1.

APLICAREA LEGII CIVILE IN TIMP

Un act normativ se aplica pe o perioada cuprinsa intre data intrarii in vigoare si data iesirii
din vigoare.
Pentru dreptul civil, doua sunt principiile care guverneaza aplicarea legii civile in timp si
anume:
1. PRINCIPIUL NERETROACTIVITATII LEGII CIVILE NOI este acea regula de
drept, potrivit careia, o lege civila se aplica numai situatiilor care se ivesc in practica
dupa intrarea ei in vigoare, neputandu-se aplica faptelor sau actelor juridice petrecute
anterior.
2. PRINCIPIUL APLICARII IMEDIATE A LEGII CIVILE NOI este regula de drept,
potrivit careia, de indata ce a fost adoptata, legea civila noua se aplica tuturor situatiilor
aparute dupa intrarea ei in vigoare.
EXCEPTIILE de la cele doua principii ale aplicarii legii civile in timp sunt:
1. RETROACTIVITATEA LEGII CIVILE NOI care inseamna aplicarea legii civile noi la
situatii juridice anterioare intrarii ei in vigoare
2. ULTRAACTIVITATEA LEGII CIVILE VECHI reprezinta exceptia de la principiul
aplicarii imediate a legii noi si consta intr-o limitare, vremelnica, a aplicarii legii noi,
legea veche urmand sa se aplice, cu titlu tranzitoriu, situatiilor juridice in curs la
momentul intrarii in vigoare a noii legi, aplicarea acestei legi fiind amanata pana la
consumarea respectivelor situatii juridice.

2.NOTIUNEA SI CLASIFICAREA DREPTURILOR SUBIECTIVE CIVILE

Dreptul subiectiv civil poate fi definit ca fiind posibilitatea juridica a titularului unui drept
de a desfasura,in limitele legii, o anumita conduita, in virtutea careia poate pretinde persoanei
obligate sa aiba o comportare corespunzatoarea, ce poate fi impusa, in caz de necesitate, prin
forta coercitiva a statului.
Clasificarea drepturilor subiective civile
Principalele criterii de clasificare sunt urmatoarele:
a) In functie de opozabilitatea lor, drepturile subiective civile sunt:
- absolute
- relative
b) In functie de natura continutului lor, drepturile subiective civile se impart in:
- patrimoniala
- nepatrimoniale

Drepturile subiective patrimoniale se subdivid in:

- drepturi subiective reale
- drepturi subiective de creanta
Drepturile subiective nepatrimoniale se subdivid in:
- drepturi care privesc existenta si integritatatea persoanei
- drepturi care privesc identificarea persoanelor
- drepturi ce decurg din creatia intelectuala
c) Dupa corelatia dintre ele, drepturile subiective civile se impart in:
- principale
- accesorii
d) In functie de gradul de certitudine conferit titularilor lor, drepturile subiective civile se
impart in:
- pure si simple
- afectate de modalitati
Drepturi subiective civile absolute si relative
Dreptul subiectiv civil absolut este acel drept in virtutea caruia titularul sau poate avea o
anumita conduita, fara a face apel la altcineva pentru a si-l exercita.
Sunt absolute drepturile personal nepatrimoniale si drepturile reale.
Drepturile absolute prezinta urmatoarele caracteristici:
- dreptul absolut este opozabil tuturor erga omnes in sensul ca tuturor subiectelor de
drept civile le revine obligatia de a nu-l incalca
Dreptul subiectiv civil relativ este acel drept in virtutea caruia titularul poate pretinde
subiectului pasiv o conduita determinata, fara de care dreptul nu se poate realiza.
Categoria drepturilor subiective civile relative include toate drepturile de creanta.
Drepturile relative prezinta urmatoarele caracteristici:
- este opozabil numai subiectului pasiv determinat
Drepturi subiective civile patrimoniale si nepatrimoniale
Dreptul patrimonial este dreptul subiectiv civil al carui continut poate fi evaluabil in bani.
Totalitatea drepturilor patrimoniale, precum si a obligatiilor ce pot fi evaluate in bani si
apartin unei persoane, alcatuiesc patrimoniul acesteia.
Drepturile patrimoniale se impart, la randul lor, in:
1. Dreptul real este acel drept patrimonial in virtutea caruia titularul sau isi poate exercita
prerogativele asupra unui bun, in mod direct si nemijlocit, fara concursul altei persoane.
2. Dreptul de creanta este acel drept patrimonial in temeiul caruia subiectul activ numit
creditor, poate pretinde subiectului pasiv numit debitor, ca acesta sa dea, sa faca sau sa nu

