MASURILE PREVENTIVE

Sunt institutii de drept procesual penal puse la dispozitia organelor

judiciare si constau in anumite privatiuni sau constrangeri, personale sau reale,
determinate de conditiile si imprejurarile in care se desfasoara procesul penal
MASURILE PREVENTIVE
.1. Aspecte generale privind masurile preventive
Masurile preventive sunt institutii de drept procesual penal cu caracter de
constrangere, prin care invinuitul sau inculpatul este impiedicat sa intreprinda
anumite activitati care s-ar restrange negativ asupra desfasurarii procesului penal
sau asupra atingerii scopului acestuia.
.2. Luarea, inlocuirea , revocarea si incetarea de drept a masurilor de preventie.
Pentru luarea masurilor de preventie trebuie realizate cumulativ
urmatoarele conditii:
- sa existe probe sau indicii temeinice ca invinuitul sau inculpatul a savarsit o
fapta penala
- pentru infractiunea savarsita, legea sa prevada pedeapsa inchisorii sau
alternativ inchisoarea cu amenda.
- sa existe vreuna din cauzele prevazute de art.148 lit.a-h Cod pr.pen.
Masura preventiva luata se inlocuieste cu alta masura preventiva, cand sau schimbat temeiurile care au determinat luarea masurii
Daca nu mai exista vrun temei care sa justifice mentinerea masurii
preventive, aceasta trebuie revocata din oficiu sau la cerere.
Masurile preventive inceteaza de drept :
- la expirarea termenelor prevazute de lege sau stabilite de organele judiciare
- in caz de scoatere de sub urmarire sau incetarea urmairii penale
- cand durata arestarii preventive a atins jumatatea maximului pedepsei
prevazute de lege pentru infractiunea care face obiectul incriminarii

- in cazurile prevazute de art.350 alin 3 Cod procedura penala

.3. Controlul legalitatii normelor privind masurile preventive
.4. Categoriile masurilor preventive
.4.1.. Retinerea
Retinerea poate fi luata de organul de cercetare penala fata de invinuit,
daca sunt indeplinite cumulativ urmatoarele conditii:
- sunt probe sau indicii temeinice ca a savarsit o fapta prevazuta de legea penala
-infractiunea respectiva sa fie pedepsita cu inchisoare, indiferent de limitele
pedepsei
- sa existe unul din cazurile prevazute in art.148 C.pr.pen.
Masura retinerii se dispune prin ordonanta si poate dura cel mult 24 de
ore.
4.2. Obligarea de a nu parasi localitatea
Consta in indatorirea impusa invinuitului sau inculpatului, de procuror ori
de instanta de judecata, de a nu parasi localitatea in care locuieste fara
incuviintarea organului care a dispus aceasta masura.
.4.3. Arestarea preventiva
Arestarea preventiva este cea mai grava masura preventiva si consta in
detinerea persoanei in locuri anume destinate celor privati de libertate in cauzele
penale.
a) Arestarea invinuitului
-conditii
- organele judiciare care pot lua aceasta masura
- durata
b) Arestarea inculpatului
-conditii

- organele judiciare care pot lua aceasta masura

- durata si prelungirea arestarii(procedura)
.5. Liberarea provizorie
5.1. Liberarea provizorie sub control judiciar
-conditii
- obligatii impuse de organul judiciar
5.2. Liberarea provizorie pe cautiune
Se poate acorda la cerere cand:exista proces penal cu actiune penala pusa
in miscare, inculpatul este arestat, s-a depus cautiunea stabilita de organul
judiciar competent.
Cautiunea are scopul de a obliga pe inculpat la respectarea obligatiilor cei revin pe timpul eliberarii si nu de a se repara paguba produsa prin infractiune
sau a se
inlocui raspunderea penala.
5.3. Dispozitii comune privind procedura liberarii provizorii
Continutul cererii si competenta de rezolvare a cererii

Masurile procesuale nu fac parte din activitatea principala a procesului

penal, ele fiind adiacenteacesteia, cu un caracter provizoriu, facultativ si
de constrangere.
Masurile procesuale sunt instrumentele legale de care se folosesc
organele judiciare pentru asigurarea desfasurarii normale a procesului
penal, executarea pedepsei, repararea pagubei produse prin savarsirea
infractiunii si pentru a preveni savarsirea de noi fapte antisociale.
2. Criterii de clasificare

In literatura de specialitate, s-au exprimat mai multe opinii in ceea ce

priveste criteriile de clasificare a actelor procesuale:
a) dupa modul de reglementare: masuri preventive, ce au ca
efect restrangerea libertatii persoanei, in conditiile legii (retinerea, obligarea de
a nu parasi localitatea, de a nu parasi tara, arestarea preventiva a invinuitului si
inculpatului); alte masuri procesuale (masuri de ocrotire, de siguranta,
restituirea lucrurilor, restabilirea situatiei anterioare savarsirii infractiunii,
masurile asiguratorii);
b) dupa valoarea sociala1 asupra careia se
indreapta: masuri procesuale personale, care privesc persoanele fizice
(retinerea, arestarea, obligarea de a nu parasi localitatea, obligarea de a nu parasi
tara, liberarea sub control judiciar si pe cautiune etc.); masuri procesuale reale,
care privesc bunurile anumitor persoane (sechestrul, inscriptia ipotecara,
poprirea);
c) dupa scopul special1 urmarit: masuri procesuale de
constrangere (arestare, sechestru);masuri procesuale de ocrotire (infiintarea
tutelei in conditiile art. 161);
d)
dupa faza procesuala in care pot fi dispuse: numai la
urmarirea penala (retinerea); in ambele faze procesuale (arestarea preventiva,
obligarea de a nu parasi localitatea sau tara);
e)
in raport de organul judiciar care o
dispune: instanta (arestarea preventiva, internarea medicala, obligarea de a nu
parasi localitatea); organul de cercetare penala sau procuror (retinerea, sechestrul
asigurator, obligarea de a nu parasi localitatea sau tara).
Sectiunea a II-a
Masurile preventive
Masurile de preventie sunt institutii de drept procesual penal cu caracter
de constrangere. In cuprinsul art. 136 rezida functionalitatea masurilor
preventive, prin aceea ca acestea se iau pentru a asigura buna desfasurare a
procesului penal ori pentru a se impiedica sustragerea invinuitului sau
inculpatului de la urmarirea penala, de la judecata ori de la executarea pedepsei.
In afara conditiilor generale, la alegerea masurii preventive, organul judiciar
trebuie sa tina seama si de unele criterii complementare, precum scopul masurii,
gradul de pericol social al infractiunii, sanatatea, varsta, antecedentele si alte situatii
privind persoana fata de care se dispune.
1. Natura juridica

In doctrina contemporana, s-a admis necesitatea obiectiva a

masurilor preventive in cadrul procesului penal. Avantajele si inconvenientele
arestarii preventive pot fi cantarite prin raportare concreta la gravitatea faptei si
periculozitatea faptuitorului.
2. Luarea, inlocuirea, revocarea si incetarea de drept a masurilor
preventive
Dispozitiile art. 23 din Constitutie si ale art. 5 C.proc.pen. garanteaza
libertatea persoanei, in sensul ca ea nu poate fi supusa vreunei forme de

restrangere decat in cazurile si conditiile prevazute de lege. Libertatea

persoanei reprezinta starea fireasca in timpul procesului penal, iar masurile
preventive se iau numai in situatii de exceptie.
2.1. Luarea masurilor preventive
Intrucat prin luarea masurilor preventive se aduce atingere dreptului
fundamental al inviolabilitatii persoanei1, legiuitorul a instituit garantii procesuale temeinice, care impun respectarea stricta a dispozitiilor legale ce permit
luarea acestor masuri procesuale2.
2.1.1. Conditii in care se pot lua masurile preventive
Pentru luarea masurilor preventive trebuie
indeplinite cumulativ urmatoarele conditii:
sa existe probe sau indicii temeinice ca invinuitul sau inculpatul a
savarsit o fapta prevazuta de legea penala;
pentru infractiunea savarsita, legea sa prevada pedeapsa
detentiunii pe viata sau a inchisorii. Conditia nu se considera realizata in cazul in
care se prevede alternativ pedeapsa amenzii [art. 136 alin. (6)];
sa existe vreunul din cazurile prevazute in art. 148 lit. a)-f), si
anume: a) inculpatul a fugit ori s-a ascuns in scopul de a se sustrage de la
urmarire sau de la judecata, ori exista date ca va incerca sa fuga sau sa se
sustraga in orice mod de la urmarirea penala, de la judecata ori de la executarea
pedepsei; a1) inculpatul, cu rea-credinta, a incalcat masura obligarii de a nu
parasi localitatea sau tara ori obligatiile care ii revin pe durata acestor
masuri; b) exista date ca inculpatul incearca sa zadarniceasca in mod direct sau
indirect aflarea adevarului prin influentarea unei parti, aunui martor sau expert,
ori prin distrugerea, alterarea sau sustragerea mijloacelor materiale de
proba;c) exista date ca inculpatul pregateste savarsirea unei noi
infractiuni; d) inculpatul a savarsit cu intentie o noua infractiune; e) exista date
ca inculpatul exercita presiuni asupra persoanei vatamate sau ca incearca o
intelegere frauduloasa cu aceasta; f) inculpatul a savarsit o infractiune pentru
care legea prevede pedeapsa detentiunii pe viata sau pedeapsa inchisorii mai
mare de 4 ani si exista probe ca lasarea sa in libertate prezinta un pericol concret
pentru ordinea publica;

Desi conditiile sunt comune pentru masurile preventive

ale retinerii si arestarii preventive, totusi ele se diferentiaza in raport de masura
preventiva ce urmeaza a fi luata. Astfel, retinerea poate fi dispusa in oricare din
aceste cazuri - indiferent de marimea pedepsei cu inchisoarea -, in timp ce in
cazurile prevazute la lit. a)-e), masura arestarii inculpatului poate fi luata cu
indeplinirea unei noi conditii, si anume ca pedeapsa prevazuta de lege sa fie
detentiunea pe viata sau inchisoarea mai mare de 4 ani.
Referitor la obligarea de a nu parasi localitatea sau tara, cazurile prevazute
in cuprinsul art. 148 nu prezinta nicio relevanta.
2.1.2. Organele judiciare competente si actele prin care se pot lua masurile
preventive
In scopul garantarii libertatii persoanei, masurile preventive se iau,
de regula, de catre procurorsau instanta de judecata; singura masura pe care o
pot dispune si organele de cercetare penala fiindretinerea pe cel mult 24 de ore.
Astfel, procurorul poate dispune retinerea, obligarea de a nu parasi
localitatea sau pe cea de a nu parasi tara, in timpul urmaririi penale, in timp
ce instanta, pe langa aceste ultime doua masuri, poate dispune si arestarea
preventiva a invinuitului sau inculpatului, atat in cursul urmaririi penale, cat si in
faza judecatii [art. 136 alin. (3)-(5)].
Masurile preventive pot fi luate prin urmatoarele acte procesuale:
- ordonanta organului de cercetare penala;
- ordonanta sau rechizitoriul procurorului;
- hotararea instantei de judecata (incheiere, sentinta sau decizie).
Indiferent de denumirea actului prin care s-a dispus luarea masurii
preventive, in raport cu art. 137, acesta trebuie sa cuprinda: a) fapta care face
obiectul invinuirii sau inculparii; b) textul de lege in care aceasta se incadreaza;
535d36f c) pedeapsa prevazuta de lege pentru infractiunea savarsita.
In cazul retinerii si arestarii, actul trebuie sa mai cuprinda: a) temeiurile
concrete ce au determinat luarea masurii; b) cazul prevazut in art. 148.
Dispozitiile art. 23 alin. (8) din Constitutia Romaniei prevad ca Celui
retinut sau arestat i se aduc de indata la cunostinta, in limba pe care o intelege,
motivele retinerii sau ale arestarii, iar invinuirea, in cel mai scurt termen;
invinuirea se aduce la cunostinta numai in prezenta unui avocat, ales sau numit

din oficiu. Reglementarea constitutionala este reluata in art. 1371 C.proc.pen.,

care stipuleaza, in plus, ca atunci cand se dispune arestarea preventiva a
invinuitului sau inculpatului, judecatorul incunostinteaza despre masura luata, in
termen de 24 de ore, un membru al familiei acestuia

ori o alta persoana pe care o desemneaza invinuitul sau inculpatul, consemnandu-se aceasta intr-un proces-verbal. Textul instituie, in fapt, noi
garantii procesuale ce se adauga celor in masura sa apere drepturile si
interesele procesuale ale invinuitului si inculpatului in cadrul procesului penal1.
Cel retinut poate cere sa fie incunostintat despre masura luata un membru
de familie sau una dintre persoanele aratate in alin. (3). Atat cererea celui retinut,
cat si incunostintarea se consemneaza intr-un proces-verbal. In mod exceptional,
daca organul de cercetare penala apreciaza ca acest lucru va afecta urmarirea
penala, el il informeaza pe procuror, care va decide cu privire la instiintarea
solicitata de retinut. Din modul de redactare al alin. (3). art. 1371 reiese logic ca
situatia are in vedere numai masura retinerii pe maximum 24 ore.
Datorita competentei limitate a organelor de cercetare penala in luarea
masurilor preventive, prin art. 138 li se da acestora posibilitatea de a sesiza
procurorul pentru dispunerea unora din acestea. Astfel, cand organul de
cercetare penala considera ca este cazul sa se ia vreuna din masurile preventive
prevazute de art. 136 alin. (1) lit. b)-d) (obligarea de a nu parasi localitatea,
obligarea de a nu parasi tara si arestarea preventiva), el intocmeste un referat
motivat pe care il inainteaza procurorului.
In cazul obligarii de a nu parasi localitatea si de a nu parasi
tara, procurorul este obligat sa se pronunte in termen de cel mult 24 de ore.
Daca apreciaza ca sunt intrunite conditiile legale pentru luarea masurii arestarii
preventive, dupa ce-l asculta pe invinuit sau inculpat in prezenta aparatorului,
procurorul prezinta dosarul cauzei cu propunerea motivata de dispunere a
masurii presedintelui instantei sau judecatorului delegat de acesta.
2.2. Inlocuirea, revocarea si incetarea de drept a masurilor
preventive 2.2.1. Inlocuirea masurilor preventive
Pe parcursul desfasurarii procesului penal pot interveni anumite imprejurari
care impun inlocuirea masurii preventive luate initial cu o alta masura de
preventie. Conform art. 139 alin. (1),masura preventiva luata se inlocuieste cu
alta masura preventiva, fie mai usoara, fie mai grava, cand s-au schimbat
temeiurile care au determinat luarea acesteia.
Inlocuirea masurilor preventive se poate face de catre organul judiciar care
le-a luat, la cerere sau din oficiu. Masura arestarii preventive poate fi inlocuita
cu obligarea de a nu parasi localitatea sau de a nu parasi tara.

