Toate animalele marine din lume - BALENELE

Marile si oceanele alcatuiesc o lume complexa tridimensionala care acopera 71% din
suprafata planetei. Aceasta lume este casa a mii de animale marine mai mult sau mai
putin cunoscute. Multe din ele sunt inca nedescoperite. Cel mai mare adancime
inregistata este in oceanul Pacific, 10.882 metri. Apa adanca este considerata o zona
aparte pentru ca acolo presiunea apei este foarte mare si nu exista lumina. Si totusi
acolo este viata.

Balena albastra
(Balaenoptera musculus)
Balenele au aparut acum aproximativ 50 de milioane de ani. Stramosii lor erau animale
de uscat, care prin adaptarea treptata la mediul marin, au suferit pierderea perechii de
picioare posterioare. Balenele, gigantii marilor, sunt printre cele mai mari si mai
cunoscute animale de pe pamant, facand parte din familia cetaceelor. Desi arata ca
niste pesti uriasi, va reamintim ca balenele sunt mamifere, adica nasc pui vii si ii
hranesc cu laptele lor. Traiesc in aproape toate oceanele planetei, fiind cele mai mari
vietuitoare de pe Terra.
Hrana Balena albastra
In ciuda dimensiunilor uriase, balenele nu consuma foarte multa hrana. Datorita
conformatei corporale menite sa economiseasca energia, ele nu au nevoie sa manance
cantitati prea mari. Se hranesc cu mici organisme animale si vegetale-planctoni. Este
cea mai bogata sursa de hrana pentru mamiferele marine. Planctonii fiind microscopici,
nu pot insa satisface in totalitate necesarul de hrana al balenei. Balenele care se
hranesc mai mult de la suprafata apei, au nevoie de fanoane mai mari. In aceasta
categorie intra balena de Groenlanda si balena de Vizcaya. Balena albastra, balena
nordica cu innotatoare sau balena nordica iau cate o gua imensa de apa atacand din
jos sau din lateral milioanele de microorganisme.
Capul balenei trebuie sa fie foarte mare si puternic pentru a putea rezista la greutatea
fanoanelor si la volumul imens de apa care este flitrata. Lungimea capului balenei de
Vizacaya (balena de culoare deschisa) reprezinta 40 la suta din lungimea corporala

totala, iar vertebrele cervicale sunt sudate intre ele, pentru a putea mentine greutatea
corpului. Toate speciile de balene duc o viata migratoare. Parcurg cu reguralitate,
drumurile intre apele polare, reci si bogate in hrana si apele tropicale, potrivite pentru
cresterea puilor. In zona Antarcticii balenele consuma exclusiv raci plutitori si krilli
antarctici. La studierea stomacului unei balene s-au gasit 450 de kg de krilli. In apele
Polului Nord se hranette cu trei specii de raci. In apele inghetate oxigenul ti dioxidul de
carbon, sunt in cantitati mai mari decat in apele tropicale, astfel lumea vie este mai
bogata in aceste ape.
Aspect Balena albastra
Au corpul lung, ascutit si neted. Balenele au aproximativ 25 metri lungime (aproape cat
un bloc cu 10 etaje) si cantaresc peste 100 tone!. Femelele sunt mai mari decat
masculii de aceeasi varsta, iar cel mai mare exemplar de acest gen capturat cantarea
aproximativ 150 de tone. Sa spunem ca, daca ar trai pe pamant, un animal de
dimensiunea balenei albastre ar putea fi zdrobit de greutatea proprie daca n-ar avea ca
suport niste oase foarte late si extrem de rezistente. Insa, pentru un animal acvatic,
corpul sau fiind sustinut deci de apa, rolul de rezistenta al oaselor a disparut.
Balenele au dezvoltat in cursul evolutiei lor niste formatiuni numite fanoane, care le
permit sa se hraneasca cu plancton. Acestea se termina prin niste prelungiri in forma de
perie, care functioneaza ca o sita. Astfel, din tonele de apa vehiculate prin gura, ele
retin doar planctonul. Diferite specii de balene si-au dezvoltat propriile tipuri de fanoane,
astfel incat acestea sa retina componente diferite ale planctonului. Acesta este o
modificare adaptativa care le permite sa nu intre in competitie pentru sursele de hrana.
Comportament Balena albastra
Balenele albastre pot fi vazute singure sau in grupuri mici, dar cel mai des in perechi.
Uneori se deplaseaza in grupuri mari, de cate 50-60 de exemplare, dar acest lucru se
intampla rar, perioadele cele mai potrivite pentru a fi astfel observate fiind cele in care
se inmultesc. Sunt inotatoare puternice, capabile sa atinga o viteza de aproape 50 km/h
atunci cand sunt in primejdie. Insa, de obicei, balenele se deplaseaza cu pana la 20
km/h.
Reproducere Balena albastra

