Tudor David

Psihopedagogie Speciala
Anul2; Grupa1

Logopedie

Balbaiala- simptomatologie, diagnoza, terapie

Simptomatologia balbaielii ocupa un loc central in literatura de specialitate inca

din cele mai vechi timpuri, astfel incat s-a reusit sa se acumuleze un material important
pentru descrierea sindromului cat si delimitarea acestuia de alte tulburari ale vorbirii, mai
ales de cele in care sunt implicate unele manifestari ale expresiei verbale asemanatoare.
La inceputul balbaielii, simptomatologia observata are un caracter global si prea
putin diferentiat pe formele pe care evolueaza ulterior, fapt ce poate determina erori de
diagnoza, mai ales pentru un specialist fara experienta. Din analiza simptomatologiei
balbaielii clonice si tonice rezulta ca sunt unele caracteristici generale si comune ce se
intalnesc in ambele situatii, iar in ultimul caz, acestea devin chiar mai grave si mai
variate. In ambele cazuri, ele au un impact nemijlocit asupra desfasurarii normale a
vorbirii, ceea ce face ca unele functii ale limbajului sa scada sau sa se prezinte sub o
forma atenuata. Functia de comunicare este cea mai perturbata, ca urmare a disfunctiilor
verbale, a repetitiilor de sunete, silabe si cuvinte, a prelungirii si a intreruperilor, a
formularilor lacunare sau, dimpotriva, a adoptarii verbalismului din cauza tendintei de
evitare a cuvintelor critice si anegasirii rapide a cuvintelor accesibile. Cu toate acestea,
dificultatile ce le are subiectul logopat, activitatea de gandire, realizata prin intermediul
vorbirii isi pastreaza calitatea si forta necesara functionarii intelectului in mod normal.
O alta caresteristica generala regasita in ambele forme de balbaiala, se refera la faptul ca
din punct de vedere simptomatologic, se produc manifestari ce se pot grupa in doua
planuri- biologic-fiziologic si psihosocial. In primul plan numim: factori ce tin de
sanatatea fizica generala si de disfunctionalitati ale aparatului fonoarticulator,
disfunctionalitati la nivelul sistemului nervos central, tulburari de respiratie, existenta
convulsiilor sau spasmelor etc. In al doilea plan enumeram: blocaje de vorbire,
frecventele intreruperi, teama de vorbire, ca urmare a deselor esecuri care duc la

Tudor David
Psihopedagogie Speciala
Anul2; Grupa1
instalarea permanenta a logofobiei si a lipsei apetitului pentru vorbire odata cu aparitia
tulbararilor emotionale si de comportament, in general.
Simptomatologia generala a balbaielii poate fi analizata pe cateva compartimente
ale activitatii in care aceasta se manifesta mai evident si in raport de care se poate realiza
o diagnoza diferentiala. Compartimentele avute in vedere pentru analiza sunt:
1. Compartimentul activitatii lingvistice si de limbaj
2. Compartimentul comportamental si al personalitatii
3. Compartimentul cognitive si al atitudinii fata de invatare
La nivelul primului compartiment remarcam prezenta unor repetitii de sunete si silabe,
iar in cazuri grave, chiar a cuvintelor. Desincronizarea se produce la nivelul unor miscari
ale aparatului fonoarticulator si chiar a intregului corp, in timpul desfasurarii vorbirii.
Astfel apar grimase si ticuri jenante. Exprimare telegrafica, nedevoltata si neexplicita a
ideii, cuvinte tip parazit etc. Toate aceste aspecte sunt legate de gravitatea tulburarii, de
modul cum acesta este perceputa de subiect, de varsta mintala si cronologica, de
contextul si anturajul in care se manifesta comunicarea.
La nivelul celui de al doilea compartiment cele mai multe aspecte au un impact dramatic,
care isi pune pecetea asupra modului de a fi si de a actiona a subiectului. Trairile
frustrante si anxioase pot deveni atat de intense, incat sa determine o bulversare generala
a structurilor comportamentale si de personalitate. In acest context, teama fata de vorbire
pot imprima subiectului un negativism si refuzul de a vorbi care uneori se transforma in
mutism psihogen. Aceata teama se coreleaza cu aparitia unor modificari de tip
neurovegetativ, tulburari repiratorii si de fonatie etc care accentueaza dificultatile verbale
si chiar formnularile lexico-gramaticale.
La nivelul celui de al treilea compartiment se produc o serie de dificultati rezultate nu
din potentialul intelectiv scazut, caci majoritatea balbaitilor sunt inteligenti, insa
potentialul manifestat nu este pe masura capacitatilor ce le au. Acest comportament este
determinat de teama de vorbire si esec, anxietate si stres care constitue o adevarata
drama, in raport cu activitatile intelectuale in care este implicata vorbirea. De aceea,
multi balbaiti se orienteaza spre domenii in care vorbirea este putin solicitata, cum este
cazul stiintelor exacte (matematica, fizica, chimie).

