MINISTERUL EDUCATIEI REPUBLICII MOLDOVA

UNIVERSITATEA DE STAT BOGDAN PETRICEICU HASDEU din Cahul

FACULTATEA DE ECONOMIE, INGINERIE SI STIINTE APLICATE
CATERDRA DE ECONOMIE, INFORMATICA SI MATEMATICA
SECIALITATEA CONTABILITATE

Referat
Tema: Problemele globale ale omenirii si perspectivele
istorice ale sistemului economic de piata

Lector Superior : Girnet Veaceslav

A efectuat stundenta grupei C1502 Ursachi Larisa

Cahul 201

Cuprins
1. Caracteristica economiei de piata
2. Etapele dezvoltarii economiei de piata in depententa de
problemele sociale aparute.
2.1 Formarea economiei de piata
2.2 Dezvoltarea ecomoniei de piata in secolul XX

1.Caracteristica economiei de piata

Economia de pia este sistemul social al diviziunii muncii bazat pe proprietatea privat asupra
mijloacelor de producie.1
Este un sistem cooperativ n care fiecare individ se integreaz din i n vederea propriului interes.
Statul nu intervine n aciunile ce fac obiectul pieei. n viziunea lui Ludwig von Mises, virtuile
economiei de pia sunt:
1. se sprijin pe proprietatea privat,
2. suveranitatea consumatorului (esena capitalismului este dat de punerea produciei
economice la dispoziia consumatorului),
3. capitalismul,

prin

sistemul

concurenei

sociale

asigur

proprii

stimului

(concurena catalactic),
4. aaz libertatea la baza edificiului economic i social (individul este n msur s aleag
felul n care dorete s se integreze n ansamblul societii, libertatea economic include
i libertatea de a grei),
5. face din profit i urmrirea acestuia de ctre ntreprinztor o for motrice perpetu,
6. i asigur dinamica i vitalitatea printr-un permanent proces de selecie.
Piaa nu nseamna un loc, ci un proces, modul n care, prin vnzare i cumprare, prin producie
i consum, indivizii contribuie la mersul de ansamblu al societii (Ludwig von
Mises, "Capitalismul i dusmanii si").

2. Etapele dezvoltarii economiei de piata in depententa de problemele sociale

aparute.
Economia de piata este rezultatul unui proces evolutiv al dezvoltrii schimbului reciproc de
activiti, de la forme inferioare la forme superioare, de la simplu la complex. Foarte mult timp,
de la nceputurile societii omeneti i mult timp dup perioada revoluiilor industriale,
schimbul reciproc se desfura preponderent la nivel de gospodrire individual. Economia avea
un caracter nchis, tinznd n principiu, doar spre satisfacerea autoconsumului.
n evoluia economiei de piata de o importan crucial s-au dovedit a fi marile
descoperiri geografice, ce au permis includerea n circuitul economic al unor vaste regiuni de pe
glob. Acest lucru s-a constituit ntr-un impuls dat vieii economice i comerului n egal msur,
creterile acestuia fiind evidente i ntr-un ritm nemaintlnit.2
1
2

https://ro.wikipedia.org/wiki/Economie_de_pia%C8%9B%C4%83
Econimia Modniala de Rodica Milena Zaharia

