Sunteți pe pagina 1din 15

CONSTRUCTII ZOOTEHNICE

Constructii
+ Font mai mare | - Font mai mic

CONSTRUCTII ZOOTEHNICE
Constructiile zootehnice sunt destinate
cresterii in sistem gospodaresc sau industrial a
animalelor si pasarilor pentru productia de
carne, lapte, oua, lana etc. La intocmirea
proiectului unei constructii zootehnice factorii
determinanti care genereaza solutiile
constructive sunt: destinatia constructiei,
determinata de specia animalelor adapostite
(porcine, taurine, pasari);
scopul cresterii animalelor (carne, lapte,
oua); varsta animalelor; valoarea biologica a
animalelor (pentru productie sau
reproductie);

DOCUMENTE SIMILARE
Share on tumblrShare on vkShare on
facebookShare on mymailruMore Sharing
Services3
Profile - Z, C, platou, RAL
Executarea lucrarilor de terasamente
Invelitori realizate din materiale bituminoase
CALCULUL PLANSEULUI PESTE PARTER
PROIECT CONSTRUCTII
ZIDARII DE CARAMIDA
FISA TEHNICA SAVANA Coloranti seria 500
INSTALAREA programului Robot Millennium
METODE RAPIDE SI EFICIENTE DE
CONSOLIDARE A TRANSEELOR DE ACCES LA
TUNELE
Orasul port si frontul la apa

TERMENI importanti pentru acest


document
: constructii zootehnice : : schema unei custi de animal ::

solutia tehnologica preconizata: sistemul de


intretinere, furajare, evacuare .a dejectiilor, recoltarea produselor, gradul de mecanizare a
proceselor de productie. In urma analizarii acestor factori se stabilesc datele pentru proiectare:
spatiile necesare animalelor, precum si cele de deservire, organizarea interioara a adaposturilor,
conditiile de microclimat (temperatura aerului interior, umiditatea relativa, viteza aerului,
iluminarea etc.), nocivitatile degajate de animale (bioxid de carbon, umiditate), de furaje si de
dejectii, care solicita elementele de constructie etc.
Cunoscand aceste elemente rezulta parametrii geometrici caracteristici ai cladirii: deschideri,
traveei, inaltimi, precum si conditiile higrotermice pentru elementele de inchidere: acoperis, pereti,
pardoseala, care genereaza sistemele constructive pentru structura si inchideri precum si sistemul de
executie.
1. Elemente Tehnologice Determinante Pentru Solutiile Constructive
Abordarea elementelor tehnologice specifice constructiilor destinate intretinerii taurinelor,
porcinelor si pasarilor se face numai in masura in care acestea influenteaza constructia in ceea ce
priveste structura de rezistenta si elementele de inchidere.
1.1 Constructii pentru taurine. In functie de productia rezultata aceste constructii se pot diferentia
in: adaposturi pentru vaci de lapte, pentru vitei sau pentru taurine mari la ingrasat.
Elementele tehnologice care conditioneaza rezolvarile constructive sunt: solutia de furajare, de
evacuare a dejectiilor, de recoltare a laptelui (muls) si sistemul de intretinere a animalelor.
Furajarea taurinelor se face in jgheaburi numite iesle (fig. 7 1) care pot fi executate din lemn (la
adaposturile mici), din caramida tencuita, din beton armat monolit sau din elemente prefabricate de
beton armat. Dimensiunile si forma ieslei sunt in functie de varsta animalului, de sistemul de legare a
animalelor si de sistemul de incarcare cu furaje. Ea trebuie astfel conceputa incat sa permita o usoara
descarcare a furajelor, preluarea volumului corespunzator, consumarea fara efort si fara a fi risipite
furajele pe pardoseala, impiedicarea intrarii animalelor in iesle etc.

