Senzorii sunt dispozitive care sesizeaz variaia unui parametru din sistem prin

emiterea de semnal corespunztor, corelat cu mrimea (intensitatea) parametrului

respectiv. Se mai numesc traductoare si cele care au o construcie mai complex
(care include i alte elemente auxiliare). Senzorii (traductoarele) au rolul de a
transforma anumii parametri ai sistemului n mrimi de alt natur. Parametrul de
transformat formeaz semnalul de intrare al traductorului, iar cel transformat
semnal de ieire.
3. Biosenzori
Sunt senzori care au o interfata de natur biologic sau biochimic, care este foarte
selectiva la prezenta in mediul de analizat a unui compus specific, ce poate fi
determinat prin detecia (electrochimica, optica etc.) a semnalului obinut prin
interaciunea dintre acest compus si biointerfata respectiva. La rndul lor,
biosenzorii se pot clasifica dupa mai multe criterii care vor fi prezentate in cele ce
urmeaza
Alte tipuri de senzori:
a) senzori piezoelectrici si acustici
b) senzori electronici: 1) de tip semiconductori: integrai, pe baza tehnologiei MOSFET; 2) de tip oxizi-semiconductori 3) senzori rezistivi: chemorezistori si
termorezistori.
c) senzori bazai pe proprieti magnetice;
d) senzori bazai pe radiaia ionizant.
Caracteristicile senzorilor (traductoarelor)
Caracteristicile primare ale senzorilor (traductoarelor)
Principalele caracteristici primare ale senzorilor (traductoarelor) folosite in controlul
factorilor de mediu, cu referire in special la calitatea apei, sunt urmtoarele:
1. Funcia de transfer
2. Sensibilitatea
3. Selectivitatea (specificitatea)
4. Stabilitatea
5. Timpul de rspuns
6. Gradul de participare al senzorului
7. Sigurana n exploatare
8. Economicitate
1. Funcia de transfer - este caracteristica cea mai important a unui senzor.
Reprezint expresia relaiei dintre semnalul de intrare (de exemplu, concentraia

unei anumite specii de determinat, temperatura, presiunea, etc.) i semnalul de

ieire al senzorului.
2. Sensibilitatea (limita de detecie) - este definit drept concentraia cea mai
sczut n specia urmrit, care conduce la apariia unui semnal care poate fi
distins de semnalul obinut prin msurtori paralele n probele martor.
3. Selectivitatea unui traductor se refer la efectul interferenelor cauzate de ioni
sau molecule, altele dect specia urmrit. ntruct la marea majoritate a
traductoarelor nu se poate asigura un procent de 100 % a selectivitii, este
important sa se cunoasc limitele de selectivitate ntr-o soluie test dat.
4. Stabilitatea semnalului n timp: aceast caracteristic primar se refer, n
general, la modificarea performanelor traductoarelor (T) n timp din cauza unor
diveri factori. Cunoaterea stabilitii senzorului (traductorului) n timp permite
stabilirea frecvenei de verificare i recalibrare a acestuia.
5. Timpul de rspuns: decalajul n timp dintre variaia semnalului de intrare i
variaia corespunztoare semnalului de ieire a traductorului respectiv.
6. Gradul de participare al senzorului - gradul de participare al senzorului la
interaciunea cu sistemul studiat trebuie s fie redus datorit eliminrii
perturbaiilor cauzate de prezena senzorului n sistem (exemplu: consum de
materii).
7. Sigurana n exploatare - presupune asigurarea unui grad de fiabilitate a
sistemului de msur, care este garantat de productor pentru o anumita durat de
funcionare a traductorului si este de dorit s fie ct mai mare. Fiabilitatea
sistemului de msur este definita ca numrul maxim de defeciuni a sistemului
intr-un anumit interval de timp. In aceste condiii, traductorul trebuie s realizeze
msurarea mrimilor dorite n conformitate cu caracteristicile stabilite de
productor.
8. Economicitatea este o caracteristica a unui senzor (traductor), care se poate
realiza pornind de la productor i ajungnd pn la utilizator. La productor,
economicitatea se poate realiza fie prin ntrebuinarea unor materiale cu pre de
cost redus, fie prin introducerea robotizrii in procesul de fabricaie de serie,
folosind tehnologii de tip hightech (de exemplu: fabricarea senzorilor de tip microchip).
Erori ntlnite in procesul de msurare erorile sistematice sunt constante pentru
un instrument dat si efectele lor pot fi nlturate; valorile acestora se determin prin
calibrare; erorile aleatorii nu pot fi nlturate dar pot fi reduse prin msurri
repetate.
Parametri calibrrii utilizai pentru definirea preciziei (erorii) sunt urmtorii:
rezoluia
sensibilitatea

