de mna a doua, care raporteaza fapte ce au fost
deja luate dintr-o alta publicatie nu trebuie utilizate n nici un caz. Pentru a
ajunge la original, trebuie mai nti consultata referinta secundara, pentru a
gasi referinta originala.
Sistemele de referinte
n principiu, recomandarile autorilor facute de fiecare revista indica
sistemul pe care l utilizeaza (E.Garfield a numarat 250 de sisteme de
referinte. 33 de sisteme diferite au fost gasite n 52 de reviste). n practica,
trei sisteme sunt utilizate:
- sistemul autor-data, numit si sistemul Harvard (este cel mai
vechi)
- sistemul numeric secvential, care are o varianta cunoscuta sub
numele de sistemul Vancouver
- sistemul alfabetic-numeric, care este un sistem hibrid.
Doua grupe au tentat sa uniformizeze sistemele de referinta de 10
ani. Grupul Vancouver, la care au aderat mai mult de 400 de reviste si
171
grupul de editori European Life Science Editors care a propus utilizarea fie
a numerelor, fie nume-data n text, fara a permite utilizarea celor doua
stiluri n acelasi articol.
Sistemul autor-data, sau sistemul Harvard
In cuprinsul textului:
Autorul sau autorii, cu anul publicatiei, sunt citati n text cu variante
dupa revista. n general, unde sunt doi autori se citeaza ambele nume. Unde
sunt trei sau mai multi se scrie primul autor, urmat de coll sau et al.
n lista de referinte:
Referintele sunt clasificate fara numar de ordine, dupa ordinea
alfabetica a primei litere a numelui primului autor al articolului. Daca
exista mai multe referinte ale aceluiasi prim autor, ele vor fi clasificate
dupa litera celui de-al doilea autor si asa mai departe. Daca exista aceiasi
autori pentru referinte diferite, referintele vor fi clasificate n ordinea anului
de publicatie ncepnd cu anul cel mai vechi. Daca exista aceiasi autori cu
aceiasi ani de publicatii pentru referinte diferite, referintele sunt clasificate
adaugnd a, b, c.... dupa anul de publicatie si clasificarea se face n
aceasta ordine. n acest sistem numele ultimului autor este n mod general
precedat de and. Acest sistem a fost adoptat de numeroase reviste, n
special britanice. El nsa diminua lizibilitatea textului. Textul (n special
Introducerea si Discutiile) apare suprancarcat de nume de autori. Pentru
autori, daca o referinta a fost uitata, ea poate fi nsa introdusa cu usurinta n
text. Absenta numerotarii referintelor evita dupa introducerea unei noi
referinte, decalajele de numerotare ale celorlalte citatii.
Sistemul numeric secvential
n cuprinsul textului:
Referintele sunt numerotate cu cifre arabe n ordinea aparitiei n text.
Daca o referinta este citata de mai multe ori n text, ea si pastreaza
numarul atribuit la prima citare. Numerele sunt scrise ntre paranteze. Daca
mai multe referinte sunt citate n aceeasi paranteza, ele sunt scrise n
ordinea crescnda si sunt separate prin virgule. Daca sunt citate mai multe
referinte succesive, se noteaza numai prima si ultima, ele fiind separate
printr-o liniuta de unire (De exemplu: 3, 4, 5, 6, 7 se vor scrie 3-7).
n lista de referinte:
Referintele sunt n ordinea numarului lor de aparitie n text si nu apar
n ordinea alfabetica a primului autor. Acest numar de ordine este o cifra
araba. Referintele sunt astfel regrupate n functie de temele succesive
expuse n text. Acest sistem faciliteaza lectura si nu suprancarca articolul
cu numele autorilor. Acest sistem este recomandat de numerosi redactori de
reviste internationale. Pentru redactorii revistelor, sistemul permite
controlul tuturor referintelor din text. Pentru autori, are un mare
172
174
177
Contradictii si inconveniente
Publicul nu este captiv, deci
trebuie atras
Vizitatorul nu este asezat
confortabil
Spatiul este limitat
Pregatirea este mai ndelungata si
mai laborioasa dect pentru
diapozitiv
179
REFERINTE BIBLIOGRAFICE
1. Altman DG. Practical statistics for medical research. London: Chapman
and Hall, 1990:485.
2. Bland M. An introduction to Medical Statistics. Oxford: Oxford
Medical Publications, 1996:396.
3. Bland M. An Introduction to Medical Statistics. Second edition. Oxford:
Oxford University Press, 1996:396.