Fig. 7.1. Forme de iesle pentru furajarea taurinelor: aiesle cu descarcare manuala a furajului; b-iesle cu distribuirea furajelor cu remorca
autodescarcatoare; 1-cota alee de furajare; 2-cota pardoseala stand; k-variabil, 20 sau 40 cm, in
functie de modul de legare a animalelor
Incarcarea ieslei se poate face manual (la efective mici de animale), cu vagonete, cu cupe
suspendate (monorai), cu tractoare cu remorci autodescarcatoare, pneumatic, cu benzi transportoare,
cu racleti sau cu melc. La noi in tara este generalizat sistemul cu tractor si remorca autodescarcatoare,
avand in vedere intretinerea usoara a utilajului si manopera redusa (este necesara o singura
manipulare a furajului, la incarcarea in remorca).
Evacuarea dejectiilor din adaposturile pentru taurine se poate face manual (la adaposturile
mici) sau mecanizat.
Evacuarea mecanizata a dejectiilor se face prin rigola mecanizata sau prin evacuare hidraulica.
Rigola mecanizata avand latimea de 0,400,50 m se amplaseaza la capatul standului si se realizeaza in
panta pentru asigurarea scurgerii dejectiilor lichide (fig. 7.2); transportul dejectiilor solide se face cu
transportoare cu palete, cu snec sau cu racleti.
Evacuarea hidraulica a dejectiilor necesita existenta in zona de defecare a unei pardoseli sub
forma de gratare, prin golurile carora trec dejectiile; sub gratare sunt prevazute canale din care
dejectiile sunt evacuate cu ajutorul apei (fig. 7.4).
Recoltarea laptelui (mulsul) se poate face in grajd sau centralizat intr-o constructie special
amenajata (grup de muls).

Fig. XIX.3. Mecanizarea evacuarii dejectiilor cu ajutorul racletilor: 1-rigola pentru urina;2-rigola
mecanizata cu racleti; 3-pat cald din caramida; 4-adapatoare;5 compartimentare longitudinala; 6-iesle;
7-alee de furajare.
Sistemul de intretinere a taurinelor este o coordonata tehnologica importanta care
caracterizeaza in cea mai mare masura dimensiuni1e constructiei. Intretinerea taurinelor se poate face
in stabulatie fixa sau libera.
Stabulatia fixa reprezinta sistemul de intretinere prin care taurinele sunt legate in spatii
speciale denumite standuri, destinate unui singur animal (sistem aplicat mai ales la vaci1e de lapte).
Adancimea standului este de 1,601,80 m in cazul cand se face legarea scurta a animalelor si de
2,002,20m pentru legarea lunga.

Fig. 7. 4 Adapost ingrasatorie taurine in stabulatie libera: a-sectiune; b-plan: 1-canal de ventilatie; 2gratare prefabricate din beton armat; 3-stilpisor; 4-grinda longitudinala pentru sustinerea gratarelor; 5grilaj de furajare; 6-iesle; 7-alee de furajare; 8-canal pentru evacuarea hidraulica a dejectiilor; 9nivelul
permanent al apei; 10-compartimentare transversala.
Spatiul interior al adaposturilor in sistemul de stabu1atie fixa (fig. 7.5) cuprinde: standuri, jgheaburi de
furajare, iesle; cu1oare de furajare si de evacuare a dejectiilor care au dimensiuni determinate de
solutiile de furajare si evacuare a dejectiilor.
Stabulatia libera reprezinta sistemu1 de intretinere a animalelor in spatii denumite boxe, fiind
permisa miscarea libera a anima1elor (sistemul se aplica in ingrasatorii1e de taurine).
Spatiile necesare la intretinerea in stabulatie libera sunt (v. fig. 7.4):
zona de odihna compartimentata in boxe comune;
zona de furajare care poate fi interioara adapostului sau exterioara, intr-o constructie usoara, fara
izolatie termica, deci mult mai ieftina; zona de evacuare a
dejectiilor care coincide cu zona de odihna fiind rezolvata in mod
obisnuit cu pardoseala cu gratare si evacuare hidraulica a dejectiilor (v.
fig. 7.4); zona de muls rezolvata de obicei centralizat pentru
intreaga ferma cu grupuri de muls.

1.2 Constructii pentru porcine.


Cresterea industrializata a porcinelor se face in complexe specializate cu circuit inchis in care
efectivul de porcine se compune dintr-o matca reproducatoare si produsii acesteia (purceii), care se
supun ingrasarii.