2.1 Formarea economiei mondiale

Sfritul secolului al XV-lea i secolul imediat urmtor, al erei noastre, anunau debutul
unei noi epoci n activitatea economic. Evenimentele din acel timp marile descoperiri
geografice, importantele cuceriri coloniale au permis includerea n circuitul economic a unor
vaste regiuni de pe glob i, n primul rnd, a celor dou Americi. Acest lucru a dat un
considerabil impuls vieii economice. Comerul dintre Lumea Veche i Lumea Nou va crete n
ritmuri nemaintlnite. Referindu-se la aceast perioad, Adam Smith, reprezentant de seam al
colii clasice engleze, economistul epocii manufacturiere, scria: Mrfurile europene erau
aproape toate noi pentru America, iar multe dintre cele din America erau noi pentru Europa.
Astfel ncepu s se fac un nou schimb de produse cum nici nu se mai gndise nimeni vreodat
nainte... (s.n.). Sfera spaial a schimbului de mrfuri se extinde, cuprinznd cele mai
importante zone de pe mapamond. Secolul al XVI-lea este secolul apariiei germenilor pieei
mondiale. Activitatea la nivel microeconomic este stimulat considerabil; iau fiin
manufacturile. Printre ele, cu timpul, se remarc cele care, dup expresia lui Adam Smith,
produc pentru debuee mai ndeprtate i care sunt amplasate, n acest scop, n cele mai
cunoscute porturi maritime. Multe manufacturi nu puteau funciona dect pe baza importului de
materii prime (cele de mtase, de exemplu). n fine, semnificativ este i crearea, de ctre
comercianii mai bogai, a unor manufacturi n alte ri, dect cele de origine, ndeosebi n
colonii. Stimulate n bun msur de dezvoltarea comerului exterior, manufacturile au
contribuit, la rndul lor, la impulsionarea acestuia.3
ara care a dominat piaa mondial, n perioada manufacturier, a fost Olanda. Oraele
din rile de Jos, ca Anvers, Bruges, Gand, devin centre ale comerului internaional, pe baza
mrfurilor produse n manufacturi. Pe la jumtatea secolului al XVII-lea, Olanda ajunsese la
punctul culminant al puterii sale comerciale. O dat cu crearea marilor manufacturi, devine
evident c economia nchis trebuie s cedeze locul economiei deschise, orientat ctre
pia. Tot mai mult se acumuleaz premisele pentru saltul de la nivelul microeconomic la cel
macroeconomic.
Obstacole
Pe de o parte, n Europa regiunea cea mai dezvoltat a globului n acea perioad
manufacturile nu reuesc s pun stpnire pe producia naional dect ntr-un mod foarte
fragmentar. Ca urmare, procesul de formare a pieei interne era departe de a se fi ncheiat. Un
obstacol, n aceast direcie, l constituie i lipsa centralizrii puterii politice. Pe de alt parte,
3

http://www.biblioteca-digitala.ase.ro/biblioteca/pagina2.asp?id=cap1

partenerii de dincolo de ocean, cu mici excepii, nu dispuneau de fora economic necesar

pentru a avea relaii stabile cu restul lumii. Mrfurile aduse de acolo nu reprezentau, de regul,
un excedent, o ofert a productorilor autohtoni pentru acoperirea cererii pe piaa internaional.
De cele mai multe ori, ele erau rezultatul jafului practicat de invadatorii europeni, fie ei
portughezi sau spanioli, olandezi, francezi sau englezi. Cu alte cuvinte, fluxurile de mrfuri
dinspre Africa, Indiile orientale6 i America spre Europa nu erau generate, n primul rnd, de
factori economici, de relaii de vnzare-cumprare. Faimoasele Companii ale Indiilor Orientale,
mai nti cea olandez, apoi cea englez, care controlau ntreg traficul cu Europa, exercitnd un
adevrat monopol, reprezint o expresie concret a acestui tip de relaii.
O diviziune internaional a muncii, o tendin, bine conturat, de specializare
internaional n producie, nc nu exist. Relaiile marf-bani nu deveniser atotcuprinztoare.
Revoluia industrial Adevratul salt al vieii economice la nivel internaional avea s se
produc n perioada marii industrii mainiste rezultat al primei revoluii industriale (sfritul
secolului XVIII nceputul secolului XIX). Revoluionarea factorilor de producie se traduce
printr-o cretere impresionant a productivitii muncii; activitatea la nivel microeconomic (de
fabric) bate toate recordurile, fcnd ca nevoia de debueuri s fie mai mare ca oricnd. n
acest context novator, barierele impuse de vechiul sistem cel feudal cad una dup alta. Piaa
intern se dezvolt ntr-un ritm impetuos. Revoluiile burgheze7 , lichidnd frmiarea politic
specific feudalismului, dau natere statelor naionale i precipit evoluia acestor noi procese.
Se creeaz, astfel, condiii pentru schimbul reciproc de activiti la nivel macroeconomic, pentru
apariia economiilor naionale ca entiti de sine stttoare. ara care a dominat lumea n
perioada mainist a fost Anglia. Din aceast ar a pornit prima revoluie industrial. Devenit
atelierul industrial al lumii capitaliste, Anglia a fost interesat n promovarea schimburilor
internaionale, a unei politici liber schimbiste. Odat formate, economiile naionale vor oferi
cadrul propice pentru generalizarea revoluiei industriale, pentru un avnt al factorilor de
producie, dei acesta se produce ntr-un mod neuniform. Treptat, se contureaz o nou diviziune
a muncii, cea internaional. Din acest moment se poate vorbi despre o explozie a schimbului
reciproc de activiti, care nu se mai limiteaz la nivel naional, ci face un salt la nivel
internaional. Activitatea economic va cpta noi dimensiuni, nebnuite, nu numai de oamenii
epocii manufacturiere, dar i de participanii la noile procese .
O analiz a procesului formrii economiei mondiale nu poate pierde din vedere evoluia
agenilor economici privai, a caracteristicilor micrii lor. n intervalul cuprins ntre secolul
XVI momentul apariiei embrionare a pieei mondiale i pn spre sfritul secolului al XIXlea, agenii economici particulari produceau bunurile economice, de regul, n interiorul rii de
origine, pentru a vinde apoi o parte din ele peste grani. Mult timp dup prbuirea