In cazul in care masura preventiva a fost luata, in cursul urmaririi penale,

de catre instanta sau procuror, organul de cercetare penala are obligatia sa-l
informeze de indata pe procuror despreschimbarea sau incetarea temeiurilor
care au motivat luarea masurii preventive.
Cand masura preventiva a fost luata, in cursul urmaririi penale, de procuror
sau de instanta, procurorul, daca apreciaza ca informatiile primite de la organul
de cercetare penala justifica inlocuirea sau revocarea masurii, dispune aceasta
ori, dupa caz, sesizeaza instanta [art. 139 alin. (31)].
Procurorul este obligat sa sesizeze si din oficiu instanta, pentru inlocuirea
sau revocarea masurii preventive luate de catre aceasta, cand constata el insusi ca
nu mai subzista temeiul care a justificat luarea masurii [art. 139 alin. (32)].
2.2.2. Revocarea masurilor preventive
Dispozitiile art. 139 alin. (2) consacra regula potrivit careia Cand masura
preventiva a fost luata cu incalcarea prevederilor legale sau nu mai exista vreun
temei care sa justifice mentinerea masurii preventive, aceasta trebuie revocata
din oficiu sau la cerere, dispunandu-se, in cazul retinerii si arestarii preventive,
punerea in libertate a invinuitului sau inculpatului, daca acesta nu este arestat in
alta cauza (s.n.).
Revocarea masurii preventive implica repunerea invinuitului sau inculpatului in starea de drept initiala, el nemaifiind supus vreunei constrangeri
decurgand din aceasta, spre deosebire de inlocuirea masurii preventive, cand
ramane supus unei noi constrangeri prevazute de noua masura preventiva.
Despre revocarea masurilor preventive face vorbire si art. 23 alin. (6) din
Constitutie astfel: In faza de judecata instanta este obligata, in conditiile legii,
sa verifice, periodic si nu mai tarziu de 60 de zile, legalitatea si temeinicia
arestarii preventive si sa dispuna, de indata, punerea in libertate a inculpatului,
daca temeiurile care au determinat arestarea preventiva au incetat sau daca
instanta constata ca nu exista temeiuri noi care sa justifice mentinerea privarii de
libertate.
In acelasi sens, art. 72 alin. (2) din Constitutie prevede ca, in caz de
infractiune flagranta, daca deputatul sau senatorul a fost retinut, iar Camera
sesizata constata ca nu exista temei pentru retinere, aceasta va dispune imediat
revocarea acestei masuri.
Cel arestat preventiv are dreptul sa ceara revocarea sau inlocuirea masurii
ori de cate ori se considera indreptatit, fiind lipsit de importanta termenul de
judecata la care a fost formulata cererea.

In cazul in care masura preventiva a fost luata, in cursul urmaririi penale,

de instanta sau de procuror, organul de cercetare penala are obligatia sa-l
informeze de indata pe procuror despre schimbarea sau incetarea temeiurilor
care au motivat luarea acesteia. Procurorul apreciaza dacainformatiile primite de
la organul de cercetare penala justifica inlocuirea sau revocarea masurii, dispune
aceasta ori, dupa caz, sesizeaza instanta. Obligatia de sesizare din oficiu a
instantei revine procurorului si atunci cand constata el insusi ca nu mai exista
temeiul care a justificat luarea masurii.
Odata revocata, masura preventiei nu mai poate fi inlocuita cu alta masura
preventiva, caci lipseste chiar obiectul inlocuirii.
Un incident care poate aparea pe timpul masurii preventive il constituie
cazul in care, pe baza actelor medicale, se constata ca cel arestat preventiv
sufera de o boala care nu poate fi tratata in reteaua medicala a Administratiei
Nationale a Penitenciarelor, administratia locului de detineredispunand efectuarea
tratamentului sub paza permanenta in reteaua medicala a Ministerului Sanatatii
Publice. Motivele care au determinat luarea acestei masuri sunt comunicate de
indata procurorului, in cursul urmaririi penale, sau instantei de judecata, in
cursul judecatii (art. 1391).
In raport cu dispozitiile art. 139 alin. (35), masura arestarii preventive poate
fi inlocuita cu una din masurile preventive de a nu parasi localitatea sau tara.
Atat inlocuirea, cat si revocarea masurilor preventive se iau de
organul judiciar cand temeiurile impun chiar in situatia cand urmeaza sa-si
decline competenta [art. 139 alin. (4)].
2.2.3. Incetarea de drept a masurilor preventive
Incetarea masurilor preventive opereaza de drept in urmatoarele cazuri:
a) la expirarea termenelor prevazute de lege sau stabilite de organele
judiciare ori la expirarea termenului prevazut in art. 160b alin. (1), daca instanta
nu a procedat la verificarea legalitatii si temeiniciei arestarii preventive in acest
termen;
b) in caz de scoatere de sub urmarire si incetare a urmaririi penale, in faza
de urmarire penala;
c) in caz de incetare a procesului penal si achitare, in faza de judecata;
d) cand, inainte de pronuntarea unei hotarari de condamnare in prima
instanta, durata arestarii a atins jumatatea maximului pedepsei prevazute de lege

pentru infractiunea care face obiectul invinuirii, fara a se putea depasi, in cursul
urmaririi penale, 180 zile;

e) cand instanta pronunta definitiv o pedeapsa cu inchisoarea cel mult

egala cu durata retinerii si arestarii preventive;
f) cand instanta pronunta o pedeapsa cu inchisoarea, cu suspendarea
conditionata a executarii ori cu suspendarea executarii sub supraveghere sau cu
executarea la locul de munca;
g) cand se pronunta pedeapsa cu amenda;
h) in caz de condamnare la pedeapsa inchisorii la care se aplica in
intregime gratierea1. Acest caz nu este prevazut ca atare intr-o dispozitie expresa,
dar el rezulta din ansamblul reglementarilor referitoare la gratiere;
i) cand durata retinerii si cea a arestarii devin egale cu durata pedepsei
pronuntate, desi hotararea primei instante nu este definitiva.
In cazurile mentionate, instanta de judecata, din oficiu sau la sesizarea
procurorului, ori procurorul in cazul retinerii, din oficiu sau in urma informarii
organului de cercetare penala, are obligatia sa dispuna punerea de indata in
libertate a celui retinut sau arestat, trimitand administratiei locului de detinere o
copie de pe dispozitiv sau ordonanta ori un extras cu urmatoarele mentiuni:
datele necesare pentru identificarea invinuitului sau inculpatului; numarul
mandatului de arestare; numarul si data ordonantei, ale incheierii sau hotararii
prin care s-a dispus liberarea, precum si temeiul legal al liberarii [art. 140 alin.
(3)].
2.2.4. Caile de atac impotriva actelor prin care se dispune asupra luarii,
revocarii sau incetarii de drept a masurilor preventive, in faza de urmarire
penala
Asigurarea de noi garantii in vederea respectarii normelor privind
restrangerea sau privarea de libertate a persoanei pe parcursul procesului penal a
constituit un obiectiv principal al legiuitorului cand a operat modificari in legea
procesual penala. In acest sens se inscrie si introducerea art. 1401-1402, in care
este reglementata institutia plangerii impotriva masurilor preventive, dispuse de
organul de urmarire penala si procuror - in faza de urmarire penala -, a art.
1403 ce disciplineaza recursul impotriva incheierii pronuntate de instanta in
cursul urmaririi penale referitoare la masurile preventive ori modificarea art. 141
referitoare la recursul impotriva incheierii de sedinta prin care se dispun masuri
preventive in faza judecatii.

a) Plangerea impotriva ordonantei organului de cercetare penala

sau a procurorului privind masura retinerii
Potrivit art. 1401, Impotriva ordonantei organului de cercetare penala prin
care s-a luat masura preventiva a retinerii se poate face plangere, inainte de
expirarea celor 24 de ore de la luarea masurii, la procurorul care supravegheaza
cercetarea penala, iar impotriva ordonantei procurorului prin care s-a luat aceasta
masura se poate face plangere, inainte de expirarea duratei retinerii, la primprocurorul parchetului sau, dupa caz, la procurorul ierarhic superior, in conditiile
art. 278 alin. (1) si (2).
In perfecta consonanta cu principiul celeritatii, art. 1401 alin. (2) obliga
procurorul sa se pronunte prin ordonanta asupra legalitatii si temeiniciei masurii
preventive, pe baza materialului probator din dosarul cauzei, care trebuie
prezentat acestuia in acest interval de timp de catre organul de cercetare penala.
In situatia in care ajunge la concluzia ca masura retinerii este ilegala sau nu este
justificata, procurorul dispune revocarea ei (s.n.).
b) Plangerea impotriva ordonantei procurorului privind masurile
preventive reglementate de art. 136 lit. b) si c)
Impotriva ordonantei procurorului prin care se dispune luarea
masurii obligarii de a nu parasi localitatea ori a obligarii de a nu parasi tara,
invinuitul sau inculpatul poate face plangere in termen de 3 zile de la luarea
masurii, la instanta careia i-ar reveni competenta sa judece cauza in prima
instanta [art. 1402 alin. (1)].
Plangerea se va solutiona in camera de consiliu, cu participarea
obligatorie a procurorului, instanta pronuntandu-se in ziua in care a
judecat asupra legalitatii si temeiniciei masurii restrictive de libertate,
prin incheiere. Nu se va putea proceda la judecata fara citarea invinuitului sau
inculpatului care a facut plangerea, prezenta sa insa nefiind obligatorie. Datorita
importantei si consecintelor pentru invinuit sau inculpat, dosarul cauzei va fi
inaintat instantei in termen de cel mult 24 ore de catre organul de urmarire
penala, plangerea solutionandu-se in termen de cel mult 3 zile. Cand se
considera ca masura preventiva este ilegala sau nu este justificata, instanta
dispune revocarea ei (s.n.).
Esential este faptul ca plangerea nu este suspensiva de executare, adica
invinuitul sau inculpatul nu poate sa paraseasca localitatea sau tara in perioada
celor 7 zile.

c) Recursul impotriva incheierii pronuntate de judecator in cursul

urmaririi penale privind masurile preventive
Impotriva incheierii prin care judecatorul dispune, in timpul
urmaririi penale, luarea unei masuri preventive, revocarea, inlocuirea, incetarea
de

drept sau prelungirea masurii preventive, precum si impotriva incheierii de

respingere a propunerii de arestare preventiva, invinuitul sau inculpatul si
procurorul pot face recurs la instanta superioara in termen de 24 de ore de la
pronuntare, pentru cei prezenti, si de la comunicare, pentru cei lipsa. Incheierea
prin care judecatorul respinge, in timpul urmaririi penale, revocarea, inlocuirea
sau incetarea de drept a masurii preventive nu este supusa niciunei cai de atac
[art. 1403 alin. (1)].
Persoanele care pot exercita aceasta cale de atac sunt cele interesate, si
anume: invinuitul sau inculpatul fata de care s-a dispus masura; procurorul.
Recursul se exercita in 24 de ore de la pronuntare, pentru cei prezenti, si de
la comunicare, pentru cei lipsa.
Cauza se judeca cu celeritate, dosarul fiind inaintat instantei de recurs in
termen de 24 de ore, iar recursul se judeca in cel mult 48 de ore, in
cazul arestarii invinuitului si in 3 zile, in cazul arestarii
inculpatului, pronuntarea trebuind sa aiba loc in aceeasi zi,
prin incheiere. Participarea procurorului la judecata este absolut obligatorie.
Intervalele de timp au in vedere durata in timp a fiecarei masuri preventive.
In ceea ce priveste prezenta invinuitului sau inculpatului arestat, regula este
ca el va fi adus in fata instantei si va fi ascultat in prezenta aparatorului sau.
Totusi, atunci cand se afla internat in spital si, din cauza starii sanatatii, nu
poate fi adus in fata judecatorului sau cand, din cauza de forta majora sau stare
de necesitate, deplasarea sa nu este posibila, recursul va fi examinat in lipsa
acestuia, dar numai in prezenta aparatorului sau, caruia i se da cuvantul pentru a
pune concluzii [art. 1403 alin. (3)].
Cand se apreciaza de catre instanta de judecata ca masura preventiva
este ilegala sau netemeinica, se dispune revocarea ei, iar in cazul arestarii
preventive, si punerea de indata in libertate a invinuitului sau inculpatului,
daca nu este arestat in alta cauza.
In ceea ce priveste suspendarea executarii masurii preventive, art. 1403 alin.
(8) prevede caincheierile respective sunt executorii, calea de atac a recursului
nesuspendand executarea.
Dosarul cauzei se restituie organului de urmarire penala in termen de 24 de
ore de la solutionarea recursului.

d) Recursul impotriva incheierii pronuntate de instanta in cursul

judecatii privind masurile preventive
Incheierea data in prima instanta si in apel, prin care se dispune luarea
unei masuri preventive, revocarea, inlocuirea sau incetarea de drept a masurii
preventive, precum si impotriva incheierii prin care se dispune mentinerea
arestarii preventive (s.n.), poate fi atacata separat, cu recurs, de

procuror sau de inculpat, in termen de 24 de ore de la pronuntare, pentru cei

prezenti, si de la comunicare, pentru cei lipsa. Incheierea prin care prima
instanta sau instanta de apel respinge cererea de revocare, inlocuire sau incetare
de drept a masurii preventive nu este supusa niciunei cai de atac [art. 141 alin.
(1)].
Titularii caii de atac sunt procurorul sau inculpatul. De mentionat ca, in
faza judecatii, calitatea persoanei fata de care se poate dispune cu privire la o
masura preventiva poate fi numai cea de inculpat.
Termenul de recurs este de 24 de ore de la pronuntare, pentru cei prezenti,
si de la comunicare, pentru cei lipsa.
In interval de 24 de ore, dosarul va fi inaintat instantei de recurs, care are
obligatia de a-lsolutiona in cel mult 3 zile, urmand a restitui dosarul in cel mult
24 de ore, ceea ce inseamna capronuntarea are loc in aceeasi zi cu judecata,
solutia fiind motivata in stare de urgenta.
Daca durata arestarii preventive a expirat si inculpatul a fost pus in libertate
pana la solutionarea recursului impotriva incheierii, masura nemaifiind in
vigoare, nu poate fi prelungita.
3. Masurile
preventive 3.1. Retinerea
Retinerea reprezinta singura masura privativa de libertate care poate fi luata
si de organul de cercetare penala pe o durata de cel mult 24 de ore numai in
faza de urmarire penala si numai fata de invinuit1. Ea este reglementata in toate
legislatiile procesual penale contemporane.
Retinerea poate fi luata daca sunt
indeplinite cumulativ urmatoarele conditii [art. 143 alin. (1) si (4)]: a) sa
existe probe sau indicii temeinice ca invinuitul sau inculpatul a savarsit o fapta
prevazuta de legea penala; b) pentru fapta savarsita, legea sa prevada o
pedeapsa; conditia este indeplinita si in cazul in care legea prevede alternativ
pedeapsa inchisorii cu amenda; c) sa existe unul din cazurile prevazute in art.
148 ori infractiunea sa fie flagranta, oricare ar fi limitele prevazute de lege
pentru fapta savarsita.
Prin urmare, in ipoteza inexistentei vreuneia din situatiile expuse in art. 148
sau a infractiunii flagrante, organul de urmarire penala nu poate dispune o
asemenea masura preventiva.