Intr-un complex pentru porcine, fluxul tehnologic continuu se poate reprezenta schematic
astfel:

monta fatare crestere - ingrasare


In functie de acest flux tehnologic se prevad: adaposturi pentru gestatie, fatare, cresterea
tineretului porcin si pentru ingrasare.
Adaposturile pentru gestatie sunt constructii destinate scroafelor gestante, vierilor si tineretului
porcin pentru reproductie. Pentru intretinere se folosesc boxe comune, adaposturile fiind proiectate cu
padocuri exterioare. Boxele se amplaseaza pe un rand sau pe doua randuri, in functie de capacitatea
complexului.
Adaposturile pentru fatare (maternitati) sunt constructii destinate scroafelor in timpul fatarii si
a perioadei de alaptare. Adaposturile se proiecteaza cu boxe individuale dispuse pe doua randuri cu o
alee centrala de serviciu. Boxele pot fi pentru o singura scroafa sau pentru doua scroafe cu purcei
(fig.7.6).
Adaposturile pentru cresterea tineretului sunt constructii in care sunt crescuti purceii proveniti
din maternitati pana la varsta de 6570 zile si greutatea de circa 25 kg. Adaposturile sunt proiectate cu
boxe comune amplasate pe doua randuri intre care se afla o alee centrala cu dubla destinatie: furajare
si curatire (fig. 7.7).
Adaposturile pentru ingrasare sunt constructii in care se cresc porcii pana ajung la greutatea de
95120 kg. Ingrasatorii1e se proiecteaza cu boxe comune pentru circa 30 animale, amp1asarea boxelor
fiind analoga cu cea din adaposturile pentru cresterea tineretului porcin; latimile adaposturilor sunt
insa mai mari intrucat ingrasatorii1e permit utilizarea unui indice de iluminare mai scazut.

Furajarea porcinelor se face in troace, in hranitoare automate sau direct pe pardoseala.


Troacele pentru furajare se executa din beton armat, sclivisit la interior cu mortar de ciment.
Lungimile lor se stabilesc in functie de lungimea frontului de furajare necesar diverselor categorii de
porci.

Hranitoarele automate care se folosesc pentru administrarea hranei uscate sau lichide sunt
buncare metalice a caror lungime este dimensionata pentru a asigura frontul de furajare necesar
tuturor animalelor din boxa.
Distribuirea furajelor uscate in adaposturi se face cu remorci cu autodescarcare, transportoare
cu racleti sau cu melc, carucioare etc. In cazul furajarii cu hrana lichida distribuirea acestora de la
bucatarie catre adaposturi si in interiorul lor se face prin retele de conducte care au prevazute robinete
de descarcare in dreptul troacelor sau hranitoarelor.
Evacuarea dejectiilor din adaposturi se poate face mecanizat cu lopata mecanica, cu
transportoare cu racleti, cu tractor cu lama de buldozer sau hidraulic. Folosirea mijloacelor mecanice la
evacuarea gunoiului este posibila. in cazul in care zona de defecare este proiectata sub forma unor
rigole (fig. 7.8).

Fig. 7.8 Evacuarea dejectiilor intr-un adapost de porci cu transportoare cu racleti: a-plan; b-sectiune
longitudinala: 1-adapost; 2-rigola; 3-transportor cu racleti; .i-grup de actionare; 5-plan inclinat; 6-mijloc
de transport.

Fig. 7.9 Canal pentru evacuarea


dejectiilor intr-un adapost pentru porcine:
1-gratar prefabricat din beton armat; 2canal din beton simplu sau armat; 3sc1ivisea1a de ciment;
4-beton de egalizare B25.
Fig. 7.10 Adapatori cu nivel constant
pentru purceii mici:
1-rezervor; 2-conducta; 3-cupa adapatorii;
.f-plutitor; 5-ventil.
Evacuarea hidrau1ica a dejectiilor se face din canale inchise sau acoperite cu gratare traforate
(fig. 7.9) cu ajutorul unui jet de apa sub presiune provenit din descarcarea brusca a unui rezervor de 1
m3 amplasat la capatul adapostului.
Adaparea animalelor se face cu ajutorul adapatoarelor automate montate deasupra zonei de
defecare; pentru purceii mici se folosesc adapatori cu nivel constant (fig. 7.10), iar pentru tineret, porci

la ingrasat si scroafe, adapatoare cu supapa sub presiune. Inaltimea la care se monteaza adapatoarele
variaza in functie de varsta animalelor (1530 cm).
1.3 Constructii avicole. In complexele sau fermele avicole adaposturile pot fi pentru pasari adulte
sau pentru tineret, in functie de tipul unitatii: pentru tine-ret de reproductie si selectie, pentru gaini
ouatoare sau pentru pui de carne.
Pentru intretinerea pasarilor se disting doua evolutii tehnologice cu influente determinante
asupra constructiei: intretinere la pardoseala si intretinere in baterii.
Intretinerea la pardoseala presupune cresterea libera a pasarilor pe pardoseala prevazuta cu
asternut permanent sau cu gratare. La intretinerea pe asternut permanent pardoseala se acopera cu
un strat de 1020 cm din coji de floarea-soarelui, coceni etc., care se evacueaza la sfirsitu1 unei serii.

