M.E.

se stinge din viata la 15

iunie 1889.E inmormantat la
Bucuresti,in cimitirul
Belu,sicriul fiind dus pe umeri
de patru elevi de la Scoala
Normala de Institutori.

,,Miorita si ,,Luceafarul si
,,Scrisoarea III.

Si totusi:

Si un tanar care vorbea cu ei

Eminescu n-a existat!

Intrebandu-i, ce se tot
leagana fara vant?

A existat numai o tara

frumoasa

Au mai existat si niste codri

adanci

Acest tanar cu ochii mari

La o margine de mare

Cat istoria noastra

Unde valurile fac noduri albe

Trecea batut (de ganduri) din

cartea chirilica in cartea vietii

Ca o barba nepieptenata de
crai.
Si niste ape,ca niste copaci
curgatori
In care luna isi avea cuibar
rotat.
Si,mai ales,au existat niste
oameni simpli
Pe care-i chema:Mircea cel
Batran,Stefan cel Mare
Sau,mai simplu:ciobani si
plugari
Carora le placea sa spuna
Seara,in jurul focului,poezii

Tot numarand plopii luminii,ai

dreptatii,ai iubirii
Care-I ieseau mereu fara sot.
Au mai existat si niste tei
Si cei doi indragostiti
Care stiau sa le troieneasca
toata floarea
Intr-un sarut
Si niste pasari si niste nouri
Care colindau deasupra lor
Ca niste lungi si miscatoare
sesuri,
Si pt ca toate acestea

Trebuiau sa poarte un nume,

Li s-a spus

UN singur nume

EMINESCU.