Cercetari recente indica faptul ca balenele albastre ating maturitatea (la care pot face
pui) la 6 10 ani sau cand masculul are 23 de metri lungime, iar femela, 24 de metri.
Puii se nasc la intervale de 2 3 ani, avand de stat in burta mamei 12 luni.Puiul are 7
8 metri lungime la nastere si aproximativ 3 tone greutate (cat 1.000 de bebelusi).
Perioada de alaptare a acestuia este de 7-8 luni, rastimp in care ajunge la 16 metri
lungime si 23 de tone greutate.
In perioada de alaptare, puii consuma in total, zilnic, pana la 379 de litri din laptele
mamei, bogat in grasimi. Tot la capitolul hrana, ar mai fi de spus ca balenele albastre se
hranesc cu mult ton, dar si cu creveti mici, cantitatea acestora din urma, pe durata verii,
ridicandu-se ca total de consum la 4 tone zilnic, chiar mai mult. Asta inseamna ca
cetaceele in cauza consuma 40 de milioane de creveti pe zi.

Orca
Orca (denumirea stiintifica Orcinus orca, numita de asemenea balena ucigasa) este cel
mai mare membru din familia delfinilor. Orcile sunt usor de recunoscut datorita culorilor
caracteristice, alb si negru, si sunt considerate animale foarte inteligente. Orca poate
atinge 10 metri lungime si o greutate de circa 7 tone. in ciuda taliei sale masive, ea se
poate deplasa cu viteza.
Orcile calatoresc deseori in grupuri, ies la suprafata pentru a cerceta zonele si
comunica cu ajutorul sunetelor. S-a constatat ca orca se obisnuieste usor in captivitate
si accepta apropierea omului, fata de care manifesta chiar atasament. Pot fi intalnite in
mai toate oceanele lumii, dar prefera apele reci si temperate. Unele populatii migreaza,
in timp ce altele raman populatii locale, eventual calatorind pe distante scurte si pe rute
predictibile.
Populatia orcilor este estimata la 50.000 de exemplare.
Hrana Orca
Din dieta lor fac parte pestii, cefalopodele, alte mamifere marine (incluzand si alte specii
de balene, pe care le vaneaza in grup, utilizand diferite strategii). Cand vaneaza ele pot
atinge viteze de pana la 60 km/h. Hrana lor preferata este tonul (Thunnus thynnus),
motiv pentru care orcile pot fi des observate urmarind vasele de pescuit; spre

disperarea pescarilor, ele rup adesea plasele pentru a ajunge la mult ravnita delicatesa.
Nu au fost raportate cazuri in care balena ucigasa sa atace oameni sau vase.
Se mai hranesc cu cefalopode, sepii, calmari si mai rar, mamifere marine: delfini, mai
ales foci si vidre de mare.
Caracteristici si descriere Orca
Orcile sunt mamifere marine care pot atinge 10 metri lungime si o greutate de circa 7
tone. Orcile calatoresc deseori in grupuri si sunt usor de recunoscut datorita culorilor
caracteristice, alb si negru. Denumirea de balena ucigasa se datoreaza falcilor
puternice ale acestui animal, si dintilor lungi si ascutiti, de forma conica, 50 la numar.
Viata sociala este foarte activa, ele traiesc in grupuri alcatuite din cateva familii, o
familie numarand 4-5 membri. Ierarhia grupurilor este dezvoltata pe un sistem
matriarhal. Studiile au demonstrat ca fiecare grup are un dialect aparte, membrii
acestuia recunoscandu-se prin limbaj.
Ca orice balena si orca este dependenta de sunete in apa. Aceasta scoate pana la 3
tipuri de sunete diferite.
Reproducere Orca
Perioada de gestatie a acestor mamifere este de 16-17 luni. La nastere, puii cantaresc
in medie 180 kg, si sunt alaptati timp de 2 ani.
Orcile traiesc intre 50 si 80 de ani in salbaticie.

Balena Cu Cocoasa
(Megaptera novaeangliae)
Balena cu cocoasa (Megaptera novaeangliae) este un mamifer marin din familia
Balaenopteridae (balenelor brazdate), fiind unicul reprezentant actual al genului
Megaptera (balene cu cocoasa). Denumirea acestei specii provine fie de la inotatoarea
dorsala care aminteste de un gheb, fie de la deprinderea animalului de a-si incovoia
puternic spatele in timpul inotului.