La intretinerea pe gratare, pardoseala se acopera cu gratare din sipci din lemn, material plastic
sau cu plasa de sarma asezate deasupra nivelului pardoselii cu 3040 cm. Dejectiile cad prin
interspatiile dintre gratare si sunt evacuate cu ajutorul transportoarelor cu racleti. In general, in halele
de gaini intretinerea la pardoseala se face folosind pe o portiune pardoseala din gratare, iar pe cealalta
asternut permanent (fig. 7.10). In acest sistem de intretinere, furajarea se face automat cu
distribuitoare cu lant, care transporta furajele din buncarele asezate la capatul adapostului in
jgheaburi1e amplasate in lungul halelor; adaparea se face cu adapatori cu clopot sau cu picurator. La
halele de gaini ouatoare, ouale se colecteaza in cuibare dispuse etajat in lungul aleilor de circulatie.

Fig. 7.11 Hala pentru gaini ouatoare intretinute in baterii: a-plan; b-sectiune transversala;:1-baterie
simpla; 2-baterie dubla;3-culoar de serviciu; 4-canal colector pentru dejectii; 5-camera tampon; 6buncar pentru alimentare cu hrana; 7-plasa de sarma; 8-placa de sticla; 9-adapatoare prin picurare.
Intretinerea in baterii consta in cresterea pasarilor in custi suprapuse grupate in baterii
prevazute cu sisteme de hranire, adapare, evacuare a dejectiilor si colectare a oualelor. In acest caz
dimensiunile halei sunt determinate de dimensiunile bateriilor; este indicat sa nu existe reazeme
intermediare (ex. stalpi) care stanjenesc desfasurarea normala a procesului tehnologic.
2 Elemente De Constructii Pentru Cladirile Zootehnice
Elementele de inchidere (pardoseli, acoperisuri, pereti) destinate constructiilor zootehnice,
prezinta o serie de elemente comune cu cele avand alte destinatii, dar si o serie de caracteristici
proprii, specifice.
2.1. Pardoseli in constructii zootehnice. In adaposturile pentru animale, in afara de functiunea
generala a pardoselilor de asigurare a unei suprafete de circulatie, apar si alte functiuni care permit
delimitarea unor zone distincte cu cerinte diferentiate si anume: zone de circu1atie (culoare sau
alei), care in functie de specia animalelor, de tehnologia de furajare
si de eliminare a dejectiilor pot suporta o circu1atie usoara (animale, carucioare etc.) sau grea
(tractoare cu remorci, buldozere etc.); in aceasta zona se pun conditii de rezistenta la uzura si la
incarcare a pardoselii, utilizandu-se in general pardoseli din beton de ciment;

ciment; 3-nisip afinat; 4-balast; 5-nlsip de egalizare; 6argila compactata: 7-nisip afinat sau mortar de poza; 8beton B100.

zone destinate stabulatiei animalelor, denumite si paturi unde sunt precumpanitoare conditiile ce
influenteaza starea de sanatate a animalelor (conditii termotehnice, de elasticitate, de rugozitate
etc.);

zone de depunere a dejectiilor, unde pardoselilor li se pun conditii de rezistenta la coroziune.


