$tefan BUZURNIUC Vasile MORARU $73 \ . A } j METODE NUMERICE Afyfew Chisinau 2001 y —hice TEHNICA_A_MOLDOVE! Facultatea Calculatoare, Informatica $i Microelectronicé Catedra Matematica de Calcul si Programare t Conf. univ. dr. Stefan BUZURNIUC Cont. univ. dr. Vasile MORARU METODE NUMERICE Material didactic \Lucrarea prezinté principslele metode numerice i algoritmi de rezolvare a ecuatiilor algebrice si transcendente, a sistemelor de ecuafii liniare si neliniare, de aproximare a functiitor, de calcul numeric al integratelor, de integrare numeric& a ecuafiilor difereniale gi de calcul al valorilor gi vectorilor proprii. Majoritatea metodelor prezentate sunt insotite de programe de calculator scrise in limbajul PASCAL. Conjine sapte lucriri de laborator gi se propun spre solujionare exercifii, rezolvate ‘sau insofite de indicagiile corespunzatoare. Lucrarea se adreseaza studentilor de la Facultatea de Calculatoare, Informatica si Microelectronicd eu specializirile 2/53 “Automatica si Informatica”,2103 "Caleulatoare", 2104 "Tehnologii Informarionale "i 2105 “Microelectronica” precum $i celor care doresc s& se inifieze in rezolvarea practic& a problemelor eu ajutorul calculatorubu Responsabil pentru edigie: Recenzent prof. univ. dr, habilitat Anatol Popescu ‘conf, univ. dr. Victor Besliu © UniversitateaTehnica a Moldovei, 2001 PREFATA, Informatica, sau ita calculatoarelor, a cunoscut in cele cinci decenié de la apariia sa 0 dezvoltare foarte rapida, ba chiar explozivi. O foarte vasta literatura de specialitate consemneaza progresele inregistrate de aceast’ disciplina, ce poate fi consideratt dintr-un punct de vedere, acela al tehnologiilor, ca aparjinand de grupul de stiinte ingineresti ale electronicii, iar in raport cu problemele informatici si de utilizare a acesteia, ca facdind parte din grupul de stiinte ale menagementutui. Calculatoarele gi-au gasit aplicarea nu numai in stiinfele ingineresti gi ‘economice, dar si in asa domenii traditional nematematice ca medicina, istoria, psihologia etc. Acest fapt a condus Ja aparitia unei numeroase categorii de specialisti ~ utilizatori ai calculatorului, care au nevoie de literatura privind aplicatiile tehnicii de calcul La rezolvarea unei probleme la calculator rolul principal ii este rezervat omului, Calculatorul doar executi instructiunile utilizatorului, date sub forma unui program. Functivnile utilizatorului gi cele ale calculatorului se pot vedea, daci vom diviza procesul de rezolvare a problemei date in citeva etape. Formularea problemei. in aceasti etap’ se realizeazA formularea fizick (narativa) a problemei care trebuie rezolvati i se determina obiectivul (scopul) sau obiectivele care se urmiresc, Elaborarea modelului matematic, Notiunea "model" este un concept relativ nou, utilizat pe larg in stiinf@, dar metoda modelarii este cunoscut& din vechime. in esenta, modelul este 0 reprezentare izomorfa a realitatii care, oferind 0 yenului sau procesul aflat in studiu, faciliteazi descoperirea unor legiituri si legititi greu sau chiar imposibil de determinat pe alte edi. Se pot deosebi modele fizice, modele matematice, modele grafice etc. Modelul matematic constituie o reprezentare matematick a modelului fizic abordat, considerat din punct de vedere functional. Modelul trebuie si descriefatr-in mod corect obiectul fizic. in cele mai simple eazuri modelul matematic este un sistem de ecuafi linare sau neliniare, ecuayi ordinare sau cu derivate partiale, dar si 0 combi ‘matematic, find o aproximare a procesului fizic, adesea este imperfect. in prima faz a cercetdrii unui proces sau fenomen, rezultatele obtinute ‘nu corespund celor scontate, ceea ce implic’ modificarea modelului. Aici o importanja mare o are experienta si intuifia cercetitorului pentru a aprecia in ‘ce m&sura solutia modelului matematic corespunde rezultatelor observarilor fenomenului studiat. De reguld, modificarea modelului consti in intro-ducerea in model a unor elemente sau parametri care la inceputul studiului 1 fost exclugi din model ca fiind neesentiali. Mai complicat este azul in care modelu! construit trebuie completamente revazut de pe alte pozitii. in ambele situatii, dupa schimbarea modelului, cereetarile se reiau de la inceput: obtinerea unei soluti noi, studiul rezultatelor objinute, modificarea modelului, Altfel spus, aceastt procedurd este un proces ciclic (fig. 1). : ‘Uilizares nei] Fig. 1 ‘Modelul matematic este de cele mai multe ori de natura continua ~ de exemplu, calculul unet integrale definite, Pe de alti parte, calculatoarele ‘operes::numai cu mArimi discrete, céea ce impune discretizarea problemei ~ calculul integralei definite se reduce la calculul unei sume finite de valori, Deci solu discretizate. Construirea modetului numeric, Transformarea modelului matematic fntr-un model numeric se face cu ajutorul metodelor numerice. Metodele numerice permit rezolvarea problemelor matematice cu ajutorul calculatorului, Soluyia modelului numeric trebuie si fie consistent, adica, in ‘cazul in care se trece la limits in problema discretizats, s& se poath obtine solujia problemei continue. In acelasi timp, alegerea’ metodei numerice trebuie ficuta in aga mod, incat solujia modelului numeric s& fie robusta, adicd ea si fie putin sensibila la 0 mic schimbare a parametritor problemei Proiectarea algoritmului. Algoritmul permite trecerea de Ix modelul aumeric la programul de calcul, Prin algoritm se subinjelege o succesiune finité de operatiielementare, unic determinate, cu ajutorul c&rora se poate solutiona problema data, Orice algoritm intocmit corect poseda urmatoarele proprietati: + tnicitatea, care implic& obtinerea unui singur rezultat pentru setul ‘concret de date initiale ale problemei; zneralitatea, adic posibilitatea atl ci sila o clas& de probleme de acest ti + finittudinea. Numérul de operatii efectuate asupra datelor initiale pentru a obfine solutia problemei trebuie si fie finit. De obicei, algoritmul poate fi descris cu ajutorul schemei logice sau al pseudocodului, Acesta din urma este 0 notafie simplificat’ care confine structurile de control din limbajele de programare, dar este mai sirac din punctul de vedere al descrierii datelor, Numrul de instructiuni ale algoritmului constituie complexitatea algoritmului. Din muljimea de algoritmi, destinafi rezolvarii problemei concrete, trebuie exchusi algoritmii nerealizabili (cu complexitate exponential) si algoritmii neeficienti. ‘Analiza numeric& opereazi cu valoti de un diapazon foarte mare, ceca ce implica folosirea datelor de tip real. Aceasta insi aduce In erori de rotunjire, cauzate de reprezentarea aproximativa a datclor initiale si de ccalcule aproximative in calculator. Prin urmare, alegerea ulgoritamului se va efectua in baza uno riterii de convergent de sabiltate 5 de propagare & erorilor. Pe parcursul etapei de construire a modelului numeric 0 importants, deosebita are eficacitatea metodelor numerice alese pentru rezolvarea problemei. De exemplu, daca modelul contine sisteme de ecuati liniare algebrice, rezolvarea acestora poate fi efectuata prin mai multe metode. Una din cele mai simple metode de rezolvare a unui sistem de ecuatii liniare este problemei initiale este aproximata. prin solutia problemei jedrii lui nu numai la problematnetoda Kramer. Algoritmul metodei consta in calculul unui sir de ‘Tuccrminanti, urmand ca mai apoi sa se calculeze sofutia exacta prin deeriyea unor raporturi ale acestor determinant. Pe de alta parte, calculul aor cterminant de ordinul nse reduce la calculul sume tuturor produselor fosibite a clementelor "atricei fuate cate unul din fiecare linie i Fear panama. Numarul de operat necesar (adunari, inmltiti ete) pentru caleulul coe doterminant este proportional cu (n+ 1)! Atunci cand aver un sistem Je tel ecuatil cu frei necunoscute calculul determinantului ny este o problema complicata, Cu tot alta este situati cand determinant ese ée prpiul ireizect sau, sa zicem, patruzeci. Chiar si pentrs ealculatoarele de performanta efectuares acestor operatii cere sute si mii de ani de leul Petinuu, Pede alta parte, metoda Gauss de rezolvere a unui sistem de ecu sre complexitatea O(7°), iar complexitatea metodelor iterative este Ow). Neest exemplo demonstreaza necisitaten unei analize minutioase © ‘netodelor de caleul care vor ff utilizate in modelul numeric. Program calculator. in aceasti claps. elgoritmul proiectat se programeazk intr-un limbaj de nivel inalt, Compilarea acestui program este tefectuati de insugi calculatorul. “Testarea 1 verificarea programului, Destinatia acestel tape