Sunt indicii temeinice atunci cand din datele existente in cauza rezulta
presupunerea rezonabila ca persoana fata de care se efectueaza urmarirea penala
a savarsit fapta [art. 681].
Referitor la organul competent, retinerea poate fi dispusa atat de organul
de cercetare penala, cat si de catre procuror.
Organul de cercetare penala va instiinta, de indata, pe procuror cu privire
la luarea masurii retinerii. Atunci cand masura este dispusa de catre procuror,
acesta trebuie sa-l informeze si peconducatorul parchetului din care face parte,
in baza principiului subordonarii ierarhice.
Organul de cercetare penala sau procurorul dispune masura retinerii
prin ordonanta de retinere, in care, pe langa mentiunile generale ce se cer in
cazul luarii masurilor preventive, trebuie sa se precizeze ziua si ora la care
retinerea a inceput. Aceleasi mentiuni vor fi facute si in ordonanta de punere
in libertate [art. 144 alin. (2)].
Conform art. 1371, persoanei retinute i se aduc la cunostinta, de indata, in
limba pe care o intelege, motivele retinerii.
Obligatoriu, organul judiciar care a luat masura va aduce la
cunostinta invinuitului ca are dreptul sa-si angajeze aparator, i se specifica
dreptul de a nu da nicio declaratie, atragandu-i-se atentia ca tot ceea ce declara
poate fi folosit si impotriva sa, aspecte ce se consemneaza, separat, intrun proces-verbal [art. 143 alin. (2)].
Retinerea nu poate fi prelungita. Daca in timpul retinerii se intrevede
necesitatea privarii de libertate in continuare, prin depasirea termenului legal de
24 de ore, se dispune inlocuirea retinerii cu o alta masura preventiva mai grava.
In acest caz, organul de cercetare penala inainteaza procurorului, in primele 10
ore de la retinerea invinuitului, odata cu incunostintarea despre masura luata, si
unreferat motivat in ceea ce priveste necesitatea arestarii preventive.
Daca procurorul apreciaza ca sunt intrunite conditiile legale pentru luarea
masurii, inlauntrul celor 24 de ore il audiaza pe invinuit asistat de aparator, din
oficiu sau ales, si propune instantei luarea masurii. Dispozitii speciale privind
masura retinerii sunt cuprinse in art. 72 alin. (2) din Con-stitutia Romaniei, unde
se specifica faptul ca deputatul sau senatorul nu poate fi retinut fara
incuviintarea Camerei din care face parte si numai dupa ascultarea sa. Insa, in
caz de infractiune flagranta, deputatul sau senatorul poate fi retinut. Ministerul
Justitiei va informa neintarziat pe presedintele Camerei asupra retinerii. In cazul

in care Camera sesizata constata ca nu exista temei pentru retinere, ea va

dispune imediat revocarea acestei masuri [art. 72 alin. (3)].

Din durata masurii retinerii se deduce timpul cat persoana a fost privata
de libertate ca urmare a masurii administrative a conducerii la sediul politiei,
prevazuta de art. 31 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 218/2002 privind organizarea si
functionarea Politiei Romane.
3.2. Obligarea de a nu parasi localitatea
Desi, constitutional, dreptul la libera circulatie este garantat fiecarui
cetatean [art. 25 alin. (1) din Constitutie], apar situatii de exceptie in care acest
drept este limitat, si anume atunci cand organele judiciare penale considera ca nu
este necesara luarea unei masuri preventive privative de libertate, insa apreciaza
ca invinuitul sau inculpatul trebuie sa fie obligat sa nu paraseasca localitatea in
care locuieste.
Masura este restrictiva de libertate, faptuitorul avand posibilitatea
sa paraseasca localitatea in care locuieste numai cu incuviintarea organului care a
dispus-o.
Potrivit art. 145 alin. (1) raportat la art. 143 alin. (1) si art. 136 alin. (1),
obligarea de a nu parasi localitatea poate fi dispusa daca sunt
indeplinite cumulativ doua conditii, si anume: a) sa existeprobe sau indicii
temeinice ca invinuitul sau inculpatul a savarsit o fapta prevazuta de legea
penala; b)pentru fapta savarsita, legea sa prevada o pedeapsa, conditia fiind
indeplinita chiar si in cazul in care inchisoarea este alternativ cu amenda.
Organele judiciare care pot dispune masura
sunt procurorul sau judecatorul, in faza de urmarire penala, si instanta de
judecata, in cursul judecatii.
In cursul urmaririi penale, procurorul dispune aceasta masura
prin ordonanta sau rechizitoriu, iar judecatorul, prin incheiere data in camera
de consiliu, durata initiala a acesteia nedepasind 30 de zile.
Masura mentionata poate fi prelungita in caz de necesitate si numai
motivat. Prelungirea se dispune de procurorul care efectueaza
sau supravegheaza urmarirea penala, fiecare prelungire neputand sa
depaseasca 30 de zile. Dispozitiile art. 1402 se aplica in mod corespunzator.
Atat invinuitul sau inculpatul, cat si procurorul pot ataca cu recurs in 24
ore de cand au luat cunostinta de incheierea prin care s-a dispus luarea unei
asemenea masuri preventive, calea de atac solutionandu-se inainte de expirarea
duratei pentru care s-a dispus masura. De mentionat ca recursulnu este suspensiv
de executare.

Durata maxima a acestei masuri este de un an de zile. Exceptional, cand

pedeapsa prevazuta de lege este detentiunea pe viata sau inchisoarea de 10 ani ori
mai mare, durata maxima este de 2 ani.

In cursul judecatii, instanta dispune masura obligarii de a nu parasi

localitatea prin incheiere.
Avand in vedere ca, pentru faza de judecata, nu se precizeaza durata de
timp pe care se poate lua masura, apreciem ca instanta o dispune pana la
solutionarea cauzei. Legiuitorul a vrut ca numai pe parcursul urmaririi penale
sa existe un control permanent si constant, la anumite intervale de timp, asupra
masurii restrictive de libertate.
Pe durata masurii obligarii de a nu parasi localitatea, invinuitul
sau inculpatul este obligat sa respecte urmatoarele obligatii: a) sa se prezinte
la organul de urmarire penala sau, dupa caz, la instanta de judecata ori de cate
ori este chemat; b) sa se prezinte la organul de politie desemnat cusupravegherea
de organul judiciar care a dispus masura, conform programului de supraveghere
intocmit de organul de politie sau ori de cate ori este chemat; c) sa nu isi
schimbe locuinta fara incuviintarea organului judiciar care a dispus
masura; d) sa nu detina, sa nu foloseasca si sa nu poarte nicio categorie de arme.
In afara acestor obligatii impuse imperativ de textul normativ, organul
judiciar, de la caz la caz,poate impune invinuitului sau inculpatului ca pe durata
masurii obligarii de a nu parasi localitatea sa respecte una sau mai multe dintre
urmatoarele obligatii: a) sa poarte permanent un sistem electronic de
supraveghere; b) sa nu se deplaseze la anumite spectacole sportive ori culturale
sau in orice alte locuri stabilite; c) sa nu se apropie de persoana vatamata,
membrii familiei acesteia, persoana impreuna cu care a comis fapta, martori,
experti ori alte persoane, stabilite de organul judiciar, si sa nu comunice cu
acestea direct sau indirect; d) sa nu conduca niciun vehicul sau anumite vehicule
stabilite; e) sa nu se afle in locuinta persoanei vatamate; f) sa nu exercite
profesia, meseria sau sa nu desfasoare activitatea in exercitarea careia a savarsit
fapta.
Dispozitiile art. 145 alin. (21) obliga organul judiciar sa comunice,
in aceeasi zi, atat invinuitului sau inculpatului, cat si sectiei de politie in a
carei circumscriptie locuieste acesta, jandarmeriei, politiei comunitare, organelor
competente sa elibereze pasaportul, organelor de frontiera, precum si altor
institutii, copia ordonantei ori, dupa caz, a incheierii instantei, ramase
definitive, in vederea asigurarii obligatiilor care ii revin. Organele in drept refuza
eliberarea pasaportului sau, dupa caz, ridica provizoriu pasaportul pe durata
masurii.
In cuprinsul ordonantei sau incheierii sunt mentionate expres obligatiile pe
care invinuitul sau inculpatul trebuie sa le respecte si se atrage atentia acestuia
ca, in caz de incalcare cu rea-credinta a masurii sau a

obligatiilor care ii revin, se va lua fata de acesta masura arestarii

preventive [art. 145 alin. (22)].
Daca, pe durata obligarii de a nu parasi localitatea, au intervenit motive
care justifica fie impunerea unor noi obligatii, fie inlocuirea sau incetarea celor
existente, procurorul sau instanta dispune aceasta
prin ordonanta sau incheiere motivata. Dispozitiile alin. (21) si alin. (22) se
aplica in mod corespunzator [art. 145 alin. (23)].
Daca invinuitul sau inculpatul, cu rea-credinta, nu respecta masura
obligarii de a nu parasi localitatea ori obligatiile impuse, se poate dispune
inlocuirea acesteia cu o masura privativa de libertate. Organul de politie
desemnat de organul judiciar care a dispus masura verifica periodic respectarea
acesteia si a obligatiilor de catre invinuit sau inculpat, iar in cazul in care
constata incalcari ale acestora, sesizeaza de indata procurorul, in cursul urmaririi
penale, sau instanta, in cursul judecatii [art. 145 alin. (3)].
3.3. Obligarea de a nu parasi tara
Ca si obligarea de a nu parasi localitatea, masura obligarii de a nu parasi
tara este restrictiva de libertate.
Potrivit art. 1451, Masura obligarii de a nu parasi tara consta in indatorirea
impusa invinuitului sau inculpatului, de procuror sau de judecator, in cursul
urmaririi penale, ori de instanta de judecata, in cursul judecatii, de a nu parasi
tara fara incuviintarea organului care a dispus-o.
Cum regimul juridic al acestei masuri este identic cu cel al obligarii de a nu
parasi localitatea,conditiile necesare pentru luarea masurii sunt aceleasi in ceea
ce priveste existenta probelor sau indiciilor temeinice de savarsire a unei fapte
prevazute de legea penala, cat si necesitatea pedepsei, indiferent de forma si
limite, pentru infractiunea comisa.
Sub aspectul organelor judiciare ce pot dispune masura preventiva, acestea
sunt procuror saujudecator in faza de urmarire penala, instanta in faza de
judecata.
Obligarea de a nu parasi tara poate fi luata pe o perioada de timp de maxim
30 zile, in cursul urmaririi penale, ce poate fi prelungita in caz de necesitate si
numai motivat, de catre procurorul careefectueaza sau supravegheaza
urmarirea penala, fiecare prelungire nedepasind 30 de zile. Perioada
maxima este de 1 an, iar in cazul infractiunilor grave (unde sanctiunea este
inchisoarea pe viata sau de 10 ani ori mai mare), durata poate ajunge la 2 ani.

Institutia prelungirii este specifica numai fazei de urmarire penala, pentru

considerentele expuse la obligarea de a nu parasi localitatea.
Actele prin care se dispune masura
sunt ordonanta ori rechizitoriul procurorului sau, dupa caz,incheierea instantei
ramasa definitiva, comunicandu-se inculpatului sau invinuitului si organelor si
institutiilor nominalizate in art. 145 alin. (21).
Este dispusa respectarea acelorasi obligatii imperative prevazute de
legiuitor, cu posibilitatea de a se institui si altele de catre organul judiciar care
aplica masura, in functie de cazul particular dat.
3.4. Arestarea
preventiva 3.4.1. Arestarea invinuitului
Articolul 229 arata ca invinuitul este persoana fata de care se efectueaza
urmarirea penala cat timp nu a fost pusa in miscare actiunea penala impotriva sa.
Arestarea preventiva este o masura preventiva privativa de libertate, prin
care organul judiciar competent dispune detinerea invinuitului (sau inculpatului)
pe durata si in conditiile prevazute de lege, in locuri special destinate acestui
scop, in interesul urmaririi penale sau al judecatii.
Pentru a se putea lua aceasta masura, se cer indeplinite
urmatoarele conditii cumulative: a) sa existe probe sau indicii temeinice ca
invinuitul a savarsit o fapta prevazuta de legea penala; b) pentru fapta savarsita,
legea trebuie sa prevada o pedeapsa, indiferent de felul ei sau limite; c) sa existe
unul din cazurile prevazute in art. 148; d) sa fie necesara privarea de libertate a
invinuitului in interesul urmaririi penale.
Indiferent de faza in care se afla procesul penal, singurul organ judiciar
care poate dispune masura arestarii preventive este judecatorul.
In cursul urmaririi penale, procurorul, din oficiu sau la sesizarea
organului de cercetare penala, numai dupa ascultarea invinuitului in prezenta
aparatorului ales sau desemnat din oficiu, prezinta dosarul cauzei,
cu propunere motivata de luare a masurii arestarii preventive, presedintelui
instantei sau judecatorului delegat de acesta. Competenta este alternativa si
revine:
- instantei care ar trebui sa judece cauza in fond;

- instantei corespunzatoare in grad acesteia, in a carei circumscriptie se

afla locul de detinere;
- instantei corespunzatoare in grad acesteia, in a carei circumscriptie se
afla locul unde s-a constatat savarsirea faptei prevazute de legea penala;