In constructiile zootehnice tipurile de pardoseli utilizate in diversele zone functionale sunt
urmatoarele: in zonele de circulatie se utilizeaza de obicei pardoseli de beton cu grosimi de 1014
cm, in
functie de natura circulatiei; in zonele de depunere a
dejectiilor se utilizeaza pardoseli impermeabi1e si rezistente la
coroziune (ciment sclivisit, mastic bituminos, pardoseli din
gratare);
in zonele de odihna ale animalelor se intrebuinteaza pardoseli din mate-riale ceramice, cauciuc,
materiale plastice, lemn si la anumite solutii tehnologice chiar beton argilos sau pardoseli din
argila.
Pardoselile ceramice pot fi pardoseli din caramida sau din blocuri specia1e. Pardoselile din
caramida au o rezistenta mica la uzura, pot fi usor distruse de animale, au absorbtie mare de apa; au
insa o buna comportare sub aspectul asimilarii caldurii animale, nu sunt alunecoase sau rugoase si
rezista bine la coroziune. Blocurile ceramice folosite la noi in tara sunt blocuri cu goluri si cu lamba si
uluc (fig. 7.12), realizate din argila degresata 30% cu nisip, pentru a obtine pori mari care se preteaza
bine la impregnare. Pentru a inchide porii la partea superioara in scopul protejarii de atacul bazelor
folosite la dezinfectii si impiedicarii umezirii, blocurile se impregneaza cu materiale plastice (lac
poliuretanic, rasini carbamidice) sau bitum in solutie de petrosin 30% sau spirt alb. Pardoseala se
poate realiza in diverse variante constructive: pe strat-suport elastic (fig.7.13 a) sau pe strat-suport
rigid (fig. 7.13 b). Forma blocurilor cu lamba si uluc, mareste rezistenta pardoselii, realizeaza o
suprafata plana iar la adaposturile pentru porcine impiedica distrugerea de catre animale a acesteia.

Pardoselile din materiale plastice si cauciuc se executa sub forma. de placi (fig. 7.14), covoare
sau mortare cu adaos de agregate elasto-plastice care raspund majoritatii conditiilor tehnice.
Pardoselile din gratare se folosesc in cazul evacuarii hidraulice a dejectii1or. Alcatuirea
gratarelor este variata, ele putandu-se realiza din diverse materiale: lemn, beton armat, metal.
Dimensiunile sectiunii gratarului depind de varsta, specia si greutatea animalelor precum si de:
distanta dintre reazeme. La noi in tara se utilizeaza indeosebi gratare prefabricate din beton armat (fig.
7.15). Fata superioara a gratarului trebuie prelucrata ingrijit, cu muchiile rotunjite pentru a nu rani
copitele animalelor; o solutie mai buna dar mai scumpa o constituie ap1icarea unui finisaj din cauciuc
sau materiale plastice la partea superioara a gratarului.

Fig. 7.15 Gratar prefabricat din beton armat.


2.2 Acoperisuri la constructiile zootehnice. In cazul constructiilor zootehnice umiditatile relative
interioare ridicate, precum si conditia de realizare a echilibrarii balantei termice prin considerarea
caldurii cedate de animale impun acoperisurilor caracteristici specifice. Astfel, pentru a se realiza o
balanta termica echilibrata se recomanda realizarea unui coeficient de transmisie termica:
Knec = 1 / R0 = 0,450,70

[W/m2 x K]

unde: Knec - este coeficientul de transmisie termica, in W/m 2 x K; R0 -rezistenta termica globala, in
m2 x K / W.
Solutiile sunt conditionate de comportarea corespunzatoare la umiditate prin evitarea aparitiei
apei de condens la fata inferioara a acoperisurilor si evitarea sau limitarea formarii condensului in
interiorul structurii acoperisu1ui. Aceste cerinte conduc la alcatuirea acoperisurilor in diverse solutii si
anume: cu strat-suport continuu tip terasa, la care se prevad posibi1itati de eliminare a surplusului
de
umiditate prin straturi sau canale de difuzie; in doua straturi, cu.
strat de aer ventilat, solutii care sunt in specia1 indicate la constructiile
zootehnice.
Spatiul ventilat poate avea un volum mare in cazul solutiilor traditionale cu pod sau la
structurile cu inaltime mare de constructie a elementului principa1 de rezistenta (ferme din beton
armat, ferme din lemn, structuri meta1ice cu ferme cu zabrele etc.), la care termoizolatia se aseaza la
partea inferioara a fermelor sau panelor. Pentru constructiile folosite la unitatile zootehnice mari se
prefera pentru eficienta functionala si economica solutiile cu spatiu redus de aer ventilat, realizat in
conditiile acoperisurilor cu strat-suport discontinuu din elemente liniare sau a unor straturi-suport
continue cu tavan suspendat. In figura 7.16 se prezinta un acoperis ventilat cu invelitoare din
azbociment ondulat in doua variante, in functie de rigiditatea termoizolatiei: termoizolatiile elastice
din pasla minera1a, polistiren sau din pudreta de cauciuc necesita un stratsuport continuu (fig. 7.16,
a). In aceasta situatie, in alcatuirea acoperisu1ui se gasesc doua straturi de azbociment, unul cu
functie de inve1itoare, cela1alt ca strat-suport al termoizolatiei. Pentru rezemarea stratu1ui-suport al
termoizolatiei partea prefabricata din beton armat are forma de T intors. Prezenta azbocimentului la
fata interioara este o solutie corespunzatoare, acesta fiind un material rezistent la agresivitati si cu
buna comportare igienico-veterinara;
in cazul in care izolatia termica este suficient de rigida pentru a fi auto-portanta pe distanta dintre
pane (de exemplu, pasla minerala armata), azbocimentul se foloseste numai ca invelitoare (fig.
7.16, b).
In alcatuiri similare se pot utiliza si materiale plastice sub forma de foi ondulate sau cutate
(po1iesteri armati cu fibre de sticla) care prezinta suprafete interioare igienice.

