Universitatea Apollonia IAI

Facultatea de Medicin Dentar

Specialitatea: Medicin Dentar

Materie: Ergonomie, Bioinstrumentar si Dexeritate

Stomatologica
Tema: Activitatea stomatologica in echipa

Coordonator: Conf. Dr. Falescu Elena

Student: Prilepov Andrei

Cuprins:

Activitatea stomatologica in echipa

Lucrul la 4, 6 maini
Lucrul la 4 maini
Lucrul la 6 maini
Relatiile dentist - tehnician dentar

Activitatea stomatologica in echipa

Echipa stomatologica reprezinta veriga functionala a activitatii stomatologice, avand structura

variabila, componenta minima fiind medicul stomatolog, asistenta medicala de stomatologie
si tehnicianul dentar. In functie de volumul si complexitatea activitatii desfasurate, ea poate
cuprinde mai multi membri.
Medicul stomatolog este seful echipei si raspunzator de desfasurarea in conditii optime a
tratamentului stomatologic. Actul medical reprezinta o realitate complexa si cuprinde un lung
sir de momente decizionale, strans impletite pe tot parcursul sau, decizii a caror
responsabilitate apartine medeicului.
Incepand cu anamneza, medicul stomatolog va decide in mod repetat, selectand cu diecare
intrebare, cu fiecare simptom sau rezultat al examenelor paraclinice, pana la punctul care
confera certitudine diagnosticului. Aceeasi structura complexa este urmata apoi de elaborarea
planului terapeutic, decizie in care este implicata o gandire predictiva, in sensul anticiparii
evolutiei viitoare a raporturilor dintre aparatele protetice aplicate, de exemplu, si elementele
sistemului stomatognat. Medicul va alege solutia terapeutica optima. Decizia, sa se va baza pe
cunoasterea tuturor solutiilor posibile si va apela la puterea de control (capacitatea de a face o
alegere optima). Aceste doua aspecte realizeaza competenta stomatologului, trasatura care va
trebui sa se manifeste ce pregnanta si in etapele urmatoare ale tratamentului stomatologic.
Prin decizia sa, medicul isi asuma o responsabilitate si deci accepta constient urmaririle
tratamentului aplicat. Unele sunt previzibile, altele nu. Solutia optima va fi adoptata numai
daca avem siguranta ca o putem realiza (dotare tehnica corespunzatoare, pregatire
profesionala pe masura a echipei stomatologice, posibilitati materiale din partea pacientului).
Nu este suficient sa dorim sa aplicam implanturi dentare de exemplu, daca pacientul nu-si
poate permite acest tratament. Exista si momente extrem, de importante, cand decizia
medicului este vitala (in chirurgia maxilo faciala) sau este hotaratoare privind trecerea de la
un tip de protezare (conjunct sau partial amovibil) la latul (partial sau total amovibil). De
prima depinde viata pacientului; de a doua, psihicul sau.
Asadar, medicul stomatolog, in calitate de lider al echipei, conduce intreg tratamentul, face
analiza si sinteza informatiilor, are puterea decizionala, realizeaza terapia, ajutat de asistenta si
de tehnicianul dentar (cand este cazul), dar poarta singur intreaga raspundere privind
rezultatele obtinute.
Asistenta medicala de stomatologie este colaboratorul direct al medicului in timpul
desfasurarii actelor terapeutice la pacient, indeplinind uneori ea insasi unele manopere simple,
sarcini administrative, de gestiune, secretariat. In cazul lucrului la 6 maini, medicul poate fi
ajutat de doua asistente medicale, fiecare avand sarcini precise, dar cunoscandu le perfect si
pe ale celeilalte.
Tehnicianul dentar concepe si executa un aparat gnatoprotetic, ortodontic, proteza chirurgicala
dupa o indicatie preciza si completa (ce poate fi asemanata cu o retea farmaceutica), data in
scris de medic (planul de tratament protetic, ortodontic). In aceasta activitate a tehnicianului
dentar se imbina responsabilitatea farmacistului de executare corecta a retetei (respectarea
indicatiilor medicului privind elementele componente ale lucrarii protetice, raportul cu