 linearitatea
histerezisul
repetabilitatea/precizia /reproductibilitatea
Caracteristicile secundare ale senzorilor:
Caracteristicile secundare ale unui senzor sunt definite ca efecte indirecte
ale funcionrii senzorului in condiii diferite ambientale, asupra rspunsului generat
de sistemul de analiza realizat pe baza senzorului.
Caracteristicile secundare ale senzorilor sunt necesare pentru asigurarea
unor modaliti tehnice de compensare sau autocompensare a influentei condiiilor
de analiz asupra validitii rezultatelor msurtorilor. Dac in cadrul unor
msurtori a calitii apelor de suprafaa, o serie de parametri pot fi meninui
constani (cum ar fi: viteza de agitare la suprafaa membranei senzorului de tip
electrod ion selectiv, presiunea apei n celulele de msurare a gazelor dizolvate,
folosind membrane gaz permeabile), influenta altor parametri (cum ar fi:
temperatura, tria ionic etc.) asupra rspunsului generat de senzori este relativ
greu de cuantificat. Din aceasta cauza se impune compensaia rspunsului
senzorilor la influenta unor mrimi caracteristici secundare.
Biosenzorii sunt detectori ce se bazeaza pe molecule selective ce intra in
componenta plantelor si animalelor. Biosenzorii moderni au evoluat din combinarea
a doua discipline separate: tehnologia informationala, (microcircuite si fibre optice,
procesare numerica a datelor, teoria generala a sistemelor cu comportare neliniara)
si biologia moleculara. Prima furnizeaza electrozi miniaturali sau senzori optici,
tehnica de preluare si procesare a informatiei iar a doua, pune la dispozitie
biomolecule care recunosc o substanta tinta.
BIOSENZORI Definiie: un biosenzor poate fi definit ca un dispozitiv, de obicei
electronic, care folosete moleculele de interes biologic pentru a detecta molecule
specifice. Biosenzorul const dintr-un element biologic imobilizat pe un senzor
fizico-chimic clasic care transform informaia chimic ntr-un semnal electric.
Dezvoltarea cronologica a biosenzorilor
In 1950 Leland C. Clark Jr., a inventat un electrod pentru masurarea
oxigenului dizolvat in sange. In 1962 Clark extinde folosirea acestui "electrod de
masurare a oxigenului" la determinarea nivelului de glocoza in sange. Prin
depunerea pe senzorul pentru oxigen a unui strat subtire de gel ce contine enzima
numita glucooxidaza, urmat de o membrana semipermeabila de dializa ce permite
glucozei sa difuzeze in senzor, dar impiedica enzima sa difuzeze.
In 1969, G.Guilbault a inventat un sistem de masura a ureei in fluidele
fiziologice, pe baza detectiei potentiometrice.
In deceniile ce au urmat, peste 100 de enzime au fost folosite, drept
biocatalizatori selectivi in realizarea de biosenzori. Cercetatorii in domeniu au

realizat ca nu numai enzimele singulare se pot folosi, ci si tesuturi ce care sunt