const in tolatuvaes taturor gregelilor, care au aplirut in procesul transformarit tioritmutuifntt-un program pentru calculator. Coretitadinea programul ‘Se verified cu ajutorul unor probleme-teste. “Solufia numericd si Interpretarea recultaelor. Programul testa find aplicat la rezolvarea probleme’ intiale permite obfinerea sofuiet numerice fe eatculator. Rezultatele obfinute in aceasth etaph se vor analiza fn orespundere cv obiectivul urmarit, 1, ELEMENTE DE ANALIZA A ERORILOR 1.1. Surse de erori {In procesul modelarii numerice a inei probleme apar erori, care pot avea o influentA esentialé asupra solujei finale. Astfel, apare necisitatea ccunoasteri acestora sia gradului lor de influent asupra soluiei problemei. fin general, erorile pot fi grupate in modul urmator: erori inerente, erori de metodi, erori de rotunjire 5i de trunchiere. Brori inerente. Aceste erori apar in procesul construirii, modelulut rmatematic al problemei in cauz8, deoarece orice model matematic este doar © aproximare a modelului rea, fzic. Cu cét modelul matematic este mai detaliat, cu atitel va fimai adecvat procesuluiaflat in studiu, Pe dealt parte, erori de acest tip apar gi din cauza datelr initial ale probleme, care flind incorecte sau determinate uo precizi redusi, pot aduce la solu complect ese, indeferent de faptul cit de mult modelul matematic corespunde celui Frori de metod’. Aceste erori apar in urma utilizarii metodelor numerice in rezolvarea ‘modelului matematic. Orice metod’ numericd este ‘caracterizaté prin eroarea sa, care, de regulf, depinde de un parametru (de exemplu, pasul de discretizare), schimbarea edruia poate reduce influenta erorilor de aces tp asuprarezultatuui final. De obicei aceasteroare este de ceva ori mai mish dedt err in dtl in ale. ‘Erorile de rotunjire si de trunchiere apar datorith reprezentiri aproximative a numerelorreale in calcule, Daca in calcule numerice trebuie si folosim numarul, il putem scri¢ 3.14, 3.14159 sau 3,1415926 etc. Nici un ‘numét irafional nu poate fi reprezentat printr-un numa finit de eifte. Chiar gi tnele numere rafionale nu au o reprezentare exactl (de exemplu, numirul 13 poate fi scris ca 0.33333... - 0 succesiune a cifei 3 la partea zecimall) Majoritatea metodelor numetice (de exemplu, calculul unei sume cu un ‘hums infinit de termeni) necesiti un numr infinit de operat artmetice pet a ajnge a soi xa probleme cee i Suntem nevoifi sk ne mérginim ln un numir finit de me cm operafii. Ca rezultat, 1.2, Erori absolute gi erori relative 2 & notim prin” valoarea aproximativa pentru numrul exact x. Dack x" x, atunci aproximarea lui x prin x" este prin adaos, De obicei, inprocesul de calcul se inlocuieste valoarea exacta (care, incaz general, nu este ‘cunoscuti) prin valoarea sa aproximativa. [n felul acesta comitem 0 eroare. Expresia . ‘ AG" )=}e-2"| poartd numele de eroure absolut ee Re Eroarea absolut nu caracterizeaza suficient de bine precizia cu care se objin rezultatele, Astfel, de exemplu, daca x = 1 si_x"= 2, atunci eroares absolut A(x")=I indica o precizie slab& a mAsuririi, Dac x =10" +1 iar x" =10", aceeasi eroare absoluth A(x")=I caracterizeazh 0 precizie remarcabild, Aceasta ne conduce la nofiunea de eroare refativd &(x" ) care reprezint& raportul dintre eroarea absolutf si valoarea aproximativs, adic dach x’ #0. | In exemplele de mai sus erorile relative sunt egale cu 0.5 gi respectiv cuJ0"", cea ce confirma buna precizie a misurSri in cazul al doilea. Dac& se cunosc numerele x gi x", atunci calculul erorii absolute gi fe este imediat. Dar de obicei, in majoritatea eazurilor se cunoaste proximarea x". De scees 26 inode act de marge (om fimitd) a erorii absolute girelativ é i pocitiv¢ este 0 margine (sau o limi) a eroril absolute a ‘numérului aproximativ x” dack k-x'|s6 iar numrubpositiv r este 0 limitd a erori relative dacd Notatia x" =x" 6 semnific& tntotdeauna faptul o8 fs ~x"|<6, adic’ 5 ee xi nesx'sx' +e. rice numar aproximativ x" poate fi soris sub forma, HF =0,-10" $e, 10 4c, 10", ---»€,Sunt cifrele zecimale ale num&rului aproximaiv x", Se stie &8 zerourile de a inceputul numarutui servese numai pentru a fixa pozitia imale. Cifrele cuprinse intre prima si ultima cifra diferita de zero sau care indicd ordinele pistrate in calcule se numese cifre semnificative. Exemplu, Numarul aproximativ x" =3-10! +6-10° +0-10"' +5-107 +8-10° =36058 are cinci cifre semnificative, iar numarul ¥" =-(2:10? +8-107 +0-10)=-000280 ‘re tei cifre sempificative (primele trei zerouri sunt nesemnnificative). Dac& ‘mbrimea erorii x" nu depaseste 0.5-10"', se spune c& numérul aproximativ "are 1 cifre zecimale corecte, Dack numéru! aproximativ se scrie fird a indica limita erorii absolute, ‘atunei fn scrierea lui se considera c& toate cifrele sunt corecte. in acest caz zerourile de la sfarsitul numarului nu se elimin’. De exemplu, numerele 0.0345 $i 0.034500 sunt diferite; eroarea Primului numér nu depaseste 0.0001, iar eroarea absoluti al celui de al doilea numér este mai mic& decdt10™. Exemple. 0.010224 + 0.000004 are cinci zecimale corecte si patru cifre semnificative; 0.001234 + 0.000006 are patru zecimale corecte gi doud cifte semnificative (deoarece valoarea maxima a numfrului poate fi 0.001240, iar cea minim& 0.001228 gi deci ultimele dowd zecimale sunt nesigure). Numérul de zecimale corecte ne sugereazi o idee despre mérimea cerorii absolute, in timp ce numdrul de cifre semnificative ne sugereazs o idee ‘sumari despre marimea erorii relative. 13, Propagarea erorilor {In procesul de calcul aproximativ eroarea se propagi de la o operatic la alta, Fie date valorile aproximative x” gi y” ale valorilor exacte x gi y, afectate de erorilee, sie, adic& fie x =x’ te,,y" sy" 4te,,‘Atunei avem : : : xe, +y' -€, Sxty Sx" +e, +)" +8» x ty", 46, )sxty sx" ty" +, +8,) x+yax' ty £@, +e,) in mod analog ca gi in cazul adun&rii, se va obtine x-yex'-y' te, +6,) Deci Ia adunare sau scidere, marginea erorli absolute » rezultatului este dati de suma marginilor pentru erorile absolute ale termenilor. ‘Se poate demonstra, de asemenea, c& Ia Inmultire qi tmpirfire marginile erorilor relative ale factorilor se dunk. Fie acum date dou numere pozitive x° gi y" sproximativ egale, afectate de erorile absolute A(x") si A(y” } Atunci A(x" = ") AG") + ne Foy Foy si deci, eroarea relativA a diferenfei poate fi destul de mare, dack diferenta | =x" | este foarte micB. Aceasta ne aattc& exactitatenrelativl poate fi foarte slabi atunci clind efectuim diferenta a dou numere aproximativ ale. “8° exemplu. Vom considera numerele aproximativ egale. x = 0.1234 405-104 gi y= 0.1233 405-10", atunci x-y = 0.0001 £0.0001 gi rmt"gi- nea erorii este tot atat de mare ca gi estimares rezultatului. ‘Acest fenomen poarth denumirea de amulare prin scddere sau de neutralizare a termenilor. Cele mai serioase erori care apar in calculele ‘fectuate cu ajutorul calculatorului electronic se datoreazA acestui fenomen. ‘De cate ori este posibil se evith neutralizarea termenilor prin rescrierea. formulelor de calcul seu prin alte schimbiri in algoritm. De exemplv, 0 expresie de forma (a. +7)? =a? poate fi scrisi sub forma (2a +y) iar expresia 2 Be" -y")= sub forma Wa +y ela ‘Vorn mai da un exemplu in care se arat&i cum poate fi evitata anularea prin scidere. Ecuatia de gradul doi x? +100001-x -25245315=0 ‘are una dintre radicini egalé cu 0,0025245. Dac calculim ridacina cu ajutorul formule: 15 (100001 + y(100001)* +4-25245315), efectuind calculele cu opt cife semnificative, se va obtine x, =05 (100001 + 10000150) = 0.0025. Rezultatul obfinut are numai doud cifre corecte, cu toate ci radicalul de ‘gradul doi a fost caiculat cu opt cifre semnificative, Dact vom face calculu! aceleiasi rédacini utilizind formula x, =2-2524315 /(100001 + (100001)? + 4-25245315) 00025245, se va objine rezultatul exact, Precizia colculelor numerice este criteriul cel mai eficient pentru alegerea metodelor de calcul. Analiza eroriidintr-un rezultat numeric este o chestiune esenfialé in orice calout, fie od este executat manual, fie de un calculator. Cu toate performantele calculatoarelor electronice, precizia rezuliatelor este influentati de erorile de rotunjire, metodice sau de trunchiere, Datorité proprietitilor constructive ale caleulatoarelor electronice este necesara limitarea numarului cifrelor semnificative. Un exempta ilustrativ este funizat de numirut rafional 1/10, care se foloseste de multe ori ca dimensiune a pasului de diseretizare in multi algoritmi. fn sistemu! binar (utilizeazA pentru reprezentarea numerelor cifrele 0 si 1) fractia 1/10 are