GENEZA UNIVERSITILOR MEDIEVALE

1. Originile universitilor
Secolele al XII-lea i al XIII-lea nu au marcat doar o Renatere la nivelul culturii i al tiinei,
ci i o nnoire a instituiilor, cu precdere a celor destinate unor forme de nvmnt superior
(studium generale). Grandiosul fenomen spiritual a nceput cu colile din preajma mnstirilor
sau a catedralelor i s-a ncheiat cu primele universiti. n secolul al XII-lea, se poate sesiza un
uria influx de cunoatere, dinspre civilizaia islamic spre Europa Occidental, prin intermediul
mai multor filiere, cum ar fi: statele cretine cruciate din Orientul Apropiat, Sicilia, sudul Italiei
i, n principal, studenii arabi din Spania. Pe de alt parte, nc pe la anul 1100 coala nsoea
profesorul. Dup anul 1200, profesorul urma coala, adic universitatea i prestigiul acesteia.
La sfritul secolului al XI-lea, nvmntul de nalt inut se confunda cu cele apte arte
liberale ( septem artes liberales) tradiionale. Aceste discipline, specifice nceputurilor
nvmntului medieval, prin excelen monahal, fuseser canonizate i standardizate de
Martianus Capella, nc din veacul al V-lea. Renaterea secolului al XII-lea (C.H.Haskins) a
completat trivium-ul i quadrivium-ul cu noua logic,matematic i astronomie. A generat
faculti de drept, medicin, teologiei, n final, filosofie. Prin urmare, universitile s-au
cristalizat, n modfiresc, o dat cu expansiunea cunoaterii. Revoluia intelectual i
ceainstituional au progresat ntr-o armonioas sincronizare.
Pe lng faptul c a generat universitile, secolul al XII-lea a statuat forma de organizare i
funcionare a acestora pentru vremurile care au urmat. Universitile nu au nsemnat resurecia
unui model ancestral.Lumea greco-roman nu a cunoscut universiti, n sensul modern
alcuvntului. A dispus, e drept, de un nvmnt urban de excepie, de un remarcabil proces de
instruire n domeniul dreptului, al retoricii i al filosofiei, dar acest sistem de educaie nu a fost
organizat pe faculti,colegii sau naiuni i nu a cunoscut nici mecanismul unor programe
didactice riguroase i al unor grade academice. Universitile medievalesunt, n consecin,
instituii insolite, tipic europene, contribuii specificeale secolului al XII-lea la civilizaia
universal. De aceea, cei care auanalizat veacul respectiv vorbesc, n plan spiritual, de o
Renatere.
2. Primele universiti medievale europene
Antecesoarele primelor universiti au fost colile de pe lng mnstiri i catedrale, ntemeiate
i reorganizate prin stipulaiile legislaiei carolingiene. Cele apte arte liberale, care urmau s fie
nsuite n cadrul colilor monastice, au constituit un ideal, deseori intangibil. colile de la
Monte Cassino i Bec, centre de erudiie notorii, au fost cteva dintre strlucitele excepii ale
vremii. De fapt, n secolul alXII-lea, mnstirile intr n declin i se transform n sedii culturaledu-cative derizorii, de un prestigiu ndoielnic.
n schimb catedralele ctig n importan, pe parcursul aceluiai secol, prin dinamizarea
activitii din colile care funcionau n incinta lor.Cele mai importante coli din preajma
catedralelor se profileaz acum n nordul Franei. Unele, precum cele de la Reims i Chartres,
ating apogeul n aceast epoc, iar altele, precum cele de la Laon i Tours, dobndesc numai un
prestigiu efemer. Doar colile de pe lng catedralele din Paris i Orlans ajung s se transforme
n universiti.