- instantei corespunzatoare in grad acesteia, in a carei circumscriptie se

afla sediul parchetului din care face parte procurorul care efectueaza
sau supravegheaza urmarirea penala.
Presedintele instantei sau judecatorul delegat de acesta fixeaza ziua si ora
de solutionare a propunerii de arestare preventiva, pana la expirarea celor 24 de
ore de retinere, in cazul in care invinuitul este retinut. Ziua si ora fixata se
comunica atat aparatorului ales sau numit din oficiu, cat siprocurorului, care
este obligat sa asigure prezenta invinuitului retinut [art. 146 alin. (3)]. Demn de
subliniat este faptul ca judecarea este asigurata de un complet planificat de la
inceputul anului, conform unei programe, si nu numit atunci de catre conducerea
instantei, tocmai pentru a fi inlaturata orice urma de banuiala cu privire la
obiectivitatea acestuia sau a presedintelui instantei.
Completul de judecata este format dintr-un singur judecator, indiferent de
natura si gravitatea infractiunii, sedinta tinandu-se in camera de consiliu (deci,
nu sedinta publica, cum este regula la judecata). Invinuitul este adus in fata
judecatorului, fiind ascultat in prezenta aparatorului. Totusi,daca invinuitul, in
stare de retinere, nu poate fi adus din cauza sanatatii sale, din cauza de forta
majora sau stare de necesitate ori este disparut, se afla in strainatate ori se
sustrage de la urmarirea penala, propunerea va fi examinata in lipsa sa, dar in
prezenta aparatorului, care va pune concluzii.
Participarea procurorului la ascultarea invinuitului de catre judecator este
obligatorie.
In cazul infractiunilor de competenta Directiei Nationale
Anticoruptie, trebuie sa participe un procuror din aceasta structura,
incompatibilitatile la care se refera art. 46-49 neinterzicand procurorului ce
efectueaza urmarirea penala sa puna concluzii si sa-si sustina propunerea.
Judecatorul, de indata, prin incheiere de sedinta motivata, admite sau
respinge propunerea de arestare preventiva.
In cazul admiterii propunerii, dispune arestarea preventiva a invinuitului,
fixand totodata durata acesteia, care nu poate depasi 10 zile1 [art. 146 alin. (9)],
scazandu-se din aceasta retinerea de 24 ore, cand este cazul. De asemenea, va
emite de urgenta mandatul de arestare a invinuitului, care cuprinde: instanta
care a dispus luarea masurii arestarii; data si locul
1

Prin Decizia nr. 112/1998 (M. Of. nr. 286 din 4 august 1998), decizia nr.
106, decizia nr. 107, decizia nr. 108/1998 (M. Of. nr. 287 din 5 august 1998) sau admis exceptiile de neconstitutionalitate si s-a constatat ca dispozitiile art. 146

C.proc.pen. suntconstitutionale numai in masura in care asigura invinuitului

aceleasi drepturi procesuale ca si inculpatului, in temeiul garantiilor
constitutionale privind libertatea individuala si siguranta persoanei.

emiterii; numele si prenumele judecatorului care l-a emis; aratarea faptei ce

formeaza obiectul invinuirii si denumirea infractiunii; numele si prenumele
invinuitului si durata pentru care este dispusa arestarea acestuia; semnatura
judecatorului.
Cand mandatul de arestare a fost emis dupa ascultarea invinuitului,
judecatorul inmaneaza un exemplar persoanei arestate, iar un alt exemplar il
trimite organului de politie pentru a fi predat la locul de detentie odata cu
arestatul.
In ipoteza in care judecatorul respinge propunerea de arestare preventiva,
in conditiile permise de lege, el poate dispune masura preventiva a obligarii de
a nu parasi localitatea sau aceea de a nu parasi tara [art. 146 alin. (111)].
Instanta de judecata poate dispune arestarea preventiva a invinuitului in
cursul judecatii numai in cazul constarii infractiunilor de audienta1; conform art.
299 alin. (2), instanta de judecata constata fapta, identifica faptuitorul, incheie
un proces-verbal, dupa care poate dispune, cu respectarea conditiilor legale,
arestarea preventiva a invinuitului prin incheiere de sedinta.
Presedintele completului de judecata emite un mandat de arestare a
invinuitului, care va avea acelasi cuprins ca si cel mentionat pentru faza de
urmarire penala.
Invinuitul arestat este trimis de indata procurorului impreuna cu mandatul
de arestare si procesul-verbal de constatare a infractiunii de audienta, in scopul
efectuarii urmaririi penale. Cand mandatul de arestare a fost emis dupa
ascultarea invinuitului, judecatorul ii inmaneaza un exemplar acestuia, iar un alt
exemplar il trimite organului de politie pentru a fi predat la locul de detinere
odata cu arestatul.
Arestarea preventiva a invinuitului nu poate fi prelungita. Potrivit art. 23
alin. (3) din Constitutie si art. 1371, persoanei arestate i se aduc la cunostinta de
indata motivele arestarii. Invinuirea se aduce la cunostinta celui arestat in cel
mai scurt termen, in prezenta unui avocat.
Conform art. 1371 alin. (2), cand dispune arestarea invinuitului, judecatorul
incunostinteaza despre aceasta, in termen de 24 de ore, un membru din familie
ori o alta persoana pe care o desemneaza invinuitul, aceasta consemnandu-se
intr-un proces-verbal.

Daca sunt mai multi invinuiti in cauza, arestarea lor se dispune prin aceeasi
incheiere, dar, in scopul executarii masurii, se vor emite distinct mandate de
arestare pentru fiecare invinuit.
3.4.2. Arestarea inculpatului
In raport cu prevederile art. 23, persoana impotriva careia s-a pus in
miscare actiunea penala se numeste inculpat. Este considerata cea mai aspra
dintre masurile preventive privative de libertate (datorita duratei).
Arestarea inculpatului este reglementata in Codul de procedura penala in art.
148-160b si are un caracter de exceptie1.
Conditiile cumulative necesare luarii masurii arestarii preventive a
inculpatului sunt: a) sa existe probe sau indicii temeinice ca inculpatul a savarsit
o fapta prevazuta de legea penala; b) sa fie pusa in miscare actiunea penala; c) sa
existe unul din cazurile prevazute in art. 148 (intalnite si la reti-nere sau arestarea
preventiva a invinuitului); d) in situatiile prevazute de art. 148 lit. a)-e), masura
poate fi luata numai daca pedeapsa inchisorii este mai mare de 4
ani; e) inculpatul sa fie ascultat de instanta de judecata, inainte de a se dispune
luarea masurii. Cu titlu de exceptie, masura arestarii preventive a inculpatului
poate fi dispusa fara ascultarea acestuia cand inculpatul este disparut, se afla in
strainatate ori exista probe din care rezulta ca el se sustrage de la urmarirea
penala sau de la judecata; in ipoteza in care mandatul a fost emis fara ascultarea
inculpatului, acesta va fi ascultat imediat ce a fost prins ori s-a prezentat [art.
150 alin. (2)]; f) privarea de libertate a inculpatului sa fie necesara pentru buna
desfasurare a procesului penal.
Ca in cazul tuturor masurilor preventive, luarea masurii arestarii
inculpatului este facultativa,oportunitatea ei fiind lasata la aprecierea organelor
judiciare.
Referitor la organul competent, arestarea preventiva a inculpatului ca si a
invinuitului - poate fi dispusa numai de catre judecator, indiferent de etapa in
care se afla procesul penal (urmarire penala sau judecata). Instanta de judecata,
in faza de judecata, dispune masura arestarii preventive printr-ohotarare
judecatoreasca (incheiere, sentinta, decizie).

a) Arestarea inculpatului in cursul urmaririi penale

La sesizarea organului de cercetare penala sau din oficiu, procurorul, daca
apreciaza ca sunt intrunite conditiile prevazute de art. 143 si exista vreunul din
cazurile reglementate la art. 148 si considera ca este in interesul urmaririi penale
arestarea inculpatului, dupa ce il audiaza in prezenta aparatorului, inainteaza
dosarul cauzei cu propunerea motivata de luare a acestei masuri, presedintelui
instantei sau judecatorului delegat de acesta [art. 1491 alin. (1)]1.
Instanta competenta este aceeasi ca si in cazul arestarii preventive a
invinuitului, aplicandu-se intreaga procedura analizata mai sus.
In raport cu dispozitiile art. 151 alin. (1), dupa intocmirea hotararii prin
care s-a dispus arestarea inculpatului, judecatorul emite de indata mandat de
arestare.
Mandatul de arestare trebuie sa cuprinda urmatoarele
mentiuni: a) instanta care a dispus luarea masurii arestarii inculpatului; b) data si
locul emiterii; c) numele, prenumele si calitatea persoanei care l-a
emis; d) datele privitoare la persoana inculpatului, prevazute in art. 70 (nume,
prenume, porecla, data si locul nasterii, numele si prenumele parintilor,
cetatenia, studii, situatia militara, loc de munca, ocupatie, adresa, antecedente
penale si alte date pentru stabilirea situatiei sale personale) si codul numeric
personal;
e)

aratarea faptei ce formeaza obiectul inculparii si denumirea infractiunii;

f) incadrarea juridica a faptei si pedeapsa prevazuta de lege; g) temeiurile

concrete care determina arestarea; h) ordinul de a fi arestat
inculpatul; i) indicarea locului unde urmeaza a fi detinut cel arestat; j) semnatura
judecatorului.
Mandatul de arestare este individual. In situatia in care prin aceeasi
hotarare se dispune arestarea mai multor inculpati, pentru fiecare trebuie sa se
emita cate un mandat de arestare, deoarece acesta este actul de procedura in
temeiul caruia locul de detinere preventiva il primeste si il detine pe cel arestat.
Se pune in executare, de regula, de catre organele de politie, ca organ
administrativ, legea reglementand doua modalitati distincte, dupa cum masura
arestarii a fost dispusa in prezenta inculpatului sau in lipsa acestuia2. In situatia in
care inculpatul a fost prezent si mandatul de arestare a fost emis dupa ascultarea
acestuia, judecatorul care a emis mandatul inmaneaza

un exemplar persoanei arestate, iar un alt exemplar il trimite organului de

politie, pentru a fi predat la locul de detinere odata cu inculpatul arestat [art. 152
alin. (1)].
Cand inculpatul nu a fost prezent (este disparut, se afla in strainatate ori se
sustrage de la urmarire sau de la judecata)1, mandatul emis fara ascultarea sa se
inainteaza in dublu exemplar organului de politie pentru executare [art. 152 alin.
(2)]. Organul de politie procedeaza la arestareapersoanei aratate in mandat, ii
preda un exemplar al mandatului si o conduce in fata judecatorului care a emis
mandatul [art. 152 alin. (3)]. Judecatorul mentioneaza pe mandat data
prezentarii inculpatului si procedeaza de indata la ascultarea acestuia. Daca
inculpatul, cu ocazia ascultarii, ridica obiectii care necesita o rezolvare urgenta,
instanta fixeaza de indata termen de judecata.
Exista posibilitatea ca persoana arestata sa ridice obiectii in ceea ce
priveste identitatea sa. In aceasta situatie, arestatul este condus in fata instantei
locului unde a fost gasit, si nu in fata judecatorului care a dispus masura.
Articolul 153 alin. (2) da posibilitate instantei de a dispune punerea in libertate
a persoanei impotriva careia s-a executat mandatul de arestare, pana la
rezolvarea obiectiilor, daca apreciaza ca nu exista pericol de disparitie a
sa. Daca instanta locului de prindere a inculpatului considera necesar, ea cere
relatii organului judiciar care a emis mandatul.
Atunci cand se constata ca persoana adusa nu este cea aratata in mandat,
instanta o pune imediat in libertate, iar daca apreciaza ca obiectiile sunt
nefondate, dispune executarea mandatului, aplicandu-se dispozitiile art. 152 alin.
(3), in sensul ca se va proceda la audierea persoanei arestate decatre judecatorul
care a emis mandatul. Potrivit art. 152 alin. (31), in vederea executarii mandatului
de arestare preventiva, organul de politie poate patrunde in domiciliul sau
resedinta unei persoane fara invoirea acesteia, precum si in sediul unei
persoane juridice, fara invoirea reprezentantului legal al acesteia.
In legatura cu obiectiile ridicate, modul lor de rezolvare si masurile luate,
actul de consemnare a activitatii instantei este o incheiere de sedinta ce se
trimite judecatorului care a emis mandatul.
Cand organul de politie insarcinat cu executarea mandatului nu
gaseste persoana indicata, el incheie un proces-verbal de constatare a situatiei si
instiinteaza organul care a emis mandatul si organele competente pentru darea in
urmarire si in consemn la punctele de trecere a frontierei (art. 154).

Durata arestarii inculpatului nu poate depasi 30 de zile1, afara de cazul cand ea

este prelungita in conditiile legii. Termenul curge de la data emiterii mandatului.
Exceptie face situatia cand arestarea a fost dispusa in lipsa inculpatului, caz in
care termenul curge de la data punerii in executare a mandatului de arestare.
In situatia in care s-a luat masura arestarii preventive a invinuitului pe o
durata de 10 zile si, ulterior, s-a pus in miscare actiunea penala, durata pentru
care se poate dispune in continuare masura arestarii inculpatului nu poate
depasi 20 de zile, impunandu-se ca perioada totala a masurii preventive sa se
incadreze in termenul maximal de 30 de zile, prevazut de Constitutie. Cand a
fost numai retinut,se scad cele 24 ore, masura luandu-se pe 29 de zile.
Arestarea preventiva a inculpatului poate fi prelungita numai motivat, in
cursul urmaririi penale, fara insa a se depasi un total de 180 de zile. Dispozitiile
art. 25 alin. (5) din Constitutie au fost preluate si dezvoltate de art. 155 alin. (2)
C.proc.pen., care stabileste ca prelungirea duratei arestarii inculpatului poate fi
dispusa: a) de instanta careia i-ar reveni competenta sa judece cauza in
fond; b)de instanta corespunzatoare in grad acesteia in a carei circumscriptie se
afla locul de detinere; c) de instanta de la locul unde s-a constatat savarsirea
faptei prevazute de legea penala; d) de instanta in a carei circumscriptie se afla
sediul parchetului din care face parte procurorul ce efectueaza sau
supravegheaza urmarirea penala. Criticile referitoare la competenta, expuse la
arestarea preventiva a invinuitului sunt valabile si in ceea ce priveste pe
inculpat.
Potrivit dispozitiilor art. 156, prelungirea duratei arestarii se dispune in
baza propunerii motivate a procurorului, care, dupa caz, efectueaza
sau supravegheaza urmarirea penala. In cazul in carepropunerea vine din
partea organului de cercetare penala, aceasta va fi avizata de procurorul care
exercita supravegherea si se inainteaza, cu cel putin 5 zile inainte de expirarea
duratei arestarii, instantei competente prevazute in art. 159 alin. (1).