4. Bocsan IS. Asistenta primara a starii de sanatate; Aplicatii n
epidemiologie si biostatistica. Editura Universitara Clujeana. ClujNapoca: Presa Universitara Clujeana, 1996:272.
5. Brown RA, Beck JS. Medical Statistics In Personal Computers. Secon
edition. Plymouth: BJM Publishing Group, 1995:147.
6. Campbell MJ, Machin D. Medical Statistics: A Commonsens Approach.
New York: John Wiley and Sons, 1992:172.
7. Cassagne H. Internet pour les medecines. Paris: Editions Medicales
Specialisees, 1997:233.
8. Dawson Saunders B, Trapp RG. Basic and Clinical Biostatistics.
Norwalk: Appleton and Large, 1994:344.
9. Degoulet P, Fieschi M. Informatique Medicale. Paris: Masson,
1998:246.
10. Goodman K. Ethics, computing and medicine. Cambridge: Cambridge
University Press, 1998:180.
11. Goodman NW, Edwads MB. Medical Writing: a Prescription for
Clarity. Second edition. Cambridge: Cambridge University Press,
1997:223.
12. Hennekens CH, Buring JE, Epidemiology in medicine. Boston: Little
Brown and Company, 1987:383.
13. Hunter KM. Doctors stories. The narrative structure of medical
knowledge. Princeton: Princeton University Press, 1991:230.
14. McKenzie BC. Medicine and the Internet. Second edition. Oxford:
Oxford University Press, 1997:353.
15. Schwartz D. Le Jeu de la science et du hasard. Paris: Flammarion,
1994:111.
16. Schwatz D. Methodes statistiques a lusage des medecins et des
biologistes. 4e edition. Paris: Flammarion Medecine-Sciences,
1993:311.
17. Tigan S. Curs de Informatica Medicala si Biostatistica. Cluj Napoca:
UMF, 1995:175
180
ANEXA
SURSE ELECTRONICE DE DOCUMENTARE MEDICALA
Anexa si propune sa ofere cititorilor o lista de adrese electronice
(pagini World Wide Web) pe diverse specialitati medicale. Anexa se
bazeaza pe cteva surse majore:
Componenta medicala a paginii Web a Universitatii Iowa (Hardin
Library for the Health Sciences o lista a listelor intitulata Hardin Meta
Directory (MD:
<URL:http://www.arcade.uiowa.edu/hardin-www/md.html>
* Componenta medicala a paginii Web a Universitatii Emory (Health
Sciences Library)
<URL:http://www.gen.emory.edu/medweb/md.html>
* Componenta biomedicala a paginii Web a Universitatii Harvard (Virtual
Library)
<URL:http://golgi.harvard.edu/biopages/md/md.html>
* Componenta medicala a paginii Web a Institutului Karolinska (MICKIBIC MeSH Index)
<URL:http://www.mic.ki,se/Diseases/c20.html>
* Componenta medicala a paginii Web a Universitatii Yale (Virtual
Library)
<URL:http://gasnet.med.yale.edu/index.html>
* Componenta biomedicala a paginii Web a Universitatii Indiana
((BioTech)
<URL:http://biotech.chem.indiana.edu/pages/prores.html>
* Componenta medicala a paginii Web a Universitatii Washington
<URL:http://netvet.wustl.edu/info.html>
* Componenta medicala a paginii Web a Universitatii Pittsburgh
<URL:http://www.pitt.edu/HOME/GHNet/GHNet.html>
* Componenta biomedicala a paginii Web a Universitatii Dundee
<URL:http://www.dundee.ac.uk/link/welcome.html>
Fiecare din aceste surse, ca si toate celalalte care vor mai fi citate, au la
rndul lor legaturi (link-uri) spre alte surse de profil, de asemenea
consultabile.
