Mihai Viteazul

A reusit ceea ce nici un alt domnitor roman nu izbutise

pana atunci: unirea celor trei tari romane. Si a devenit
astfel - pentru generatiile care i-au urmat - un simbol al
luptei pentru independenta si unitate.
I s-a spus Viteazul pentru ca a avut curajul sa infrunte forta uriasa a Imperiului Otoman din acele
vremuri, dar si toate celelalte natiuni vremelnic potrivnice din jurul Romaniei: ungurii, polonezii, tatarii si
rusii.
Mihai Viteazul s-a nascut in 1558 (sau in 1557 - dupa unii istorici), iar la numai 30 de ani ocupa deja
prima functie in ierarhia administrativ - politica a tarii: Ban Mic (sau Banisor) de Mehedinti - un fel de
prefect al zilelor noastre. Cariera sa continua si devine in 1593 Mare Ban al Craiovei (in timpul domniei lui
Alexandru cel Rau) - cea mai inalta demnitate pana la cea de domnitor. In acelasi an 1593, Inalta Poarta
Otomana il numeste - in luna septembrie - domn al Tarii Romanesti. Intrarea sa in Bucuresti si ocuparea
efectiva a tronului au avut loc la 11 octombrie 1593.
Strateg iscusit, imbinand talentul diplomatic cu actiunea militara, Mihai Viteazul a reusit sa puna in
scurt timp bazele unui sistem de aliante antiotomane, capabil sa duca la sporirea rolului Tarii Romanesti pe
plan extern. Astfel, in 1594, dupa mai putin de un an de domnie, Mihai Viteazul adera la Liga Sfanta, o
alianta a puterilor crestine impotriva turcilor, incheind si un tratat de alianta cu Sigismund Bathory
(principele Transilvaniei) si cu Aron Voda (domnul Moldovei din acea perioada).
Aproape imediat incep luptele cu Imperiul Otoman, multe dintre acestea terminandu-se cu victorii
rasunatoare, Calugareni (1595) si Giurgiu (in acelasi an) fiind doar doua dintre locurile in care romanii
condusi de marele domnitor i-au infrant pe turci.
In decembrie 1596, Mihai Viteazul se intalneste din nou cu Sigismund Bathory, la Alba Iulia,
propunandu-i acestuia o intelegere decisiva impotriva turcilor. Principele oscileaza insa intre a acorda
sprijin Tarii Romanesti si a incheia o pace cu turcii. Preventiv, in ianuarie 1597, sultanul otoman ii trimite
steag de domnie lui Mihai Viteazul, recunoscand astfel independenta Tarii Romanesti si incercand sa evite sau macar sa amane - o confruntare armata. In replica, luna urmatoare, solii lui Mihai Viteazul ii cer
imparatului german Rudolf al II-lea sa ia sub protectia sa Tara Romaneasca si sa asigure mijloace materiale
pentru intretinerea unei armate puternice.
isiunea emisarilor da rezultate, in vara anului 1598 Rudolf al II-lea angajandu-se - prin tratatul de la
Manastirea Dealu (Targoviste) - sa ii asigure lui Mihai Viteazul o plata lunara pentru intretinerea unei
armate de 5000 de soldati si, la nevoie, tunuri, praf de pusca si alte instrumente de razboi, domnitorul
roman obligandu-se sa se straduiasca sa indeparteze ostile otomane de Transilvania, Tara Romaneasca si de
granitele Ungariei. Imperiul recunostea in acelasi timp domnia lui Mihai Viteazul si a urmasilor sai asupra

intregii tari. In septembrie reincep insa razboaiele cu turcii. Oastea romana poarta din nou lupte la sud de
Dunare (Nicopole, Vidin, Rahova, Plevna), obligand Poarta Otomana sa incheie din nou pacea cu Mihai
Viteazul si sa il recunoasca drept domn al Tarii Romanesti, dar si pe fiul sau - Nicolae Patrascu - ca
mostenitor al tronului.
La 29 martie 1599, Sigismund Bathory, principele Transilvaniei, renunta la tron in favoarea varului
sau, Andrei Bathory, noul principe fiind insa protejatul polonilor, care erau in bune relatii cu otomanii.
Acesta ii cere lui Mihai Viteazul sa inceteze luptele cu turcii si sa ii cedeze Tara Romaneasca. Romanul
refuza si il infrunta pe Bathory, obtinand impotriva acestuia o victorie decisiva dupa batalia de la Selimbar.
Astfel, la 1 noiembrie 1599, Mihai Viteazul intra triumfal, cu un alai impresionant, in Alba Iulia, primind
cheile cetatii de la episcopul Napragy si unind astfel Transilvania cu Tara Romaneasca. Inalta Poarta
Otomana este pusa in fata unui fapt implinit si se vede nevoita sa recunoasca unirea, trimitandu-i lui Mihai
Viteazul steag de domnie pentru Transilvania si lui Nicolae Patrascu pentru Tara Romaneasca.
In primavara anului 1600, marele domnitor roman porneste actiunea de cucerire a Moldovei, armata sa
infrangand la Bacau ostile lui Ieremia Movila, aliate cu cele poloneze. La 27 mai 1600, Mihai Viteazul
emite din Iasi un hrisov (act domnesc) in care se intitula Io, Mihai Voievod, din mila lui Dumnezeu, Domn
al Tarii Romnesti, al Ardealului si al Moldovei. Acesta avea sa fie punctul culminant al unei domnii
luminate, in timpul careia s-a reusit pentru intaia oara unirea celor trei tari romane sub acelasi voievod.
Dar era mult prea mult pentru marile puteri ale acelor timpuri, care si-au unit fortele pentru a il indeparta pe
cel care le sfidase. Astfel, in septembrie 1600, Mihai Viteazul a fost invins la Miraslau de ostile nobilimii
maghiare (ajutate de poloni) care au ocupat Moldova si au patruns si in Tara Romaneasca. Mihai Viteazul
cere din nou sprijinul imparatului Rudolf al II-lea, pentru a invinge - ajutat de generalul Basta - armata
nobiliara a lui Bathory la Goraslau. Giorgio Basta a fost un austriac de origine italiana, comandant al
trupelor habsburgice din Transilvania, acelasi general care va ordona uciderea domnitorului roman, asasinat
in august 1601 pe Campia Turzii.