George Toparceanu-Vecina

M ceri mereu, dar nu sunt eu de vin,

Ci numai ochii, - ochii ti, vecin, C i-am fcut potec prin grdin...
Adeseori tu lai la geamuri storul,
i ua ta e-nchis cu zvorul,
Dar tot mai viu s-aprinde-n mine dorul!
i tot mai des m poart necuratul
Spre zmbetul din ochii ti, cu sfatul
Pe care-l in ispita i pcatul.
De dorul tu, de dragul suferinei,
Cnd amgit mi-oi pierde rostul minii, Tu vrei s-mi las i fraii, i prinii?
S leg acum ce nu se mai dezleag,
S ispesc viaa mea ntreag
Pcatul greu c mi-eti att de drag?
Dect s fug cu tine-n larg lume,
Ori singur eu, s nu-i mai tiu de nume, Mai bine-mpac-mi dragostea cu glume.
Zmbind s-mi vindeci inima rnit,
Pstreaz calda ochilor ispit,
Dar nu mai ine ua zvort!
C tu i-nconjuri viaa cu zvoare
i clipele de-acum le lai s zboare,
Cnd duclea tineree-i trectoare...
De ce nu vrei s lai n prag vemntul
De datini grele ce-mi ucid avntul,
C nu ne-ar ti nici vntul, nici pmntul!
Cnd umbra nopii cade peste vale,
Tu s m-atepi n pragul casei tale,
C-un vl uor pe umerele goale.
S vin, cnd luna nopilor miestre,
Frumoas ca o fat fr zestre, Se uit lung i tainic prin ferestre...