feudalismului i naterea capitalismului, comerul internaional a reprezentat principala

activitate economic extern a marilor ntreprinderi. Firmele cele mai puternice nu se mai
limiteaz la investiii interne de capital, ci trec, din ce n ce mai pronunat, la investiii peste
graniele naionale. Consecina: un bun economic ncepe s fie, tot mai mult, rezultatul
produciei organizate concomitent n mai multe ri. Acest nou fenomen se afl la baza creterii
interdependenelor la scar internaional, dnd un impuls hotrtor mondializrii activitii
economice.
2.2. Modelul teoretic al economiei de piata si evolutia ei in realitate
Reglementarea economiei prin mecanismele pietei isi are originea in ideile liberalismului
economic, prefatat prin lucrarile fiziocratilor si dezvoltat de economistii clasici englezi, Adam
Smith si David Ricardo. Conceptia lor asupra societatii in general si asupra vietii economice, in
special, sintetizata in formula "laissez faire, laissez passer, le monde va de lui mme" se baza pe
considerarea acestora ca organisme care se dezvolta dupa legi proprii si nu au nevoie de nici un
amestec din exterior. Aceasta conceptie a fost consacrata de ei prin doua principii esentiale:
libera concurenta si libera initiativa. Asa cum arata A. Piettre "echilibrul in viata economica
poate fi asigurat prin existenta unei depline libertati, deoarece numai astfel legile economice
puteau sa actioneze fara nici o piedica. Problemele trebuiau sa se rezolve ele insele, prin
singurul joc al mecanismelor autoregulatoare"
Aceasta doctrina a fost consacrata pe plan politic prin principiul dupa care economicul
era exclus din sfera de activitate a statului. Singurele masuri de interventie a statului admise erau
acelea necesare pentru a elimina obstacolele care apareau in calea jocului liber al concurentei,
pentru a evita ca o unitate economica sau un grup de unitati economice sa distruga sau sa
absoarba

concurentii

sai,

controland

parte

prea

mare

pietei.

Adaptarea productiei la nevoi se opera prin sistemul de semnale ale preturilor, de unde si numele
de economie de piata. Din confruntarea dintre oferta si cerere rezulta un anumit pret care
exercita o functie economica esentiala, producatorii orientandu si activitatea in functie de
oscilatiile acestuia. Astfel, daca la un moment dat oferta de marfuri era mai mica decat cererea
solvabila, preturile cresteau, avand drept rezultat sporirea profiturilor, care, la randul lor,
incurajau producatorii in largirea productiei, in vederea adaptarii ei la cerere. In acelasi timp, o
serie de consumatori ale caror venituri erau insuficiente, neputand face fata urcarii preturilor,
erau indepartati de pe piata si echilibrul dintre productie si consum se restabilea. Invers, atunci
cand oferta unui anumit produs era mai mare decat cererea solvabila, pretul produsului respectiv
scadea, fapt care determina pe producatori sa restranga productia, intrucat profiturile se
micsorau. In acelasi timp, o parte din consumatorii care pana atunci erau in afara pietei, puteau
sa participe la cerere, avand drept rezultat sporirea acesteia, fapt prin care cererea era adusa la