sensibile la prezenta unor aminoacizi sau alte biomolecule.
Un an major pentru dezvoltarea biosenzorilor a fost anul 1975, cnd
tehnologia acestora a cunoscut o nou revoluie. Aceasta s-a datorat folosirii
bacteriilor pe post de bioreceptori n aa numiii electrozi microbieni (folosii iniial
pentru msurarea alcolului). Acest moment a marcat i nceputul folosirii
biosenzorilor n controlul mediului nconjurtor.
In 1976 Clemens a ncorporat un biosenzor de glucoz ntr-un panceas
artificial.
In 1990 Gold i Ellington au fost primii care au folosit fragmente de acizi
nucleici pe post de bioreceptori.
Isao Kurube si Shuichi Suzuki au masurat consumul biochimic de
oxigenului, ce reprezinta un indicator al prezentei substantelor organice
biodegradabile in apa. Biosenzorul, bazat pe o drojdie, poate realiza determinari a
indicatorului mentionat in 30 minute fata de 5 zile in care se obtin rezultatele prin
metode conventionale.
Clasificarea biosenzorilor O clasificare a biosenzorilor se poate realiza dup
mai multe criterii: dupa tipul traductorului folosit n prelucrarea informaiilor
preluate de la elementul biologic: - biosenzori realizai pe baza senzorilor
electrochimici(poteniometrici,amperometrici,conductometrici); - biosenzori realizai
pe baza unor senzori termici;
- biosenzori optici;
- biosenzori piezoelectrici;
- biosenzori manometrici.
Clasificarea biosenzorilor
dupa tipul de agent biologic folosit
biocatalitic (enzime, celule, tesuturi)
anticorp (imunosenzor)
antigen (fragment de ARN).
dupa analitii sau reactiile pe care le monitorizeaza
monitorizare directa
monitorizare indirecta
Elemente constructive ale biosenzorilor
Elementul biologic sensibil (material biologic - tesut, microorganism, celule,
enzime, anticorpi, acizi nucleici sau material obtinut prin intermediul stiintelor
inginersesti);

 Traductorul sau detectorul (optic, piezoelectric, electrochimic) care

transforma semnalul rezultat din interactiunea analitului cu elemental biologic intr-o
marime fizica usor de masurat si cuantificat;
Sistemul de masurare si prelucrare a semnalelor senzoriale, astfel ca
rezultatele obtinute sa poata fi exprimate intr-un mod simplu si cunoscut. Principii
de functionare (detectie)
Biosenzorii optici pot fi exemplificati prin folosirea unei radiatii laser
corespunzatoare fenomenul surface plasmon resonance. Astfel un strat subtire de
aur depus pe o suprafata de sticla cu indice ridicat de refractie poate absorbi lumina
laser si produce unde de tipul surface plasmons pe stratul de metal. Daca un
analit intra in contact cu un receptor imobilizat pe suprafata peliculei de aur, se
produce un semnal masurabil.
Biosenzorii electrochimici au la baza cataliza enzimatica a unei reactii de
reducere sau de oxidare.
Biosenzorii piezoelectrici utilizeaza cristale de quartz care se deformeaza
si produc oscilatii, cand li se aplica un potential electric.
Biosenzori electrochimici
Biosenzorii au ocupat o poziie important printre modalitile actuale de
analiza i prezinta perspective promitatoare n domeniul monitorizrii mediului
nconjurtor. Astfel de dispozitive constau n dou componente: o entitate biologic
care recunoate compusul inta analizat (analit) i un electrod traductor care

converteste concentratia analitului n semnal electric utilizabil.

Fig.1
Biosenzor electrochimic: biorecunoatere i semnal de traductor Aplicatii
Detectia pesticidelor si a altor poluanti organici din ape (fenoli, antibiotice,
etc.);
Detectarea agentilor patogeni;
Determinarea nivelului de substante toxice inainte si dupa remediere;
Detectia substantelor toxice din aer;

 Evaluarea activitatii biologice a unor produse recent descoperite.

Biosenzori pentru detectia pesticidelor Biosensorii pentru detectia pesticidelor, se
bazeaza pe inhibarea activitatii enzimatice a unor enzime de tipul colinesteraselor
imobilizate, utilizand detectori de tip electrochimic, si respectivi detectori optici.
Acestia, au o sensibilitate destul de ridicata, dar prezinta anumite dezavantaje:
selectivitate relativ scazuta, determinare indirecta ce necesita mai multe etape,
intermediare in procesul de analiza, inhibitie ireversibila in cazul multor compusi
interferenti. Aceste dezavantaje, pot fi inlaturate, prin utilizarea diferitelor tipuri de
traductoare, cum ar fi spre exemplu cele capacitive, realizat pe siliciu macroporos.
Biosenzor clasic pentru determinarea D-glucozei

Fig.2 Dispozitivul consta dintr-un receptor conectat la un canal ionic implantat

intr-o membrana modificata chimic.