Denumirea genului megaptera provine din cuvintele grecesti imens si aripa facand
referire la dimensiunile extraordinare ale inotatoarelor laterale.
Este o specie cosmopolita intalnita in intreg oceanul planetar si partial in marile
semiinchise de la cele tropicale pana la cele situate la latitudini mari, cu exceptia Arcticii
si Antarctidei. in ciuda arealului de raspandire intins, populatia balenelor cu cocoasa
este pretutindeni rarefiata. Prefera apele de litoral si de self, iesind in largul oceanului
doar in timpul migratiilor. Balenele cu cocoasa din emisfera nordica stau mai aproape
de tarm.
Grupurile de balene cu cocoasa migreaza atat local, in cautarea hranei, cat si sezonier,
odata cu schimbarea anotimpurilor. Isi petrec sezonul cald in zonele reci si temperate,
iar cel rece in apele subtropicale si tropicale, pentru reproducere. Conform cercetarilor,
balenele cu cocoasa ierneaza in ape cu temperatura de 21,1-28,3grC.
An de an, migratiile au loc intr-o ordine prestabilita. La sfarsitul toamnei, primele
pornesc spre sud mamele cu pui alaptati, care se deplaseaza cel mai lent. Dupa ele
pleaca balenele tinere, masculii adulti, femelele neinsarcinate si, in sfarsit, femelele
gravide. La sfarsitul iernii migratia are loc in aceeasi ordine, dar in sens opus.
Hrana Balena cu cocoasa
Balenele cu cocoasa se hranesc in zonele bancurilor de nisip, iar in timpul migratiilor
indura foamea supravietuind gratie rezervelor de grasime de sub piele. In timpul iernii
pierd 25-30% din greutate. Balenele se hranesc cu crustacee pelagice, bancuri de pesti
si, mai rar, cu moluste cefalopode. Anume datorita acestei ratii alimentare balenele cu
cocoasa prefera apele de adancimi mici, de langa litoral. Hrana principala a indivizilor
din populatiile sudice o constituie crustaceele genului Euphasia, cu precadere E.
superba. Balenele se mai hranec cu diferite specii de krill (Thysanoessa,
Meganyctiphanes) si cu bancuri de pestisori. Dieta populatiilor nord-atlantice este
alcatuita din peste. Speciile preferate sunt hering (Clupea), scrumbie (Scomber
scombrus), sardine (Sardinops, Sardinella), capelin (Mallotus villosus),[2] eglefin
(Melanogrammus aeglefinus), cod (Gadus morhua), Eleginus gracilis, Theragra
chalcogramma, Boreogadus saida, pesti din genurile Ammodytes, Pollachius si
Engraulis. Specia Pleurogrammus monopterygius si genul Scomberesocidae sunt
preferatele balenelor cu cocoasa din nordul Pacificului.

In stomacul balenelor pot incapea 500-600 kg de mancare, echivalentul a 600 de

heringi sau 800 pesti pollack de Alaska. in burta unor indivizi au fost descoperite si
ramasitele digerate ale unor pasari marine.
Caracteristici si descriere Balena cu cocoasa
Balena cu cocoasa este un animal de dimensiuni foarte mari, cu gabaritele unui
autobuz. Lungimea medie a corpului unui adult variaza intre 13,5 m la masculi si 14,5 m
la femele. Cele mai impunatoare balene cu cocoasa ating lungimea de 17-18 m, dar
sunt rar intalnite. Greutatea medie este de 30 t, iar cea maxima 48 t. Dintre toate
balenele brazdate, cele cu cocoasa dispun de cel mai gros strat de grasime raportat la
dimensiunile corpului, care e totusi mai subtire decat la balena albastra. In afara de
marime, singura deosebire dintre masculi si femele este forma zonei uro-genitale:
femelele au o proeminenta emisferica cu diametrul de aprox. 15 cm la capatul cailor
genito-urinare.
Balena cu cocoasa se deosebeste de celelalte balene brazdate prin forma si coloritul
corpului, forma inotatoarei dorsale, dimensiunile celor pectorale, negii de pe ambele
buze si de pe extremitatile inotatoarelor pectorale si prin marginea neregulata a cozii.
Corpul balenei este scurt si indesat, latindu-se in partea din fata si subtiindu-se spre
coada. Capul este lat, cu buzele rotunjite in fata; la unii indivizi el este doar de 3,2-3,5
ori mai scurt decat intregul corp. Buza inferioara, masiva, iese in fata cu 10-30 cm.
Abdomenul este coborat.
Inotatoarele pectorale (sau laterale) sunt foarte lungi (28,3-34,1 % din lungimea
corpului), particularitate reflectata in denumirea genului Megaptera. Dimensiunile
exagerate ale inotatoarelor pectorale sunt explicate de participarea lor in locomotie si in
termoreglare. inotatoarea dorsala este destul de scunda, atingand 30-35 cm in inaltime,
in schimb este groasa si musculoasa; se situeaza in jumatatea posterioara a corpului.
Inotatoarea codala (sau, mai simplu, coada) este foarte mare, cu marginea posterioara
neregulata si zimtata situata orizontal, ca si la toate balenele.
Coloritul balenelor cu cocoasa variaza de la un individ la altul, ceea ce faciliteaza
identificarea lor. Spatele si partile laterale sunt negre sau cenusii-inchise, uneori cu o
nuanta de cafeniu-inchis, totdeauna mai inchise la culoare decat la alte balene
brazdate. Culoarea gatului si a abdomenului variaza de la neagra sau pestrita (cu pete
albe) pana la alba. inotatoarele pectorale sunt negre, baltate sau albe deasupra si albe