Se pot adopta solutii cu panouri usoare aerate, rezemate pe panele acoperisului, panouri
alcatuite din azbociment plan, placi fibrolemnoase dure, aluminiu. In acest caz invelitoarea este
alcatuita. din materiale bituminoase sau folii de aluminiu, care permit realizarea unor pante mici,

element important la cladirile cu latime mare (cladiri comasate), in vederea obtinerii unui volum
construit optim pe cap de animal.
2.3 Pereti la constructiile zootehnice. Spre deosebire de acoperisuri, peretii constructiilor
zootehnice sunt mai putin afectati de efectul umiditatii si au un aport mai mic la pierderi1e generale
de caldura. Coeficientul de transmisie termica se recomanda sa aiba cel putin valoarea: Knec = 0,70,9
W/m2 x K. De asemenea, o indicatie generala se refera la structurile din mai multe straturi la care
permeabi1itatea la vapori a straturilor componente trebuie sa creasca de la interior la exterior, stratu1
cu permeabilitatea cea mai mica fiind prevazut la interior (bariera de vapori).
Peretii din caramida plina, masivi si omogeni, cu o inertie termica mare si permeabili la vapori
reprezinta o solutie traditionala experimentata, dar pentru a atinge valorile recomandabile pentru
coeficientul de transmisie termica, rezulta foarte grosi. Zidaria de caramida necesita de asemenea
manopera multa si ca1ificata, astfel incat au fost cautate a1te solutii care ca corespunda conditiilor
specifice constructiilor zootehnice. Zidaria sub forma de pereti portanti sau autoportanti continua sa fie
folosita, in solutii imbunatatite, uti1izindu-se fie zidarii mixte, avand introduse in grosimea lor
materiale cu eficacitate termica ridicata, fie zidarii din blocuri din beton usor. Pentru constructiile la
care problemele higrotermice sunt mai complexe (porcine) se utilizeaza zidaria de caramida eficienta
cu izolatie termica din polistiren (fig. 7.17). In structura peretu1ui se prevede un strat de aer ventilat
legat cu exteriorul prin introducerea in fatada a unor caramizi GVP pe muchie, cu canale orizonta1e,
netencuite.
Zidariile din beton usor cu agregate de granulit, zgura, scorie bazaltica etc. se pot realiza din
blocuri sau turnate in cofraje. Un alt material eficient termic i1 constituie blocuri1e din B.C.A. Peretii
din beton usor, in conditiile de umiditate foarte ridicata a constructii1or zootehnice, se prevad la
interior cu bariere de vapori protejate cu placaj din zidarie de caramida plina (fig. 7.18).
Peretii prefabricati corespund tendintei de industrializare a constructiilor zootehnice si pot fi
rea1izati sub forma de fasii sau panouri din betoane grele sau usoare. Panourile, respectiv fisii1e din
betoane grele se rea1izeaza in trei straturi, avand straturile marginale din beton greu si un strat
interior termoizolant realizat dintr-un materia1 eficient termic sau dintr-un strat de aer.