Daca arestarea a fost dispusa de o instanta inferioara celei competente sa

acorde prelungirea, propunerea se inainteaza instantei competente [art. 156 alin.
(3)].
Cand in aceeasi cauza se gasesc mai multi inculpati arestati pentru care
durata arestarii preventive expira la date diferite, procurorul care sesizeaza
instanta pentru unul din inculpati o va sesiza totodata si cu privire la ceilalti
inculpati, dispozitia avand caracter de recomandare1.
Termenul de cel putin 5 zile inainte de expirarea duratei arestarii preventive
are in vedere intervalul de timp rezonabil necesar consultarii propunerii si a
pieselor dosarului de catre judecator si aparatorul inculpatului.
Termenul de judecata si completul de judecata sunt stabilite
aleatoriu, conform unui program I.T. Propunerea se solutioneaza in camera de
consiliu de catre un singur judecator, indiferent de natura infractiunii.
Participarea procurorului este obligatorie.
Inculpatul este adus in fata instantei si va fi asistat de aparator. In cazul in
care inculpatul arestat se afla internat in spital si din cauza starii sanatatii nu
poate fi adus in fata instantei sau in alte cazuri in care deplasarea sa nu este
posibila din cauza de forta majora sau stare de necesitate, propunerea de
prelungire a duratei arestarii preventive va fi examinata in lipsa inculpatului, dar
numai in prezenta aparatorului, caruia i se da cuvantul pentru a pune concluzii.
Solutionarea si pronuntarea asupra prelungirii arestarii preventive au loc
in 24 de ore de la primirea dosarului, comunicandu-se incheierea, celor lipsa de
la judecata tot in 24 de ore.
In cazul in care judecatorul admite sesizarea si acorda prelungirea,
aceasta nu va putea depasi 30 de zile. Judecatorul poate acorda si alte prelungiri,
fiecare neputand depasi 30 de zile.
Asupra prelungirii arestarii inculpatului se hotaraste printr-o incheiere.
Aceasta incheiere poate fi atacata cu recurs de procuror sau de inculpat. Termenul de recurs este de 24 de ore si curge de la pronuntare, pentru cei prezenti,
si de la comunicare, pentru cei lipsa.
Dispozitiile art. 1403 alin. (3)-(7) si (9) se aplica in mod corespunzator la
judecarea recursului [art. 159 alin. (10)].

Recursul declarat impotriva incheierii prin care s-a dispus

prelungirea arestarii preventive nu este suspensiv de executare, ceea ce
inseamna ca

acesta isi produce efectele prin mentinerea starii de arest a inculpatului pe

perioada judecarii recursului.
Recursul declarat impotriva incheierii prin care s-a dispus
respingerea prelungirii arestarii preventive este suspensiv de executare, ceea ce
in-seamna ca incheierea nu conduce la punerea in libertate a celui arestat, deoarece executarea acesteia este suspendata pana la solutionarea recursului.
Dispozitiile art. 159 alin. (11) stipuleaza ca Masura dispusa de judecator
se comunica administratiei locului de detinere, care este obligata sa o aduca la
cunostinta inculpatului.
Daca incheierea primei instante care se pronunta asupra prelungirii arestarii
preventive nu este atacata cu recurs, instanta este obligata sa restituie dosarul
procurorului in termen de 24 de ore de la expirarea termenului de recurs [art.
159 alin. (12)].
b) Arestarea inculpatului in cursul judecatii
In cursul judecatii, arestarea preventiva a inculpatului poate fi dispusa
prin incheiere motivata, daca sunt intrunite conditiile prevazute de art. 143 si
exista vreunul din cazurile prevazute de art. 148 (art. 160a). Incheierea poate fi
atacata separat cu recurs, in 24 de ore de la pronuntare, pentru ceiprezenti, si de
la comunicare, pentru cei lipsa. Dosarul va fi inaintat instantei de recurs in
termen de 24 de ore, iar recursul se judeca in 3 zile. Recursul declarat impotriva
incheierii prin care s-a dispus arestarea nu este suspensiv de executare [art.
160a alin. (2)].
Mandatul de arestare trebuie sa contina aceleasi mentiuni aratate mai sus.
Fata de inculpatul care a mai fost anterior arestat in aceeasi cauza, in cursul
urmaririi penale sau al judecatii, se poate dispune din nou aceasta masura, daca
au intervenit elemente noi care fac necesara privarea sa de libertate [art.
160a alin. (4)].
Intervalul de timp pe care poate fi dispusa initial arestarea preventiva in
faza de judecata este tot de 30 de zile, dupa care intervine verificarea periodica
la cel mult 60 zile [art. 160b alin. (1)].
Tot un alt caz de arestare a inculpatului in cursul judecatii intervine cand
procurorul, la intocmirea rechizitoriului, potrivit art. 267 alin. (1), considera ca
este necesara luarea acestei masuri preventive. In acest sens, in 24 de ore, el
inainteaza rechizitoriul si propunerea de arestare a inculpatului, instantei
competente.

3.5. Controlul legalitatii si temeiniciei masurilor preventive

Pe langa controlul efectuat de instanta prin exercitarea cailor de atac
impotriva actelor prin care se dispune asupra masurii revocarii sau incetarii

de drept a masurilor preventive, in faza de urmarire penala, analizata pe larg mai

sus, modul si conditiile in care a fost luata masura arestarii preventive in
special, sunt verificate din nou, din oficiu de catre instanta de judecata, dupa
sesizarea sa prin rechizitoriu. Astfel, dupa inregistrarea dosarului la instanta, in
cauzele in care inculpatul este trimis in judecata in stare de arest, instanta este
datoare sa verifice din oficiu, in camera de consiliu, legalitatea si temeinicia
arestarii preventive, inainte de expirarea duratei acesteia [art. 3001 alin. (1)]. In
acest scop, procurorul inainteaza dosarul cauzei, finalizat prin rechizitoriu,
cu cel putin 5 zile inainte de expirarea arestarii, instantei competente (art. 160).
In cazul in care constata ca arestarea preventiva este nelegala sau
ca temeiurile care au determinat arestarea preventiva au incetat sau ca nu
mai exista altele noi care sa justifice privarea de libertate, instanta dispune,
prin incheiere, revocarea arestarii preventive si punerea de indata in libertate a
inculpatului.
Cand instanta constata ca temeiurile care au determinat arestarea impun in
continuare privarea de libertate sau ca exista temeiuri noi care justifica privarea
de libertate, instanta mentine, prinincheiere motivata, arestarea preventiva,
aplicandu-se in mod corespunzator prevederile art. 159 alin. (3), (4), (5) si (11).
Incheierea instantei poate fi atacata cu recurs in conditiile art. 160a alin. (2).
3.6. Verificari privind arestarea inculpatului in cursul judecatii
In cauzele in care inculpatul este arestat, instanta legal sesizata este datoare
sa verifice periodic, dar nu mai tarziu de 60 zile, in cursul judecatii, legalitatea si
temeinicia arestarii preventive, potrivit art. 160b: Daca instanta constata ca
arestarea preventiva este nelegala sau ca temeiurile care au determinat arestarea
preventiva au incetat sau nu exista temeiuri noi care sa justifice privarea sa de
libertate, dispune, prin incheiere motivata, revocarea arestarii preventive si
punerea de indata in libertate a inculpatului. Cand instanta constata ca temeiurile
care au determinat arestarea impun in continuarea privarea de libertate sau ca
exista temeiuri noi care justifica privarea de libertate, instanta dispune, prin
incheiere motivata, mentinerea arestarii preventive.
Incheierea poate fi atacata cu recurs, prevederile art. 160a alin. (2)
aplicandu-se corespunzator.

3.7. Dispozitii speciale pentru minori

Legiuitorul a avut in vedere situatia speciala a minorului in cazul masurilor
preventive ce-l vizeaza pe acesta, introducand Sectiunea IV1 la Titlul IV,
Capitolul I din Codul de procedura penala, prin Legea nr. 281/2003.
In art. 160e, se arata ca retinerea si arestarea preventiva a minorului se fac
potrivit reglementarilor ce-l privesc pe invinuitul si inculpatul major, cu unele
derogari. In ceea ce priveste retinerea si arestarea preventiva, se are in vedere
varsta invinuitului si inculpatului de la data la care se dispune asupra luarii,
prelungirii sau mentinerii masurii preventive.
3.7.1. Retinerea minorului
Invinuitul minor care are varsta cuprinsa intre 14 si 16 ani, in mod cu
totul exceptional, poate firetinut la dispozitia procurorului sau a organului de
cercetare penala, cu instiintarea si sub controlul procurorului, cu respectarea
urmatoarelor conditii cumulative: acesta sa raspunda penal (adica
discernamantul faptelor sale este stabilit pe baza de expertiza medico-legala
psihiatrica); sa existedate certe ca a comis infractiunea; pedeapsa prevazuta de
lege sa fie detentiunea pe viata oriinchisoarea de 10 ani sau mai mare.
Durata de timp pentru care se dispune masura nu poate depasi, intr-o prima
faza, 10 ore, insa, in situatiile in care se impune, procurorul,
prin ordonanta motivata, poate prelungi masura pentru incacel mult 10 ore [art.
160g alin. (2)].
Pentru invinuitii minori cu varsta cuprinsa intre 16 si 18 ani se
aplica procedura comuna in cazul luarii masurii preventive a retinerii.
3.7.2. Arestarea preventiva a invinuitului sau inculpatului minor
Invinuitul sau inculpatul minor cu varsta cuprinsa intre 14 si 16 ani poate fi
arestat preventiv numai in urmatoarele conditii cumulative: acesta sa raspunda
penal; pedeapsa prevazuta de lege sa fie detentiunea pe viata sau inchisoarea de
10 ani sau mai mare; sa nu fie suficienta o alta masura preventiva restrictiva de
libertate.
In cursul urmaririi penale, durata arestarii invinuitului minor este cel mult
de 3 zile [art. 160halin. (4)], in timp ce a inculpatului cu varsta intre 14-16 ani
este de cel mult 15 zile.
Inculpatul minor mai mare de 16 ani poate fi arestat preventiv pe o durata
de cel mult 20 zile[art. 160h alin. (3)].

Prelungirea masurii in cursul urmaririi penale sau mentinerea ei pe

parcursul judecatii se dispune in mod exceptional, fiecare prelungire neputand
depasi 15 zile pentru minorul cu varsta de14-16 ani si, respectiv, cate 20 de
zile pentru minorul mai mare de 16 ani.
Durata totala a arestarii preventive in cursul urmaririi penale
pentru minorul de 14-16 ani nu poate depasi 60 de zile, iar pentru minorii cu
varsta peste 16 ani, cel mult 90 de zile.
In mod exceptional, in cazul inculpatului minor intre 14-16 ani, cand
pedeapsa prevazuta de lege este detentiunea pe viata sau inchisoarea de 20 ani
sau mai mare, iar in cazul inculpatului minor mai mare de 16 ani, cand pedeapsa
prevazuta de lege este detentiunea pe viata sau inchisoarea de 10 ani ori mai
mare, arestarea preventiva a lor poate fi prelungita pana la maximum 180 de zile.
Verificarea regularitatii si temeiniciei arestarii preventive se efectueaza,
pentru minorul de 14-16 ani, nu mai tarziu de 30 de zile, iar pentru cel de peste
16 ani, tot periodic, dar nu mai tarziu de 40 de zile.
Invinuitilor si inculpatilor minori, retinuti sau arestati preventiv, li se
asigura drepturi proprii si un regim special de detentie, in raport
cu particularitatile varstei lor, astfel incat masurile privative de libertate luate
in scopul bunei desfasurari a procesului penal ori al impiedicarii sustragerii lor
de la urmarirea penala, judecata sau executarea pedepsei sa nu le prejudicieze
dezvoltarea fizica, psihica sau morala. Astfel:
- in toate cazurile, li se asigura asistenta juridica obligatorie, organele
judiciare fiind obligate sa ia masuri pentru desemnarea unui aparator din oficiu,
daca minorul nu si-a ales unul si pentru ca acesta sa poata lua contact direct cu
minorul asistat si sa comunice cu el;
- se incunostinteaza imediat in cazul retinerii, iar la arestare, in termen
de 24 de ore, parintii, tutorele, persoana in ingrijirea sau supravegherea caruia se
afla minorul, alte persoane pe care le desemneaza acesta, precum si serviciul de
reintegrare sociala a infractorilor si de supraveghere a executarii sanctiunilor
neprivative de libertate de la langa instanta careia i-ar reveni sa judece in prima
instanta cauza (in caz de arestare), consemnandu-se toate acestea intr-un procesverbal;
- tinerea lor in locurile de detentie, separat de majori.
Controlul privind respectarea drepturilor si a regimului special prevazut de
lege pentru minorii retinuti sau arestati preventiv este asigurat: de un judecator

anume desemnat de presedintele instantei; prin vizitarea locurilor de detinere

preventiva de catre judecator; prin vizitarea detinutilor preventiv de alte
organisme abilitate de lege.

4. Liberarea provizorie
Ca masura procesuala, liberarea provizorie este reglementata in art. 160116010, fiind introdusa prin Legea nr. 32/1990, sub forma unei sectiuni distincte in
cuprinsul Capitolului I al Titlului IV din Codul de procedura penala, fiind
modificata prin Legea nr. 281/2003. In acest sens, art. 23 alin. (10) din
Constitutie prevede ca Persoana arestata preventiv are dreptul sa ceara punerea
sa in libertate provizorie, sub control judiciar sau pe cautiune.
Liberarea provizorie este o masura procesuala neprivativa de libertate,
care inlocuieste arestarea preventiva a inculpatului si se dispune de catre instanta
de judecata, in vederea asigurarii desfasurarii normale a procesului si executarii
pedepsei aplicate inculpatului in caz de condamnare.
Modalitatile liberarii provizorii sunt reglementate in art. 1601, care prevede
ca In tot cursul procesului penal, invinuitul sau inculpatul arestat preventiv
poate cere punerea sa in libertate provizorie, sub control judiciar sau pe
cautiune.
Intre aceste doua modalitati exista similitudini (adresarea cererii,
competenta de solutionare a acesteia, procedura de examinare, admitere,
respingere sau revocare), care vor fi analizate in cele ce urmeaza.
Prin modificarea adusa Codului de procedura penala prin Legea nr.
281/2003, s-a extins campul de aplicare a acestei masuri procesuale neprivative
de libertate si la categoria invinuitilor (care sunt arestati preventiv pe maxim 10
zile), disparand astfel conditia necesitatii punerii in miscare a actiunii penale.
Pe timpul liberarii provizorii, invinuitul sau inculpatul este obligat sa
respecte urmatoareleobligatii: a) sa nu depaseasca limita teritoriala fixata decat
in conditiile stabilite de instanta; b) sa se prezinte la organul de urmarire penala
sau, dupa caz, la instanta de judecata ori de cate ori estechemat; c) sa se prezinte
la organul de politie desemnat cu supravegherea de instanta, conform
programului de supraveghere intocmit de organul de politie sau ori de cate ori
este chemat; d) sa nu isi schimbe locuinta fara incuviintarea instantei care a
dispus masura; e) sa nu detina, sa nu foloseascasi sa nu poarte nicio categorie de
arme.
Suplimentar fata de aceste obligatii impuse in cazul acordarii
liberarii provizorii, instanta de judecata care a dispus masura mai poate
impune invinuitului sau inculpatului de la caz la caz ca pe timpul liberarii
provizorii sa respecte una sau mai multe dintre