Diagnoza si terapia Balbaielii : pe cat este de dificila si de complexa terapia balbaielii,

pe atat este de simpla si se realizeaza relativ usor dignoza acestei tulburari. Diagnoza
simptomatologica a balbaielii sta, in principal la baza adaptarii metodologice terapeutice,
menita sa atenueze si sa inlature obisnuintele negative din vorbirea si din comportamentul
logopatului. O terapie complexa se poate adopta numai in relatie cu o diagnoza

Tudor David
Psihopedagogie Speciala
Anul2; Grupa1
multidimensionala a balbaielii, care vizeaza atat nivelul de afectare a limbajului, cat si
conditiile etiologice care au dus la declansarea tulburarii, dar si starea prezenta a
subiectului, prin evidentierea efectului acestuia in plan psihic si relationalcomportamental. Deci, in diagnoza balbaielii se vor lua in considerare toate elementele
care pot fi indicatori, direct sau indirect, ai distorsiunii verbale si nu numai a
manifestarilor propriu-zise ale acesteia. Sunt evaluate toate manifestarile verbale si cele
organo-functionale care participa la realizarea actului vorbirii sau care sufera abateri de
la desfasuarea lor obisnuita prin dereglarile vorbirii.
Raman cele mai importante simptomele caracteristice ale balbaielii din planul verbal,
care, de altfel, sunt si cele mai evidente si edificatoare pentru o diagnoza corecta si
diferentiata. La o prima evaluare se vor urmari urmatoarele caracteristice:
o prezenta sau absenta ritmicitatii in desfasurarea vorbirii
o frecventa intreruperilor si a pauzelor exagerate in vorbire
o repetitii de sunete si de silabe la inceputul sau in interiorul cuvintelor
o nivelul repetitiilor de cuvinte si de propozitii
o frecventa si nivelul disfunctionalitatii verbale
o omiterea frecventa a unor cuvinte si propozitii din discursul verbal
o adaosul de cuvinte si sunete parasite
o nivelul constant de producere a acestor manifestari
Pentru diagnoza balbaielii, la aceste manifestari se mai adauga si trairile din plan psihic si
reactiile comportamentale, care determina o masura specifica a personalitatii.
De asemenea, nu trebuiesc neglijati nici factorii etiologici prezumtivi pentru
declansarea balbaielii sau care au contribuit la crearea unui teren fragil ce au dus la
facilitarea instalarii acesteia.
Anamneza constitue primul demers cu care trebuie inceputa activitatea de cunoastere si
de evaluare , atat din punct de vedere al caracteristicilor limbajului si al etiologiei
distorsiunilor comunicationale, cat si a impactului pe care acestea le au asupra structurilor
de personalitate si a celor relational-comportamentale ale subiectului. In anamneza sunt
urmarite urmatoarele aspecte: evolutia sarcinii, traume fizice din perioada prenatala,
consumul de substante daunatoare in perioada sarcinii, compatibilitatea si
incompatibilitatea factorului Rh, felul cum s-a produs nasterea, accidente si traume ale
copilului nou-nascut, contextul dezvoltarii limbajului etc.
Observatia desfasurata de specialist este o alta metoda deosebit de importanta pentru
diagnoza balbaielii. Acesta consta in observarea subiectului in diverse activitati (libere,
organizate, ludice si obligatorii pentru statutul si rolul pe care il indeplineste) ce ne
permite sa surprindem unele manifestari ascunse sau care nu sunt dorite sa se afle. Pentru