faca ceva, respectiv sa indeplineasca o obligatie corelativa prin executarea careia se

realizeaza dreptul creditorului.
Drepturi subiective civile principale si accesorii
Dreptul principal este dreptul subiectiv civil care are o existenta de sine statatoare, soarta sa
nedepinzand de vreun alt drept.
Dreptul accesoriu este dreptul subiectiv civil a carui soarta juridica depinde de existenta
altui drept subiectiv civil, cu rolul de drept principal.
Drepturile reale principale se clasifica in:
dreptul de proprietate publica sunt titulari ai dreptului de proprietate publica statul si
unitatile administrativ-teritoriale.
dreptul de proprietate privata pot fi titulari ai dreptului de proprietate privata:
persoanele fizice, persoanele juridice, inclusiv statul si unitatile administrativ-teritoriale.
Sunt astfel de drepturi:
dreptul de superficie
dreptul de uzufruct
dreptul de uz
dreptul de abitatie
dreptul de servitute
dreptul de administrare
dreptul de concesiune
dreptul de folosinta
Drepturile reale accesorii sunt:
dreptul de ipoteca
dreptul de gaj
privilegiul
dreptul de retentie
Drepturile subiective civile pure si simple si drepturile afectate de modalitati
Drepturile subiective civile pure si simple sunt cele care confera o deplica certitudine
titularilor lor, intrucat nici existenta si nici exercitarea lor nu depinde de vreo imprejurare
viitoare.
Drepturile subiective civile afectate de modalitati sunt drepturi a caror existenta ori
exercitare depinde de o imprejurare viitoare, certa sau incerta.

3.NOTIUNEA SI CLASIFICAREA OBLIGATIILOR CIVILE

Obligatia civila este indatorirea subiectului pasiv al raportului juridic civil de a avea o
anumita conduita, corespunzatoare dreptului subiectiv corelativ, conduita care poate consta in a
da, a face ori a nu face ceva si care, la nevoie, poate fi impusa prin forta coercitiva a statului.
Clasificarea obligatiilor civile
A.Clasificarea obligatiilor in functie de obiectul lor:
a) Obligatii de a da, a face si a nu face:
obligatia de a da inseamna indatorirea debitorului de a constitui sau a transmite un
drept real asupra unui bun
obligatia de a face este indatorirea ce revine subiectului pasiv de a efectua o lucrare, a
presta un serviciu ori de a preda un lucru
obligatia de a nu face consta intr-o abitatie la care este indatorat debitorul, de la ceva
ce ar fi putut sa faca in lipsa obligatiei asumate
b) Obligatii pozitive si obligatii negative:
obligatiile pozitive sunt acelea care constau in a da si a face
obligatiile negative sunt acelea care constau in a nu face
c) Obligatii de rezultat si obligatii de mijloace:
obligatiile de rezultat sunt acele indatoriri ce revin debitorului fata de creditorul unui
raport obligational, de a desfasura o anumita activitate cu scopul de a obtine un rezultat
bine stabilit
obligatiile de mijloace sunt acele indatoriri ce revin debitorului fata de creditorul unui
raport obligational, de a depune toate mijloacele necesare pentru atingerea rezultatului
promis
B.Clasificarea obligatiilor dupa opozabilitatea lor:
obligatia obisnuita este indatorirea ce revine debitorului fata de care s-a nascut
obligatiile opozabile tertilor se caracterizeaza prin aceea ca sunt atat de strans legate
de posesia unui lucru, incat creditorul nu poate obtine satisfacerea dreptului sau decat
daca posesorul actual al lucrului va fi obligat sa respecte acest drept.
obligatiile reale constau in indatorirea ce revine celui ce detine un bun in considerarea
importantei deosebite a bunului respectiv pentru societate.