Biosenzorii prezinta o serie de avantaje, in afara de sensibilitate si

selectivitate ridicata dupa cum urmeaza:
in cazul in care analitul prezinta mai multi izomeri, prezinta selectivitate
diferita, permitand determinarea separata a fiecaruia.
timpul necesar unei analize folosind biosenzori este incomparabil mai
scurt, fata de metodele clasice (timpul de analiza se poate reduce la 1-3 minute.)
prin co-imobilizarea enzimelor si a coenzimei in realizarea biosenzorilor, se
asigura reutilizarea acestor reactivi pentru determinari multiple, scazind astfel
pretul unei analize si simplificand procedura.
protocolul de lucru este, in cazul metodelor enzimatice, mult mai simplu
decit in cazul metodelor chimice.

Concluzii
Biosenzorii integrati in microcircuite electronice prezinta marele avantaj al
posibilitatii de realizare a unor instrumente analitice ieftine, reproductibile, care pot
fi produse in serie larga.
Timpul de raspuns scazut al biosenzorilor, conduce la variante de analiza
mai economice, datorat utilizrii unei singure enzime n cantiti foarte mici.
Realizarea senzorului este extrem de simpla.
Deosebit de importante din punct de vedere practic sunt etapele care
privesc calibrarea si modalitatea de furnizare a unor rezultate (cu grad de
incertitudine determinat si admisibil), care sa permita stabilirea domeniul de
concentratii, pentru care sa se obtina rezultate cat mai apropiate de standard, la
masuratori pe probe cu matrice complexa, asa cum sunt cele reale.

Exemple de biosenzori electrochimici pentru analize de mediu

DETECIA I CONTROLUL RADIOACTIVITAII

Prin radiatie ionizanta se intelege radiata emisa de sursele radioactive (care
pot fi de origine naturala sau artificiala). Astfel suntem permanent expusi la un nivel
sczut de radiaie ionizant din surse naturale care poate proveni din: 1.radiaia
cosmic 2.radiaia terestr 3.radon 4.radiaia natural din interiorul organismelor
noastre Radiaia ionizant provenind din aceste surse constituie ceea ce numim
radiaie de fond. In plus, suntem expusi i la o radiaie artificial, provenind din: expunere medical din radiografdfiile medicale i dentare cu raze X, i din
tratamentele de iradiere cu cobalt sau cu iod radioactiv. - diverse alte surse
producerea de energie electric att n instalaii clasice ct i n cele nucleare,
transportul i depozitarea substanelor nucleare, programele de testare a
armamentului nuclear, ct i din alte activiti umane, cum ar fi fumatul, arderea
gazului pentru nclzire i gtit, utilizarea fosfailor ca fertilizatori i privitul la
televizor color.
ANALIZA CALITII AERULUI
In cele ce urmeaza vor fi prezentati senzorii destinati monitorizarii
indicatorilor meteorologici ai aerului atmosferic, dupa care se va face referire la
senzorii destinati masurarii principalilor indicatorii de calitate ai atmosferei [NOx,
SOx, COV, PM (10 sau 2.5)].
Senzori de umiditate

Umiditatea se refer la vaporii de ap coninui n aer. Msurtorile pentru

umiditate pot fi condiionate de o serie de termeni sau uniti. Cei trei termeni
folosii de obicei sunt: umiditatea absolut, punctul de rou i umiditatea relativ
(RH).
Punctul de rou
Punctul de rou este exprimat in C sau F, este temperatura i presiunea la
care gazul incepe s condenseze intr-un lichid.
Umiditatea relativa
Este prescurtat RH, umiditatea relativ se refer la raportul (exprimat in
procente) a coninutului n umiditate din aer n comparaie cu umiditatea saturat la
aceeai temperatur i presiune.