parodontiul marginal, pozitia si tipul crosetelor etc.) cu rolul creator al tehnicianului dentar, de
concepere a piesei protetice, care reprezinta un unicat. Realizarea aparatului gnatoprotetic este
un adevarat act de creatie.
Asa cum am aratat, nici asistenta nici tehnicianul nu si justifica existenta fara activitatea
medicului, cu care formeaza o echipa in care actioneaza legile speciale ale grupului, caci ea
reprezinta un grup pentru ca are o determinare in timp si exista relatii si scopuri comune
persoanelor care alcatuiesc acest grup.
Practica psihologica a demonstrat ca gandim, memoram, actionam, simtim cu totul altfel
atunci cand suntem in prezenta altor persoane si mai ales atunci cand intram in interactiune cu
ele, decat atunci cand suntem singuri. Aceasta deoarece interactiune genereaza trairi si stari
psihice oarecum asemanatoare la toti membrii grupului si care functioneaza dupa alte legi
decat cele personale. Psihologia individuala este inlocuita treptat cu psihologia de grup.
In cazul echipei stomatologice, idealul grupului este de a realiza tratamentul stomatologic in
cele mai bune conditii. Asadar, sarcinile partajate intre membrii grupului converg pentru ca
pacientul sa fie rezolvat la cel mai inalt nivel al exigentelor terapeutice.
Interactiunea membrilor in vederea realizarii obiectivelor naste norme comportamentale
acceptate si impartasite de toti. Relatiile care se stabilesc vor fi relatii de colaborare, iar
solutionarea cazurilor clinice creeaza stari de entuziasm, consens, solidarizare a membrilor.
Un caz mai deosebit aparut suscita stari de satisfactie sau insatisfactie colectiva, pune in
functie memoria colectiva si favorizeaza actiunea colectiva.
In acest scop este nevoie ca membrii echipei sa aiba o pregatire de specialitate temeinica,
evidentiata prin nivel inalt al competentei profesionale, onestitate, integritate, etica
profesionala desavarsita.
Pentru ca fiecare membru al echipei stomatologice sa si valorifice totalitatea aptitudinilor
sale, este nevoie de o imbunatatire permanenta a ambiantei psihologice, la care toti membrii
trebuie sa contribuie, dar de care medicul raspunde prin gasirea celor mai stimulative forme
de colaborare, de solicitare si stimulare a interesului pentru activitate. Trezirea respectului si
consideratiei pentru ceilalti membri si munca lor, crearea si intretinerea bunei dispozitii,
organizarea muncii in sensul asigurarii variatiei si ordinii sunt alte cerinte in acest sens.
Asadar, personalitatea echipei stomatologice este o creatie a medicului stomatolog, dar ajutat
de colaboratorii sai, asistenta si tehnicianul dentar.

Lucrul la 4, 6 maini
Echipamentul modern, complex, utilizarea vitezelor inalte ce implica in mod obligatoriu
racirea cu aer si apa si deci folosirea aspiratiei, lucrul sub duga sunt imprative majore care
trag dupa sine o activitate stomatologica la fotoliu asistata, ajutorul medicului fiind realizat de
una sau doua asistenta specializate.
Lucrul la 4, 6 maini, atunci cand este bine organizat, cand fiecare membru isi cunoaste perfect
sarcinile, contribuie la optimizarea actelor terapeutice si la reducerea oboselii fizice si psihice.

Lucrul la 4 maini
Majoritatea interventiilor stomatologice impun ajutorul nemijlocit al asistentei (lucru la 4
maini: Four Handed Dentistry), asistenta cu o instruire efectiva in domeniu. Pozitia de lucru
este pozitia asezat, atat pentru operator,
cat si pentru asistenta; medicul in dreapta ,
asistenta in stanga pacientului, cu
posibilitatea deplasarii in functie de
cadranul la care se lucreaza. Pacientul va
fi asezat in fotoliu in pozitie culcat (nasul
la nivelul genunchilor), o atentie deosebita
acordandu se pacientilor cu probleme
respiratorii, care vor adopta o pozitie
apropiata celei asezat. In aceasta situatie,
membrii echipei au posibilitatea ca prin
reglarea inaltimii scaunelor sa mentina un
raport corect cu campul operator si
instrumentarul.
Asistenta va intampina pacientul, va realiza pregatirea generala si locala, a echipamentului si
instrumentarului necesare actului operator programat.
In etapa de examen clinic, asistenta va servi medicul cu instrumentarul static, spray ul de
aer si apa. De exemplu, oglinda si sonda pot fi servite simultan cu ambele maini in pozitie
corecta, astfel incat operatorul sa evite miscarile suplimentare.
Majoritatea actelor terapeutice necesita anestezia loco regionala a campului operator. Si in
aceasta etapa este necesara interventia asistentei: serveste medicul cu oglinda, pensa,
comprese cu alcool, comprese uscate, preia pensa si ruloul si il serveste cu seringa incarcata,
pregatita si verificata apoi preia seringa.
Urmarind realizarea protectiei medicului, asistentei si pacientului, izolarea corespunzatoare a
campului operator, diga a devenit indispensabila unei activitati moderne si ergonomice.
Pregatirea si aplicarea se realizeaza cu ajutorul din partea asistentei.

