Romanizarea lingvistic, fundamental i decisiv pentru apariia limbii romne, a constat

n nvarea limbii latine de ctre populaia autohton.

**16.10.2015**
Generalizarea latinei a determinat fenomenul contrar, de regres i de eliminare treptat a
limbii materne, traco-dac. Durata romanizrii n Dacia nu coincide cu durata stpnirii
romane, aproximativ 170 de ani, cuprini ntre 106 274 / 275. Romanizarea s-a dovedit
a fi un fenomen ireversibil iar consecinele acesteia au fost de natur etno-lingvistic.
Latinitatea este un curent de idei referitor la originea latin a unui neam.Ideea latinitii,
concept imperativ de afirmare a identitii etnice ndeosebi n Transilvania, dar receptat i
ca o fireasc necesitate de cunoatere a originilor, de legitimare a unui popor n faa
istoriei, a avut un timp ndelungat de cristalizare i de consolidare, ncepnd cu marii
cronicari i crturari din secolele al XVI-lea i al XVIII-lea (Grigore Ureche, Miron Costin,
Ion Neculce), apoi de stolnicul Constantin Cantacuzino i de Dimitrie Cantemir i atingnd
un punct de apogeu n epoca colii Ardelene (Samuil Micu, Gheorghe incai, Petru Maior).
Alturi de idei valoroase unitatea i continuitatea romnilor i combaterea teoriei
imigraioniste, a originii sud-dunrene, necesitatea adoptrii alfabetului latin ei
promoveaz i evidente exagerri originea pur roman a poporului romn i a limbii, cu
urmri n tendinele de purificare a limbii de elementele nelatine, perpetuate pn spre
sfritul secolului al XIX-lea.
Odata cu aparitia sentimentului national, s-a pus si problema originii romanilor. N-a fost greu sa se
vada ca limba noastra este o continuare a latinei aduse de colonistii romani. Ideea romanitatii a cuprins
repede masele largi ale populatiei, care au inceput sa se intereseze de diferenta intre limbile latine si cele
care li s-au adaugat prin imprumut din limbile vecine. In lupta pentru a demonstra latinitatea romanei,
carturarii ardeleni au inceput sa modifice in chip arbitrar elementele limbii, sa excluda din uzaj, in mod
deliberat, cuvintele imprumutate din limbile vecine, sa introduca in loc cuvinte latinesti luate din carti, sa
transforme cuvintele de origine straina asa incat sa poata fi explicate ca si cum ar fi fost mostenite din
latineste, sa transforme elementele latine recent imprumutate, incercand sa le aranjeze asa incat sa para ca
sunt pastrate din antichitate, sa scrie romana nu asa cum e pronuntata azi, ci cum a fost pronuntata la
inceputurile ei. Toate aceste stradanii au avut reflexe si dincoace de munti si au dat nastere unor violente
lupte teoretice, la care au participat foarte multi intelectuali si mai cu seama scriitori. S-au scris parodii,
comedii, in care erau ridiculizati cei care vroiau sa modifice limba, s-au scris si publicatii pe ton serios,
aratandu-se ca introducerea de cuvinte noi, va duce la ruperea in doua a limbii, ca taranii nu vor mai intelege
pe oraseni.
Primul care demonstreaza latinitatea limbii romane este Grigore Ureche, intr-un capitol din lucrarea sa
Letopisetul Tarii Moldovei, consacrat special acestei probleme, intitulat Pentru limba noastra
moldoveneasca, pentru care conchide cu mandrie ca de la Rim (Roma) ne tragem; si cu ale lor cuvinte ni-i
amestecat graiul.Pentru a-si convinge cititorii de acest adevar, el da o proba de etimologii latine : de la
rimleni, ce le zicem latini, paine, ei zic panis, gainaei zic galina, muiereamulier [] si altele multe din limba
latina, ca de n-am socoti pre amanuntul, toate le-am intelege.
Limba romana, reprezentanta a latinitatii rasaritene, a fost de-a lungul timpului , cantata si slavita in
lucrarile lor de multi scriitori romani, care si-au inchinat viata si munca lor patriei, fiind constienti de sorgintea
nobia a acestei limbi si de cultura pe care aceasta o presupune.
Sub aspect literar, tendinta dacizanta culmineaza in a doua jumatate a secolului al XX lea, prin
scrierile lui Mihai Eminescu. Tema dacica se regaseste atat in marile poeme Memento Mori, Rugaciunea