Tudor David
Psihopedagogie Speciala
Anul2; Grupa1
imprimarea rigurozitatii stiintifice se va recurge la fisa de observatie in care se va nota tot
ce ni se pare semnificativ pentru evolutia limbajului.
Testele si probele pun in evidenta indicatori si informatii cu rigoare si precizie sporita,
iar aplicarea lor nu trebuie limitata numai la inceputul evaluarii subiectiilor, ci extinsa si
la evaluarea progreselor pe care logopatul le inregistreaza pe parcursul activitatilor de
terapie logopedica. Desi testele pentru evaluarea limabajului sunt putine comparativ cu
cele ce masoara alte functii psihice, dintre aceste, numim: Scala IOWA (Scale of Severity
of Stuttering), Testul Stuttering Secerity instrument, Chestionare, Povestiri, Citirea;
Este important sa avem in vedere ca pentru diagnoza balbaielii, indiferent de numarul
sau tipul de proba utilizata, se impune dezvaluirea componentelor comunicationale,
cognitive emotionale si comportamental-relationale, iar pe masura ce astea sunt
cunoscute, ajungem si la diferentierea balbaielii de logonevroza si de alte tulburari de
ritm si fluenta ale vorbirii.

Terapia Balbaielii
Balbaiala ramane una din tulburarile rezistente la corectare, iar dificultatea de interventie
terapeutica creste pe masura frecventelor trairi dramatice in plan psihic de catre
majoritatea subiectilor logopati. Nadoleczny sustinea ca din totalul balbaitilor numai o
treime se corecteaza, o treime chiar se agraveaza, iar o treime ramane la acelasi nivel. Se
cunoaste insa ca activitatea terapeutica inceputa de timpuriu, de la varsta prescolara,
cand apar deseori forme ale balbaielii, asigura un grad mai ridicat terapiei balbaielii si se
inregistreaza ameliorari, in plan corectiv inca din primele sedinte tarapeutice. Se justifica
astfel ideea ca sansele de corectare sunt mai mari in timp relativ scurt atunci interventia
are loc cat mai de timpuriu, evitand astfel consolidare unor deprinderi negative de vorbire
dar si de instalarea de complicatii psihice ce duc la logonevroza. La acestea mai adaugam
ca in copilarie, mobilitatea si adaptabilitatea sistemului nervos central se realizeaza cu
mai multa usurinta.
Sunt trei directii terapeutice:
1) terapia cauzala- in care accentual este pus pe inlaturarea factorilor novici ce au
declansat balbaiala astfel incat sa se creeze un teren favorabil pentru aplicarea
unor metode si procedee corrective. Aceste metode nu-si pot dovedi eficinta atat
timp cat factorii negative persista.
2) terapia simptomatica- sustine ca terapia trebuie sa debuteze cu inlaturarea
simptomelor balbaielii si pe parcurs, se va actiona si asupra etiologiei acestora.
Adeptii acestei forme sustin ca se pot inregistra progrese si in planul
psihocomportamental al logopatului, odata cu disparitia simptomelor si adoptarea
vorbirii fluente, pentru ca e tinde sa uite necazurile traite anterior.