ALERGOLOGIE:
<URL:http://www.arcade.uiowa.edu/hardin-www/md-allergy.html>
<URL:http://www.gen.emory.edu/medweb.immunology.html>
<URL:http://golgi.harvard.edu/biopages/immuno.html>
<URL:http://www.mic.ki,se/Diseases/c20.html>
181
ANESTEZIE:
<URL:http://www.eur.nl/FGG/ANEST/wright/contents.html>
<URL:http://www.gen.emory.edu/medweb.anesthesiology.html>
<URL:http://gasnet.med.yale.edu/index.html>
<URL:http://www.arcade.uiowa.edu/hardin-www/md-anesth.html>
BIOTEHNOLOGIE:
<URL:http://www.arcade.uiowa.edu/hardin-www/md-biotech.html>
<URL:http://www.gen.emory.edu/medweb.biotechnology.html>
<URL:http://biotech.chem.indiana.edu/pages/prores.html>
<URL:http://www.cato.com/interweb/cato/biotech.html>
CARDIOLOGIE:
<URL:http://www.arcade.uiowa.edu/hardin-www/md-cardio.html>
<URL:http://www.gen.emory.edu/medweb.cardiology.html>
<URL:http://osler.wusti.edu/~murphy/cardiology.html>
<URL:http://www.heartcenter.ccf.org.8080/www -eps/hothart/heart.html>
CHIRURGIE:
<URL:http://www.arcade.uiowa.edu/hardin-www/md-surg.html>
<URL:http://www.gen.emory.edu/medweb.surgery.html>
<URL:http://WW.sci.lib.uci,edu/HSG/MedicalSurgery.html#SU>
<URL:http://www.mic.ki,se/Diseases/E4.html>
DERMATOLOGIE:
<URL:http://www.tray.dermatology.uiowa.edu/home#Dermatology>
<URL:http://www.medlib.iupui.edu/cicnet/derma/derma.html>
<URL:http://www.arcade.uiowa.edu/hardin-www/md-derm.html>
<URL:http://www.mic.ki,se/Diseases/c17.html>
ENDOCRINOLOGIE:
<URL:http://www.arcade.uiowa.edu/hardin-www/md-endocrin.html>
<URL:http://www.gen.emory.edu/medweb.endocrinology.html>
<URL:http://WWW.catleweb.com/~monitor/index.html>
<URL:http://www.mic.ki,se/Diseases/c19.html>
FARMACIE-FARMACOLOGIE:
<URL:http://www.arcade.uiowa.edu/hardin-www/md-pharm.html>
<URL:http://www.cpb.uokhsc.edu/pharmacy/pharmint.html>
<URL:http://www.mcc.ac.uk/pharmweb.html>
<URL:http://pharminfo.com/>
182
GASTROENTEROLOGIE:
<URL:http://www.arcade.uiowa.edu/hardin-www/md-gastro.html>
<URL:http://cpmcnet.columbia.edu/dept/gi/elsewhere.html>
<URL:http://cpmcnet,columbia.edu/dept/gi/disliv.html>
<URL:http://www.mic.ki,se/Diseases/c6.html>
GERIATRIE:
<URL:http://www.arcade.uiowa.edu/hardin-www/md-ger.html>
<URL:http://www.gen.emory.edu/medweb.geriatrix.html>
<URL:http://www.aoa.dhhs.gov/aoa/pages/jpostlst.html>
<URL:http://www.aoa.dhhs.gov/aoa/webres/direct.html>
HEMATOLOGIE:
<URL:http://www.arcade.uiowa.edu/hardin-www/md-hem.html>
<URL:http://www.slackinc.com/matrix/SPECIALT/HEMATOLO.HT
ML>
<URL:http://www.falk.med.pitt.edu/subjects/hemat.html>
<URL:http://www.mic.ki,se/Diseases/c15.html>
INFORMATICA MEDICALA:
<URL:http://www.arcade.uiowa.edu/hardin-www/md-inform.html>
<URL:http://www.gen.emory.edu/medweb.informatics.html>
<URL:http://www.cs.man.ac.uk/mig/people/medicine/medicine.html>
<URL:http://www.netvet.wustl.edu/info.html>
MEDICINA DE FAMILIE:
<URL:http://www.arcade.uiowa.edu/hardin-www/md-fam.html>
<URL:http://www.gen.emory.edu/medweb.family.html>
<URL:http://views.vcu.edu/views/fap/volk-r.html>
<URL:http://www.phymac.med.wayne.edu/jfp/fammed.html>
MEDICINA DE URGENTA:
<URL:http://www.arcade.uiowa.edu/hardin-www/md-emerg.html>
<URL:http://www.gen.emory.edu/medweb.emergency.html>
<URL:http://gilligan.uafadm.alaska.edu/www-991.html>
<URL:http://dumbo.isc.rit.edu/ems.html>
MICROBIOLOGIE:
<URL:http://www.arcade.uiowa.edu/hardin-www/md-micro.html>
<URL:http://www.gen.emory.edu/medweb/medweb.id.html>