nivelul ofertei si echilibrul se restabilea. Fiecare unitate economica se supunea preturilor care
rezultau din jocul ofertei si cererii.
Acest mecanism presupunea o mobilitate a factorilor de productie si o concurenta
perfecta. Prima inseamna posibilitatea pentru antreprenor de a modifica in orice moment
orientarea si volumul productiei, de a spori productia cand preturile cresteau si de a o reduce,
pentru a se indrepta spre alte domenii, cand preturile se micsorau. In realitate acest lucru nu era
posibil nici chiar in acele conditii ale micii productii de marfuri, existand dintotdeauna o
anumita rigiditate ce tine atat de factorul capital, cat si de factorul forta de munca. In ceea ce
priveste cel de al doilea aspect, teza principala a concurentei perfecte era urmatoarea: unitatile
economice erau mult mai mici fata de marimea pietei, niciuna nu era in masura sa aiba prin
propria i actiune o anumita influenta asupra alteia. Insa, nici aceasta concurenta perfecta nu a
existat niciodata, realitatea a fost in mod constant departe de aceasta idealizare liberala. Procesul
de dezvoltare economica, urmare a progresului tehnic din numeroase domenii de activitate, a
marit dimensiunea unitatilor economice in raport cu piata si prin aceasta cele puternice au
castigat o pozitie care le permite sa influenteze pietele si sa manuiasca preturile.
La aceste fapte, treptat, pe masura evolutiei vietii economice, s au adaugat noi distorsiuni
create pe piata, dintre care amintim: existenta marilor grupari monopoliste, interventia statului in
viata economica, fenomenele de integrare economica, etc. Drept urmare, economia de piata, asa
cum exista ea in realitate in prezent, nu mai prezinta trasaturile economiei de piata perfect
concurentiale din gandirea clasica si neoclasica (numar mare de producatori si consumatori de
putere aproximativ egala care actionau exclusiv in baza unor principii de rationalitate economica
si erau perfect si permament informati asupra raportului dintre cerere si oferta); ea se
caracterizeaza printr o "concurenta imperfecta", ce presupune dominatia unui numar redus de
unitati mari care duc o politica de piata in sensul de "diferentiere" (modificarea formala sau
reala) a produsului, controleaza in grade diferite preturile, ridica bariere de diverse genuri la
intrarea in domeniul lor de activitate a noilor concurenti (potentiali sau reali), influenteaza
permanent, rafinat sau agresiv, cererea consumatorilor, opacizeaza informatia economica s.a.
Totodata, din punct de vedere al mecanismului de functionare, economiile de piata sunt
economii mixte, aceasta intrucat in conditiile dominarii mecanismelor pietei, constatarea unor
slabiciuni si esecuri ale acestora au dus la includerea statului in mecanismul general de
functionare a economiei nationale. In functionarea economiei se impletesc mecanismele de piata
cu interventia statului si ceea ce difera de la o tara la alta este natura si proportiile acesteia.
Aparitia acestui agent economic a fost considerata drept un proces necesar in contextul cresterii
complexitatii economiei nationale, a contradictiilor economiei de piata, a necesitatii mentinerii
echilibrului economic. Statul, in economiile moderne de piata, joaca un rol de catalizator

economic, conservand insa principiile esentiale caracteristice mecanismului pietei. Dar,

interventia statului in economie prin politica bugetara, politica veniturilor, politica fiscala si
monetara, prin legislatia economica (vizand concurenta, salariul, etc.), s.a., peste anumite limite
obiective, apare, mai ales in conceptia economistilor monetaristi9, de natura sa deregleze
functionarea pietei. Toate acestea nu au presupus insa o schimbare de esenta a mecanismului
economic. Trasatura sa principala ramane autoreglarea, piata ocupand locul principal in deciziile
si comportamentul agentilor economici. Prin mecanismele sale, piata reprezinta conditia
generala a functionarii acestui tip de economie, avand un rol hotarator in alocarea si utilizarea
resurselor

ca

si

in

organizarea,

gestiunea

si

reglarea

economiilor

nationale.

Economia de schimb presupune existenta mecanismului concurential, ce se caracterizeaza prin