C.Clasificarea obligatiilor in functie de sanctiune:

 obligatii perfecte sunt acelea a caror executare este asigurata in cazul in care debitorul
nu le aduce la indeplinire de bunavoie printr-o actiune in justitie si obtinerea unui titlu
executoriu ce poate fi pus in executarea silita
obligatia imperfecta este acea obligatie a carei executare nu se poate obtine pe cale
silita, dar odata executata, de bunavoie, debitorul nu mai are posibilitatea sa ceara
restituirea prestatiei.

4.NOTIUNEA DE BUN SI CLASIFICAREA LOR

Prin bun intelegem o valoare economica susceptibila de a face o trebuinta omului, dar si
susceptibila de apropiere sub forma de drept patrimonial.
Clasificarea bunurilor
1.In functie de natura lor si calificarea data de lege:
bunuri mobile:
bunuri mobile prin natura lor acele bunuri ce se pot deplasa dintr-un loc in altul
fie prin forta proprie, fie printr-o forta exterioara
bunuri mobile prin determinarea legii este formata din bunuri in realitate
incorporale
bunuri mobile prin anticipatie bunurile ce intra in aceasta categorie sunt imobile
prin natura lor, dar care sunt vazute de partile unui act juridic ca fiind mobile
bunuri imobile:
imobile prin natura lor fac parte din aceasta categorie terenurile si constructiile si
tot ce se tine prin radacini de pamant, cum sunt fructele neculese
imobile prin destinatie sunt mobile prin natura lor, dar carora proprietarul le da o
anumita destinatie prin care dobandesc regim juridic de imobil
imobile prin determinarea legii intra bunuri incorporale si anume drepturile reale
imobiliare
2.Dupa regimul circulatiei lor juridice:
bunuri aflate in circuitul civil acele bunuri care pot fi dobandite ori instrainate prin
act juridic. Fac parte din aceasta categorie: bunuri care pot circula liber si bunuri care pot
fi dobandite ori instrainate conditional
bunuri scoase din circuitul civil bunuri inalienabile

3.Dupa modul in care sunt determinate:

 bunuri res certa bunuri care, potrivit naturii lor sau vointei exprimate de parti in actul
juridic, se individualizeaza prin insusiri proprii
bunuri res genera bunuri care se individualizeaza prin insusirile speciei ori categoriei
din care fac parte, iar individualizarea se face prin cantarire, masurare, numarare.
4.Dupa cum pot fi sau nu impartite fara sa li se schimbe destinatia:
bunuri divizibile cele care pot fi fractionate, fara sa li se schimbe destinatia
bunuri indivizibile cele care nu pot fi fractionate sau daca le fractionezi li s-a schimbat
destinatia
5.Dupa cum pot fi sau nu inlocuite in executarea unei obligatii civile:
bunuri fungibile care pot fi inlocuite unul cu altul in executarea unei obligatii civile,
fara sa afecteze valabilitatea platii
bunuri nefungibile care nu pot fi inlocuite unul cu altul in executarea unei obligatii
6.Dupa cum folosirea lor implica ori nu consumarea ori instrainarea lor:
bunuri consumptibile sunt acele bunuri care nu pot fi folosite fara ca prima lor
intrebuintare sa nu implice consumarea substantei ori instrainarea lor
bunuri neconsumptibile sunt acele bunuri care pot fi folosite in mod repetat, fara ca
prin aceasta sa se consume substanta lor sau sa fie implicata instrainarea
7.Dupa cum sunt sau nu producatoare de bunuri:
bun frugifer acel bun care poate produce periodic, fara consumarea substantei sale,
alte bunuri ori produse, numite fructe
bun nefrugifer bunul care nu are insusirea de a da nastere, periodic, la produse fara
consumarea substantei sale
8.Dupa corelatia dintre ele:
bun principal bun care poate fi folosit independent de alt bun
bun accesoriu bun care a fost destinat in mod stabil si exclusiv intrebuintarii
economice a altui bun si ramane accesoriu atat timp cat satisface aceasta utilizare.
9.Dupa modul lor de percepere:
bun corporal bun care are o existenta materiala, fiind usor perceptibil simturilor
omului
bun incorporal valoarea economica ce are o existenta ideala abstracta, putand fi
perceputa cu ochii mintii!
10.Dupa cum sunt sau nu supuse urmaririi si executarii silite pentru plata unei datorii:

 bunuri sesizabile bunuri care sunt susceptibile de a forma obiectul urmaririi si

executarii silite a debitorului
bunuri insesizabile bunuri care nu pot fi urmarite silit pentru plata unei datorii a
debitorului.

5.NOTIUNEA SI CLASIFICAREA ACTELOR JURIDICE CIVILE

Actul juridic civil reprezinta manifestarea de vointa facuta cu intentia de a produce efecte
juridice, respectiv, de a naste, modifica ori stinge un raport juridic civil.
Clasificarea actelor juridice civile
1.Dupa numarul partilor:
unilateral acel act care consta in manifestarea de vointa a unei singure parti
bilateral acel act care necesita acordul de vointa a doua parti
multilateral acel act care implica acordul de vointa ce provine de la trei sau mai multe
parti
2.Dupa scopul urmarit la incheierea lor:
actul juridic cu titlu oneros este acela prin care fiecare parte urmareste sa isi procure
un avantaj in schimbul obligatiilor asumate
actul juridic cu titlu gratuit este acela prin care una din parti urmareste sa procure
celeilalte parti un beneficiu, fara a obtine in schimb vreun avantaj
3.Dupa efectul lor:
constitutive acele acte care dau nastere la un drept subiectiv civil care n-a existat
anterior si care se stabileste la data incheierii actului juridic
translative acele acte care au ca efect stramutarea unui drept dintr-un patrimoniu in alt
patrimoniu
declarative acele acte care au ca efect consolidarea ori definitivarea unui drept
subiectiv care a existat anterior incheierii actului
4.Dupa importanta lor:
act de conservare acela prin care se urmareste preintampinarea pierderii unui drept
subiectiv civil
act de administrare acela prin care se realizeaza o normala punere in valoare a unui
bun ori a unui patrimoniu

 act de dispozitie acela care are ca rezultat iesirea unui drept sau bun din patrimoniu sau
grevarea sa cu o sarcina reala
5.Dupa continutul lor:
patrimoniale acelea care au un continut evaluabil in bani
nepatrimoniale acelea care au un continut neevaluabil in bani
6.Dupa modul de incheiere:
consensual acela care se incheie sau ia nastere prin simpla manifestare de vointa a
partii sau partilor fara nicio alta formalitate
solemn acela la a carui incheiere simpla manifestare de vointa este insuficienta, legea
cerand ca vointa sa imbrace o anumita forma speciala
real acela care nu se poate incheia decat daca manifestarea de vointa este insotita de
predarea bunului
7.Dupa momentul producerii efectelor:
actele intre vii reprezinta marea majoritate a actelor juridice civile, acestea fiind facute
pentru ca efectele lor sa se produca in timpul vietii subiectelor de drept care le incheie
actul pentru cauza de moarte este actul juridic civil de a carui esenta este faptul ca
nu-si produce efectele decat la moartea autorului
8.Dupa rolul vointei partilor in stabilirea continutului lor:
este act subiectiv acel act juridic al carui continut este determinat prin vointa autorului
este act-conditie acel act juridic la a carui incheiere patile isi exprima vointa doar in
privinta nasterii actului
9.Dupa legatura lor cu modalitatea:
este pur si simplu actul juridic civil care nu cuprinde o modalitate: termen, conditie ori
sarcina
este afectat de modalitati actul juridic civil care cuprinde o modalitate
10.Dupa raportul dintre ele:
principal actul juridic civil care are o existenta de sine statatoare, soarta actului
nedepinzand de soarta altui act juridic
accesoriu acel act juridic a carui soarta juridica depinde de soarta altui act juridic
principal