urmatoarele obligatii judiciare): a)sa poarte permanent un sistem electronic de

supraveghere;

b) sa nu se deplaseze la anumite spectacole sportive ori culturale sau in orice alte

locuri stabilite; c) sa nu se apropie de persoana vatamata, membrii familiei
acesteia, persoana impreuna cu care a comis fapta, martori, experti ori alte
persoane, stabilite de instanta, si sa nu comunice cu acestea direct sau
indirect; d) sa nu conduca niciun vehicul sau anumite vehicule stabilite; e) sa nu
se afle in locuinta persoanei vatamate; f) sa nu exercite profesia, meseria sau sa
nu desfasoare activitatea in exercitarea careia a savarsit fapta.
4.1. Liberarea provizorie sub control judiciar
Liberarea provizorie sub control judiciar se poate acorda daca sunt
indeplinite conditiilecumulative: a) impotriva invinuitului sau inculpatului s-a
dispus masura arestarii preventive; b)invinuitul sau inculpatul sa fi savarsit o
infractiune din culpa sau o infractiune cu intentie, pentru care legea prevede
pedeapsa inchisorii care nu depaseste 18 ani [art. 1602 alin. (1)]; pentru a fi
constatata aceasta conditie, organele judiciare vor avea in vedere maximul
special al pedepsei prevazute de lege pentru infractiunea ce face obiectul
cauzei; c) sa nu existe date din care sa rezulte necesitatea de a-l impiedica pe
invinuit sau inculpat sa savarseasca alte infractiuni; d) sa nu existe date
ca invinuitul sau inculpatul va incerca sa zadarniceasca aflarea adevarului prin
influentarea unor parti, martori sau experti, alterarea ori distrugerea
mijloacelor de proba sau prin alte asemenea fapte.
In cazul admiterii cererii de liberare provizorie sub control
judiciar, instanta va mentiona expres obligatiile invinuitului sau inculpatului in
cuprinsul incheierii si va atrage atentia acestuia ca, in caz de incalcare cu reacredinta a acestora, se va lua fata de el masura arestarii preventive.
Obligatiile pe care trebuie sa le respecte invinuitul sau inculpatul fata de
care se dispune liberarea provizorie reprezinta chiar continutul notiunii de
control judiciar.
Potrivit dispozitiilor art. 1603, controlul judiciar instituit de instanta poate fi
modificat sau ridicat oricand, in totul sau in parte, pentru motive temeinice.
Atat in cursul urmaririi penale, cat si in faza de judecata, liberarea
provizorie se dispune numai de instanta de judecata.
Asa cum reiese din continutul art. 1602b, controlul modului in care invinuitul
sau inculpatul respecta obligatiile stabilite de instanta revine judecatorului
delegat cu executarea, precum siprocurorului si organului de politie.
4.2. Liberarea provizorie pe cautiune

Liberarea provizorie pe cautiune se poate acorda daca sunt

indeplinite cumulativ urmatoareleconditii: a) impotriva invinuitului sau
inculpatului

s-a dispus masura arestarii preventive; b) s-a depus cautiunea stabilita de

organul judiciar competent;c) invinuitul sau inculpatul sa fi savarsit o infractiune
din culpa sau o infractiune cu intentie pentru care legea prevede pedeapsa
inchisorii care nu depaseste 18 ani; d) sa nu existe date din care sa rezulte
necesitatea de a-l impiedica pe invinuit sau inculpat sa savarseasca alte
infractiuni; e) sa nu existe date ca invinuitul sau inculpatul va incerca sa
zadarniceasca aflarea adevarului prin influentarea unor parti, martori sau experti,
alterarea ori distrugerea mijloacelor de proba sau prin alte asemeneafapte.
Referitor la obligatiile care sunt impuse invinuitului sau inculpatului pe
durata liberarii provizorii pe cautiune, acestea sunt aceleasi ca la
liberarea provizorie sub control judiciar.
Cautiunea este suma de bani pe care trebuie sa o depuna invinuitul sau
inculpatul cu scopul de a se garanta respectarea de catre acesta a obligatiilor
ce-i revin in timpul liberarii provizorii [art. 1605alin. (1)].
Cuantumul cautiunii se fixeaza de catre instanta si, potrivit legii1, este de
cel putin 1000 lei. In literatura de specialitate2, s-a afirmat ca fixarea prin lege a
unui minim al cautiunii are urmatoarele consecinte: a) se accentueaza caracterul
de legalitate a masurii; b) se evita stabilirea cautiunii la sume prea mici, care,
prin caracterul lor derizoriu, nu ar constitui o reala garantie de natura a asigura
eficient masura vizata; c) se ofera posibilitatea unei individualizari judiciare a
cautiunii, prin aprecierea concreta, la cazul de speta, a situatiei personale si
posibilitatilor materiale reale ale solicitantului.
Cautiunea nu se constituie exclusiv intr-o suma de bani consemnata la o
institutie financiara pe numele invinuitului sau inculpatului, la dispozitia
instantei care a fixat-o [art. 1605 alin. (3)], ci si prin constituirea unei garantii
reale imobiliare.
Cautiunea se restituie in urmatoarele situatii:
a) cand se revoca liberarea provizorie pentru cazul prevazut in art.
160 alin. (1) lit. a) (se descopera fapte sau imprejurari ce nu au fost cunoscute
la data admiterii cererii de liberare provizorie si care justifica arestarea
invinuitului sau inculpatului);
10

b) se constata de catre instanta, prin incheiere, ca nu mai subzista

temeiurile care au justificat masura arestarii preventive;
c) se dispune scoaterea de sub urmarire penala, incetarea urmaririi penale,
achitarea sau incetarea procesului penal;

d) se pronunta pedeapsa amenzii sau pedeapsa inchisorii cu suspen

darea conditionata a executarii ori cu suspendarea executarii sub suprave
ghere sau cu executarea la locul de munca1;
e) se dispune condamnarea la pedeapsa inchisorii;
f) cererea a fost respinsa potrivit art. 1608a alin. (6) (nu sunt
indeplinite conditiile prevazute de lege, cererea este neintemeiata sau cand
aceasta a fost facuta de o alta persoana si nu a fost insusita de invinuit sau de
inculpat).
In lege s-a prevazut si situatia in care cautiunea nu se restituie. In acest
sens, potrivit art. 1605alin. (5), cautiunea nu se restituie in cazul condamnarii la
pedeapsa inchisorii daca: liberarea provizorie s-a revocat ca urmare a faptului ca
invinuitul sau inculpatul nu si-a indeplinit, cu rea-credinta, obligatiile ce-i
reveneau si care i-au fost invederate de organul judiciar; a incercat sa
zadarniceasca aflarea adevarului; a savarsit din nou, cu intentie, o infractiune
pentru care este urmarit sau judecat.
In aceste situatii, cautiunea se face venit la bugetul de stat, la ramanerea
definitiva a hotararii de condamnare.
In cazurile prevazute la lit. b)-e), odata cu restituirea cautiunii, se dispune
si incetarea starii de liberare provizorie [art. 1605 alin. (6)].
4.3. Procedura liberarii provizorii sub control judiciar si pe cautiune
Procedura este comuna ambelor modalitati, astfel incat se trateaza
in aceeasi sectiune, dispozitiile art. 1606-1609 fiind valabile atat pentru liberarea
provizorie sub control judiciar, cat si pentru liberarea provizorie pe cautiune.
Liberarea provizorie se poate obtine numai la cerere. Din oficiu se
procedeaza numai la revocarea masurii preventive, nu si la inlocuirea ei cu
liberarea provizorie.
Titularii cererii de liberare provizorie sunt: invinuitul sau inculpatul; sotul
acestuia; rudele apropiate [art. 1606 alin. (1)].
In cazul in care cererea este facuta de catre sotul sau rudele apropiate
ale invinuitului sau inculpatului, instanta intreaba pe acesta daca isi
insuseste cererea, iar declaratia sa se consemneaza pe cerere [art. 1607 alin. (2)].
Invinuitul sau inculpatul ar putea avea interes sa nu-si insuseasca cererea
atunci cand stie ca este vinovat si ca va fi condamnat si vrea sa bene-

ficieze de dispozitiile art. 88 C.pen. referitoare la computarea arestarii

preventive din durata pedepsei inchisorii.
Termenul in care poate fi facuta cererea de liberare provizorie se intinde,
in mod practic, petoata durata desfasurarii procesului penal.
Referitor la continut, cererea trebuie sa cuprinda: numele,
prenumele, domiciliul si calitatea persoanei care o face, mentiunea cunoasterii
dispozitiilor legii referitoare la cazurile de revocare a liberarii provizorii.
In cazul cererii de liberare provizorie pe cautiune, intervine un element nou,
insensul ca aceasta trebuie sa cuprinda si obligatia de a depune
cautiunea, precum si mentiunea cunoasterii dispozitiilor legii privind cazurile de
nerestituire a cautiunii [art. 1606 alin. (3)].
Ca si in cazul luarii masurii arestarii preventive, organul judiciar
competent sa rezolve cererea de liberare provizorie este instanta de judecata
careia i-ar reveni competenta sa judece in fond cauza(cand cererea este facuta in
cursul urmaririi penale), iar in cursul judecatii, celei sesizate cu solutionarea
cauzei [art. 1606 alin. (4)].
Cererea se depune de regula la instanta. Daca a fost depusa la organul de
cercetare penala, procuror sau la administratia locului de detinere, organele
sesizate au obligatia legala de a inainta cererea de liberare provizorie, in termen
de 24 de ore, instantei competente [art. 1606 alin. (5)].
Instanta sesizata cu cererea de liberare provizorie are obligatia de a o
examina si solutiona dupa parcurgerea unei prime etape preliminare. In aceasta
etapa, instanta desfasoara anumite masuri premergatoare, care constau, in
principal, in verificarea cererii din punct de vedere al constatariiexistentei
mentiunilor prevazute in art. 1606 alin. (2) si (3) si insusirii ei de catre invinuit
sau inculpat. In situatia in care cererea este incompleta, se iau masuri
pentru completarea acesteia.
Insusirea cererii de catre invinuit sau inculpat intervine in cazul in
care cererea a fost facuta de catre unul din substitutii procesuali mentionati
in art. 1606 alin. (1). Declaratia invinuitului sau inculpatului poate fi de insusire
sau de neinsusire a cererii, in caz afirmativ, aceasta consemnandu-se pe cerere.
Examinarea cererii de liberare provizorie de catre instanta are loc in regim
de urgenta, datorita starii de arest in care se afla invinuitul sau inculpatul, si
consta in verificarea indeplinirii conditiilor formale prevazute de lege
pentru admisibilitatea acesteia. Referitor la acest aspect, in cazul cererii de
liberare provizorie pe cautiune, intervine un element distinctiv, in sensul ca, daca

instanta constata ca sunt indeplinite conditiile prevazute de lege, ea

stabileste cuantumul cautiunii si termenul in care trebuie depusa, incunostintand
despre aceasta persoana care a facut cererea. Dupa depunerea

dovezii de consemnare a cautiunii, instanta admite in principiu

cererea si fixeaza termenul pentru solutionarea ei [1608 alin. (2)].
Daca nu sunt indeplinite conditiile prevazute de lege si dovada
de consemnare a cautiunii nu a fost depusa, cererea se respinge [1608 alin. (3)].
Solutionarea cererii de liberare provizorie se face de catre instanta,
prin incheiere, dupa ascultarea invinuitului sau inculpatului si a
concluziilor aparatorului, precum si ale procurorului [art. 1608a alin. (1)].
Admiterea cererii de liberare provizorie va fi dispusa de catre instanta de
judecata, daca se constata ca sunt indeplinite conditiile prevazute de
lege si cererea este intemeiata. In aceasta situatie, se va dispune punerea in
libertate provizorie a invinuitului sau inculpatului, stabilindu-se
totodataobligatiile ce urmeaza a fi respectate de catre acesta [art. 1608a alin. (3)].
O copie de pe dispozitivul incheierii ori un extras al acesteia se trimite
administratiei locului de detinere, precum si organului de politie in a carui
circumscriptie locuieste invinuitul sau inculpatul. Persoanele interesate se
incunostinteaza [art. 1608a alin. (4)].
Primind copie de pe dispozitivul incheierii de admitere a cererii de liberare
provizorie, administratia locului de detinere este obligata sa ia masuri pentru
punerea de indata in libertate a invinuitului sau inculpatului.
Respingerea cererii de liberare provizorie va fi dispusa de instanta
de judecata, in cazul: neindeplinirii conditiilor legale; cand cererea nu este
intemeiata; cererii facute de o alta persoana (un substitut procesual) si neinsusirii
de catre invinuit sau inculpat.
Impotriva incheierii prin care s-a admis ori s-a respins cererea de liberare
provizorie se poate face recurs de catre invinuit sau inculpat ori
de catre procuror la instanta superioara [art. 1609 alin. (1)].
Respingerea cererii de liberare provizorie are drept consecinta
fireasca mentinerea inculpatului in arest preventiv.
Termenul de recurs este de 24 de ore si curge de la pronuntare, pentru cei
prezenti, si de la comunicare, pentru cei lipsa [art. 1609 alin. (2)]. Dosarul va fi
inaintat instantei de recurs in termen de 24 de ore. Recursul se judeca in termen
de doua zile, cu participarea obligatorie a procurorului si a invinuitului sau
inculpatului. Instanta se pronunta in aceeasi zi asupra admiterii sau respingerii
recursului [art. 1609 alin. (7)].

Recursul impotriva incheierii prin care s-a respins cererea de liberare

provizorie nu este suspensiv de executare. Dosarul se restituie in termen de 24
de ore de la solutionarea recursului.