o reprezentare infinité 000011001100... . In caloule trebuie s& ne marginim Ia tun numa finit de cifte semnificative: Deci dac& se aduni de zece ori numarul care reprezinti o aproximatio binard a numdrului 1/10,rezultatul nu va fiegal exact cu unitatea.1.4, Numere eu virgulit mobili Este bine cunoscut ci pe majoritatea calculstoarelor_modeme urmerele reale se reprezint& cu ajutorul virgulei mobile. Un num&r scris in virgula mobila este co.npus dintr-o fractie, numité mantisd, gi un intreg, rnumit exponent. Deci x=tm-Bt, unde Beste baza sistemului de numeratie (binar, octal sau hexazecimal), m ete mantisa numirutu yi eeste exponents, afecat de sma, Fratinw ax- tisface yom! siare forma unde numerele integid,, d,,.... d, ,numitecifre, verific inegalitati Osd,sP-1, i=12,...,1 51 LsesU. Dack prima cifra din mantisé este diferith de zero, atu reprezentat in virgul8 mobilé se numeste mumdr normalizat. Prin urmare, sistemul de calcul cu numere cu virguld mobild este 0 mukime F(B,t,£,U) caracterizaté de patra parametri: baza i, precizia calculatorului # gi intervalul exponentilor (£,U}. F este o multime finitd care confine 2-(f—1)-B'~'(U ~ L) +1 numere, En nu poate reproduce oricat de detaliat structura continua a numerelor reale. Mai mult, in general nu putem reprezenta in calculator numerele al c&ror vodul depageste cel mai mare element af lui F sau care sunt mai miei in rmiodul decét cel mai mic aum&r din F, Mantisa m poate fi serisa wumbrul m=B" -(d, BM +d, “BY +..4d,), de unde rezultd, c& dacé d, +0, atunei maximul mérimi ip seca ce cotespunde cazulu , =P-1, i=1,2, minimal va fi B"'si se objine pentru d, =1, d, =d, - Fis un num real care nu depfseste limitele multimii F gi x #0; in ccloulator acest nuintir este reprezentat de numiirul cv virguld mobilé notat Mx), chrui mantish in’ se objine din mantis m a fui x rotunjind-o la feifre (de aces sponem ch precizia caleulatorului este). Dact se efectueazi ” rotunjirea corecté atunci jm~m'| <0S-B"'. Eroarea relativi in fl(x) este Vi@)—A1 95. deonreve fe-x'|_ [n-ne] seal iieeeos ar si gsmct. Numérul €,, $05-f'se numeste unitatea (de rotunjire a) magini Efectuand rotunjirea corect8, numairul f, (x)este cel mai apropiat element de x, care apartine lui F. Daca se foloseste rotunjirea prin thiere (se elimina ‘compararea primei cifre neglijate), atunci si fi(x) este cel mai apropiat element din F, inferior lui x. In afard de parametrul s ,, in practic& sunt rispinditi pe larg ined doi parametti: o $id cel mai mic element pozitiv gielementul maxim al lui F. Unitatea de rotunjire a masinii e ,, se mai numeste epsilon al masin este cel mai utiliza parametru ce caracterizeazA sistemul dat de calcul. Acest parametrt ne di masura de discretizare a sistemului F care are loc pentru tot intervalul numerelor nenule in virguld mobili, Deci distanfa dintre numarul sr s{numbrl cel mai epropiat dee sistem dat nu ema mich deckt bu h/t nu e mai mare decat ¢,, -[x| (numai dack numérul x nu este in vecindtatea lui zero). Exemplu. Fie B= 10, = 6 $i L=-100. Atuncie,, =10%,0 Intre zero si o nu existi nici un numér ce apartine sistemului dat, in timp ce {intre © si10-o sunt $9999 de numere eu virgula mobil, ‘Vom mentiona e& parametric , ,B,%,U,L,0 gi pot fi estimati direct pe calculator, utilizind tehnicile de programare ale acestuia,2, REZOLVAREA NUMERICA A ECUATHLOR ALGEBRICE $I TRANSCENDENTE “Majoritatea proceselor eare se studiazi in tehnicd, stinta si cconomie sunt neliniare. Aceasta deseori implicé rezolvarea urmitoarei probleme: pentru Funetia Si x9 $O) {2,61 ‘continua gi derivabilé sB se determine riddcinile reale si complexe adict valorile x, ,2y.-.%, care satisfac ecuatia f(x)=0. Ecuatiile neliniare de acest tip pot fi de dou’ tipuri: algebrice transcendente. Ecuayiile algebrice sunt acelea in care functia fx) este o functie polinomialé de gradul ». Ecuatille care contin si alte functii se numese ecuafil iranscendente. Pentru ecuatiile algebrice de gradul n > 4 cu toate c& nu dispunem de formule pentru determinarea rédacinilor lor, totugi in baza teoremei lui D'Alembert, putem afirma c& existi m r’dacini (in general, complexe). Pentru o ecuafie transcendent, tnsd, nu mai putem garanta existenia solutiilor. Metodele de rezolvare a ecuatiilor neliniare pot fi grupuri: a) metode directe gi b) metode iterative. ‘Metodele directe permit determinarea solutiei ecuatiei cu ajutorut unei formule. Aga formule avem pentru ecuafiile pitratice, trigonometrice, logaritmice, exponenfiale. {In practic’, insi, adesea intainim ecuatii.care nu pot fi rezolvate In aga mod si pentru rezoivarea lor se aplick meiode iterative. Algoritmul solutiei ecuatiei meliniare lx) = 0 cu ajutorul metodelor iterationale implick parcurgerea a dowd etape importante: a) separarea ‘dacinilor, eare const in determinarea unui aga interval [a,b] in care este stato rédicind realé a ecuatiei; b)calculul aproximativ al fiecSrei rAdacit sievaluarea erorii care s-a comis considerdnd cf separarea deja s-a cfectuat. ivizate in dou’ 2.1 Separarea ridich r Separarea rdacinilor se poate realiza prin diferite metode. Cele mai des utilizate in practic sunt urmBtoarele douk metode de separare: Metoda grafic Adeseori ecustia f(x) = 0 poate fi adusi la forma echivalent® (x) =g(x). Radicinile ultimei ecvaiei sunt abscisele ponciewor de intersectie ale curbelor y=@(x) si) =g(x). De exemplu, scunin 27 cose -15=0 se poate scrie sv forma echivalenth 14 2 ~05 =cosx. Atunci radacinile ei sunt abscisele punctelor de intersectie a curbelor y =2" -0.5 gi y =cosx (vezi fig. 2) . Astfel, ecuafia data are doua ridacini realet, € (x, -™ 2 20.5) _--Metoda sirului lui Rolle. Metodele analitice de separare ‘unei ecuafii neliniare sunt bazate pe urmatoarele dou’ teoremé ‘Teorema Bolzano-Caushy. Daca functia fx) este continua pe [0,6] si primeste la capetele intervalului valori de semn opus, atunci pe intervalul (a,b) exista un asa punct & incat f(E)= ‘Teorema Rolle. Daca functia fx) este continu pe (a), diferentiabils ens si f(a)=f(B), atunci exist’ un aga punct & € (a,b) pentru care ‘Agadar, intre dows ridicini reale consecutive ale derivatei /"(x)_ a functiei y = (x) exist cel mult o ridacind reali a ecuafici /(x)=0. De asemenea intre doud ridacini consecutive ale ecuatiei f(x)=0 exist cel putin o ridacind a ecuatiei f"(x)=0. Fie acx, 0 marginea superioard s erorii absolute, care se admite, Dacd |b ~a}<2e, atunci ¢ aproximeaza ridacina & cu eroarea doritd, deoarece lc ~Bfce. Prezentim in continuare © proceduri de calcul dup& metoda ‘njumtitiritintervaiului (reeeaes 9) { [2,b}-segmentul pe care se afla solutia ecuati’ f(x}-0;Eps-preci zia cu care’ se determina solutla; x- solutia numerica a ecuatici; Fix- valoarea funetiei f(x) in punctul x; k-numarul de divizari a segmentului} ee) Procedure #isect(a,b,Eps:Real;var x,Fx:Real;var k:Integer)s } Var od:Real; Begin 16 If f{a)<0 Then c:=b; di=atb-c; fe=f(X)s ‘If fx=0 Then Exit; If fx>0 Then c:=x Else Until (Abs(e-d)0 rocesul de calcul ii vom opri céind fale, ~x, I-a '' Acest criteriu pentru determinarea calculelor necesiti aprecierea posametrului subunitar a. care in general nu se cunoaste. Procedura care realizeazi metoda aproximafiilor succesive in limbajul ‘Turbo Pascal este urmitoarea: ase. seneeeeey radacinii; x1 - valoarea aproximativa a Fi- mumele functiei din ecuatia x=Fi(x); ratii necesar pentru obtinerea exactitatii date; Procedure Siter(var x1:Real; x0,Eps:réal; Nmax:Integer; ‘integer;var Tf:Booleay Until (Abs(y-»)Nmax); Th=k0 € >, Fig.7 Fig 8 y F()>4S(2) <0 F()>0,/"()>0 % a Fig Se poate demonstra c& pentru ea procesu! iterational convergent este necesar ea din valorile ai b fe alesol i cata de solutie inifialé x, acea pentru care are loc inegalitates, S)-F%x)>0. 20Descori pentru micgorarea volumului de calcule la aplicarea metodei Newton se utilizeaza o modificare a acestei metode, care se numeste metoda ‘Newton-Kantorovici, functia generici de calcul a chreia este urmAtoares Reducerea volumului de calcule se datoreaza faptulu ola fiecare pas nu este nevoie de calculat valoarea derivate, ea fiind calculata numai punctul x,. De refinut, c& viteza de convergenta a acestei metode esie mai ‘mick decat in cazul algoritmului (2.2). i Interpretarea geometric& a metodei Newton-Kantorovici este dati in fig. 12. Fig. 12 Exemplu. Se considerA ecuatia x? —3-x-e* =! nid&cina acestei ecuatii de pe intervalul (1,1.5] cu preci Rezolvare, Functia generic& de calcul este ox, 280, p01, arate, FED, e012... SH) e -19i f'(e, )=3x,? 