In evolutia sa, literatura romana a cunoscut o serie de etape fundamentale,incepand cu
literatura populara, apogeul acestei dezvoItari fiind marcat de Epoca marilor cIasici (cuprinsa intre deceniile VII-IX ale secolului al XIX-lea), cand pe scena vietii cuIturale apar numeroase personalitati, precum Titu Maiorescu, Mihai Eminescu, Ion Luca Caragiale, loan Slavici, Ion Creanga. Unirea Principatelor de la 1859 a influentat si dezvoltarea culturii si a literaturii noastre. Stabilitatea politica si dobandirea lndependentei de Stat ,au facut posibiIa manifestarea uneia dintre cele mai stralucite etape ale cuIturii noastre - Epoca marilor clasici, marcata de aparitia, la lasi, a Societatii "Junimea" februarie 1863 si a revistei Convorbiri literare - 1 martie 1867. Junimea a fost infiintata de ctre Iacob Negruzzi, Petre Carp, Gheorghe Racovi, Theodor Rosetti, Vasile Pogor i n special Titu Maiorescu si promoveaza in spatiul cultural romanesc, in ultimele trei decenii ale secolului al XIX-lea, o directie literara fundamentala in evolutia literaturii. Cu sprijinul ei s-au putut afirma scriitori de mare talent. Baza cea mai rapida a "noii directii" a fost poezia lui Eminescu, careia i s-au adaugat apoi, in decursul timpului, proza lui Creanga si cea a lui Slavici, comediile lui Caragiale si in cele din urma, romanele lui Duiliu Zamfirescu. Reprezentantii ei cei mai valorosi, Mihai Eminescu, I.L. Caragiale, Ion Creanga, Ioan Slavici si Titu Maiorescu sunt considerati astazi modele in domeniul poeziei, dramaturgiei, prozei si criticii literare. Clasicismul lor consta tocmai in valoarea incontestabila a operelor, devenite in timp puncte de reper in maturizarea fenomenului literar romanesc.
Eticheta de mari clasici e postuma si se refera la valoarea inchinata a operei si nu
la curentul clasicist.
"Un izvor adanc este ascuns in fiecare om de cultura, insa precum izvorul s-a format picatura cu picatura pana la momentulmortii, si cei mai multi din noi ajung chiar la ultima etapa a existentei lor fara sa-si fi putut spune ultimul cuvant." (Titu Maiorescu)
