Ai gestionat stresul, ai gestionat boala

Acesta este titlul unui articol din USA Today si ofera

ca informatii, studii mai mult decat interesante,
subiectul de cercetare al multor universitati de
prestigiu. Ele ajung la aceleasi concluzii: stresul este
la baza tuturor afectiunilor.
Cei doi doctori pe care i-am citit de curand, Alexander
Loyd si Ben Johnson, in Codul vindecarii vorbesc
despre acest lucru si, avand in vedere ca sunt cativa oameni bolnavi
in jurul meu, dar si multi altii care citesc aceste randuri si vor sa
pastreze mintea sanatoasa intr-un corp sanatos, iata ce inseamna
stresul si mai ales ce efect are din punct de vedere al sanatatii
mentale si fi zice.
Ce este stresul mai exact? O factura de achitat, cearta cu un vecin,
lucruri care decurg altfel decat am planifi cat noi, este grija pentru
sanatatea noastra? Spuneti-i cum vreti si, da, oricare dintre cele de
mai sus pot fi stresante. Este insa o mare diferenta intre stresul de
circumstanta, pe care il numim adesea stres, si stresul fi ziologic, care
provoaca boala si stari de rau.
Stresul fi ziologic este, simplu spus, un sistem nervos dezechilibrat.
Partea cea mai mare a sistemului nervos poarta numele de sistem
nervos autonom (ANS). Autonom, adica automat si guverneaza 99%
din activitatile ce se petrec in organism, gen digestie, respiratie,
circulatia sangelui, inclusiv cresterea parului, adica lucruri la care nu
este nevoie sa ne gandim constient pentru ca ele sa se petreaca.
Acest sistem nervos autonom este format din doua parti si veti vedea
ca faptul ca intram in detalii de genul acesta fara a fi un site de
specialitate medicala, are sens. Deci, este format din doua parti:
sistem nervos parasimpatic, care raspunde de crestere, vindecare si
cuprinde cea mai mare parte a automatismelor despre care am vorbit.
De cealalta parte este sistemul nervos simpatic, care este proiectat sa
functioneze mult mai putin, avand totusi un rol foarte important in

starea de sanatate sau boala. L-am putea numi sistemul lupta sau
fugi. El este alarma de incendiu menita sa ne salveze vietile la un
moment dat. Cand ajungem in zona lupta sau fugi, multe lucruri se
pot intampla. Circulatia sangvina se schimba complet. Nu mai ajunge
la stomac pentru digestie si nici nu mai iriga lobii frontali pentru
stimularea gandirii creatoare. Nu mai ajunge nici la fi cat sau rinichi.
Sangele se duce masiv catre muschi, pentru ca organismul gandeste
ca trebuie sa lupte sau sa alerge mai tare decat ceea ce va ameninta
viata. Asa ca nu este nevoie sa va digerati mancarea din intestine, sa
va curatati fi catul de toxine, sa echilibrati electrolitii din rinichi sau
sa aveti gandire creatoare pentru ca, daca nu supravietuiti in
urmatoarele cateva minute, restul chiar nu conteaza. Insa, repet, toate
acestea se intampla automat.
Desi menite sa salveze viata, daca se mentin indelungat printr-un
stres continuu, aceste schimbari ajung sa dauneze organelor, afectand
in special si in mod direct, sistemul imunitar. Asta se petrece la nivel
de organ. Sa vorbim putin despre ce se intampla la nivel celular. Am o
prietena buna, cu doctorat in medicina nutritiei si terapeut natoropat.
Ea nu intelegea de ce oamenilor nu le mergea bine sau de ce nu se
vindecau, desi le administra elementele nutritive, vitaminele si
mineralele adecvate. Ceea ce nu intelegea ea in totalitate era efectul
stresului la nivel celular. In marina militara, cand o nava este atacata,
tot ceea ce inseamna intretinere, reparatii si orice alta activitate
normala inceteaza. Chiar si cand echipajul trebuie sa doarma sau sa
manance, posturile de lupta trebuie asigurate cu personal. Cand
alarma de incendiu (sistemul nervos simpatic) se declanseaza,
celulele noastre isi inceteaza cresterea, vindecarea si intretinerea
normala. De ce se intampla acest lucru? Alarma de incendiu se
declanseaza doar in caz de urgenta, iar aceste activitati pot astepta
cateva minute, cat fugim sau luptam sa ne salvam viata. Celulele se
inchid efectiv asa cum nava isi inchide hublourile in timpul atacului.
Nimic nu intra, nimic nu iese. In mod similar, celulele noastre nu
primesc hrana, oxigen, minerale, acizi grasi esentiali si nici nu pot
scapa de deseuri, toxine cat timp se afl a sub stres. Totul se opreste
cu exceptia celor necesare supravietuirii. In acest fel, in celula se
creeaza un mediu care este toxic. De fapt, Dr. Bruce Lipton
(Universitatea Stanford) spune ca acesta este felul in care capatam

boli genetice. Privind si partea optimista a problemei, vom spune ca

aceeasi cercetare de la Universitatea Stanford, a constatat ca acele
celule care erau deschise, in crestere si functionau in modul
vindecare, erau practic imune la boala. Sa repet, caci este cea mai
importanta afi rmatie pe care am auzit-o in lumea medicala in ultima
vreme:
O celula in crestere, care functioneaza in modul vindecare, este
imuna la boala.
Doctorita Doris Rapp este considerata de multi drept cea mai buna
specialista in alergologie din lume. A scris multe carti, in special pe
tema alergiilor la copii. Dr. Rapp a elaborat o teorie pe care a
denumit-o paharul de stres, conform careia toti avem un recipient
intern, care reprezinta cantitatea de stres pe care o putem suporta
inainte de a claca. Cate vreme paharul nu este plin, mai putem face
fata unor noi agenti de stres, chiar cu succes, asa incat sa nu ne
afecteze.
In momentul in care se da alarma, de la creier pleaca direct un
semnal catre sistemul imunitar, transmitand mesajul inchide,
opreste.
Astfel, la nivel celular se schimba prioritatile, iar celulele sunt
inchise, si nivelul lor energetic este foarte scazut. Nivelul scazut de
energie reprezinta cauza bolilor. Daca in aceasta situatie de nivel
energetic scazut medicii administreaza medicamente, antibiotice de
exemplu, substante chimice nerecunoscute la nivel celular (nefi ind
organice), sunt un stres in plus pentru ele.
O celula are nevoie de oxigen, glucoza (combustibil), dar si de a
elimina toxinele. Daca procesul este oprit, o veriga din lant a cedat.
Cand apare semnalul lupta sau fugi? In caz de pericol, bineinteles. Insa
pericolul poate fi judecat de constient (care ocupa 10% din rationamentele pe
care le facem) sau de subconstient, adica acel spatiu vast, la care nu avem acces
cu rationalul. Informatia acumulata pe parcursul anilor, care pare uitata, dar
este bine inregistrata si cu care creierul nostru poate face legaturi, poate stabili
asemanari, scheme logice si mai putin logice, subconstientul ia adesea decizii.
Codul vindecarii sterge acele legaturi nesanatoase si nebenefi ce pe
care subconstientul le face cu situatiile actuale, lasand loc

rationalului in a face judecatile. Adica fara momente de lupta si

fugi nenecesare.