43x, pentru f(x, =, me ‘Age cum f(15)-f"(15) =1279> 0, in caitate de aproximare initial se va tun valoarea x,=1.5 : * Recaliatele calculelor sunt prezentate tn tabelul de mai jos. Deoerece I x,|ce, ealevele se oprese, considerind soltin ‘ecumtiei mummfcul 8 = 1.2782, 2 k ch LO) SOD) FEC, ) 0 1.50000 1.37091 7.08467 0.19350 t 1.30652 0.16883 5.36981 0.03144 2 1.27506 0.00415 5.10790 0.00081 3 1.27424 0.000001 SOM 0.00000 {in incheiere urmeaz& procedura pentru calcululradacinii unei ecuabi neliniare cu o singura necunoscutf prin metoda lui Newton: {eoennses sersveesasusssseaenerensnsnonessnonenenssen) {x0 valoarea initiala a radacinii; x1 - valoarea aproximativa a solutiei ecuatiei; F- numele functiei din ecuatia F(x)=0; Fl -n mele derivatei F°(x); K-numarul de iteratii necesar pentru obti- nerea exactitatii date; Nmax - numarul maximal admisibil de pasi; Eps - precizia cu care se determina solutia; ler - codut corecti tudinit: daca ler = 0 atunci solutia a fost gasita cu precizia Eps; daca ler = 1 atunei nu are loc convergenta catre solutie: daca atunci precizia prescrisa nu poate fi atinsa dupa Nmax pasi} pee Procedure Newton(var x1:Real; x0, ps: var K:Integer;var ier:Integer); Label Et; Var d0,d1,yx:Real; in xl=x-f(x)/M1(a); at: 23Begin Ifd1Nmax Then Begin Ter:=2;Exit End Else KeskH; xxl; d0s=dl5 goto Et Else Begin Terz=; Exit End En End; 2.5. Metoda coardelor si metods secantelor deca metodei coardelor, mai numitd $i metoda pozitiei false, consta in aproximarea functiei /(x) pe intervalul (a,b), in care ecuatia f(x) =Oare 0 rdcin& izolatd printr-o dreapt8. ie f(x) este continua pe [a, 6), derivatele de ordinul unu si doi igi ‘pAstreazA semnol pe acest interval si f(a)- f(3)< 0, de exemplu, (8) <0, Aa) > 0 (fig. 14), Vom uni punctele (a, a)) si (B, {6)) printr-o coarda. ‘Aceastl coardA intersecteaz’ axa Ox in punctul x,. Prin urmare, putem considera acest punct ca o primi aproximare a ridicinii &. Si determinim abscisa x, Fuatia coardei este ecuaia dreptei, care trece prin dou puncte date Ena _f()- fa), b-a f(b)~Ff(a) {Lond tn considerate faptul cl aceasti conrdit intersecteazi axa Ox in punett x, gideci f(x,)=0, obfinem: —* we-— 10). Fy fay O-™ ‘Trecem la determinarea urm&toarei aproximatii. Observam, c& fx, <0 sideoarece flx,) a)<0 concludem, cd solutia ecuatiei se aflé pe:intervalul {a, x, }. Trasind 0 coarda noua, de acum prin punctele (a, a) si (x, Ax,)), ‘obtinem punctul de intersectie x,a coardei cu axa Ox gi a.m.d. Cercetind graficele din figurile 13-16, se poate observa cé din punctele (a, la)) si (6, Ab) pe tot parcursul de calcul al ridaicinii ecuat este acel punct in care semnul functiei coincide cu semnul derivatei ordinul doi. L£0)<0,F'0)<0 SRK0 SS Fig 13 Fig 4 FU) >0,F"0)<0 a frtosercase! Fig. 15 Atunci algoritmul metodei coardelor const& in calculul iterativ du formulele:k=01,.. Fe) ae Zo =x) k=O)1,. Fo) s05° * Prima formula se utilizeaza in cazul, in care f(a)>0,f"(a)>0 sau J(a)<0,f"(a)<0, in timp ce a doua —" cind f(b)>0,F"(b)>0 sav F(b)<0, f'"(b)03i 2, *,_,,attnei poate avea loc 0 neutralizare a termenilor. Metoda coardelor igi gAseste aplicatile intr-un algoritm, numit metoda combinaté a coardelor si sangentelor. Idea acestei metode consti in urmatoarele. Daci functia (x) ia valori de semn la extremititile intervalului (a,5] , iar derivatete ei de ordinul unu si doi nu-si schimbi semnele in acest domeniu, apoi aplicarea concomitenta a metodei Newton gi coardelor genereazA doua giruri, unul dintre care este monoton descrescator, celalalt fiind monoton crescator. Limitele acestor siruri este unul si acelasi numér: rédacina & a ecuafiei f(x)=0. In incheierea acestui paragraf se in limbajul Turbo-Pascal pentru calculul r8d8cinii {envensensensensensensens {x- valoarea aproximativa a radacinti, calculata dupa metoda coardelor; x1 valoarea aproximativa a solutiei ecuatiei, calculata dupa metoda tangentelor; [a,b] intervalul in care se afla o solutie unica a ecuatici; F- numele functiei din ecuatia F(x)=0; Fd -mumele derivatei F°(x); Num - numarul de iteratii necesar pentru obtinerea exactitatii date; Eps - precizia ‘cu care se determina solutia; Nmax - numarul maximal admi (ee neeeanseeeeesenessnsnnnesess: 27Function Combi(a,b,Eps:real;Nmax:integer):Real; Var FAFX,FB,x,xt:Real;Num:Integer; Begin FAz=f(a); FB:=f(b); Num:=05 x:=2-(b-s)*FA/(FB-FA); (calculul solutiei FX:=f(0); Hf (FA*FX<=0) Then tale) -8)*FX/(FX-FA); {calcul dupa formola eoardetor) {Caleulul dupa formula tangentelor) Num:=Num+ Until (Abs(x-xt)Nmax); End Else Begin xt=b; Repeat x2=5-(b-x)"FX/(FB-FX); {calculul dupa formula coardelor) EX=f)5 xtr=xt-A(Rt)/fd(xt); {calculul dupa formula tangentelor} Num:=Num+1; Until ( Abs(x-xt)Nmax) End; Combiz=(x+xt\/2. End; LUCRAREA DE LABORATOR NR. 1 1, Seopul tuerarii 1) SA se separe toate ridacinile reale ale ecuatiei fx) = 0 unde y = fix) este 0 functte realé de variabilé reall. 28 2) Sa se determine o rédacin& reald a ecuatiei date cu ajutorul metodei ajumatafiriiintervalului cu o eroare mai mic& decat s =10". 3) St se precizeze ridAcina objinutd cu exactitateac =10°, utilizand: ‘* metoda aproximatiilor succesive; ‘* metoda tangentelor (Newton); ‘* metoda secantelor, 4) SB se compare rezultatele lund in consideratie numarul de iterati, cevalutrile pentru functi si derivats, 2. Ecuafile propuse spre rezolvare Loos tx+1=0, 2.x? —30x — at A249 Se 1.Ve 41-112 =0, x7 434x +230, 9, x +Inx-2=0, - 10.2? -29543420, UL 2e-e =0 12. x? -26r +4 13.Ig(l+x)+x-15=0, 14x? +25r -37 =0, 15.(2—x)e" - 16x -12x +9=0, 17.(x +3)? -cos 18. x? +131 ~1=0, 19.2" +3x-05=0, 20. x’ —37x-52=0, 21, x? -26x + 43=0, 22.x7-In(x+1)=0 23.2? +12e +: jinx +1=0, 25.x? -15x~x7 +19=0, 26.cosx +2x —L. 27. x? = 5x -! 28.5 -7x-32=0, 29.x° +2xcosx-28=0, 30.2(x-1)? BLx? +5x? -4Lxsinx -25=0, 32. Ig(2x +3) 42x -1 33.x? -25x +19=0, 34. Jig(x +22) ~x =0, 35.x? ~3re" +34 36.x7 +Ssinx =0; 37, x? -2in(Sx +1)-21=0.3. REZOLVAREA NUMERICA A SISTEMELOR DE ECUATII LINIARE 3.1. Elemente de analizit matriceali Pentru inceput vom aminti unele notiuni din algebra liniar, Un tablou dreptunghiular de mn numere reale agezate pe m linii sim coloane % Oy 4, fy An Ay Oy Aq a as az, *a, se numeste marrice Matricea se mai poate reprezenta simbolic astfel (a, ),.. Numerele, a,, 4=1,2, m j=l,2,...,m se numesc elementele matricei. O aga matrice are dimensiunea mn. fn cazul in care m =n matricea este pitrats de ordinul m gi se va nota astfel: A=(a, ),. Dac& m+n, atunci matricea se numeste rectaunghiulara (dreptunghiulard). O matrice, pentru care m= 1 se hnumegte matrice-tinie, iar matricea pentru care n=l se numeste matri- ce-coloant. Un sistem ordonat de n numere reale se numeste vector n-dimensional. ‘Vectorul poate fi prezentat printr-o matrice-linie sau matrice-coloant. In cele ce urmeazA printr-un vector vom infelege coloana-vector: a Matricea care se obfine din matricea data A schimband finiile cu le ¢i invers se numeste matrice transpusi: My By Oy oe Oy rf 2a An Bo Aye Aa oe : My 835 yy sO In particular, transpusa unui vector-coloand este vectorul-linie x7 2(x 0%, 5 Dac& o matrice A coincide cu transpusa sa A” , atunci o aga matrice se numeste matrice simetricd. Evident, pentru o matrice simetricA au loc egalititile a, =a, pentru toti i si. Multimea tuturor vectorilor n-dimensionali pentru care sunt definite operatiile inmultirii vectorului cu un numar si adundrii a doi vectori se fnumeste spatiu liniar aritmetic n-dimensional. Suma matricelor A =(a, )_, $i B=(b, Jay» ambele find de aceleagi dimensiuni mn, este matricea C =(Cy Jaq Clementele careia sunt ¢, =a, +b,. Brodusul a douk matrice se defineste numai pentru acele matrce, pentru care numarul de coloane ale primei matrice coincide cu numarul de linii a matricei a dous. Astfel, dack avem matricele A =(a, ),, $iB =(b, Japs atunci prin produsul C=A-B se injelege matriceaC_ =(c, Dp cu elementele cy Saabs FN cm Jab QeosBe In particular, pentru doi vectori x gi y, obtinem n y: XR pk, AY AED te EVs Spatiuartmetic in care este defint un aga produ, numit produs scalar doi vector, se numeste spatiu euclidian R". Mace unitate e mumeye mation pat 0 0 1 7fo bo 000 Pentru orice matrice patrati A de dimensiunca n are loc relajia A-T=/-4. Matricea A se numeste inversabild dack exist o aga matrice, notat& prin A"', inet are loc relatia A" «A =A-A™ =I. Matricea pitratd de forma ae 5 ple er? 0 0 31sen neste mairice diagonal Matricea A se numeste inferior triunghiulara (superior triunghiulara) dacd clementele ei satisfac relajile: a, =0, pentru ic j(i>f), if =h2neom. Matricea 4 se numeste matrice pozitiv definita, da x" Ax> 0, pentru orice x # 0. 