La Paris, universitatea obine, printr-o bul papal, din 1213,contracararea autoritii cancelarului
episcopal. n 1215, cardinalul Robertde Couron, legat papal, i confer primele statute oficiale,
dar abia n urma grevelor sngeroase din 1229-1231 i la intervenia papei Grigore al IX-leai
este recunoscut autonomia de ctre regele Ludovic al IX-lea cel Sfnt ise sustrage definitiv de
sub jurisdicia episcopului.
Obscur i relativ inexplicabil este apariia, la Oxford, a primei universiti de pe teritoriul
Angliei. Experii consider c e vorba de o evoluia accidental. Localitatea nu beneficia nici de
resurse intelectuale remarcabile i nici de o eventual catedral. Pentru a deveni centre de
nvmnt universitar, preau mai adecvate, la ora respectiv, Londra,York, Winchester sau
Canterbury. Cu toate acestea, profitnd, se pare, de un grup masiv de studeni englezi, rechemai,
n anul 1167, de la Paris,coala de la Oxford se transform n universitate. Cealalt universitate
istoric englez, Cambridge, e ntemeiat, la nceputul secolului al XIII-lea(1209), de un grup de
studeni i profesori din Oxford, care migreaz, nsemn de protest fa de nclcarea autonomiei
universitare de ctre autoritile locale, spre orelul din vecintate.
Tot att de complicat i de insolit este geneza universitilor din spaiul mediteranean.
ntemeiat, probabil, la sfritul secolului al XI-lea,de o corporaie studeneasc, universitatea
medieval din Bologna este oconsecin a renaterii dreptului roman, pe de o parte, iar pe de alta,
a poziiei geografice ideale pe care o deinea oraul, situat la confluena drumurilor comerciale
din Peninsula Italic. Ca instituie de nvmntlegislativ a fost precedat de colile din Roma,
Pavia i Ravenna, care nu au avut ns ansa s evolueze, la ora respectiv, pn la rangul de
universitate. Prin secesiuni succesive sau prin migrarea unor profesori prestigioi din Bologna se
vor constitui, pe parcursul secolului al XIII-lea,n perimetrul Peninsulei Italice, i alte
universiti, la Padova, Modena,Vicenza i Neapole.
n Peninsula Iberic, primele universiti iau fiin cu concursul suveranilor Aragonului,
Castiliei, Lenului i Portugaliei. nceputul l face Alfonso al X-lea cel nelept, care, printr-o
chart privilegial, favorizeaz ntemeierea universitii din Salamanca (1254). n deceniile
urmtoare, seinstituie universiti la Valladolid (1250), Lrida (1300), Lisabona (1290) i
Coimbra. n sudul Franei, la Toulouse, prima instituie de nvmntsuperior se nfiineaz n
anul 1229, cu aportul papalitii, care inteniona s combat n regiune erezia valdens.
Mai trziu, n veacul al XIV-lea, se ntemeiaz o serie de universiti i n Europa Central, la
Praga (1347-1348), Cracovia (1364) i Viena(1365). Germania a fost una dintre ultimele ri
occidentale n care s-au constituit universiti medievale. Abia n anii 1385-1386, la iniiativa
electorului palatin, Ruprecht, se pun bazele universitii din Heidelberg.Cel mai prestigios
nvmnt medical se practic, n schimb, la coala medical din Salerno i la Montpellier, n
ciuda faptului c i alte universiti cu renume nglobau faculti de medicin.