unui dac si Sarmis, cat si in proiectele dramatice. In poezia Memento Mori, Eminescu realizeaza o
evocare a civilizatiilor de la origini. Aici viziunea eminesciana asupra Daciei este paradisiaca, scriitorul
refacand imaginea unui popor apus.
Memento mori este o ncercare de a realiza un poem sociogonic, pe tema fortuna
labilis, ntr-o manier romantic, fiindc textul este ncheiat, ca i poemulmprat i
proletar, cu enunul viaa e vis. Fiind realizat n anii, cnd poetul se gsea la studii la
Viena i gestaia poemului mprat i proletar cunotea varianta Umbre pe pnza
vremii, ne dm seama c mprat i proletar are aspectul unor secvene din acest amplu
poem, aa cum Sara pe deal este un fragment din Eco.
Subtitlul Panorama deertciunilor sugereaz versetul din Ecleziastul: Deertciune a
deertciunilor, toate sunt deertciune. Textul este mai mult un mod eminescian de a
acumula, de a versifica istoria lumii, cam un fel de a ilustra Sic iransit gloria mundi.
Destinul naional este pus n contextul unei evoluii a societii omeneti.
Prima secven ncepe cu o enunare a conceptului de lume ca vis: Mergi tu, luntre-a
vieii mele, pe-a visrii lucii valuri, dar i a conceptului de fortuna labilis, care sunt, ca
ntr-o sonat, cele dou motive: Una-i lumea-nchipuirii cu-a ei visuri fericite, / Alta-i
lumea cea aievea, unde cu sudori muncite. Aceast lume Unde sfinii se prembl n
lungi haine de lumin este romantic, n timp ce dimensiunea realista Cearc-a da
fierului aspru forma cugetrii reci.
Al doilea fragment este dedicat Babilonului i civilizaiei
sumeriene: Babilon, cetate mndr ct o ar, o cetate / Cu muri lungi ct patru zile, cu
o mare de palate. Suni evocate grdinile Semiramidei, ca una din cele apte minuni ale
lumii antice. Sunt evocate Sadarnapalul i ospeele regale, dar din cetatea Ninive n-a
rmas nimic, fiindc deertul i-a nghiit ruinele.
Finalul este o adncire a temei fortuna labilis: La nimic reduce moartea cifra vieii cea
obscur, dar, n acelai timp, o mpletire cu tema lumea ca vis, fiindc viaa este
vis. Deci finalul este identic ca n mprat i proletar. Toate tablourile sunt, de
fapt, umbre pe pnza vremii.
Valoarea poemului este de nivel expresiv, prin sintagme poetice ca: Turma visurilor mele
eu le pasc ca oi de aur a stelelor ninsoare, ies stelele din strung, oglinda lui, de
aur.Nivelul productiv este realizat prin cele zece tablouri, care ncearc s trateze tema
istoriei. Conceptele de fortuna labilis i lumea ca vis suni elemente de nivel inventiv,
care, alturi de mitologia naional, se mpletesc cu specificul naional.
Textul rmne nefinisat, nepublicat, Eminescu fiind nemulumit de valoarea sa. Unele
expresii ca: iruri lungi de btlie, ploaie de sgei le toarn le vom regsi
n Scrisoarea III, Adncit vorbete noaptea cu-a lui umbr din prete va fi reluat
n Srmanul Dionis, turnuri negre, furtuna n ea se scald n mprat i proletar. El
aparine unei perioade de acumulri cantitative, urmnd ca saltul calitativ s fie realizat
mai trziu.
CONCLUZIA

pentru ipoteza, randul 1 din 16.10.2015

pentru arg 1: randurile 2 si 3 din 16.10.2015
pentru arg2: Civilizatia si cultura poporului roman sunt stravechi, si literatura nu-i decat o
forma secundara si deloc obligatorie. Poporul roman a avut ca mijloc de perfectiune
sufleteasca, limba superioara, riturile, traditiile orale, cartile bisericesti. Cand intaiele
cronici se ivira, ele atestau o expresie rafinata, efect al unei inaintari culturale
neintrerupte.
concluzia : Limba romana, reprezentanta a latinitatii rasaritene, a fost de-a lungul
timpului , cantata si slavita in lucrarile lor de multi scriitori romani, care si-au inchinat
viata si munca lor patriei, fiind constienti de sorgintea nobia a acestei limbi si de cultura
pe care aceasta o presupune.