<URL:http://golgi.harvard.edu/biopages/MICRo.html>
<URL:http://tulane.edu/~dmsander/garryfavweb.html>
183
NEFROLOGIE; UROLOGIE:
<URL:http://www.arcade.uiowa.edu/hardin-www/md-nephrol.html>
<URL:http://www.nephronet.com/stannet/nephro/welcome.html>
<URL:http://ns,gamewood.net/renalnet.html>
<URL:http://www.mic.ki,se/Diseases/c12.html>
NEUROLOGIE:
<URL:http://www.arcade.uiowa.edu/hardin-www/md-NEURO.html>
<URL:http://www.gen.emory.edu/medweb.neurology.html>
<URL:http://ivory.lm.com:80/~nab/index.html>
<URL:http://www.mic.ki,se/Diseases/c10.html>
NUTRITIE:
<URL:http://www.arcade.uiowa.edu/hardin-www/md-nutr.html>
<URL:http://www.gen.emory.edu/medweb.nutrition.html>
<URL:http://netscape,net.au/%7Ehelmant/nutid.html>
<URL:http://www.apei.cal/~dkmackin/food.html>
OBSTETRICA GINECOLOGIE:
<URL:http://www.arcade.uiowa.edu/hardin-www/md-obgyn.html>
<URL:http://www.gen.emory.edu/medweb.gynecology.html>
<URL:http://www.siumed.edu/ob/oblink.html>
<URL:http://www.mic.ki,se/Diseases/c13.html>
OFTALMOLOGIE:
<URL:http://www.arcade.uiowa.edu/hardin-www/md-ophth.html>
<URL:http://www.gen.emory.edu/medweb.optometry.html>
<URL:http://golgi.harvard.edu/biopages/immuno.html>
<URL:http://www.mic.ki,se/Diseases/c20.html>
ONCOLOGIE:
<URL:http://www.arcade.uiowa.edu/hardin-www/md-oncol.html>
<URL:http://www.gen.emory.edu/medweb.oncology.html>
<URL:http://netope.harvard.edu:80/meei/OthrSites.html>
<URL:http://www.eyenet.org/eyelinks.html>
ORTOPEDIE:
<URL:http://www.arcade.uiowa.edu/hardin-www/md-ortho.html>
<URL:http://www.netshop.net/~cloughs/ortolink.html>
<URL:http://dragon.arcaiau.ca/~pbaudin/biomch.html>
<URL:http://www.dundee.ac.uk/orthopaedics/link/welcome.html>
184
OTORINOLARINGOLOGIE:
<URL:http://www.arcade.uiowa.edu/hardin-www/md-oto.html>
<URL:http://www.gen.emory.edu/medweb.hearing.html>
<URL:http://bcm.tmc.edu/ot/others.html>
<URL:http://www.aro.org/showcase/aro/library/sites.html>
PATOLOGIE SI LABORATOR:
<URL:http://www.arcade.uiowa.edu/hardin-www/md-path.html>
<URL:http://www.gen.emory.edu/medweb.pathology.html>
<URL:http://pds.med.umich.edu/users/amp/path-resources.html>
<URL:http://wwwminer.lib.rochester.edu/wwwml/Leon/URPLM.html
>
PEDIATRIE - NEONATOLOGIE:
<URL:http://www.arcade.uiowa.edu/hardin-www/md-ped.html>
<URL:http://www.gen.emory.edu/medweb.pediatrics.html>
<URL:http://med.jhu.edu/peds/neonatology/poi.html>
<URL:http://www.lhl.uab.edu:80/pedinfo/>
PNEUMOLOGIE:
<URL:http://www.arcade.uiowa.edu/hardin-www/md-resp.html>
<URL:http://www.gen.emory.edu/medweb.respmed.html>
<URL:http://www.xmission.com/~gastown/herpmed/respi.html>
<URL:http://www.mic.ki,se/Diseases/c8.html>
PSIHIATRIE:
<URL:http://www.arcade.uiowa.edu/hardin-www/md-psych.html>
<URL:http://www.gen.emory.edu/medweb.mentalhealth.html>
<URL:http://wpic.library.piyy.edu/psychiat.html>
<URL:http://freenet.msp.mn.us/ip/stockley/mental-health.html>
RADIOLOGIE:
<URL:http://www.arcade.uiowa.edu/hardin-www/md-rad.html>
<URL:http://www.gen.emory.edu/medweb.radiology.html>
<URL:http://www.medib.iupui.edu/cicnet/rad/radnetho.html>
<URL:http://web.wn.net/~usr/ricter/web/medradhome.html>
REUMATOLOGIE:
<URL:http://www.arcade.uiowa.edu/hardin-www/md-rheum.html>
<URL:http://www.gen.emory.edu/medweb.rheumatology.html>
<URL:http://www.serve.com/~fredt/rheum.html>
<URL:http://www.slackinc.com/matrix/SPECIALT/RHEUMAT.html>
185
186