Filosofia lui Nietzsche gnde?te reevaluarea filozofiei ?i artei Greciei din perio
ada istorica cea mai veche, n defavoarea clasicismului, vazut ca afirmare a viziu
nii ra?ionale ?i, n consecin?a, decadent. Nietzsche identifica n tradi?ia greaca p
atru etape: 1) etapa obscura a Titanilor cnd lumea era indefinita; 2) etapa ra?iu
nii echilibrate ?i a visarii (apolinicul); 3) etapa haosului, a be?iei, a dezord
inei, a bauturilor narcotice (dionysiacul); 4) etapa acordului ntre apolinic ?i d
ionisiac, unde starea de be?ie este limitata de o ra?iune echilibrata. n special
tragedia greaca (Eschil, Sofocle) a fost interpretata ca o expresie a impulsului
vital care se rentoarce asupra sa nsu?i, limitnd ordinea ?i dezordinea, ambele n?el
ese n termeni radicali, excesivi. Nietzsche critica valorile fundamentale ale soc
ieta?ii ultra-ra?ionalizate n care traia, ajungnd la negarea principiilor enciclop
ediste ce exclud vitalismul existen?ei.
Conceptul de "voin?a de putere" joaca un rol central n gndirea lui Nietzsche, n mas
ura n care acesta este pentru el - n sens metafizic - un instrument pentru n?eleger
ea lumii: "esen?a cea mai intima a existen?ei este voin?a de putere". Proiectul
lui de reevaluare a conceptelor tradi?ionale ale metafizicii va antrena abolirea
valorilor idealiste, n special ale cre?tinismului, dar ?i ale istoricilor. Voin?
a de putere este analizata ca rela?ie interna a unui conflict, ca structura inti
ma a devenirii, ca pathos fundamental, ?i nu numai ca dezvoltare a unei for?e. A
ceasta concep?ie permite depa?irea omului, nu eliminarea lui, ci abandonarea vec
hilor idoli ?i a speran?ei ntr-o lume de dincolo, acceptarea vie?ii n ceea ce comp
orta ea ca aspira?ie spre putere. Astfel, contrar falselor interpretari ale filo
zofiei sale, supraomul nietzschenian nu este un om atotputernic fizic ?i intelec
tual, ci reprezinta o tendin?a n evolu?ie, a?teptata ?i dorita de om: "Am venit s
a va vestesc Supraomul. Omul este ceva ce trebuie depa?it" (A?a grait-a Zarathus
tra). Omul este a?adar o punte ntre maimu?a antropoida ?i supraom, un element tra
nzitoriu n evolu?ie (cf. parabola acrobatului din Zarathustra).
Pornind de la premisa voin?ei de putere, Nietzsche dezvolta o psihologie abisala
, care pune pe prim plan lupta sau asocierea instinctelor, a impulsurilor ?i afe
ctelor, con?tiin?a nefiind dect perceperea tardiva a efectelor acestui joc al for
?elor subcon?tiente. Nietzsche face distinc?ie ntre morala celor slabi ?i cea a c
elor puternici. Astfel, n concep?ia lui, mila, altruismul, toate valorile umanita
re sunt de fapt valori prin care omul se neaga pe el nsu?i pentru a-?i da aparen?
a unei frumuse?i morale ?i a se convinge de propria-i superioritate.
Nietzsche a dorit sa restructureze societatea criticnd aspectele culturii moderne
, ale filosofiei oficiale universitare, negnd ideile de civiliza?ie ?i acelea ale
democra?iei. Pentru el, doar arta este singurul factor care justifica via?a. n D
ie Geburt der Tragdie ("Na?terea tragediei"), opune ?i asociaza figurile dionisia
ce ?i cele apollinice, ambele nascute din be?ia sim?urilor. Prima este o be?ie a
descarcarii de energie, a doua o be?ie pur vizuala. n consecin?a, Nietzsche adau
ga o a treia forma: for?a voluntara care se manifesta n arhitectura.
Nietzsche este cel care a spus ca Dumnezeu e mort. Idee care a primit doua inter
pretari majore: prima sus?ine faptul ca Nietzsche vorbe?te despre moartea Dumnez
eului cre?tinilor, iar a doua interpretare vorbe?te despre moartea Dumnezeului f
ilosofilor (el prevazuse agonia metafizicii odata cu manifestarea spiritului ra?
ional socratic care a distrus principiile omului dionisiac ce urmarea extazul pr
in be?ie, concupiscen?a ?i alte forme de manifestari extatice ob?inute prin exac
erbarea sim?urilor).
Nietzsche este considerat un filosof vitalist. El propovaduie?te toate virtu?ile
omului sanatos, ale omului plin de vigoare, ale omului stapn pe instinctele sale
, ale omului care ?tie sa sus?ina pe umerii sai libertatea. Ca o ironie a celor
sus?inute, Nietzsche a fost toata via?a sa un om bolnav. Motivul principal pentr
u care el renun?a la cariera universitara este boala sa care se nrauta?ise.
Se spune ca precursorul lui Nietzsche ar fi fost Schopenhauer, care prin lucrare