3.2, Sisteme de ecuatit liniare algebrice Metodele numerice de rezolvare a sistemelor de ecuati liniare pot fi divizate in dou’ grupuri: metode directe si metode iterative Metodele directe constau in transformarea sistemulvi Gk FO, tone FOX, =, AX, Fa gXy t...4+0,,X, 2b, GX, 40g, tot dak, =, {acest sistem poate fi srs in form vectoriald' in modul umator Ax = 4) intr-un sistem echivalent pentru care rezolvarea este cu mult mai simpli. metodele directe solujia exactd se obine dupa un numdr fis aritmetice elementare (adunare, sc&idere, inmultire, imparfire si calculul radacinii patrate) si acest numar de operafii este de ordinul n?. Subliniem & solu exactA se obfine in cazurile (ideale) in care erorite de rotunjire sunt absente. La fiecare operatie elementard efectuata de calculator apar erori de rotunjre si, prin urmare, metodele directe in caz general furnizeaza doar 0 solutie aproximativa. Metodele directe se utilizeaz’ pentru rezolvares sistemelor nu prea “mari”, de dimensiune n < 200. Rezolvarea sisiemelor de ecuatii tiniare printr-o metoda iterativa ‘inseamna construirea unui gir de vectori x ,& =0,1,2,.... (pornind de la un. vector x" ales arbitrar) convergent cltre sofufia sistemului considerat. fn metodele itetative, de obicei, 0 iteratie necesit& efectuarea unui numir de on‘in n° operatii aritmetice. De aceea metodele iterative se utilizeaz pentru rezolvarea sistemelor “mari”. de dimensiune n> 100 (in cazul asigurérii une viteze sporite de convergent pentru o alegere a aproximérii inifiale adecvate). Trunchierea sirului { x" }are loc la un indice m astfet inedt x constituie © aproximatie satisfScBtoare a solutiei cdutate x° (de exempl, |v" -x']se, un’ce >Geste eronrea admis). 32 3.3. Metoda eliminirii a lui Gauss Metoda elimindrii a lui Gauss consta in a aduce sistermut iniial la un sistem echivalent avind matricea coeficientilor superior triunghiulard, ‘Transformarea sistenmului dat intr-un sistem de forma triunghiular’ fird ca si se modifice solutia sistemului se realizeaza cu ajutorul urmatoarelor trei operatii de baz: 1) rearanjarea ecuatiilor (schimbarea @ dows ecuatiiintre ele); 2) inmultirea unei ecuatii cu o constanta (diferita de zero); 3) setiderea unei ecuatii din alta si inlocuirea celei de-a doua cu rezultatul scaderii Fie dat sistemul de ecuati li Ax=b GB.) unde A=(a,), % be R" det A #0. 8 presupunem ci a,, #0; dact a,, =0, se aduce un element nenul pe ocul (1,1), permutind ecuatiile sistemului, Acest numar se numeste element Pivot Primul pas consti in climinarea necunoscutei x, din ecuatiile sistemului, incepind cu a doua, inmultind ecuatia intai cu raportul 2,3,...501 a si selizind rezultatul obtinut din ecuafia i pentru orice (22. Iniroducind notatile A" =4, 6" =6 obtinem in acest fel sistemul echivalent: AM yng 62) cuconficienti JaLusm al? =0, 1=2, “ 5 ae 2, =a? — 1, -a®; if BP =O; bP =5” —p,b® ‘) © Prima ecuatie a sistemului (3.2) coincide cu prima ecuatie a sistemului 1. in continuare se repet% procedeul de mai sus pentru elimiriarea necunoscutei x, din sistemul (3.2) s.a.m.d. La pasul & se obfine sistemul: Breet AMx = 5 33ge ay) ay a ai, a 0 a? a? .. a a... op pot : pole |, Ca) ah 0 af ...af? ig : PoP. a 0 0 0 1. 0 aa) Elementele a\"’ale lui A" sib\"ale lui b™ se calculeazd recursiv prin, formulele: a, isk-1 at =10, izkjsk-l af py ati, sek, isk-1 “ts 1 ‘Dup& 7» pasi necunoscuta x, , va fi eliminatA din ultima ecuatie, objinandu-se un sistem cu matricea superior triunghiulari Mx, tax, +... 400, +... +00x, 2, +a , a@x, +...ta0x, +..+00x, as, +...t0tx, Alj,l] Then jz=is 37HE AliI-0 Then Begin {Writetn(‘Deteminantul sisemului este egal eu xero’)} Exit; End; If kn Then Goto Et_2; te Afhids AlbkI=A li ks Al K)6 End; Ls BEL ==bUf)s bisle=t ‘Schema Jogick a lui Gauss este prezentatl In figura 17. 3.4, Metoda tui Cholesky (metoda ridiicinii patrate) Meitoda tui Cholesky de rezolvare a sistemelor de ecuafii liniare aigcbrice se mai numeste metada rAdaciniipitrate si consti in descompunerea sistemului Ax = 6 in doul sisteme triunghiulare: Ly=b, Lewy. Aici L gi L7 sunt 0.siricele 38 “fla ta i Oo oly ha L=|0 0 hs o 0 he In aceasti metoda se presupune c& matricea A este o matrice simetrick si pozitiv defines. Matricea L se alege astfel, incét A= ZL. Aceasth descompunere a matricii A se numeste factorizare Cholesky. Are loc ‘Teorema 3.4. Dack matricea A este simetric& si pozitiv definits, atunci ‘existh o unick matrice inferior triunghiularé 7 cu elementele diagonale poritive, astfel incdt A =Z" L. lomaljnd maize 1° 9 galindprodusu obtinut cu maticen 4 ‘obtinem formulete de calcul pentru elementele /, by =a hy 24,» $2235 Sop cas mn cities ieale O: Disaeeen seceaniec fe poten ‘elementele coloanei k astfel: =a. i=2,3, | «@,-§ bay dy ish 0, Fo Dj: Sistemul (3.1) este compatibil definit deck 1,, +0, k=1,2, {intr-adevir, deoarece pentru determinantul matricei A are loc relatia == Cuts) 0 ‘rezultii c& acest sistem are o solutic unicl. Fiind determinat& matricea Z’ , obfinem doua sisteme de ecuatii liniare algebrice cu matrice triunghiulare in raport cu vectorii necunoscuti x $i y: 39G3) Fia¥ +h Ya ttl, =), si Fk tha thats tol x, Hy, Inky thyXy oth, =I, 64 Din primul sistem, in mod direct, calcul componentele vectoruluiy ‘dup& formulele: Hable ¥,2(6,- Shy, yi i=2, fn sfaryit, din sistemul (3.4), co. matrices superior triunghiular, sucesiv determindm solutia sistemului (3.1) A Yallai 20,— Shay lye ten hn Bod wen Exemplu, Sa se rezolve prin metoda ridicini pirate sistemul: [: ~ x, +3x, =6 mx, +264 <4 3x, + x, 4x, 29, Rezolvare. Calculim elementele matric : a, : : hy = Yay 255 dy = ne oa oie Rnp fag ty afeatle 1, =¥a, 8-2 = [4-9-4 fe, Determinim componentele vectoruluiy: * 40 ‘Acum putem determina soli: xt al oy ae i Asadar, solutia sistemului este vectorulx=(1,2,1). ” 3.5. Metode iterative de rezolvare a sistemelor de ecuatii liniare. Metodele Jacobi si Gauss -Seidel O metoda iterativ poate fi construitl utilizand desfacerea matricei A Dlay|> F=1,2,..- 0, i atunci inegalitajile (3.10) gi (3.11) au loc gi d \etoda Jui Jacobi este convergent De obicei, in apli exactitatea dat& c. poate servi conditia i. pentri’ 6 determina solusia probleme: in calitate de criteriu de oprire a procesului iteratio 43In cezul sousiit sunt cw mult mai mari decét anu, peocesul momentul cand are foc inegaiitaten are se gtie spriosi ch componcotele sofutied ristenwlal de itdaativ vs & opt fn Exemplu. Sk se determine solujia sistemului de wet ecuafii cu trei neeunoseute Sx, + x, +28, =4 my tary = ye jax, +2e,-Te, <1 cu procizin ¢ -0.025. Rezolvare. Pent s aplica metoda Jacobi, vom descompune svatrices si 2 Asal -14-1 22-7 Guph formula AST, folosiad matric $00 0-1-2) S=| 04 0},siT=| 1 6 1). 0 0-7, -2-20 a ea 0-2-2 4) aoas 5 4g Lf inea=| 1 | gipotem serie A 4 aay 22 4 i 77 u 44 ar ara bay abit afr a Ba 4h ‘Vom verifica condifia (3.10) de convergena. Se observa cl Dhlsect, 1=1,2,3 pentua =3/5 <1. ‘Yom porn rezoivarea sistemului prin metoda Jacobi lund in calitate de solute initiaté vectorul Deoarece maxx" — x'°|=051>¢, solutia n-a fost determinata gi deci jprocesuliterativ trebuie continuat. 45Dupi acest pas, obtinem cA may procesul iterativ Ateratia_a tei i tar 3 so eed tes i psn) =10179, fo? 22 a 1061442 -10428 =-09702, |x} ‘Avind in vedere o& exactitates dath inrisi n-a fost atinst, mai efectiim ‘an pas al algoritimului Jacobi | 09028 © 2144-09873 +-4.(-09702) =1 jx 20} xf = 4 09873 + (-09702) «19082, fr —2)| 00136, 0987942 19179-09985, fr\° ~x?"| =0025 7 yo Dat fiind ©& maxle(9.—x%|=0024 e, adied solutia n-a fost determinats si 4 x -09143~2 ¢-09592) =1008, [oO ~20{ 020, 1 5 xO at +4 inons+ +. (-09592)=10104, ke a, 2 2 Ss 510008 + =-10104=-09968, bP -2|=9037. Deoarece mga)x( ~x}°|=020>6, continum procesul itera 1 -40104- 3-(-09958) -09966, be -x?|=0004 09968) =09998, fx6” — x0 1910,x0 a2 2 er © yay e +5 09966 += 09998 =-10009, fr: -x$"| =0004 Se observ ch maxx” —x'"|=001Noax Then Begin ‘Writeln(‘Sotatia nu poate fi determin: Exit End; Until s matricea unitara, J = diag(!, 1, .... 