Fisa de lectura

Spre un teatru sarac J. Grotovski, Ed. Unitex, Bucurresti, 1998

teatrul ramane din punct de vedere tehnologic inferior filmului si televiziunii. In consecinta
prefer saracia teatrului. p.12

In teatrul sarac, Grotovski alege sa renunte la orice artificii si efecte de scena (nasuri false,
peruci, burti false, muzica inregistrata, decoruri). El considera importanta trairea pura a
actorului si crede in puterea acestuia de a se transfaorma, de a-si schimba forma pentru a ajunge
la esenta.

am gasit ca era mult mai teatral pentru actor sa se transforme de la un tip la altul, de la un
caracter la altul, de la o situatie la alta sub privirile publicului- intr-o maniera saraca, utilizand
doar propriul corp.

sa le confrunt (situatiile arhaice sacralizate prin traditie) cu propria mea experienta care era ea
insasi determinata de experienta colectiva a timpului nostru.

Teatrul, cand era inca o parte integrata din religie, era deja teatru; el elibera energia
congregatiei sau a tribului incorporand mitul si profanandu-l. Spectatorul isi regenera astfel
cunostintele adevarului sau personal in adevarul mitului si, prin tema si sensul sacrului, el
acceda la catharsis. Nu intamplator Evul Mediu a dat nastere ideii de << parodie sacra>>. p. 14

Identificarea unui grup(publicul) cu un mit punerea in ecuatie a adevarului personal,

individual, cu adevarul universal este, virtual, imposibila astazi

Ce este posibil? Confruntarea cu mitul mai degraba decat identificarea

relatia regizor-actor :

dezvoltarea mea se proiecteaza in el, sau mai degraba se regaseste in el, si cresterea noastra comuna
devine revelatie... este vorba de de descoperirea unei alte persoane, in cursul careia devine posibil
fenomenul unei <<a doua nasteri impartasite>> p.16

Pentru profesori teatrul reprezinta un accesoriu al literaturii dramatice deoarece acesta are rolul
de a-l ilustra printr-o serie de miscari destinate sa-l faca mai usor de inteles. Grotovski il
numeste teatru intelectual.

Spectatorului cu aspiratii culturale ii place sa probeze ca apartine celei mai bune societati unde
Arta este o garantie si, pe de alta parte, el vrea sa experimenteze anumite emotii care ii vor da

un sentiment de autosatisfactie (placere). Acestui spectator ii plac spectacolele din repertoriu cel
mai serios, acest lucru ii asigura de propriul sau nivel ridicat al valorilor morale.

Pentru decorator, teatrul este o arta plastica. Ei proclama ca decorul trebuie sa serveasca piesa
decoratorii cei mai originali sugereaza o confruntare intre text si o viziune plastica care
depaseste si pune in lumina imaginatia scriitorului. p. 18

Teatrul este ceea ce se petrece intre spectator si actor. Grotovski gaseste esenta teatrului in
corpul actorului. Actorul este cel care lucreaza in public cu corpul sau, oferindu-l in mod
public. Daca acest scorp se multumeste sa ne demonstreze doar ce este el, atunci el nu este
capabil sa realizeze un act total

Grotovski vorbeste despre doua tipuri de actori: actor sfant si actor curtezan

Actorul sfant se provoaca el insusi in public, ii provoaca pe ceilalti si prin exces, profanare si
sacrilegiu injurios se dezvaluie sie-si, smulgandu-si masca de toate zilele, el permite spectatorului sa
intreprinda un proces similar. Nu-si vinde corpul, ci-l sacrifica. . Este o tehnica inductiva. p. 21
Actorul curtezan isi creaza o metoda ce sta la baza imitatiei, el poseda un fond considerabil de
experienta, o acumulare de metode, de artificii si de trucuri. El poate face un numar limitat de
combinatii incercand sa atinga expresivitatea necesara. El foloseste o tehnica deductiva.