4.4. Revocarea liberarii provizorii

Revocarea liberarii provizorii se deosebeste de revocarea masurilor
preventive, deoarece, in ipoteza din urma, nu sunt reglementate expres cazurile
in care poate fi dispusa revocarea.
Liberarea provizorie poate fi revocata cand:
a) se descopera fapte sau imprejurari ce nu au fost cunoscute la data
admiterii cererii de liberare provizorie si care justifica arestarea invinuitului sau
inculpatului;
b) invinuitul sau inculpatul nu indeplineste, cu rea-credinta, obligatiile ce-i
revin potrivit art. 1602alin. (3) si (31) si art. 1604 alin. (2) sau incearca
sa zadarniceasca aflarea adevarului ori savarseste din nou, cu intentie,
o infractiune pentru care este urmarit sau judecat [inculpatul liberat
provizoriu sub control judiciar lipseste de la mai multe termene de judecata, fara
a invedera si dovedi motivele care l-au determinat sa lipseasca, incalcand, astfel,
cu rea-credinta, obligatia prevazuta in art. 1602 lit. c)].
Revocarea liberarii provizorii se dispune de catre instanta de
judecata, prin incheiere de sedinta, cu ascultarea invinuitului sau inculpatului
asistat de aparator. Revocarea se poate dispune si in lipsa invinuitului sau
inculpatului, cand acesta, fara a avea motive temeinice, nu se prezinta la
chemarea facuta [art. 16010 alin. (2)].
In cazul revocarii liberarii provizorii, instanta dispune arestarea preventiva
a invinuitului sau inculpatului si emite un nou mandat de arestare.
Incheierea instantei de judecata de revocare a liberarii provizorii poate fi
atacata cu recurs [art. 16010 alin. (4)].
Dispozitiile art. 1609 se aplica in mod corespunzator [art. 16010 alin. (5)].
O noua cerere de liberare provizorie formulata de inculpat apare ca neintemeiata dupa revocarea primei liberari provizorii datorita nerespectarii, cu reacredinta, a obligatiilor stabilite in raport cu dispozitiile art. 1602 alin. (2).
Sectiunea a III-a
Alte masuri procesuale
1. Masurile de ocrotire si de siguranta

1.1. Luarea masurilor de ocrotire

Alaturi de masurile procesuale cu caracter de constrangere, in
procesul penal se pot lua si masuri de ocrotire pentru protejarea persoanelor care
ar putea avea de suferit in urma luarii unor masuri preventive privative de
libertate sau a unor masuri de siguranta fata de invinuit sau inculpat.

Masurile de ocrotire se iau fata de alte persoane decat invinuitul

sau inculpatul: minor; persoana pusa sub interdictie; persoana pentru care s-a
instituit curatela; persoana care, datorita varstei, bolii sau altei cauze, are nevoie
de ajutor.
Masurile de ocrotire se pot dispune daca sunt indeplinite cumulativ
conditiile: a) in ingrijirea invinuitului sau inculpatului sa se afle una din
persoanele mentionate de art. 161; b) in lipsa invinuitului sau inculpatului care
urmeaza sa fie privat de libertate, persoanele respective au nevoie de ocrotire.
Procurorul sau instanta de judecata care a luat masura retinerii ori a
arestarii preventive sau masura de siguranta a internarii medicale are obligatia
de a incunostinta autoritatea competenta(autoritatea tutelara).
1.2. Luarea masurilor de siguranta
Masurile de siguranta sunt definite ca fiind acele sanctiuni de drept penal
care se dispun in raport cu persoanele care au comis fapte prevazute de legea
penala in scopul inlaturarii unor stari de pericol si al preintampinarii savarsirii
altor fapte prevazute de legea penala1.
Daca, in cursul urmaririi penale, procurorul constata ca invinuitul
sau inculpatul se afla in vreuna din situatiile aratate in art. 113 C.pen. sau art.
114 C.pen., sesizeaza instanta, care, daca este cazul,dispune luarea, in mod
provizoriu, a masurii de siguranta corespunzatoare [art. 162 alin. (1)].
In art. 112 C.pen. sunt enumerate masurile de siguranta: a) obligarea
la tratament medical; b)internarea medicala; c) interzicerea de a ocupa o functie
sau de a exercita o profesie, meserie ori o alta ocupatie; d) interzicerea de a se
afla in anumite localitati; e) expulzarea strainilor; f) confiscarea
speciala; g) interdictia de a reveni in locuinta familiei pe o perioada determinata
(introdusa prin Legea nr. 197/2000).
Dintre masurile de siguranta prevazute in Codul penal, obligarea la
tratament medical siinternarea medicala devin masuri procesuale.
Pentru luarea acestor doua masuri, trebuie
indeplinite cumulativ conditiile: a) existenta starii de boala sau intoxicare
cronica (prin alcool sau stupefiante); b) existenta pericolului pentru societate.
In cazul internarii medicale, trebuie sa se constate si existenta conditiei
speciale airesponsabilitatii faptuitorului, datorata unei boli mintale sau toxice.

Instanta dispune luarea masurilor de siguranta numai dupa ascultarea

invinuitului sau inculpatului asistat de aparator, precum si a procurorului [art.
162 alin. (11)].
Instanta ia masuri pentru aducerea la indeplinire a internarii medicale
provizorii si, totodata,sesizeaza comisia medicala competenta sa avizeze
internarea bolnavilor mintali si a toxicomanilor periculosi [art. 162 alin. (2)].
Masura internarii provizorii dureaza pana la confirmarea acesteia de catre
instanta de judecata, pe baza avizului comisiei medicale, care
trebuie comunicat instantei in termen de 45 de zile de la sesizarea comisiei.
Nerespectarea acestui termen constituie abatere judiciara si se sanctioneaza
conform art. 198 alin. (3)
In cazul in care s-a dispus internarea medicala, se vor lua si masurile
prevazute in art. 161 [art. 162 alin. (5)].
Hotararea instantei de judecata prin care s-a confirmat masura internarii
poate fi atacata separat cu recurs. Recursul nu suspenda executarea [art. 162
alin. (6)].
2. Masurile asiguratorii
2.1. Notiune, conditii, criterii de clasificare
Masurile asiguratorii, ca masuri procesuale, au caracter real si se
iau in vederea acoperirii despagubirilor civile si a executarii pedepsei
amenzii, avand ca efect indisponibilizarea bunurilor mobile si imobile care
apartin invinuitului sau inculpatului sau partii responsabile civilmente.
Prin efectul produs, masurile asiguratorii garanteaza executarea obligatiilor
de ordin patrimonial ce decurg din rezolvarea actiunii penale (executarea
amenzii penale) si a actiunii civile din cadrul procesului penal.
Bunurile asupra carora sunt instituite masuri asiguratorii
sunt indisponibilizate, adica cel care le are in proprietate pierde dreptul de a le
instraina sau greva cu sarcini ori chiar dreptul de folosinta in unele cazuri (in
situatiile in care bunurile sechestrate trebuie ridicate in mod obligatoriu).
Masurile asiguratorii se dispun daca sunt
indeplinite cumulativ conditiile1: a) sa existe o paguba materiala; b) paguba sa
fie produsa prin infractiune; c) sa existe un proces penal cu privire la
infractiune; d) sa existe constituire de parte civila (exceptie face cazul exercitarii
actiunii civile din oficiu in conditiile art. 17).

Din punct de vedere al obiectului lor, masurile asiguratorii se pot lua

asupra:
a) bunurilor apartinand invinuitului sau inculpatului ori ale persoanei
responsabile civilmente,pana la concurenta valorii probabile a pagubei, in cazul
in care se urmareste asigurarea repararii pagubei [art. 163 alin. (2)]. Daca
valoarea bunurilor inculpatului asupra carora s-au luat masuri asigura-torii
depaseste valoarea pagubei, nu exista temei pentru a se lua masuri asiguratorii si
asupra bunurilor partii responsabile civilmente;
b) bunurilor apartinand numai invinuitului sau inculpatului, in cazul in care
se urmarestegarantarea executarii pedepsei amenzii [art. 163 alin.
(3)]. Reglementarea se explica prin aceea ca raspunderea penala este personala,
astfel incat nu pot fi indisponibilizate, in vederea executarii pedepsei, decat
bunurile celui care urmeaza sa fie tras la raspundere penala.
Potrivit art. 163 alin. (4)1, nu se pot lua masuri asiguratorii asupra
urmatoarelor categorii de bunuri: a) bunuri care apartin unei unitati dintre cele
la care se refera art. 145 C.pen.; b) bunurile exceptate de lege, aratate
in dispozitiile art. 406-409 C.proc.civ.
Luarea masurilor asiguratorii in vederea repararii pagubei se face
la cererea partii civile sau din oficiu. De regula, aplicarea masurii
este facultativa, legea lasand instituirea ei la aprecierea organului competent.
Luarea masurilor asiguratorii este obligatorie in cazul in care cel vatamat
este o persoana lipsita de capacitate de exercitiu sau cu capacitate de exercitiu
restransa.
Organele competente sa dispuna masurile asiguratorii sunt: procurorul, in
faza de urmarire penala, prin ordonanta; instanta de judecata, in faza judecatii,
prin incheiere.
Din moment ce legea nu prevede expres, masurile asiguratorii pot fi
dispuse de instanta de judecata si prin sentinta sau decizie (hotararea prin care se
dispune restituirea cauzei la procuror in vederea refacerii urmaririi penale).
Masurile asiguratorii pot fi aduse la indeplinire de un cerc mai larg de
organe decat cele care pot dispune luarea acestor masuri. Astfel, acestea pot fi
aduse la indeplinire de catre: a) procurorul care a luat masura [art. 164 alin.
(1)]; b) executorul judecatoresc, cand masura a fost luata de instanta dejudecata
[art. 164 alin. (2)]; c) organe proprii de executare ale unitatii pagubite, in cazul

in care aceasta este una din cele la care se refera art. 145 C.pen. si masura
asiguratorie a fost dispusa de procuror sau de instanta de

judecata [art. 164 alin. (3)]1; d) secretarul parchetului, in cazul in care procurorul
care efectueaza urmarirea penala a dispus expres aceasta [art. 164 alin. (4)].
Masurile asiguratorii se realizeaza prin aplicarea pe bunurile indisponibilizate a unui sechestru penal, care poate avea urmatoarele
forme: a) sechestrul penal propriu-zis, aplicabil bunurilor mobile;b) inscriptia
ipotecara, aplicabila bunurilor imobile; c) poprirea pentru sumele de bani.
Inscriptia ipotecara si poprirea sunt forme speciale ale sechestrului.
2.2. Sechestrul penal propriu-zis
Sechestrul penal propriu-zis reprezinta masura asiguratorie cu cea
mai frecventa aplicare in practica si consta in indisponibilizarea anumitor
bunuri mobile apartinand invinuitului sau inculpatului ori partii
responsabile civilmente, in vederea repararii pagubei produse prin infractiune,
precum sipentru garantarea executarii pedepsei amenzii. Organul care
procedeaza la aplicarea sechestrului este obligat sa identifice si sa evalueze
bunurile sechestrate, putand recurge, in caz de necesitate, si la
experti. Operatiile necesare instituirii sechestrului sunt: a) identificarea, care
consta in individualizarea si enumerarea bunurilor sechestrate; b) evaluarea,
care presupune stabilirea valorii bunurilor pe baza de acte sau prin folosirea
expertilor; c) declararea ca sechestrate, in total sau inparte, a bunurilor care
formeaza obiectul masurii asiguratorii.
In functie de cum apreciaza organul competent pericolul instrainarii:
- bunurile sechestrate, sigilate sau nesigilate, raman in posesia celui
impotriva caruia s-a luat masura, acesta avand obligatia de a nu le instraina sau
greva;
- bunurile sechestrate se ridica si se incredinteaza spre pastrare altor
persoane sau unitati de profil.
Este posibil ca, datorita pericolului sporit de instrainare, ridicarea bunurilor
sechestrate sa devinaobligatorie, ea nemaifiind lasata la aprecierea organului
competent. Astfel:
a) bunurile perisabile se predau unitatilor comerciale cu capital majoritar
de stat, potrivit profilului activitatii, care au obligatia de a le primi si valorifica
de indata [art. 165 alin. (2) si alin. (3)];

b) metalele sau pietrele pretioase ori obiectele confectionate cu acestea,

precum si mijloacele de plata straine se predau, in termen de 48 de ore de la
ridicare, la cea mai apropiata institutie bancara competenta; daca

obiectele sunt strict necesare urmaririi penale, depunerea se face ulterior, dar nu
mai tarziu de 48 de ore de la rezolvarea cauzei de catre procuror, dupa
terminarea urmaririi penale;
c)
titlurile de valoare interne, obiectele de arta sau de muzeu si
colectiile de valoare se predau spre pastrare, in termen de 48 de ore de
la ridicare, institutiilor de specialitate; daca acestea sunt strict necesare
urmaririi penale, predarea se face ulterior, dar nu mai tarziu de 48 de ore de
la rezolvarea cauzei de catre procuror, dupa terminarea urmaririi penale;
d) sumele de bani, precum si cele rezultate din valorificarea
bunurilor perisabile se consemneaza, dupa caz, pe numele invinuitului,
inculpatului sau partii responsabile civilmente, la dispozitia organului care a
dispus instituirea sechestrului, caruia i se preda recipisa de consemnare a sumei,
in termen de cel mult 3 zile de la ridicarea banilor ori de la valorificarea
bunurilor.
Potrivit art. 165 alin. (7), obiectele sechestrate se pastreaza de cei care le-au
primit pana la ridicarea sechestrului.
Organul care aplica sechestrul incheie un proces-verbal care va cuprinde, in
afara de mentiunile prevazute la art. 91, si urmatoarele
elemente: a) indicarea activitatilor efectuate de organul competent;
b) descrierea amanuntita a bunurilor sechestrate cu indicarea valorii lor;
c) indicarea bunurilor gasite la persoana careia i s-a aplicat sechestrul si care
sunt exceptate de lege de la urmarire; d) consemnarea obiectiilor partilor sau
ale altor persoane interesate [art. 166 alin. (1)].
Un exemplar de pe procesul-verbal se lasa persoanei careia i s-a aplicat
sechestrul, iar in lipsa, celor cu care locuieste, administratorului, portarului ori
celui care, in mod obisnuit, il inlocuieste sau unui vecin. In cazul in care parte
din bunuri ori totalitatea lor au fost predate unui custode, se lasa acestuia o copie
de pe procesul-verbal. Un exemplar se inainteaza si organului care a dispus luarea
masurii asiguratorii, in termen de 24 de ore de la incheierea procesuluiverbal [art. 166 alin. (2)].
2.3. Inscriptia ipotecara
Inscriptia ipotecara este o forma speciala a sechestrului, aplicabila
in cazul bunurilor imobile.