dedesubt, dar se intalnesc indivizi cu inotatoare in intregime albe sau in intregime

negre. Culoarea partii superioare a cozii coincide cu cea a spatelui, iar a partii inferioare
cu cea a abdomenului. Albinosii acestei specii sunt rar intalniti. Intrucat fiecare individ
are propriul colorit, ei pot fi identificati dupa culoarea partii inferioare a inotatoarei
codale, care devine vizibila in timpul scufundarii dupa un salt deasupra apei.
Coloana vertebrala a balenelor cu cocoasa numara 7 vertebre cervicale, 14 pectorale,
10-11 lombare si 21 codale (in total 52-53).
Fanoanele balenei cu cocoasa sunt de culoare cenusie-neagra cu franjuri cafenii, dure,
uneori fanoanele anterioare pot fi mai deschise la culoare sau chiar albe. Pe fiecare
jumatate a maxilarului superior sunt aranjate intre 270 si 400 fanoane cu lungimea
maxima de 1 m (de obicei nu mai mult de 80 cm). Anual, se lungesc cu 8-11 cm. Pe
cerul gurii se intind doua brazde longitudinale de tipul celor de pe gat si abdomen.
Balenele cu cocoasa sunt animale de coasta si ies in larg numai in cautarea hranei si in
timpul migratiilor. Uneori intra in golfuri. in timpul iernarii, mamele cu pui stau mai mult in
apele de mica adancime decat ceilalti indivizi. Balenele cu cocoasa nu au un teritoriu de
vietuire bine definit, insa unii indivizi si anumite grupuri se intorc in aceleasi ape in
fiecare an. Balenele isi pot schimba locurile in care isi petrec vara si iarna Balena cu
cocoasa se deplaseaza mai lent decat alte balene brazdate, viteza lor de inot variind in
timpul migratiilor intre 8 si 15 km/h. in acelasi timp, balena cu cocoasa este una dintre
cele mai energice si acrobatice balene, sariturile sale deasupra apei atragand atentia
turistilor. Hermann Melville o descrie, in romanul Moby Dick, astfel: E cea mai jucausa
si mai vioaie balena, improasca mai multa spuma decat celelalte.
Deseori balenele cu cocoasa isi izbesc inotatoarele pectorale si codala in suprafata
marii, provocand spuma, se rostogolesc pe spate, isi scot capul din apa. Cateodata, sar
in intregime deasupra apei in pozitie verticala pentru ca mai apoi sa cada cu un zgomot
asurzitor (probabil in incercarea de a scapa de exoparaziti). Un asemenea
comportament este demonstrat in toate anotimpurile si de toti indivizii, inclusiv cei care
vietuiesc in singuratate, insa scopul lui nu este determinat. Durata scufundarii depinde
de anotimp. Vara balenele nu raman sub apa mai mult de 5-10 minute, in schimb iarna
rezista 10-15 minute (cel mult 30). Probabil ca in sezonul rece se scufunda ca sa se
odihneasca, iar in cel cald se odihnesc la suprafata. Iesind deasupra apei, balenele cu
cocoasa scot jeturi de apa de 2-5 m inaltime la interval de 4-15 s. Datorita obiceiului de