11.Dupa legatura cu cauza:

cauzal acel act juridic a carui valabilitate implica analiza cauzei ori scopului sau
abstract actul juridic civil care este detasat de elementul cauza, valabilitatea sa
neimplicand analiza acestui element
12.Dupa modalitatea incheierii lor:
strict personal actul juridic civil care nu poate fi facut decat personal fara a putea fi
incheiat prin reprezentare
acte incheiate prin reprezentare
13.Dupa reglementarea si denumirea lor legala:
numit actul juridic civil care are o denumire stabilita de legea civila, precum si o
reglementare proprie
nenumit actul juridic civil care nu se bucura de o reglementare si o denumire proprie
14.Dupa modul lor de executare:
cu executare dintr-o data actul juridic a carui executare presupune o singura prestatie
din partea debitorului
cu executare succesiva acel act a carui executare presupune mai multe prestatii
esalonate in timp

6.CONDITIILE DE VALABILITATE ALE CONSIMTAMANTULUI

1.Consimtamantul sa fie exprimat in cunostinta de cauza, respectiv, sa provina de la o
persoana cu discernamant.
- persoana care il incheie trebuie sa aiba puterea de a aprecia, de a discerne aceste efecte, sa le
doreasca, sens in care persoana trebuie sa aiba discernamant, pentru a delibera in cunostinta de
cauza.
2.Consimtamantul sa fie serios, adica sa fie exprimat cu intentia de a produce efecte
juridice.
- prin aceasta conditie se intelege faptul ca manifestarea de vointa trebuie facuta de autorul ei,
cu intentia de a se obliga juridiceste, adica cu intentia de a da nastere, modifica ori stinge un
raport juridic civil concret.
3.Consimtamantul trebuie sa fie exteriorizat.
- vointa interna produce efecte juridice numai daca este exteriorizata, adica facuta cunoscuta
catre altii.
4.Consimtamantul trebuie sa nu fie alterat printr-un viciu de consimtamant.

- manifestarea de vointa a partilor, pentru a produce efecte juridice, trebuie nu numai sa emane
de la o persoana capabila si constienta, dar se cere ca aceasta manifestare de vointa sa fie libera,
neinfluentata, nealterata de anumite vicii, numite vicii de consimtamant

7.EROAREA CA VICIU DE CONSIMTAMANT

Eroarea este falsa reprezentare a realitatii la incheierea unui act juridic civil.
Clasificare:
1.In functie de consecintele pe care le produce:
esentiala
neesentiala
2.In functie de natura realitatii fals reprezentate:
de fapt
de drept
de calcul
de comunicare
de transmitere
3.In functie de culpa subiectului de drept:
scuzabila
nescuzabila
4.In functie de asumarea riscului erorii:
asumata
neasumata

8.VIOLENTA CA VICIU DE CONSIMTAMANT

Violenta este amenintarea unei persoane cu un rau de natura sa-i insufle o temere, ce o
determina sa incheie un act juridic, pe care altfel nu l-ar fi incheiat.
Clasificare:
1.Dupa natura raului:
fizica
morala
2.Dupa caracterul amenintarii:
legitima
nelegitima