Ca si celelalte masuri asiguratorii cu caracter real, inscriptia ipotecara are

ca efect indisponibilizarea bunului imobil in vederea garantarii repararii
pagubei produse prin infractiune sau executarii pedepsei amenzii.
Organul judiciar care a dispus instituirea sechestrului cere organului
competent luarea inscriptiei ipotecare asupra bunurilor sechestrate, anexand

copii de pe actul prin care s-a dispus sechestrul si un exemplar al pro-cesuluiverbal de sechestru.
2.4. Poprirea
Poprirea reprezinta o masura asiguratorie si, in acelasi timp, o proce-dura
folosita pentru urmarirea sumelor de bani1.
Potrivit art. 167, sumele de bani datorate cu orice titlu
invinuitului, inculpatului sau partii responsabile civilmente de catre o a treia
persoana ori de catre cel pagubit, sunt poprite in mainile acestora si in limitele
prevazute de lege, de la data primirii actului prin care se infiinteaza sechestrul.
Astfel, elementul specific al popririi, ca masura asiguratorie, il reprezinta caracterul
triunghiular al acestei operatiuni procesuale2, care implica participarea
urmatorilor subiecti: a) creditorul popritor persoana fizica sau juridica
prejudiciata prin savarsirea unei infractiuni; b) debitorul poprit invinuitul,
inculpatul sau partea responsabile civilmente; c) tertul poprit persoana fizica
sau juridica ce datoreaza debitorului poprit o suma de bani.
Procedura popririi cuprinde doua momente: primul moment il
constituie infiintarea popririi prin ordinul dat tertului, debitor al invinuitului,
inculpatului sau partii responsabile civilmente, sa nu plateasca suma datorata si sa
o tina la dispozitia organului judiciar care a infiintat poprirea; al doilea moment
ilconstituie plata sumei, care va fi consemnata de debitor, dupa caz, la
dispozitia organului care a dispus poprirea sau a organului de executare, in termen de
5 zile de la scadenta, recipisele urmand a fi predate aceluiasi organ, in 24 de ore de
la consemnare.
2.5. Contestarea masurilor asiguratorii
Atat invinuitul sau inculpatul ori partea responsabila civilmente, cat si orice
alta persoana interesata, pot formula plangere sau contestatie impotriva
masurilor asiguratorii luate pe parcursul procesului penal, precum si a modului
de aducere la indeplinire a acestora.
Contestatia poate privi atat actul procesual prin care s-a dispus masura
asiguratorie (ordonanta procurorului sau incheierea instantei de judecata), cat
si actul procedural prin care se aduce la indeplinire actul procesual (procesulverbal de instituire a sechestrului).
Contestatia se poate adresa: a) procurorului care a dispus masura, solutionarea ei facandu-se in raport cu dispozitiile art. 275-278; b) instantei de

judecata, incheierea prin care se solutioneaza putand fi atacata cu recurs, care nu

suspenda executarea; c) dupa solutionarea definitiva a cauzei, instantelor
civile (art. 399-405 C.proc.civ.).
3. Restituirea lucrurilor
Restituirea lucrurilor este masura procesuala ce se ia in scopul repararii
in natura a pagubei pricinuite prin infractiune si asigurarii lucrurilor impotriva
riscului instrainari viitoare de catre invinuit sau inculpat.
Persoana in favoarea careia s-a dispus masura restituirii lucrurilor are
obligatia de a le pastra pana la ramanerea definitiva a hotararii.
Organul competent sa dispuna restituirea bunurilor este: procurorul in faza de
urmarire penala, printr-orezolutie; instanta de judecata, printr-o incheiere.
Conditiile cumulative cerute a fi indeplinite pentru a se dispune restituirea
lucrurilor: a) lucrurile sunt proprietatea persoanei vatamate ori au fost luate pe
nedrept din posesia sau detentia sa; b)lucrurile au fost ridicate de la invinuit sau
inculpat sau de la cel care le-a primit de la acestia pentru a le
pastra; c) restituirea lucrurilor nu stinghereste aflarea adevarului si
justa solutionare a cauzei.
Orice alta persoana care pretinde un drept asupra bunurilor ridicate poate cere,
pe calea uneicontestatii, stabilirea acestui drept si restituirea lucrurilor.
4. Restabilirea situatiei anterioare
Ca si restituirea lucrurilor, restabilirea situatiei anterioare reprezinta o
modalitate de reparare in natura a pagubelor provocate prin infractiune.
Restabilirea situatiei anterioare are caracter provizoriu, producand efecte
definitive si depline in momentul ramanerii definitive a hotararii judecatoresti.
Organul competent sa dispuna restabilirea situatiei anterioare
este: procurorul, in faza de urmarire penala, printr-o rezolutie; instanta de
judecata, printr-o incheiere.
Conditiile cumulative necesare pentru a se dispune restabilirea situatiei
anterioare sunt: a)schimbarea situatiei sa fi rezultat in mod vadit din comiterea
infractiunii; b) restabilirea sa fie posibila (in caz de bigamie, instanta va restabili
situatia anterioara prin anularea casatoriei ulterioare).

Masura procesuala a restabilirii situatiei anterioare trebuie luata de organele

judiciare in timp util, rapiditatea cu care consecintele unei infractiuni sunt
indepartate fiind esentiala pentru atingerea scopului acestei masuri1.

Ce

este

controlul

judiciar?

Controlul judiciar este o msur preventiv ce este reglementat n

noul Cod de procedur penal (NCPP) n art. 211-215.
Reglementarea actual referitoare la controlul judiciar a schimbat vechea optic
(din fostul Cod de procedur penal) asupra instituiei procesuale a controlului
judiciar. Astfel, dac n legislaia anterioar liberarea provizorie sub control
judiciar era aplicabil numai n cazul unui nvinuit/inculpat arestat preventiv (n
prealabil), n prezent controlul judiciar apare ca o alternativ la arestarea
preventiv, nefiind condiionat de arestul preventiv (prealabil). Cu alte cuvinte,
controlul judiciar este o msur preventiv distinct, cu existen de sine
stttoare, fr vreo legtur cu arestul preventiv.
Cnd poate fi luat msura controlului judiciar i care este organul n drept
s
dispun
o
astfel
de
msur?

Msura controlului judiciar poate fi luat n fiecare etap a procesului

penal de magistratul care instrumenteaz cauza n respectiva etap.
Aadar, controlul judiciar poate fi dispus de procuror, de judector, de
judectorul de drepturi i liberti i de judectorul de camer preliminar.
Astfel, potrivit art. 211 alin. 1 din NCPP, n cursul urmririi penale,
procurorul poate dispune luarea msurii controlului judiciar fa de inculpat,
dac aceast msur preventiv este necesar pentru realizarea scopului prevzut
la art. 202 alin. 1 din NCPP.
Potrivit art. 202 alin. 1 din NCPP, o msur preventiv poate fi dispus dac
exist probe sau indicii temeinice din care rezult suspiciunea rezonabil c o

persoan a svrit o infraciune i dac este necesar n scopul asigurrii

bunei desfurri a procesului penal, al mpiedicrii sustragerii suspectului ori
a inculpatului de la urmrirea penal sau de la judecat ori al prevenirii
svririi unei alte infraciuni.
Judectorul de drepturi i liberti poate lua aceast msur preventiv n situaia
n care nlocuiete arestul preventiv sau arestul la domiciliu.
De asemenea, judectorul de camer preliminar, n procedura de camer
preliminar, sau instana de judecat, n cursul judecii, poate dispune luarea
msurii controlului judiciar fa de inculpat, dac sunt ndeplinite condiiile
prevzute la art. 211 alin. 1 din NCPP.
Cum se procedeaz n cazul lurii msurii controlului judiciar i care este
calea
de
atac
mpotriva
acestei
msuri?

n cazul lurii msurii controlului judiciar apar anumite diferene n funcie de

situaia n care msura este luat de procuror sau de ctre judectorul de camer
preliminar sau de ctre instana de judecat.
Astfel, n cazul lurii msurii controlului judiciar de ctre procuror, acesta
dispune citarea inculpatului aflat n stare de libertate sau aducerea inculpatului
aflat n stare de reinere. Inculpatului prezent i se aduc la cunotin, de ndat,
n limba pe care o nelege, infraciunea de care este suspectat i motivele lurii
msurii controlului judiciar.
Deosebit de important este faptul c msura controlului judiciar poate fi
luat numai dup audierea inculpatului, n prezena avocatului ales ori
numit din oficiu.
Procurorul dispune luarea msurii controlului judiciar prin ordonan motivat,
care se comunic inculpatului.
mpotriva ordonanei procurorului prin care s-a luat msura controlului judiciar,
n termen de 48 de ore de la comunicare, inculpatul poate face plngere la
judectorul de drepturi i liberti de la instana creia i-ar reveni competena s
judece cauza n fond.
Judectorul de drepturi i liberti astfel sesizat fixeaz termen de soluionare
n camera de consiliu i dispune citarea inculpatului. Reinem c
neprezentarea inculpatului nu mpiedic judectorul de drepturi i liberti s
dispun asupra msurii luate de procuror.

Judectorul de drepturi i liberti l ascult pe inculpat atunci cnd acesta este

prezent.
Reinem c legiuitorul prevede c n aceast etap procesual sunt obligatorii
asistena juridic a inculpatului i participarea procurorului.
Judectorul de drepturi i liberti poate revoca msura, dac au fost
nclcate dispoziiile legale care reglementeaz condiiile de luare a acesteia.
n cazul lurii msurii controlului judiciar de ctre judectorul de camer
preliminar sau instana de judecat, se procedeaz dup cum urmeaz:
La cererea motivat a procurorului sau din oficiu judectorul de camer
preliminar sau instana de judecat n faa creia se afl cauza poate dispune,
prin ncheiere, luarea msurii controlului judiciar fa de inculpat.
Judectorul de camer preliminar sau instana de judecat legal sesizat
dispune citarea inculpatului. Ascultarea inculpatului este obligatorie dac acesta
se prezint la termenul fixat.
De asemenea, reinem c n aceast etap procesual prezena avocatului
inculpatului i participarea procurorului sunt obligatorii.
Care sunt obligaiile inculpatului mpotriva cruia s-a dispus controlul
judiciar i ce se ntmpl n cazul n care acesta nu le respect?

n timpul n care se afl sub control judiciar, inculpatul trebuie s respecte

urmtoarele obligaii:
a) s se prezinte la organul de urmrire penal, la judectorul de camer
preliminar sau la instana de judecat ori de cte ori este chemat;
b) s informeze de ndat organul judiciar care a dispus msura sau n faa cruia
se afl cauza cu privire la schimbarea locuinei;
c) s se prezinte la organul de poliie desemnat cu supravegherea sa de ctre
organul judiciar care a dispus msura, conform programului de supraveghere
ntocmit de organul de poliie sau ori de cte ori este chemat.
De asemenea, organul judiciar care a dispus msura poate impune inculpatului
ca, pe timpul controlului judiciar, s respecte una sau mai multe dintre
urmtoarele obligaii:

a) s nu depeasc o anumit limit teritorial, fixat de organul judiciar, dect

cu ncuviinarea prealabil a acestuia;
b) s nu se deplaseze n locuri anume stabilite de organul judiciar sau s se
deplaseze doar n locurile stabilite de acesta;
c) s poarte permanent un sistem electronic de supraveghere;
d) s nu revin n locuina familiei, s nu se apropie de persoana vtmat sau de
membrii familiei acesteia, de ali participani la comiterea infraciunii, de
martori ori experi sau de alte persoane anume desemnate de organul judiciar i
s nu comunice cu acestea direct sau indirect, pe nicio cale;
e) s nu exercite profesia, meseria sau s nu desfoare activitatea n exercitarea
creia a svrit fapta;
f) s comunice periodic informaii relevante despre mijloacele sale de existen;
g) s se supun unor msuri de control, ngrijire sau tratament medical, n
special n scopul dezintoxicrii;
h) s nu participe la manifestri sportive sau culturale ori la alte adunri publice;
i) s nu conduc vehicule anume stabilite de organul judiciar;
j) s nu dein, s nu foloseasc i s nu poarte arme;
k) s nu emit cecuri.
Dac, n cadrul obligaiei de a nu depi o anumit limit teritorial (fixat de
organul judiciar) dect cu ncuviinarea prealabil a acestuia, s-a impus
inculpatului interdicia de a prsi ara sau o anumit localitate, cte o copie
a ordonanei procurorului ori, dup caz, a ncheierii se comunic, n ziua emiterii
ordonanei sau a pronunrii ncheierii, inculpatului, unitii de poliie n a crei
circumscripie locuiete, precum i celei n a crei circumscripie are interdicia
de a se afla acesta, serviciului public comunitar de eviden a persoanelor,
Poliiei de Frontier Romne i Inspectoratului General pentru Imigrri, n
situaia celui care nu este cetean romn, n vederea asigurrii respectrii de
ctre inculpat a obligaiei care i revine. Organele n drept dispun darea
inculpatului n consemn la punctele de trecere a frontierei.
Obligaiile pe care inculpatul trebuie s le respecte pe durata msurii controlului
judiciar sunt prevzute n mod expres n cuprinsul actului prin care se dispune
luarea msurii controlului judiciar. Tot n coninutul aceluiai act i se atrage
atenia inculpatului c, n caz de nclcare cu rea-credin a obligaiilor care i
revin, msura controlului judiciar se poate nlocui cu msura arestului la
domiciliu sau msura arestrii preventive.
Reinem c exist o supraveghere a respectrii de ctre inculpat a obligaiilor
care i revin pe durata controlului judiciar, supraveghere ce se realizeaz de ctre
instituia, organul sau autoritatea anume desemnate de organul judiciar care a
dispus msura, n condiiile legii. Astfel, instituia, organul sau autoritatea

respectiv verific periodic respectarea obligaiilor de ctre inculpat, iar n cazul

n care constat nclcri ale acestora, sesizeaz de ndat procurorul, n cursul
urmririi penale, judectorul de camer preliminar, n procedura de camer
preliminar, sau instana de judecat, n cursul judecii.
n cazul n care, pe durata msurii controlului judiciar, inculpatul ncalc, cu reacredin, obligaiile care i revin sau exist suspiciunea rezonabil c a svrit
cu intenie o nou infraciune pentru care s-a dispus punerea n micare a
aciunii penale mpotriva sa, judectorul de drepturi i liberti, judectorul de
camer preliminar sau instana de judecat, la cererea procurorului ori din
oficiu, poate dispune nlocuirea acestei msuri cu msura arestului la
domiciliu sau a arestrii preventive, n condiiile prevzute de lege.
Pot fi impuse inculpatului mpotriva cruia s-a luat msura controlului
judiciar noi obligaii, pot fi acestea nlocuite sau se poate dispune ncetarea
obligaiilor
dispuse
iniial?

Da, n cursul urmririi penale (din oficiu ori la cererea motivat a inculpatului),
se pot impune prin ordonan, de ctre procurorul care a luat msura, noi
obligaii pentru inculpat ori se pot nlocui sau se poate dispune ncetarea
celor dispuse iniial, dac apar motive temeinice care justific aceasta, dup
audierea inculpatului.
Asemntor se procedeaz i n procedura de camer preliminar sau n cursul
judecii, cnd judectorul de camer preliminar ori instana de judecat
dispune, prin ncheiere, la cererea motivat a procurorului sau a inculpatului ori
din oficiu, dup audierea inculpatului.