Fig. 7.17 Zidarie mixta cu termoizolatie

Fig. 7.18 Protectia zidariei din blocuri de B.C.A.:

suplimentara din polistiren expandat:

a-din caramida eficienta; b-din


caramida plina

1-termoizolatie suplimentara din


polistiren

1-blocuri B.C.A.; 2-bariera de


vapori;

3plac
aj

plina asezata pe muchie;4-fundatie


din beton s

din zidarie

implu

expandat; 2-distantiere din polistiren


expandat;

5-trotuar prefabricat; 6-dop de


bitum

3-caramida cu goluri asezata pe


muchie pentru

ventilarea stratului de aer spre


exterior; 4-spatiu

de aer ventilat; 5-caramida eficienta; 6-caramida plina


3 Instalatii Folosite La Constructiile Zootehnice
Instalatiile si utilitatile din complexele zootehnice asigura ventilarea, alimentarea cu apa, cu
energie electrica si caldura, evacuarea dejectiilor si in anumite cazuri, transportul hranei in adaposturi.
3.1 Ventilatia constructiilor zootehnice. Asigurarea schimbului de aer pentru eliminarea
surplusului de umiditate, caldura si bioxid de carbon din adaposturi se faceprin venti1atie naturala sau
mecanica.
Ventilatia naturala se produce datorita diferentei de temperatura a aerului din interiorul
adapostului si a celui exterior, precum si datorita actiunii vantului. In cazul venti1atiei natura1e,
schimbul de aer se realizeaza prin deschideri reglabile care pot fi goluri in pereti, goluri la nivelul
tavanului sau cosuri de ventilatie.

Golurile in pereti (ferestre, fante etc.) servesc atat pentru admisia cat si pentru evacuarea
aerului (fig. 7.19); eficienta acestei ventilatii este redusa pe latimea constructiei si solutia prezinta
dezavantaje de ordin igienico-sanitar, intrucat aerul rece cade asupra animalelor.
Ventilatia amenajata la nivelul tavanului se realizeaza cu ajutorul unor canale amplasate
deasupra, dedesubt sau in grosimea acestuia care parcurg transversal incaperea (fig.7.20) si care sunt
prevazute cu guri pentru distribuirea aeru1ui.
Ventilatia cu cosuri de tiraj este cea mai utilizata si eficienta forma de ventilatie naturala,
efectul ei fiind cu atat mai mare cu cit este mai mare inaltimea utila de tiraj si mai pronuntata
diferenta dintre temperatura aerului exterior si cel interior.
Ventilatia mecanica asigura schimbul de aer cu ajutorul unor insta1atii actionate mecanic.
Aceasta elimina inconvenientele ventilatiei naturale functionand indiferent de starea timpului, avand
posibilitatea de control si reglaj, precum si posibi1itatea antrenarii bioxidului de carbon si a altor gaze
nocive grele acumulate la partea inferioara a incaperi1or.
In functie de modul de organizare a circulatiei aerului instalatiile de ventilatie mecanica pot fi:

cu refularea aerului viciat (in depresiune), in care caz evacuarea aerului se face fortat prin
ventilatoare asezate pe acoperis, iar admisia aerului proaspat se face liber prin ferestre sau prin
fante cu ja1uzele reglabile (fig. 7.21);
instalatii cu aspiratia aerului proaspat introdus fortat prin ventilatoare (in suprapresiune);
ventilatoarele se amplaseaza pe peretii longitudinali, iar evacuarea se face prin cosuri de tiraj (fig.
7.22).
Numarul ventilatoarelor si marimea golurilor de. admisie si evacuare se calculeaza in functie de
schimburile de aer ce trebuie realizate pentru obtinerea microclimatului corespunzator, atat in conditii
de iarna cat si de vara.

Fig. 7.21 Schema ventilatiei mecanice a unui adapost cu


functionare in depresiune: a-schema adapost; b-detaliu de fanta pentru admisia aerului amplasata la
partea inferioara a ferestrei; c-detaliu de fanta pentru admisia aerului amplasata la nivelul
trotuarului: 1-ventilator amplasat pe acoperis pentru evacuarea aerului.