1), peatru coloavele = niare Ay, 8.13 Aici vectors! unitare, este cotosna ou namin deca metodei fordan-Gauss o ta forma diagonati. In ecest scop, presapunind oh nedegencrath (detecminantu\ ci este nenul), vom forts m B=AD = eae Se observ, cd B= 4-1/4"). Prin armare, efectwiad niste wanstor snfti, in locul matricii unitare din matrices extinsd B se poate obfine matrices inverst A”'.Aga transformsi ale sistemului (3.10) se aumese sransformér! Jordan-Gauss, Fiecare trensformare modified 0 coloené in primele m ‘eoloane ale matrice’ B i consté din normalizarea oy a 22, rab mfehd, ‘sau reducerea @ =a, a, +045 bj =1,2,. Exemplu, Sé se determine prin metoda Jordan-Gauss inversa matricei: 2-1 2 Asli 1 -t 3-1 3, Rezolv are. Pentru simplificarea calculelor se utilizeaz’ tabelele Gauss, Formam un tabel in care includem matricea 4 si in dreapte ei matricen vonitart Prima iteratie, Alegem in calitate de element pivot elementul a,,=2. Asifel, prima coioand devine coloant pivot, iar prima linie a tabelutui -linie pivot. Elementele a/? si e°” ale tebelului Gauss modificat sunt generate de formutele: » £212.35 se yys FEZ 1=2,3, Aceastit reguld de calcul a elementelor tabelului se numeste regula creptunghiului, deoarece dack vom trasa niste segmente care s4 uneasch celulele in care sunt situate elementele din formulele de mai sus, objinem un dreptunghi, Dupa aceast& transformare Jordan-Gauss objinem tabelul 4, 2 a, ¢ « | « i] 2 1 wn 0 o L 0 ‘ of Oo} 32 pia ‘teratia. 0 dou, In catitate de element pivot alegem elementul a? 3 Formulele de caleul sunt nl ieee ol ay Za O14 Fay Oas> 2 Tay eae SHAH 2 on 2) = gi on Me ae on AP may) SF al), ef mel? Sef), jl 23 tat. 2 ae ‘Astfe! tabclol precedent devine:eratia a tei, in calitate de element pivot vom considera numirul 28) = 5 Formulele de calul a elementelortabelel sunt: a etig?, eet. je hy Tap Gaye Oy Tay ease JD a =a? Ep. ” ney 2,3; #212 upd acestt pivotare objinem tabelul final: so [a |w te « | ¢, i{o 0 1 in| in of i fo 3 2 of a 1] 2 [ -ef 32 Elementele matricei inverse se afl in ultimele trei coloane ale tabe- ful, adick: 1 2-1/2) A'sl-3 0 2 “2-12 3/2 SS verifictm acest rezultat. Avem: 2-1 2)(1 1/2 -1/2) (1 0 0 Aad 1 -f}-3 0 0 2 Jao 10 3 -1°3){-2 -172 372) loo 1 LUCRAREA DE LABORATOR NR. 2 1, Scopul lucririi * . 1) S& se rezolve sistemul de ecuati liniare Ax = b, utilizind: ‘*metoda eliminArii Gauss; toda 1.i Cholesky (metoda ridacinii pltrate) + metoda iterativi a tui Jacobi cu 0 eroaree =10°5; ‘© metoda iterativa a lui Gauss-Seidel-cu 0 eroareé =10” gie =10°. 52 2) S& se detennine numarul de iterafii necesare pentru aproximarea solujiei sistemului cu eroarea dat e. S& se compare rezultatele. * 3) SA se inverseze matricea A cu ajutorul metodei Jordan-Gauss, 2. Sisteme de ecuatit, propuse 34 07 02 -02 spre revolvare of taal 07 5203 0s] faa "02 03 38 -aal ?7153 02 05 -04 47 54, a -09 06 OB 72 aa} 43 03 07), | 103) 06 03 79 -04)" -i9 08 07 -04 106 92 87 05 OM 102 uo 12 04 43 3.42] ge] | asia bi? 04 04 13 136, 09, 61-19 04 02 W Qaa| 9 2 eal | 102] & 04 18 127 -06 ~18 02 14 ~06 131 86 13-1207 05 38 s.4-[-2 22 wo -09] | | ~64) 07 0 499 08 72 05 -09 08 84 ~56;4. METODE NUMERICE PENTRU REZOLVAREA SISTEMELOR NELINI ARE 4.1, Metoda Newton Rezolvarca sistemelor neliniare este o problems cu mult mai dificilé decét determinarea ridicinilor unei ecuafii nelineare. Pentru a simplifica expunerea metodei ne vor limita la cazul unui sisiem de douk ecustii neliniare Soe.y)=0 4. fees SY Metoda lui Newton se bazeazS pe descompunerea in serii Taylor a functiilor /(xy) si g Gay), in care sunt neglijate derivatele pastiale de ordinul doi gi mai mare, italy ale steal (41). Probleme ‘consti in determinarea unor asa cresteri Ax si Ay ale argumentelor functi :mului (4.1) 58 poatd fi scris& sub forma Sra tAxs ny =y, tdy. Vom descompune parfile: in dreapta sistemului (4.1) in serii Taylor, in jurul punctului &,,, mirginindu-ne cu termenii liniai foth de eresterile Ar gi Ay? EM YL sp) + LE). ne 4 Lore) Ay, ext G ap 42) a ae Deoarsce pile din stanga ale acestorrelaii satisfac sistemul (4.1), 490i gi cele din dreapta trebuie s& fie egale cu zero, de unde obfinem | Pore) 5 Pas), Iya) TE ts TEP ty, —aley yn d= BEorMe) in sistemul (4.3) derivatete partiale f; si 7, sunt calculate in punctul or¥eh (43) var BED, Sd considerisn aatricen Jacobi » sisheraubui de unctii/tx, ») $i g(x, yt x FX) a sa[e @ 2 ag Ox ay} Vaioarea jacobianului [| ti punctal (2,9) este determinants! jo de ecuatii (4.3) care posed o solutie waick atunci cin! Ooo 0 {fo aces 2, dec J"'(xg,¥4) este matrices invers& pentru mati obi, 3pai poninu sresterie Ax gi Ay objine ax -t LE e%) (s}rrere ea} De sici rezulti ef elgoritnisd Newton peatru sisteme de doua ecua(ii neliniare in formnd vectoriali poate fi seris sub forma se (0 m) 1 a (Fe, y) ~ | Seinaeiehia dene rf Pentrs cowl cind se rezolv8 un sisicm neliniar eu m eouatit si necunosclie, formulele de calcul recurent sunt similare. cempis.SB 30 determine cu precizia ¢ =10" colutiile res's ale sistemului fer =y=0 ja? -2y7 =o . Rezolvare. Prin metoda xh grafich (fig.13) putem consid r } urmBtoarea——_sotufie c LIN | Xp "O75; y, =03 inl VY y= expt?) Caen jacobianat: a ‘ bart= cou a: Re ae? ay} x Valoarea accstui determinant Figs {in punciul (0.75; 0.3) este egala cu:j-ossa67 - Heo | 168750 = Determinim matricea invers& J“'(x4,y, 2.7140. nlp (3 a} 1 “2 1 (0.75.03) = ——— b*co750934 = rare {-1se750 -esseer} ‘Atunci dupii formutete (4.4) obtinesa =) -(%6)__& 12 1) (FG or %) Lye} 27310\-168750 -085467) | a(3,,%0) f9)__1 ( -2 1) (0.26980) “(030)” 271310|-168750 -985467) 0.24187 -(% -asese (080 _{075)_(-003010) (0.78010 030, ~0962 }"(030) (024400) "{ osaaoo, ‘Agudar, # fost determinat& prima aproximatie @ soluyioi x, = 6.7801, =0,54400, Analog calevtim x, =0.81176, y, 0.4368, 4.2, Metoda aproximatillor succesive (contrnctiei) Sik considerdim sistemul de dows ecuatii (4.1) cu dou’ nocunosewte pentru care trebuie de determinat sobutile reale cu precizia dai ¢. Vom presnpune eh acest sistem are numai rédiciei izolais. Numiral soestor "dic ini i valorile lor aproximative se poate determins gcomeirie, dack se vor construi curbele fxxy) = 0 si g(:y) = 0, Coordonatele punctelor de inter- secfie ale acestor curbe vor fi solufite sisteruini (4.1). Sistemul dat poste fi adus ia forma echivalenth {ae - AS) 29208) see 56 Asifel, obtriem algoritmul solutiondrii numerice a sistemulvi a 451 =O (ee) Yast =P 2% ad Aici (x,,y,) este o solutie initials erbitrard. Condifia de convergent a acestui algoritm e stabilitd de urmitoarea teorema: ‘Teorema 4.1. istemvul de ecuatit (4.1) posed’ in domeniul inchis D=(asx5 bc ysd}osolutie unichx=E;y =n, Dach 1) funofiile (x,y) si @,(x,y) precum i derivatele partiale de ordinul inti sunt continue in D; 2) solujia inifiald de aproximare (x, succesive(x, ,y, )(k= 1, 2, ...) apartin tui 3) in D sunt satisticute inegalitiile Pes esha, 49) unde q = max{q,,¢,}- Exemplu, Sa se determine cu preciziac =107 solutia sistemalui 57Deoarece max {hx, ~ gL, ~yel}>¢, efectuim urmétoares itera [eay? Rezolvare, Vom transcrie sistemul det sub forma 1354, yng ses ep 05533 atx’ 2 6+ ee ey) Precizia dorith ine& n-a fost atinsé, de aceea calculele continus. Yar ty’ Ori /2m@ (x,y). Obtinem:x, Iy, #033 ‘Asadar, putem considera cé solutiasistemului dat este £=0.351, 9=0533. Sa considerim patratul D = (0s.x s iO y <1}, Peatru punetcic ce apartin acestui pBiret avem _ cativ, in multe cazuri se tecomandh T aplicarea asa - numitului “proces Seide?", conform cérvia procesul iterativ | (4.6) se va serie in modul urmator < 4 rezulth.c& pentru orice Fae =O spre} pert romance in <..( ~x, ) iar este um punet din intervaiul (x,,x,)- valorii functiei int-un punct dat, diferit de nodurile de interpolare, eroarea calcuielor find cunoscut8. fn asa situafii importante pentru aplicajii se va utiliza schema {ui Aitken. Procedura de calcul consta in faptul, c& incepénd ‘cu dou puncte de interpolare, treptat in calcule se includ noduri noi pink se ‘objine precizia dorits. Algoritmul schemei jtken presupune efectuarea urmitorilor pasi. Pe intervalul (x,,x, }8e aplict polinomul Lagrange de interpolare liniard: 0 ¥o >| Ly(2)= Yo say, ‘Trocnd Ia intervatul (x, ,x, Jobtinem t xm ao Ia@d=n~ {in mod similar, pe intervalal[x,,x, ]avem 65u te verifica cB Ly (Xg)=Yoy La (X,)=¥) il Leal )= Yar in mod tnalog pot fi construine Muacfile Ly; (2),Liy (2)... 