Eforturile noaste cotidiene tind sa ascunda adevarul despre noi insine... Trebuie sa ne daruim
in mod total, in toata intimitatea noastra dezbarata de artificii, cu incredere, cum ne daruim in
dragoste. = act total

In teatrul experimental al lui Grotovski se utilizeaza un tip de joc care, ca arta, este mai aprope
de sculptura decat de decat de pictura... sculptorul extrage ceea ce acopera forma care, ca atare,
exista deja in interiorul blocului de piatra, dezvaluind-o astfel in loc sa o construiasca (ca in
pictura).

ne intereseaza spectatotul care doreste cu adevarat, prin confruntarea cu spectacolul, sa se

analizeze el insusi, spectatorul care nu se opreste la etajul elementar al integrarii fizice ci care se
angajeaza intr-un proces fara sfarsit de auto-dezvoltare, a carui neliniste nu este generala, ci
orientata spre cautarea adevarului asupra lui insusi si a misiunii sale in viata... acest lucru nu
depinde nici de originea sociala, nici de situatia financiara a spectatorului, nici chiar de
educatiea acestuia, ci doar de posibilitatea acestora de a se angrena intr-un proces creator de
cautare de sine.

Teatrul trebuie sa atace ceea ce am putea numi complexe ale societatii.

Spectacolul reprezinta o forma de piho-terapie sociala, in vreme ce pentru actor, el nu este o

terapie decat daca actorul se daruieste in intregime sarcinii sale

E mai bine sa te exprimi printr-o tacere sau printr-un semn cu ochii decat prin instructiuni;
daca unteti exigenti fata de colegii vostri, trebuie sa fiti de doua ori mai exigenti cu voi insiva.

Textul este o realitate artistica, daca acesta este suficient de vechi si contine o concentrare de
experiente umane, de reprezentatii, de iluzii, de mituri si de adevaruri care sunt inca actuale
astazi pentru noi acesta devine un mesaj pe care il primim de la generatiile anterioare

Teatrul este un act nascut din reactiile si impulsurile umane, din contactul intre persoane. Este
in acelasi timp un act biologic si spiritual.

Arta este o experienta pe care o facem asupra nostra insine cand ne deschidem fata de ceilalti,
cand ne confruntam cu ei pentru a ne intelege noi insine nu in sensul stiintific de re-creatie a
contextului unei epoci istorice, ci in sensul elementar uman.

Recuzita ca orchestratie dinamica : Fiecare obiect trebuie sa contribuie la producerea nu a unui

sens, ci la dinamica piesei.

Artaud: Teatrul este un act ce se savarseste aici si acum in organismele actorilor, in fata altor
oameni. Realitatea teatrala este instantanee, nu o ilustrare a vietii, ci ceva aproape de viata prin
analogie... Teatrul trebuie sa fie o arta creatoare in sine, si nu sa reproduca ce a facut literatura

Antrenamentul actorului cuprinde exercitii fizice, exercitii plastice, exercitii de voce, de

respiratie etc.

Exercitiul serveste cercetarea

Actorul nu trebuie sa-si invete niciodata rolul cu voce tare (conduce la o pietrificare a
interpretarii). De asemenea, nu trebuie sa-si recite rolul in viata de toate zilele, pentru a se
distra, nici sa se amuze cu recuzita spectacolului. Este o lipsa de respect pentru propria arta ce
conduce la o banalizare, fara sa-si dea seama.

Grotovski si-a fundamentat estetica teatrului sarac pe centralizarea relatiei actor-spectator ce

reclama marturisirea ordonata si increderea impartasita. El insista asupra acestei exigente
paritare caci marturisirea nu se poate implini decat in contextul increderii. Increderea intr-un
partener sigur si intr-un spectacol deschis. De aceea corpul trebuie plasat in intimitatea sa.
Grotovski a aparat teatrul ca proximitate fizica. Si efortul sau consta in a depasi pervesiunea
prostitutiei si pentru a accede la intensitatea pasiunii.