Structura violentei:
- un element obiectiv care consta in amenintarea cu un rau
- un element subiectiv care consta in insuflarea unei temeri persoanei amenintate
Conditii:
- temerea insuflata sa fie determinata
- amenintarea sa fie nelegitima
- amenintarea sa provina de la cealalta parte sau de la un tert

9.FORMA ACTULUI JURIDIC CIVIL AD VALIDITATEM

Prin forma ceruta a actului juridic civil ad validitatem se intelege acea conditie de validitate,
esentiala si speciala, care consta in necesitatea indeplinirii formalitatilor prestabilite de lege, in
lipsa carora actul juridic nu s-ar putea naste in mod valabil.
Caracterele juridice:
a) este un element constitutiv esential al actului juridic, in lipsa caruia intervine nulitatea
absoluta a actului juridic in cauza
b) este incompatibila cu manifestarea tacita a vointei este manifestarea expresa a vointei
c) forma solemna este exclusiva partile sunt obligate sa adopte forma autentica ceruta de
lege
Conditiile:
intregul continut al actului juridic trebuie sa imbrace forma ceruta
actul aflat in interdependenta cu actul solemn trebuie sa imbrace si el forma speciala
uneori, actul care determina ineficacitatea actului solemn trebuie sa imbrace si el forma
solemna
actul juridic prin care se modifica un act solemn trebuie sa imbrace si el forma solemna
Aplicatii ale formei ad validitatem:
conventia matrimoniala
testamentul
contractul de donatie
contractul de arendare
contractul de intretinere
contractul de voluntariat

10.FORMA ACTULUI JURIDIC CIVIL AD PROBATIONEM

Prin forma ceruta pentru probarea actului juridic civil se intelege acea conditie impusa de
lege sau de parti, care consta in intocmirea unui inscris care sa probeze actul juridic civil.
Caracteristicile:
este obligatorie
nerespectarea ei atrage sanctiunea inadmisibilitatii probarii actului cu alt mijloc de proba
Aplicatii ale formei ad probationem:
contractul de comision
contractul de consignatie
contractul de sponsorizare
contractul de inchiriere a locuintelor

11.PRINCIPIUL FORTEI OBLIGATORII

Contractul valabil incheiat are putere de lege intre partile contractante.
Ce a vrut legiuitorul sa spuna, este ca odata incheiat un contract cu respectarea legii, acel
contract este obligatoriu pentru parti, asa cum este si legea insasi.
Evident ca actul juridic legal incheiat are forta obligatorie nu numai pentru parti, ci si pentru
instanta judecatoreasca investita cu solutionarea unui eventual litigiu, fiind obligata sa
interpreteze clauzele acestuia in functie de vointa partilor si sa asigure executarea lui fara a
opera modificari, sau sa refuze aplicarea lor intre parti, fara nici un motiv.
In situatia in care contractul este legal facut si una dintre parti nu-l respecta, acesta poate fi
adus la indeplinire prin forta coercitiva a statului, asa cum se asigura respectarea unei legi.
Exceptiile de la acest principiu sunt acele situatii in care efectele actului juridic civil nu se
produc asa cum au dorit partile, ci independent de vointa partilor sau, dupa caz, a partii, aceste
efecte sunt ori mai restranse ori mai extinse, decat cele stabilite initial.
1) Drept cazuri de restrangere a fortei obligatorii avem:
incetarea de drept a contractului de locatiune daca bunul ce formeaza obiect al
contractului juridic este distrus in intregime sau nu mai poate fi folosit potrivit
destinatiei stabilite
incetarea contractului de mandat din cauza mortii, incapacitatii sau falimentului
mandatului ori mandatarului
2) In categoria cazurilor de extindere a fortei obligatorii includem:
prelungirea efectelor actului juridic, prin efectul legii, peste termenul convenit de
parti
prelungire efectelor actului cu executare succesiva