Universitatea din Bologna

In primele secole ale evului mediu (V-XI), cultura este in declin, dupa disparitia treptata a
scolilor antice in Galia, Spania si Italia, in primele decenii ale sec. al VI-lea. In locul lor s-a
organizat, foarte lent, o retea de scoli ecleziastice (bisericesti), instalate pe langa catedrale si
manastiri, fondate si controlate de episcopi si abati. In aceasta perioada a evului mediu timpuriu,
Biserica si-a impus cvasimonopolul asupra invatamantului, disparand orice forma de scoala
laica.
Geneza intelectualului medieval se plaseaza in sec. al XII-lea in contextul renasterii
urbane europene. Bologna (Italia) este prima universitate, fondata la mijlocul sec. al XII-lea),
la inceputul sec. al XIII-lea apar universitati medievale la Sorbona (Paris), Oxford (Anglia).
Originea universitatilor se regaseste in marile scoli catedrale episcopale din sec. al XII-lea.
Universitatea medievala, matrice a universitatii moderne, este o institutie tipic europeana,
absolut originala si caracteristica evului mediu. Antichitatea greco-romana si cu atat mai putin
lumea Orientului n-a cunoscut institutia universitara, deoarece invatamantul superior
din antichitate nu era organizat pe facultati, n-avea o programa de studii ferm stabilita si nici nu
acorda un titlu academic la finalizarea studiilor.
Universitatea medievala era o institutie corporativa (legal recunoscuta), fiind denumita
sub forma: universitas scholarium, universitas magistrorum, universitas magistrorum et
scholarium, adica era o comunitate, o asociatie a profesorilor si studentilor. Se numea studium
generale nu pentru ca programa de studiu ar fi inclus toate disciplinele, ci pentru ca studentii
proveneau din toate regiunile Europei, universitatile fiind institutii de invatamant superior
internationale, limba de predare fiind una singura: latina. Universitatea era o federatia de scoli,
fiecare magistru mentinandu-si autoritatea asupra studentilor sai, insa scolile erau grupate in
facultati: facultatea pregatitoare in arte, apoi facultatile superioare de teologie, drept sau
medicina. O universitatea trebuia sa aibe cel putin doua facultati: una de arte liberale si o
facultate superioara (teologie, drept sau medicina). Cel mai mare numar de profesori si de
studenti il avea facultatea de arte. Rectorul Universitatii era de obicei decanul Facultatii de Arte.
Celelalte facultati erau conduse fiecare de cate un decan, desemnat de corporatia profesorilor si
studentilor.
La Bologna se constata o situatie specifica deoarece aici profesorii nu fac parte din
universitas. Corporatia universitara nu regrupeaza decat studentii, grupati pe natiuni, in timp ce
magistratii formeaza Colegiul Doctorilor. Diversele natiuni studentesti au reusit sa se
reuneasca, la inceputul sec. al XIII-lea, in doua universitati, cea a italienilor sau a celor de
dincoace de munti si cea a strainilor sau a celor de peste munti. In fruntea fiecaruia se afla un
rector ales o data pe an. Cele mai vechi statute pastrate ale Universitatii din Bologna dateaza din
1252. In aceeasi perioada, Comuna ajunge sa recunoasca autonomia universitara si privilegiile ei
fiscale si juridice. In 1219 Universitatea capata ca sef pe arhidiaconul de Bologna ce pare sa fi
jucat rolul de cancelar, fiind uneori desemnat sub acest nume, institutia fiind luata sub ocrotire
papala. Facultatea de Teologie, monopolizata de calugarii cersetori, nu va fi infiintata decat in
1364.
In primul deceniu al sec. XIII a aparut Universitatea din Paris iar in 1215 un comisar
pontifical i-a acordat primele statute si privilegii scrise. Universitatea din Paris se compune din
4 facultati: Arte, Drept (drept canonic), Medicina si Teologie. Facultatile avea rolul de a organiza
studiile intre-un mod uniform si de a veghea la respectarea stricta a cerintelor invatamantului
academic. De departe cea mai numeroasa, primind studentii cei mai tineri, Facultatea de Arte
avea o organizare speciala: profesorii si studentii erau repartizati dupa originea geografica in
natiuni (franceza, picarda, normanda si engleza). Universitatea veghea asupra

disciplinei generale a comunitatii de magistri si studenti, ii apara in fata puterilor exterioare