3 Sa considerdim functia 2) 4 2) 4a baat ‘Aceasté functie este un potinom de gradul doi gi de (apt nn este alceva dectt eee ane cars once vse valrie voy. reapesi Generalizind cele spuse, se poate conchide cf functia rosl®) Xe | ) Xe este polinomul Lagrange care prinmejte in poneicle 4,2,» Voss oYau oe Yar Caleulele dupa schema Aitken de obicel sunt ofectunte es ajutorul tabelutui de mai jos. x 3 dy " de dl Folosind formula (5.3) se obfine egalitatea aproximativa x RAD *L, 4) Ultima relatie poate fi utilizaté la eatcutul Sunctie’ Ax) fnis-un punct dot xe x), /=9,bc..4” €8 exactitatea doriti € > 0. Pentru aceasta, se calculeazh potinoamele Ly (X)b,(), 14422.» folosind schems ini Aitken. De asemenea se determin’ gi mariral = [hae ba ‘Deck pentru un indice m are loc incgalitatea €, <=, atunci ‘opresc, deourece avem calculaté valoarea a functici fx) (egaliieuZ,._, (x)) cu croarea dati. In caz contrar (c, 2€,m) se determina cel mai mic m penire care 5, = min {e,) ise considers /(x)s2,(x) ee Exemplu, Find cunoscute valorile finotiel y = sinx pentru x =0,n /6, x/ 4,113, si se determine dupl schema Aitken valoarea sinx /5 gi si xe ‘eatimeze eroarea calculelor. Rezolvare. Pentra cazul nostru x = 0.6283 si atunci, conform fosmulefor de mai sus, avem: 0-088 sashes “oon im, -3| 1_ 05-0047 semog 02618 0.707 a1s7i| - i te 0s? 1866 ail anes, 15999, —06283| = 0586) 1828 OSTI) 2‘Mai jos este prezentat’ 0 proceduri de calcul, care pe baza unui tabel dat de valori ale unei funcfii determin& coeficientii polinomului de interpolare Lagrange si valoarea acestui polinom intr-un punct dat. __1_ P5828 01047) bags 05236 s1i6 0.4189 1 pe 06284 osag : ok mt Lagrange; x1 ~ 1047) 05861 0.4189) ir yl-valoarea ‘calcuiaet a pokinomulu jin punctul dat Fiind cunoscute toate valorife acestor functii in punctul dat, putem forma tabelul: Procedure Lagrange(n:Integer:X,Y:Tabjx1:Real { Var yi:Real); A Var ij,k:integer; r:Real; C.B:Tab; Yih, 0.000 | -0.6283 Begin 0.5236 | 0.500 _| -0.1047 jam ere ane 0.7854 | 0.7071 | 0.1571 0.5827 0.5861 1.0471 | 0.8662 | o4t89 [osits | 0ssss | 0.5876 eens IDE Cii}=CH-1-CU* Xt Din tabel se observa ch primele dou cifre ale numerclor Lay, $4 Lys cl =C{0}*Xfi] coincid, deci sinx / 5 =0587, eroarea calculelor fiind egald cu c =01-10~. Un procedeu efectiv de calcul ale valorii unui polinom il constituie ‘schema lui Horner. Pentru stabilirea schemei lui Horner, polinomul P,(x)se For iz=0 To m do Ali]?=05 transcrie astfel: P(x)=a, +2(a, +... +x(a,., +20,)..)) i afla valoarea acestui polinom i ‘tul x, calculind Deci pum ala vs i polinom in punctul x, It Then r=rXUE-XUDs ae For k:=n-1 Downto 0 Do =a, Bike Chle+ 1} XU" Blo b,, =a, +x, =a,, +x, ForkwoTeaDe by a, g +b, =a, +210, +20) rach EPATKS YUBA F ¥i=Al b, =P,(x)=a, +x(a,+--+3(a,., +20,)°)b Forte Fos Do ‘ ae ylowxl*yl+Alni] ‘Aceasti schemi necesit& cel mult 2n operati aritmetice. End;5.4, Formuulete de interpolare Newioa 88 considerdm problema de interpolare in cazul in care echidistante, adich h=const. (x) se numese maimile Fo Dierente finite ale Sancti Vy Yo = AVos V2 Yr = AV ot On diferente de ordinul | Vino =BVon Ya -W EBs oy Pe War Ae diferente de ordinul 2 AMY, AMY, =A yg BY, BY, RBI yoo diferente de ordinul n. Substituind succesiv, objinem Ay 392 -2Y, +Y ov | AB ¥o=¥s~3¥2 31 ~Yores Ay SEDC. Din aceste reli rezuith formulete: Vn 1+ A)" Yo Pentru simplificarea calculelor, in care sunt implicate diferenjele finite, se formeaz& tabelul diferenjeler finite: 22 S*8 (0 q<1) rata (5.7) devine Mal) =e +94¥q MED. oy, py 4 HI =D — +1) a Ay. 6.8) Relatis (5.8) se numeste prima formula Newton de interpolare, Se observa cf ii cig . tyr a tobetinl dies, ae 8) particip numai valorile din prima line Eroarea formulei (5.8) este determinath de functia Rx) sh SIDA =) pen nla) Trat f Gs Bele.x,) Forma « doua il interpolare Newton se va objine, dacd se va face substituiia g = (00. ‘Regula lui Runge const in urmatoarele: = se alege un numar intreg k>1; : = se imparte intervalul (a, 6] in2* parti egale gi se calculeaz& integrala dat cu ajutorul uneia din formulele de cuadraturk numeric8. Valoarea ‘obsinuta o notaim prin /,;= se imparte intervalul [a, b] in 2** parti egale si se aplicd respectiv formula de cuadraturd. numeric’, care ne d& o valoare pe care o notém prin 1, "daca in cazul open formulei trapezelor, My Lande (6.10) sau Wa -Taalst5-€ Al) jn cazul formulei Simpson, atunci calculele se oprese. Formula (6.10), Respectiv formula (6.11), ne 48 valoarea aproximativa a integralei date cu eroarea ceruti daca inegalitatea (6.10), respectiv (6.11), nu so indeplineste, atunci sein 1,= Tyg) k= #41 sicalculele se reiau. LUCRAREA DE LABORATOR NR. § 1. Scopul tucrisril 1) Sa se calculeze integrala definitt Jf@ae x ajutorul formulei trapezelor, respectiv formule Simpson, divizind intervalul de integrate [¢,] in 2m parti egale. 2) Sa se aplice regula lui Runge pentru catculul integralei date prin: «formula trapezelor cu o eroare mai mick decfte =10""; ‘formula Simpson cu o eroare mai mic& deedte =10” 3) $8 se compare rezultatele, lund in consideratie numirul de divizaei ale intervalului de integrare [a,b] 51 evalusrile pentru functia integrat x). Probleme propuse spre rezolvare “sina? +0) singe” +0 ay, A. Fast 4. Pea Pee asin (x? 10,1228 1h cosx te , yo ag Ads. 11. fre“ *dx, 12. fIn(sinx +5e" de. 13, S& se determine dups metoda Simpson valoarea sproximativa « integralei [/(x)de, «.,B¢ [a,b] dact functia de sub semnul integralei este definita prin tabelul: ae A) os fe), x | fe) co | coooo | 07 | oar | 1a | osz29 | 0.1 0.11246 | 0.8 0.74210 | 1.5 0.93611 02 | 0.22270 0.79691 | 16 | 0.93229 03 0.32863 | 1.0 0.84270 | 1.7 | 0.94301 o4 | 0.47839 | 11 o.ssozt | 1.8 | 0.95035 05 | 0.52056 0.91031 | 19 06 60380 } 1.3 0.91401 | 2.0 | 0.993247. INTEGRAREA NUMERICA A ECUATIILOR ' DIFERENTIALE 7.1, Problema Cauchy i : 5 : Ecuatie diferensiald de ordinul n se numeste ecuatia in care pe lingk v sisinlependont itervine functia necunoscuté (x) cu valorireale $i detivatele ei succesive y',y",...4¥. ; me Soe sau negralaune suai diferente se mameste functia real =@(x) care transforma ecuatia diferentiald intr-o identitate. - yee eal solufel y=@Cx) se mumeste curb inegrald a ecuatici diferentiale. Solutie generala a ecuatie ferentiale de ordinul inti Yafey) i ia y= isface urmAtoarele in domeniul D se numeste functia y=9(x,C), care satis! 8 : ) este soluia ecuatieidiferentiale pentru orice constants arbitra C;b) pentru orice punct (x,,y,)€D, astfel i "3 eh oni ingura constant& C =C, care satisface relatia y, =9(x9:C Soe roblema cae se pune in legitura cu ecuatile diferentiale const& in determinarea tuturor solutiilor ecuafiei date. ; ‘Problema Cauchy pentra ecuatia diferentialé de ordinul » yo) ay yO =fGyy consti in determinarea funcfiei y= »(x), care satisface ecuatia (7.1) si con- Aitile initiale V5) = Yor WO) = Vor 2 Pe) =o? 2) unde X55¥os Your «+++ Yon-15¢ consider’ valori cunoscute. 7 ‘i Jlemei Cauchy implic& cunoasterea solujiei general count cieeengte C1) Conditile de existent’ gi unicitate a solufici probes cana Cau po (x,y) este continud gi marginitA pe domentt B dn planul dy impreund SNe sa se portals f,9) atunck ecuatia y'= f(x,y) are pe intervalul (x, —h, ‘oumai una singurd, astfel incdt y, = y(x,) Modelele matematice ale multor procese in tehnic& si in alte domenii Contin sisteme de ecuatii diferentiale ordinare de forma my +h]o solutie y = ya) si LOI dae 4, de PAG Vee Yu) (73) MEY, Pav Vado { in sistemul (7.3) variabila 1 este variabila independentd, iar functiile L,L% Yay Yq) 1=12y0.4M4 sunt functii cunoscute, Pentru. sistemul (7.3) problema Cauchy permite determinarea functiilor y,(z) care satisfac toate ecuatiile sistemului si conditile initiale dt WI= Yio Vallo Jalle=Fu0 (4) {in cazul in care se poate construi solutia general a ecuatiei (7.1) sau sistemului (7.3), problema se reduce la determinarea constantelor de integrare care satisfac relatile (7.2), respectiv (7.4). ritatea cazurilor, determinarea solutiei pentru problema ‘Cauchy este imposibild, ceea ce impune construirea solufiei aproximative. Metodele aproximative in dependenti de modul in care se objine solutia problemei Cauchy pot fi impartte in dout grupe: a) metode analitice, care oferd solutia sub forma unei expresii analitice; 'b) metode numerice, care permit obfinerea solufiei aproximative sub forma unui tabel de vatori ale solutie intr-un gir de puncte, 7.2. Metoda seriilor de puteri (metoda derivirii succesive) ‘Aceasth metodd este o metod& analitica. Vom considera problema Cauchy (7.1)-(7.2), presupundnd c& pentru ‘ecuatia (7.1) se indeplinesc conditiile de existentk si de unicitate a solutieFie c& solutia particulard y = (x) a ecuaiei (7.1) permite dezvoltarea ei in serie Taylor in jurul punctuiui x =x4: (0) YON ny y(2)= 984) 12S a mg) + 7s ag) a9 Ny nyt ton Datorith conditiilor initiale (7.2), valorile y,i=0,1,...,”—1 = i ir de {.y(x) $i derivatele acesteia in punctul x =x, suntcunoscute. Pe far ig sate (7 1) se poate determina y"(x, ). Ceilalti coeficienti din tarea Taylor (7.5) se vor calcula prin diferentierea succesiv& a ecuatie oD. substituind in ultime valorile cunoscute deja ale derivatelor de ordin jn punctul in mod si (7374). Exemplu, S& se determine primii $ termeni ai dezvoltirii in serie a solujiei (x) pentru ecuafia: oe yrd+y=(Q") ty ale (0) = (0)= 2 Rezotvare.. Vom