12.PRINCIPIUL IREVOCABILITATII ACTULUI JURIDIC CIVIL

Contractul se modifica sau inceteaza numai prin acordul partilor ori din cauze autorizate de
lege.
Exceptii de la irevocabilitate in categoria actelor bilaterale si multilaterale:
revocarea donatiei intre soti este posibila numai in timpul casatoriei
denuntarea contractului de locatiune, de oricare dintre parti, cu conditia notificarii
prealabile intr-un termen stabilit de lege sau in lipsa, de uzante
denuntarea de catre chirias a contractului de inchiriere a locuintei pe durata determinata
inainte de implinirea termenului stabilit, cu conditia notificarii prealabile intr-un termen
de cel putin 60 de zile.

13.PRINCIPIUL RELATIVITATII EFECTELOR ACTULUI JURIDIC CIVIL

Contractul produce efecte numai intre parti, daca prin lege nu se prevede altfel.
Continutul acestui principiu este fidel exprimat in adagiul un act incheiat intre anumite
persoane nici nu avantajeaza si nici nu este vatamator pentru altcineva.
Principiul relativitatii inseamna ca actul juridic civil bilateral da nastere la drepturi si
obligatii numai pentru partile lui, iar actul unilateral obliga doar pe autorul acestuia.

14.CAUZELE DE NULITATE ABSOLUTA

lipsa totala a consimtamantului

nevalabilitatea obiectului actului juridic civil
nevalabilitatea cauzei actului juridic civil
nerespectarea formei actului juridic cerute ad validitatem
nerespectarea dreptului de preemtiune in cazurile expres prevazute de lege

15.CAUZELE DE NULITATE RELATIVA

lipsa discernamantului la momentul incheierii actului juridic civil

dolul ca viciu de consimtamant
violenta ca viciu de consimtamant
leziunea ca viciu de consimtamant
lipsa cauzei actului juridic civil

16.COMPARATIE DE REGIM JURIDIC INTRE NULITATEA ABSOLUTA

SI NULITATEA RELATIVA

a) daca nulitatea absoluta poate fi invocata de oricine are interes, de instanta din oficiu sau
de alte organe abilitate de lege, nulitatea relativa poate fi invocata numai de persoana al
carei interes a fost nesocotit la incheierea actului juridic
b) daca nulitatea absoluta este imprescriptibila, indiferent daca se invoca pe cale de actiune
sau pe cale de exceptiune, nulitatea relativa este prescriptibila daca se invoca pe cale de
actiune si imprescriptibila daca se invoca pe cale de exceptie
c) daca nulitatea absoluta nu poate fi acoperita prin confirmare, nulitatea relativa poate fi
confirmata, expres sau tacit

17.EFECTELE NULITATII
Prin efectele nulitatii actului juridic civil intelegem consecintele juridice ale aplicarii
sanctiunii nulitatii.
In esenta, efectul nulitatii consta in desfiintarea raportului juridic nascut in temeiul actului
ori clauzei anulate si, prin aceasta, restabilirea legalitatii.
Principii:
1. principiul retroactivitatii consta in faptul ca efectele nulitatii se produc din momentul
incheierii actului juridic
Exceptii:
cazul casatoriei putative
cazul copiilor dintr-o casatorie anulata
cazul declararii nulitatii persoanei juridice
2. principiul repunerii in situatia anterioara prin restituirea prestatiilor efectuate in baza
actului anulat.
Exceptii:
cazul posesorului
cazul celui lipsit de capacitatea de exercitiu sau cu capacitatea de exercitiu
restransa
3. principiul potrivit caruia anularea actului initial atrage desfiintarea actului subsecvent
Exceptii:
cazul actelor de conservare si de administrare a bunului
cazul posesorului de buna credinta care a dobandit un bun mobil
cazul unor contracte cu executare succesiva