Odata diga aplicata, aspiratia continua in cavitatea orala este indispensabila, necesitate
reclamata si avand in vedere pozitia culcat a pacientului in fotoliu si racirea cu aer si apa ce
insoteste instrumentarul dinamic. Aspiratia este realizata de asistenta, care va plasa canula in
dreptul sursei de apa de la turbina, in pozitia decliva (fund de sac): zona vestibulara sau
palatinala maxilara sau zona vestibulara sau linguala mandibulara in functie de dintele la care
se lucreaza.
Atunci cand medicul lucreaza in vedere indirecta, canula de aspiratie va fi orientata la nivelul
oglinzii pentru a asigura o buna vizibilitate.
Pozitia canulei si a mainii (in general dreapta) asistentei nu trebuie sa jeneze cu nimic
realizarea miscarilor in cadrul zonei 1 de catre medicul stomatolog.
Exista situatii cand asistenta realizeaza aspiratia cu mana stanga, cu mana dreapta in care are
oglinda realizand indepartarea partilor moi sau folosind un al doilea sistem de aspiratie.
In cazul tratamentului gnatoprotetic; asistenta va fi familiarizata cu toate tipurile de materiale
de amprenta (proprietati, mod de preparare, conditii de pastrare a amprentelor), cu tipurile de
port amprente, mijloacele de inregistrare a relatiilor mandibulo craniene si articulatoare,
inregistrarea culorii etc., pentru a fi un ajutor eficace.
Tratamentele endodontice necesita ca asistenta sa cunoasca toate tipurile de ace necesare,
pastele de obturatie radiculara, conuri, substante antiseptice specifice.
In cariologie ea trebuie sa stie materialele de obturatie provizorie si definitiva, modul lor de
preparare si manipulare.
Tratamentele parodontale chirurgicale (chiuretaje, operatii cu lambou) necesita un singur
ajutor sau chiar doua pentru aspiratie, indepartarea partilor moi, mentinerea lamboului in
timpul suturii, prepararea cementului chirurgical.
In ortodontie este suficienta o singura asistenta. Ea poate inregistra amprente in alginat, poate
realiza aspiratia si eventual indepartarea partilor moi in cazul aplicarii de brackets uri,
realizarea educatiei sanitare a pacientilor.

Lucrul la 6 maini (Six Handed Dentistry)

Se preconizeaza plasarea celei de a doua asistente in dreapta medicului (ora 7), in pozitie
asezat, aceasta situatie creandu i un acces facil la campul operator (cavitatea orala a
pacientului).
Panoul cu instrumentar dinamic va fi plasat in dreptul orei 6, pentru ca asistenta (a doua) sa
aiba acces. Ea va servi medicul cu acest instrumentar atunci cand va fi cazul.

Sarcinile celei de a doua asistente trebuie foarte bine precizate pentru ca aceasta sa fie
intradevar utila. Dintre sarcinire pe care aceasta le executa mentionam:
-

Pregatirea digai in timp ce medicul ajutat de cealalta asistenta, realizeaza anestezia;

Reglarea lampii unitului ori de cate ori situatia din campul operator o cere;
Schimbarea frezelor montate in instrumentarul dinamic;
Pasajul instrumentarului dinamic la si de la medic;
Indepartarea partilor moi (buze, obraji, lambouri, limba);
Prepararea si pasajul materialelor pentru: obturatie de baza, obturatii coronare
provizorii sau definitive (amalgam, compozite, cementuri), obturatii endodontice,
cementuri pentru fixarea provizorie sau defenitiva a microprotezelor, materiale de
amprenta;
Punerea in functie a diferitelor aparate (detartror U.S., lampa de fotopolimerizare,
bisturiu electric etc.);
Utilizarea celui de al doilea sistem de aspiratie (de mare putere);
Urmarirea anesteziei generale (in chirurgie, pedodontie).

Relatiile dentist - tehnician dentar

Spiritul de echipa este esenta profesiilor
noastre. Fara o colaborare bazata pe
respect reciproc nu se pot obtine rezultate
remarcabile in realizarea unei protezari de
succes, medicul si tehnicianul dentar
trebuind sa dea dovada de cunostinte de
specialitate, de flexibilitate, toleranta si
disponibilitate
astfel
incat interesul
pacientului sa fie prioritar. Complexitatea
procedurilor clinice si tehnice din
reabilitarile orale implica responsabilitate
si constiinta umana din partea tuturor
membrilor echipei.