3.2. Instalatii de incalzire. In cazul unor conditii de microclimat mai pretentioase (de exemp1u, in
maternitati si in adaposturile pentru tineret porcin, in cresele de tineret taurin, in halele de pasari) sunt
necesare instalatii de incalzire.
Sistemul cel mai utilizat de incalzire consta din introducerea de aer cald in adaposturi prin
canale de distributie. Aerul se incalzeste in baterii incalzitoare, iar refularea in adaposturi se face cu
ajutorul ventilatoarelor (fig.7.23). In cazul in care din considerente tehnologice ha1a este divizata in
compartimente (fig.7.24), introducerea de aer cald se face in fiecare compartiment, iar instalatia poate
functiona independent. Mai rar, incalzirea adaposturilor se face cu corpuri incalzitoare (radiatoare sau
serpentine cu apa calda sau abur de joasa presiune).
In afara de incalzirea genera1a, in anumite cazuri apare necesitatea unei incalziri locale
electrice sau cu lampi de raze infrarosii (de exemplu, la puii mici sau in boxele purceilor din
maternitati).

Fig. 7.23 Sistemul de incalzire a adaposturilor cu aer cald:


1-priza de aer curat; 2-manson elastic; 3-ventilator;4-baterie incalzitoare; 5-canal
de distributie a aerului cald

3.3 Instalatii electrice. In constructiile zootehnice instalatiile electrice asigura iluminarea; uneori
sunt necesare si instalatii de forta. Iluminarea poate fi genera1a, locala (in zonele de hranire, adapare
sau de activitate a oamenilor) sau tehnologica. Instalatiile electrice de forta sunt necesare pentru
mecanizarea lucrarilor de furajare, de evacuare a dejectiilor, de ventilatie mecanica, precum si pentru
incalzire electrica. Instalatiile electrice utilizate sunt instalatii obisnuite la care se iau masuri speciale,
intrucat mediul ambiant este umed si cu actiune corosiva; astfel, se prevad armaturi impermeabile la
blocuri, conductoare de aluminiu, intrerupatoare etanse.
2.4 Alimentarea cu apa. Consumul de apa dintr-un complex zootehnic se stabileste luand in
considerare: apa necesara adaparii animalelor, apa folosita pentru prepararea hranei lichide, apa
utilizata pentru spalarea adaposturilor si transportul dejectiilor, apa de baut si spalat pentru personalul
care deserveste complexul, rezerva necesara pentru stingerea incendiilor si cea necesara in cazul
intreruperii functionarii instalatiei.
Instalatia exterioara de alimentare cu apa se compune in mod obisnuit din surse de apa,
conducte de aductiune si constructii pentru inmagazinarea apei. Sursa de apa poate fi reprezentata.
prin captari din panza de apa subterana destinate exclusiv complexului sau prin racordul la o sursa de
apa existenta, atunci cand se poate asigura debitul necesar.
In mod frecvent se folosesc captari proprii avand in vedere cantitatile relativ mari necesare ca
si amplasarea oarecum izolata. In acest caz se fac in prealabil foraje de exploatare ca si studii
hidrologice privind asigurarea debitului si calitatile apei, ce pot fi hotaratoare in alegerea
amplasamentului. De la sursa apa este transportata prin conducte de aductiune la complex unde se
inmagazineaza in castele de apa sau in rezervoare ingropate, prevazute cu statii de hidrofor (fig.7.25).

2.5 Canalizarea in complexele zootehnice. Solutii1e de canalizare in complexele zootehnice


depind de modul de evacuare a dejectiilor.
Cand colectarea dejectiilor se face fara antrenare cu apa (la taurine sau la pasari) dejectiile se
depoziteaza in vederea fermentarii pentru a fi utilizate apoi ca ingrasaminte. Dejectiile lichide se
colecteaza prin rigolele din adaposturi si apoi prin conducte subterane in fose situate in exterioru1
constructii1or care se golesc periodic prin vidanjare sau pompare, dejectii1e fiind transportate pe
terenurile agricole sau pe p1atforme1e de gunoi.

Dejectiile solide se depoziteaza in vederea fermentarii pe platforme de gunoi care pot


fi supraterane sau in sapatura (fig. 7.26).
In cazul evacuarii hidraulice a dejectiilor se executa o canalizare exterioara alcatuita dintr-o
retea de conducte in incinta (sau canale deschise), o conducta principala si o statie de epurare si
deversare a apelor uzate, care se amplaseaza la minimum 300 m de complex si minimum 1 500 m de
centrele populate.