Tudor David
Psihopedagogie Speciala
Anul2; Grupa1
3) terapia complexa- pe care insista in mod deosebit Seeman si numita de catre
Krech, terapia cu mai multe dimensiuni, la baza careia sta ideea ca activitatea
terapeutica a balbaielii trebuie sa i-a in consideratie toti factorii biopsihosociali,
implicati, asupra carora se actioneaza in paralele cu dezvoltarea vorbirii fluent,
ritmice, cursive si cat mai apropiate de normalitate. De fapt acesta forma este
unirea primelor doua. La acestea se adauga sublinierea necesitatii interventiilor de
timpuriu sau cat mai aproape de debutul balbaielii.
Din aceasta terapie nu putem exclude metodele si procedeele cu caracter general
destinate pregatirii organelor functionale pentru o cat mai buna receptare a terapiei
logopedice. Subliniem faptul ca fiecare program terapeutic trebuie individualizat la
particularitatile logopatului pentru o reusita cat mai mare. In cadrul terapiei complexe
sunt implicate o gama larga interventii logopedice, psihologice, pedagogice, medicale si
sociologice prin intermediul carora sunt vizate toate componentele care i-au parte la
dezvoltarea individului, la restabilirea echilibrului socio-afectiv, la formarea capacitatii
de relationare si de adaptare la conditiile de mediu de viata. Aceasta perspectiva
urmareste: dezvoltarea capacitatilor psihice si fizice care sa-i apropie cat mai mult de
normali, stimularea potentialului restant, dezvoltarea compensatorie a unor functii
valide, crearea unui climat afectiv si motivational, pentru activitate si relationare,
asigurarea unui proces continuu in achizitia comunicarii si cognitiei, formarea unor
abilitati de socializare si adaptare.
Obiectivele enumerate mai sus sunt realizabile prin urmatoarele forme de
terapie:
terapia centrata pe functiile afectate: metode si procedee specifice pentru
fiecare componenta tulburata, menita sa produca prevenirea, ameliorare si
corectarea oricarei abateri de la normalitate.
terapia prin invatare: vizeaza recuperarea unor dificultati de tipul
intelectual-cognitiv, emotional-afectiv, motrice si psihomotrice,
psihocomportamentale, comunicationale, relational-sociale;
terapia ocupationala: menita sa dezvolte activitati fizice si psihice, in
special in comunicare, relationare si motivati, prin: joc si activitati
distractive, muzica, dans, desen si pictura, activitati practice;
terapie de tip psihoterapeutic: nu inlatura deficienta dar contribuie la
fortificarea spiritului si la inlaturarea frustratiei, a anxietatii, la stimularea
motivatiei, pulsiunilor, la dezvoltarea unor trasaturi pozitive de
personalitate si de comportamnet. Avand in veder situatia persoanei cu
handicap rezulatatele recuperative se obtin prin psihoterapii de tipul:

Tudor David
Psihopedagogie Speciala
Anul2; Grupa1
psihoterapie comportamnetala, psihoterapie de relaxare, psihoterapie
ludica, pshihoterapie sugestiva.
Etape privind activitatea cu balbaiti, recomandata de Hvattev:
evaluarea subiectului pentru toate tulburarile de limbaj si comportament
discutii privind suferinta pe care o manifesta si o traieste subiectul
solicitare subiectului de a pronunta vocale pe un ton cantat
solicitarea subiectului de a canta in cor si solo
corectarea pronuntiei prin gimnastica articulatorie, daca este cazul
adoptarea vorbirii ritmice
adoptrea vorbirii concomitente cu logopedul
adopatare vorbirii reflectate
adoptarea vorbirii independente
adoptarea vorbirii in ritm natural
Se recomanda realizarea acestor pasi prin joc, citirea de imagini, citirea pe sintagme (in
functie de varsta subiectului), dezvoltarea ritmicitatii vorbirii prin asocierea acesteia cu
miscarea, cu plimbari in aer curat etc.

Bibliografie:
1. Verza, Emil (2009), Tratat de logopedie (vol 2), , Editura Semne,
Bucuresti.
2. Burlea, Georgeta (2003), Balbaiala- Manual de diagnostic si
terapie, Editura Tehnica-info, Bucuresti.
3. Anca, Mariana (2007), Logopedie, Editura Presa Universitara
Clujeana.
4. Verza, Emil si Verza, Florin (2011), Tratat de Psihopedagogie
Speciala , Editura Universitatii din Bucuresti.

Tudor David
Psihopedagogie Speciala
Anul2; Grupa1