Initial clinica si tehnica protezarilor dentare erau realizate de una si aceeasi persoana,
dentistul, astfel incat problemele care apar astazi intre cabinet si laborator pe atunci nu
existau. Legaturile multiple ale colaborarii care exista intre echipa clinica (dentist, asistenta)
si personalul laboratorului de tehnica dentara presupun obtinerea calitatii prestatiei medicale
si scaderea riscurilor si erorilor posibile astfel incat in toate manoperele sa existe acuratete,
precizie, cunostinte exacte. Greselile inerente procesului tehnic sau cauzate de instruirea
insuficienta trebuiesc recunoscute si trase invataminte pentru a nu le mai repeta.
Colaborarea fructuoasa intre medic si tehnician presupune cunoasterea in amanunt a tuturor
etapelor de executie a protezei, de la conceperea planului de tratament pana la aplicarea in
gura a piesei protetice finite cat si a comportamentului acesteia in perioada urmatoare, atat de
catre medic cat si de catre tehnicianul dentar. Cunoasterea particularitatilor anatomice si
fiziologice a campului protetic asigura tehnicianului o gandire medicala si inlesneste o privire
de asamblu in abordarea si rezolvarea practica a tratamentului protetic, sub indrumarea
medicului.
Tehnicianul dentar are o perspectiva impusa si dirijata de lucrul pe model. Uneori acest
model ofera mai multe informatii decat cavitatea bucala medicului, dar are si o serie de
dezavantaje legate de aspectele de ansamblu.
De aceea amprenta, prima etapa in realizarea planului protetic, pe langa faptul ca trebuie sa
redea cu fidelitate maxima atat ansamblul cat si detaliile campului protetic, trebuie insotita de
toate informatiile necesare pentru ca piesa finala sa fie cat mai aproape de ceea ce se doreste.
Detalii precum sexul, varsta pacientului, forme si nuante speciale de dinti pot face diferenta
intre un rezultat personalizat pe placul pacientului si niste piese protetice trase la indigo care
sa nu semene cu asteptarile pacientului sau ale medicului. De asemenea posibilitatile de
realizare tehnice trebuiesc discutate atat intre tehnician si medic cat si intre medic si pacient
pentru ca ce se vrea si ce se poate pot fi foarte diferite si apar diferente intre asteptari si
ceea ce se poate obtine.
Cateva detalii care tin de procesul tehnologic si care pot influenta piesa finala sunt de luat in
calcul astfel:

fara o amprenta fidela nu se poate executa un model exact si in consecinta nici o

lucrare protetica corecta;

pentru ca amprenta, modelul, piesele intermediare (sabloanele de ocluzie, machetele)

sa fie utile obtinerii unei piese finite corecte, se vor utiliza materiale corespunzatoare
calitativ ambalate, depozitate, si folosite in parametri indicati de producator;

daca apar discrepante intre ce s-a realizat pe model si ce este in cavitatea bucala, de
obicei este bine sa ne intoarcem cu o faza clinica in urma pentru a ne corecta
deficientele; cel mai frecvent se intampla ca amprentarea sau determinarea ocluziei sa
fie defectuoase si este bine sa fie reluate fazele respective;

pentru a usura munca si a valida asteptarile pacientului, este bine sa se consulte toti
membrii echipei (tehnicianul sa vada si el situatia si sa discute cu pacientul), sa se
foloseasca fotografii sau sa se simuleze pe cat posibil viitoarea proteza pentru a evita
asteptarile nerealiste si aparitia viciilor de comunicare;

medicul poate sa explice pacientului ceea ce se face si de ce, si ca tot ce se face este in
interesul lui pentru obtinerea celor mai bune rezultate in situatia respectiva, cu toate
etapele necesare si mai ales sa se consulte cu pacientul in ceea ce priveste detaliile
subiective precum forma, culoarea si aranjamentul dintilor- lucruri care adesea creeaza
cele multe discutii referitoare la ceea ce se asteapta si ceea ce se poate (gustul
pacientului trebuie educat pe parcursul tratamentului, pentru ca desi e frumos ce-mi
place mie! s-ar putea ca dupa un timp acest frumos sa nu se mai potriveasca- si
acordul pacientului, informat si responsabil este foarte important atat pentru planul de
tratament cat si pentru astfel de detalii).

Bibliografie:

DUMITRASCU D. Medicina intre miracol si dezamagire, Editura Dacia, Cluj Napoca,

1986.
GALL I.I. Practica Stomatologica Odontologie II, Editura Medicala, Bucuresti, 1979.
POPESCU NEVEANU P., ZLATE M., CRETU T. Psihologie, Editura Didactica si
Pedagogica R.A., Bucuresti, 1994.
KILPATRICK H. C. Work Simplification in Dental Practice, Sauders Co., Philadelphia &
London, 1964.
http://www.comdent.ro/relatiile-dentist-tehnician-dentar/