a-si ridica inotatoarea codala in timpul scufundarii, ele pot fi usor identificate, intrucat
coloritul partii inferioare a cozii difera de la un individ la altul.
Balenele cu cocoasa nu formeaza grupuri de lunga durata. In afara de afectiunea
mamei fata de pui, relatiile intre indivizi sunt, de obicei, instabile, iar grupurile se
imprastie repede.
In timpul migratiilor si in regiunile de reproducere balenele cu cocoasa se afla in grupuri
de cate 2-15 indivizi (cel mai des 3-5), dar calatoresc si fara companie. Femelele cu pui
sunt deseori escortate de cate un mascul adult. Aceste escorte sunt si ele de scurta
durata, intrucat in orice moment poate aparea un alt mascul care sa-l alunge pe
precedentul. Pentru a-si demonstra superioritatea, masculii se izbesc uneori de navele
maritime care circula pe suprafata. S-a constatat ca indivizii singuratici sunt mai putin
agresivi decat cei de grup.
Reproducere Balena cu cocoasa
Balenele cu cocoasa sunt cunoscute datorita repertuarului lor vocal neobisnuit care,
probabil, joaca un rol primordial in perioada reproducerii. Desi femelele pot scoate
diverse sunete, numai masculii pot interpreta cantece de lunga durata. Fiecare cantec
este compus din niste sunete scoase intr-un registru jos, variind in amplitudine si
frecventa si care dureaza cca. 10-20 minute. Cantecele se pot repeta timp de cateva
ore sau chiar zile. Masculii care escorteaza femelele cu pui canta mai des si mai mult
decat restul. Cantecele difera de la o populatie la alta si se pot modifica in timpul
reproducerii. Balenele canta atat solo, cat si in grup.
La fel ca majoritatea balenelor, reproducerea are loc intr-un anumit sezon al anului.
Reproducerea, gestatia si nasterea sunt concentrate, de obicei, in sezonul de iarna
-primavara, atunci cand se afla in apele subtropicale sau tropicale. in aceasta perioada
femelele intra in estru, iar la masculi se intensifica spermatogeneza. Ovulatia femelelor
din populatiile emisferei sudice se cuprind intre lunile iunie si noiembrie, cu culminare in
sfarsitul lui iulie. Putine femele ovuleaza de 2 ori pe an (16-28%), iar cele care ovuleaza
de 3 ori anual alcatuiesc doar 8% din totalul populatiei de sex feminin. in timpul montei,
balenele sunt foarte excitate. Cate 2-20 de masculi se bat pentru a cuceri o singura
femela. Actul sexual are loc intr-o atmosfera foarte romantica: masculul si femela inoata
unul langa altul, isi ating inotatoarele pectorale, lovesc apa cu coada, dupa care incep
sa se ridice lent spre suprafata, inotand vertical in spirala, cu abdomenele lipite.

Gestatia dureaza in jur de 11 luni. Embrionul se dezvolta foarte repede, crescand cu 1735 cm pe luna. Nou-nascutii au o lungime medie a corpului de 4,5 m si o greutate intre
700 kg si 2 t. Mamele isi alapteaza puii pana la 10-11 luni, totusi puiul se poate alimenta
de unul singur deja de la varsta de sase luni. Atunci cand puiul este intarcat, el
masoara deja 8-9 m si cantareste 9 t. Puiul consuma 40-45 kg de lapte zilnic, acesta
avand un procentaj de grasime de 45-49%. Mamele au grija de urmasi pana cand
acestia implinesc varsta de un an, mai rar pana la doi ani. Puii raniti sunt scosi la
suprafata de adulti, pentru a-i forta sa respire. Masculii nu participa la ingrijirea puilor.
Balenele cu cocoasa ating maturitatea sexuala la varsta de 5-6 ani, cand femelele au
12 m lungime, iar masculii 11,6 m. Maturitatea sexuala deplina este, insa, atinsa abia
dupa 8-12 ani. Femelele nasc o data la doi-trei ani, dar pot naste si anual.
Longevitatea exacta a balenelor cu cocoasa nu este cunoscuta, si asta posibil din
cauza vanatorii excesive de balene de odinioasra, in care au fost capturati o multime de
indivizi batrani. Ipotetic, balenele traiesc in jur de 40-50 de ani. Cel mai in varsta mascul
capturat vreodata avea, judecand dupa straturile de ceara din canalul auditiv, 48 de ani.
Cea mai in varsta femela avea doar 38.
Balenele cu cocoasa au putini pradatori naturali. in timpul migratiilor, indivizii tineri pot fi
atacati de orci si rechini, care lasa cicatrice pe coada si inotatorile pectorale. Bolile de
care sufera balenele practic nu au fost studiate.