formarea libera a preturilor, care reprezinta principalul factor de echilibrare a ofertei cu cererea
si, in acelasi timp, una din premisele maximizarii rezultatelor activitatii economice, in conditiile
unui volum limitat al resurselor. Regula de joc a unui asemenea mecanism consta in a lasa
economia sa functioneze plecand de la celulele sale autonome unitatile economice care se vor
forma sau vor dispare in functie de initiativele particulare sau publice, vor creste sau se vor
micsora in functie de capacitatea lor de a raspunde cererii, care este indicata de pretul pietei.
Desi legile productiei de marfuri, ale concurentei si competentei sunt dure, uneori generand
irevocabil falimentul, ele stimuleaza initiativa creatoare si spiritul de intreprindere. Mecanismul
concurential genereaza o alocare a resurselor in functie de nevoile reale ale societatii. In aceste
conditii, consumul are o influenta mult mai mare asupra productiei, concurenta stimuleaza
diversificarea, innoirea sa in ritmuri rapide, anticiparea directiilor de evolutie a cererii, crearea
de produse si servicii diferite care satisfac aceeeasi nevoie de consum sau care satisfac simultan
mai multe nevoi. Prin aceasta, concurenta reprezinta o puternica forta motrice pentru
impulsionarea creativitatii in economie, pentru asezarea ei pe coordonatele modernizarii si
cresterii rentabilitatii.4
Totusi, nu trebuie subestimat faptul ca mecanismul economiei de schimb nu conduce in
mod automat la o alocare a resurselor optima sub aspect economic, social si uman deopotriva.
Situatii critice ivite in economie, de genul somajului, inflatiei, irosirii unor resurse, saracirii unor
paturi sociale s.a., pot fi si in legatura cu functionarea pietei, cu mecanismele concurentei,
preturilor, relatiei cerere oferta. Iata de ce interventia statului in acest mecanism devine
oportuna, chiar daca aceasta oportunitate este contestata de unii economisti. De fapt, mai ales
domeniul si amploarea interventiei sunt disputate. Actiunea statului in economia moderna este o
realitate. Numai ca interventia sa se infaptuieste exclusiv prin parghii economico financiare, in
vederea asigurarii echilibrului economic si pentru realizarea unor obiective de interes general.
4

http://www.biblioteca-digitala.ase.ro/biblioteca/pagina2.asp?id=cap2

Ingerintele sale in mecanismul economiei de schimb urmaresc, in fapt, evitarea sau atenuarea,
pe cat posibil, a efectelor negative pe care acesta le genereaza.

2.3 Dezvoltarea ecomoniei de piata in secolul XX

1. Sfritul sec. XIX nceputul sec. XX - pn la primul rzboi mondial. Se dezvoltau n ritm
rapid procesele de integrare i de schimb
2. Anii 20-30 - rzboiul i revoluia ruseasc au generat ruptura relaiilor economice. n timpul
primului rzboi mondial au fost distruse multe resurse umane i de producere.
3.

Sfritul anilor 20 -nceputul anilor 30. este marcat prin criza mondial i depresii. n anii
30 era tendina de conservare a economiilor. Au fost nclcate colaborrile de export i
comunicare, nregistrndu-se o foarte mic cot de export, aceasta scznd de 1,5-2 ori.

4.

Al doilea rzboi mondial. Are loc procesul de cooperare n sfera serviciilor, gestionarea
centralizat a economiei. Economia mondial s-a divizat n dou pri, drept consecin, n
cele dou tabere au loc diferite procese de dezvoltare a economiei mondiale. Pentru rile
capitaliste este caracteristic creterea nivelului de producie, principala putere a creia au
constituit-o corporaiile transnaionale, a crescut rolul SUA, implementarea planului
Marchall a facilitat renaterea economic a statelor din UE, programele de ajutor au fost
reorientate ulterior spre rile n curs de dezvoltare.

5. Anii 60-70 sunt marcai de continuarea procesului de integrare, condiionat de micarea de

capital. n anii 50-60 s-a nregistrat o apropiere dintre nivelul de trai din SUA i cel din rile
Europei. SUA s-a transformat din stat dominant n lider. Are loc activizarea direciei NordSud.
6. Anii 70-80 nregistreaz o cdere brusc a ritmului de cretere economic pe plan mondial.
A crescut cota pentru export.
7. Anii 90 se caracterizeaz prin constituirea, la nivel mondial, al forelor de producie n
rezultatul interaciunii de capital, a crescut nivelul de valorificare a spaiului geografic. n
ultimii cinci ani economia mondial a intrat ntr-o nou faz, are loc o colaborare intens
dintre ri, consolidarea unui sistem unic. Sub aspect social-economic, ns, economia
mondial rmne a fi nc destul de eterogen. Existena celor trei subsisteme - ri puternic
industrializate, ri n perioada de tranziie i ri n proces de dezvoltare. Cota rilor
socialiste n producia mondial a sczut de la 16-18% la 5%. Sunt tratate nc n mod
separat ri cum sunt India, China, Noile ri Industrializate (NI), rile din Orientul
Apropiat i Mijlociu (exportatori de petrol).5
5

http://www.referatele.com/referate/noi/economie/etapele-de-dezvoltar11132420.php