(regele, episcopul, papa) si negocia cu acestea acordarea sau confirmarea libertatilor si
privilegiilor care-i garantau autonomia si personalitatea morala. Rectorul Universitatii din Paris
era ales doar pentru 3 luni.
Puterea corporatiei universitare se sprijinea pe 3 privilegii esentiale: autonomia
jurisdictionala (in cadrul Bisericii catolice, dar cu anumite restrictii la nivel local si dreptul de a
face apel la papa), dreptul la greva si la secesiune si monopolul conferirii gradelor universitare.
Studentii saraci frecventau colegiile, unde li se asigurau cazare si masa gratuite. Un asemenea
colegiu a fost la origine Sorbona pariziana, infiintata de Robert de Sorbon in 1257, capelanul
regelui Frantei Ludovic al IX-lea cel Sfant.
In sec. XIII-XVI, in Europa au aparut si alte universitati. Cambridge s-a nascut prin
plecarea unor profesori si studenti de la Oxford (1209). In Franta, scolile de medicina de la
Montpellier au fost ridicate la rang de universitate de un emisar pontifical in 1220 iar in 1234 se
formeaza universitatea din Toulouse. In Peninsula Iberica, dupa mai multe tentative nereusite,
doar Universitatea din Salamanca s-a putu impune, intemeiata in 1218 de regalitate,
reconfirmata apoi de papalitate (1255), aici functionand o renumita facultate de teologie. In Italia
apar universitatile dinPadova (1222), Palermo (1224), Neapole (1224) iar in sec. al XIV-lea s-au
intemeiat universitati la Roma (1306), Perugia (1308), Pisa (1343), Siena (1357), Pavia (1361),
Avignon (1303, Franta), Valladolid (1346, Spania), Praga (1348), Cracovia (1364), Viena (1365),
Heidelber (1385, Germania).
In ceea ce priveste organizarea studiilor, invatamantul universitar se desfasoara pe doua
nivele. Mai intai, toti studentii urmau cursurile Facultatii de Arte, unde studiau programul
traditional al instructiunii antice. El cuprinde doua cicluri si sapte arte liberale. Primul ciclu,
format din 3 arte (trivium), cuprinde gramatica, retorica si dialectica. Urmatorul, compus din 4
arte (cvadrivium), reunea aritmetica, geometrica, astronomia si muzica. Dispunerea acestor
discipline in cele doua cicluri si continutul lor cu fost preluate de lumea medievala din
antichitate. La absolvirea, dupa 6 ani, studentii universitatilor medievale sustineau un examen de
bacalaureat in arte. Absolventii, puteau apoi sa urmeze una din cele trei facultati superioare, de
teologie, drept sau medicina, incheiate cu un examen de licenta si, pentru cei mai buni
absolventi, cu doctoratul. Pentru cei care absolveau ciclul integral al invatamantului universitar,
studiile se incheiau, de regula, la o varsta ce depasea 30 de ani.
Comunitatea universitara era, in principiu, diferita de celelalte meserii urbane si statutul
membrilor sai era apropiat de cel al clericilor. Universitatea isi putea crea propriile statute pentru
a-si fixa disciplina interna si a-si stabili regulile de functionare: programele, cursurile,
examenele, conferirea gradelor succesive (bacalaureat, licenta, doctorat) erau definite liber in
fiecare facultate de adunarea profesorilor. Universitatea organiza si intra-jutorarea frateasca intre
membrii sai, le asigura apararea si-i reprezenta in fata autoritatilor exterioare. Singura isi recruta
noii studenti in vederea inmatricularii si tot singura isi alegea sau coopta noii profesori.
Autonomia universitara era reala si asigura exercitarea unei libertati de gandire favorabila
activitatii intelectuale. Universitatea medievala are o vocatie universalista. Acest universalism
era cel al stiintei transmise de universitate (scolastica), pretutindeni aceeasi. Predata intr-o limba
universala (latina), bazandu-se pe autoritati (Priscianus, Aristotel, Galienus, Corpus iuris
civilis, Biblia, etc.), aceasta stiinta poate fi regasita in mod uniform in toate universitatile din
lumea crestina. Gradele universitare erau valabile pretutindeni in Europa, indiferent unde
fusesera obtinute iar studentii puteau sa-si aleaga universitatea.

Universitatile erau legate direct si asezate sub protectia papalitatii. Papa le confirma
privilegiile, in numele sau cancelarul conferea licenta si tot el ii proteja pe profesori si studenti
impotriva abuzurile autoritatilor locale, laice sau ecleziastice. In schimb, papalitatea astepta
din partea universitatilor ca ele sa fie auxiliarele doctrinale fidele si conforme autoritatii romane
si sa-i accepte in cadrul lor pe calugarii cersetori (franciscani si dominicani). In sec. al XIII-lea,
in Europa incep sa apara noile elite intelectuale, inclusiv de factura laica. O mare importanta a
capatat invatamantul juridic. La Bologna, Orleans si alte universitati europene era insusit dreptul
roman, pastrat in Codul lui Iustinian.
Aici s-au format juristii imperiali ai lui Frederic Barbarosa si mai tarziu legistii regilor
francezi, care au sustinut lupta regalitatii contra papalitatii si efortul de centralizare a statului. Tot
din randurile lor au fost recrutati consilierii si dregatorii regali. Se produce treptat laicizarea
functionarilor din aparatul birocratic al statului, care aduceau cu ei un spirit nou in viata politica.
Tot in aceste universitati s-au format si alte elite intelectuale ale sec. XIII-XV: profesori, notari,
medici, avocati etc.