clue soluia sub forma seriei de puter: (x)= (0) +2 YO? 4 42s s. 7.6) POs 4... Calculim derivatele functiei in acest punct: $e poate determina solufia problemei Cauchy cu condi i! 2! mn 0) ity 2 roo eer | permits: YT ae yA E2WOY yng 2. y eof ar | eye Asaar, soluia aproximativl se poate sere sub forma: YayeDede rsx eae? bart a yoyndede ext ele? 73, Metoda Euler 1 420 ,1,...,0 1 gidin care se elimina termenii seriei ce contin derivatele de ordin mai mare decét ‘unu, "Si considerim problema Cauchy pentru ecuatiadiferentiala de ordinul anu: (78) (3) ‘Sd ludm un pas de discretizare destul de mic h, si s& construim un sir de puncte (noduri) echidistantate x, =x, +i-h, 8-1 Solutia aproximativa a problemei (6.6)-(6.7) se obine conform aigoritmului Wt (pyri 1=0,1,2,, Geometric metoda Euler const& in inlocuirea curbei y = y(x) prin linia poligonal. M,M, M, (fig.24) in modul urmator: tangenta la curba integral& Az)=0in punctul 44,(x,,.y,)are coeficientul unghiular egal cu (o¥o . Punctele Af, si Mf se objin in urma executdrii a dol past dupa algoritmul (7.10) al metodei Euler. Abaterile punctelor M, si M, de la curba integralt 0 sunt cauzate de eroarea metodei. Dup& fiecare pas, de fapt, re- cem'pe o alt& curbai integral8. Astfel, segmentul M, M, este de acum un segment al tangentei dus prin punctul M,(x, ,y, ) lacurba integral& 1. Deci ‘sensul geometric al metodei consth in inlocuirea curbeiintegrale 0, care tece frit ponctl (&,,¥e) printro linie poligonals, numit& franta lui Euler, Jui Euler este o metoda directi, care foloseste informat legatde unsingur pas (cel precedent) al algoritmului, adic& din acest punct de vedere, reo ereemibtodeise constitu dn dou componente) erarealegatd de trunchierea seriei Taylof; b) eroarea rotunjirii, Deoarece aceste erori se tlt pas cu pas, eroarea solufekintr-un punt x, flat lao distant de Ia punctul x,, poate fi destul de mare. Din acest punct de vedere, metoda Eu! este 0 metoda de ordinul 1 de exactitat. Fie funétia flxy) satisface in dreptunghiul {fr -x4]< as» ~yo $8) conditiile ™ [er Lear As Mb, Hab -Lafem (N.M- const). lax * ay Atunei eroarea metodei se estimeazX in modul urmator: poxd-retl fem unde y(x,) - solujia exacts, iar y,- solufia numerict in punctul x =x,, 1 n. Aceasth estimare este o estimare teoreticl, care se ‘liens raf In practied se procodeaza Tn fell umor se determina sola ‘dup metoda Euler eu pasulh, iar apoi cu pasul h/2. Atunci eroarea poate fi ‘estimath conform relafiei: 90 pexr-y'|ab yeh aici y, este solutia numerict in punctul x =x, pentru pasul egal cu W/2 7.4, Metoda Euler modificat’ Dupi cum s-a observat, eroarea metodei este considerabil. Ea poate fi itva micsorata daca se va folosi un pas de discretizare destul de mic. Aceasta din urma cere eforturi de calcul considerabile. De aceea au fost Propuse mai multe modificari ale metodei Euler in scopul ridicarii ordinului preciziei. Una dintre aceste modifictri const& in precizarea iterationalé a solu Fie cf este cunoscuts solutia y, numerics a problemei (7.8)(7.9). Considerind aceasté solujie ca 0’ aproximatie initial, determing turmatoarea aproximaie: Yur =Y Ay) 1=0,1,2, qn Folosind aceasti valoare, se objine algoritmul modificat Euler or Bonet Me, Sensul geometric al metodei poate fi urmarit in figura 25. 78, Metoda Runge~ Kutta ¢Aceast metodii este de aserenea 0 metoda direct’ de rezolvare a ecuatiilor diferentiale ordinare. Idea metodei const in construirea unei formule de calcul a solutiei problemei Cauchy in punctelex, (i= 0, 1,2, ...) de tipul Yu thay oh), £2012... (7.13) 4incare functia g(x, y,,h)ar aproxima segmental seriei Taylor (7.5) in jurul punctului x, ou exactitatea O(h?*") si totodats, s8 nu confing dries Fanctie fz, ))- De menfionat c& metoda Runge ~ Kutta de ordinul 1 (p=1) fui Euler. 2 ra ica pena aul metodei Runge ~ Kutta de ordinal 2 ‘modul in care poate fi obfinuta formula de recurenti. In acest scop vom presupune ch functia g(x,y,/)are forma (x,y sh) =Af (x,y) + Bf +0h,y + Bh) (7.14) in care 4,B,ct,B sunt niste constante temporar necunoscute. Pentru a le lea di ici (7.14) ta termenul al doilea din partea dreaptd a expresici (7.14) ale or de 7y vecindtatea punctulu (x,y, plstrind numal primi rel termeni (exactitatea de aproximare O(h”)). Objinem: i) FEY) 2 ca yboe afar af ALG 4 LE wy c7) 408 | Pe de ath parte, solutia (x) a problemei(7.8)(7.9) find dezvoltaté in seria Taylor cu exactitatea O(h* ), este You , A pear de Bron 2Ff409) Fl007)) 200 » Comparind ultimele douk formule, obfinem un sistem de ecual pentru calculul coeficientilor necunoscuti. A+B=% @-B- 5 BB 2 . s ‘Sisterul dat cu trei ecuafii confine patru necunoscute gi este un sistem 2 nedeterminat, solutia chruia este A=1-1, B si care depinde de paramentrul 2. fn particular, pentru, R=l/2_ se obtine formula Runge — Kutta de ordinul doi 5 anpet. h ny, 2 oO Yor =Y + RY +hY) ai KO =f Cerys KO =S lx, +hyy, +k?) Intr-un mod similar poate fi obtinutd schema de calcul al metodei Runge — Kutta de orice ordin p. {n particular, metoda Runge — Kutta de ordinul patru consta in aplicarea algoritmului: Yur =I + OY, ) (116 (HO 4282 4242 44.9) ) 16) Wu fost utilizate notagiile KO he f(xy) kO Hho fx, +h/2y, +KO 12, Phe f(x, +h/2y, +k! 12); k? = Sx, thy, +O) Marimile k.ko.ks.ky au urmatoarea interpretare geometricd. Fie curba ‘MoCM, (fig. 26 este solutia problemei Cauchy (7.8),(7.9). Punctul C se afla la intersectia curbei integrale cu dreapta x =x, +h/2. Punctele B si P sunt punctele de intersectie a tangentei dus la curba in punctul Mf cu dreptele X=x, +h/2 six=x, +h respectiv. Atunci ky/h este egal cu coeficientul ‘unghiular al tangentei dusa la curba integral& in punctul My. Punctul B are coordonatele x ~x, +h/2 y=Yo +k, /2. Ca urmare kj este cocficientul lunghivlar al tangentei Ia curba integrald care trece prin punctul B, iar segmentul BF se aflé pe aceastk tangentl. ¢Trasim prin punctul My o dreapté paraleld cu segmentul BF. Atunci punotul A va avea coordonatele x=x,+h/2, y=y, +k,/2, ky /h fiind Coeficientul unghiular al tangentei la curba integral& care trece prin punctul A. Punctl 5 este punctul de intersecte al acest tangente cu dreaptn rex, +h,fin continuare vom construi o dreapt prin punctul Mo paralela la fn acelasi tabel se indica si valorile solutiei exacte (y =1/(x + Inx +1) Yin segmentul AS. Punctul NOt, +h,Y0 + ik) este punctul de intersectie al punctele respective. Se observa c& cele mai bune rezultate au fost obfinute ncestei drepte cu dreapta x =x, +A. Se observ ‘cA Ay/h este coeficientul ‘dupa aplicarea algoritmului Runge-Kutta weetnutar al fangente la curba ntegrld care weve prin punt N. Datele din acest tabel ne demonstreaz8. fenomenul cumularii erori de la pas la pas in metoda Euler. Astfel, eroarea in punctul x = 1.5 bat de la punct a punct. Pentru a verifica Valoarea de 28.3%, Prin urmare, aplicarea metodei Euler pentru calculul olutie! intr-un num&r mare de noduri nu poate fi recomandatl, Aceasth Pasul h poate fi schiml corectitudinea alegerii pasului , se poate calcula marimea eroare a metodei poate fi redusf trecdind la calculul cu valori mai mict ale a Ko posului de discretizareh, fas atanci numBral de pas va crepe simfitor,ceea ona fe in final va micyora exactitatea solute care mm -wrebule 3B ] Metoda | Metoda Euler | | Metoda Solugia Gasgeasch cateva. sum, a Euler ‘modificati | Runge-Kutta | exact fn caz. contrar el trebuile In eae etetoda Runge 0.6 0.778562 | 0.918289 | 0.918024 | 0.918127 Kutta are ordinul "de a Kt re inte 07) 0597195 | o.7aqoss | 0.744332 | 0.744421 segmentul_de calcul al . sere Estimareaeroril 0.8 | 0.493709 0.633550 0.634097 | 0.634173 metodei este _destul de melo ee aceasth 09 | 0.425196 | 0.556453 0.557148 | 0.557215 estimare poate fi efectuatt _——— dupa ‘egula Runge it 1.0] 0.375836 0.499176 0.499940 | 0.500000 modul urmator. cr.) valoarea 11 | 0.338252 | 0.454671 0.455461 | 0.455516 jc fn punctul ae a © ee 12| 0308493 | 0.418912 | 0.419708 | 0.419759 aproximative ale solutiei in 13| 0.284232 | 0.389427 | 0390217 | 0.390265 aeest punet, calculate ou r pasul 2 si A. Atunci 14] 0.263998 | 0.364611 0365389 | 0.365434 ceroarea metodei este determinati de relatia : 15 | 0.246816 I 0343374 | 0.344136 | - 0.344179 5 tees bi -veadegg Pe Exempla. Sase determine pe intervalul [0.5,1.5] cu pasul 0.1 solujia problemei Cauchy 2 =X(ynx =1), (05)=1239383 LUCRAREA DE LABORATOR NR. 6 1. Seopul lucriiril 1) Si se determine solutia problemei Cauchy. Rezolv are, Rezultatele solutionaii problemei date prin metoda Euler, Euler modifica i Runge -Kutta sunt prezentate in tabelul ce urmeaza. 94 95