Sunteți pe pagina 1din 13

Caracterizare generala a infractiunilor de lovire si vatamare a integritatii

corporale sau a sanatatii

Infractiunile de lovire si vatamare a integritatii corporale sau a sanatatii sunt fapte prin
care se aduce atingere integritatii fizice sau psihice a persoanei ori sanatatii acesteia, ca drept
fundamental garantat prin dispozitiile art. 22 din Constitutie.
Sunt fapte periculoase pentru societate, fiindca prin vatamarea efectiva pe care o aduc
acestor atribute esentiale ale omului, ele pun in pericol insasi existenta societatii.
Aceste infractiuni sunt prevazute in Prtea Special a Noului Cod Penal, Capitolul II din
Titlul I privitor la infractiunile contra persoanei, in art. 193-198 Cod penal. Ele sunt: lovirea
sau alte violente (art. 193), vatamarea corporala (art. 194), lovirile sau vatamarile cauzatoare
de moarte (art. 195), vatamarea corporala din culpa (art. 196), rele tratamente aplicate
minorului (art. 197), ncierarea (art. 198),.
Infractiunile menionate anterior au ca obiect juridic integritatea corporala si sanatatea
persoanei, precum si relatiile sociale a caror normala desfasurare este conditionata de
intangibilitatea acestor valori, iar ca obiect material corpul unei persoane in viata.
Sub aspectul continutului lor obiectiv, infractiunile de lovire sau vatamare a integritatii
corporale sau sanatatii persoanei sunt infractiuni comisive, care pot fi savarsite si prin
omisiuni.
Cele mai multe dintre ele au ca urmare imediata o vatamare a integritatii corporale sau a
sanatatii persoanei agresate. Aceasta urmare imediata se caracterizeaza prin aceea ca se poate
prelungi dincolo de momentul consumarii infractiunii, agravandu-se progresiv, facand ca
infractiunea consumata sa se transforme intr-o varianta calificata a acesteia. Astfel, lovirea
sau alte violente, prin care s-a cauzat o vatamare care a necesitat pentru vindecare mai mult
de 20 de zile, constituie infractiunea de vatamare corporala; vatamarea corporala care a
necesitat pentru vindecare mai mult de 60 de zile sau a produs alte consecinte grave,
constituie infractiunea de vatamare corporala grava, iar daca lovirea sau vatamarea
integritatii corporale sau sanatatii, in oricare varianta a acesteia, a avut ca urmare moartea
victimei, fapta constituie infractiunea de loviri sau vatamari cauzatoare de moarte.
Infractiunile pe care le examinam sunt infractiuni progresive.
Oricare ar fi evolutia urmarii imediate, trebuie sa existe legatura de cauzalitate intre fapta
de lovire sau vatamare si urmarea produsa, legatura ce trebuie dovedita de organul de
urmarire penala. Daca se costata existenta legaturii de cauzalitate, pentru calificarea faptei se
va tine seama nu de momentul consumarii infractiunii, ci de acela al epuizarii rezultatului.
1

Sub aspectul continutului subiectiv, cele mai multe dintre infractiunile din aceste grup se
caracterizeaza prin existenta praeterintentiei, deoarece urmarile agravate progresiv sunt
imputabile faptuitorului pe temeiul intentiei depasite.
Datorita elementului lor subiectiv, infractiunile din aceste subgrup nu sunt susceptibile de
forma tentativei, cu exceptia vatamarii corporale grave (la care tentativa in varianta agravata
se pedepseste) si a infractiunii de loviri sau alte violente (la care tentativa nu este incriminata,
dar poate reprezenta o infractiune distincta: amenintarea).
1. Lovirea sau alte violente
Lovirea sau alte violente este fapta persoanei care, prin savarsirea unor acte de lovire sau de
alte violente impotriva altei persoane, ii cauzeaza acesteia fie numai o suferinta fizica, fie o
vatamare a integritatii corporale sau a sanatatii care necesita pentru vindecare ingrijiri
medicale de cel mult 90 de zile.
Fapta de lovire sau alte violente a fost incriminata in art. 193 Cod penal. Savarsirea faptei
este conditionata de preexistenta unei persoane in viata, asupra corpului careia sa se exercite
lovirea ori violentele; o alta persoana decat faptuitorul, fiindca autolezarea, intocmai ca
sinuciderea, nu este incriminata, neaducandu-se atingere relatiilor sociale cu privire la
aceasta valoare sociala. Nu intereseaza starea sanatatii sau sensibilitatea victimei la loviri,
daca aceasta dormea ori era in stare de veghe etc.
Continutul infractiunii de lovire sau alte violente
Elementul material consta in savarsirea oricarei activitati care a avut ca rezultat atingerea
violenta a corpului omenesc.
Nu intereseaza daca lovirea rezulta direct din comportarea faptuitorului (lovirea cu palma,
cu pumnul, cu un corp dur, impiedicarea) sau indirect (de ex. asezarea unei substante
alunecoase in calea victimei care cade si se loveste, smulgerea unui scaun pe care aceasta
voia sa se aseze).
Exista loviri si atunci cand faptuitorul sileste victima sa faca ceva din care rezulta o lovire
(de ex. sa sara de la o inaltime oarecare, sa sara un gard etc.).
Nu intereseaza mijlocul folosit pentru realizarea atingerii aduse corpului victimei:
aplicarea de lovituri, tragerea de urechi, de nas sau de par, rasucirea bratelor, aruncarea unei
galeti cu apa, manjirea fetei sau a corpului etc.. Poate fi orice atingere a corpului omenesc,
producatoare de suferinte fizice victimei.
In cazul variantei tipice a infractiunii de lovire sau alte violente, urmarea imediata a
actiunii de lovire sau de violenta consta in suferinta provocata victimei, iar uneori in
producerea de echimoze pe corpul acesteia.

Daca insa urmarea consta intr-o vatamare a integritatii corporale sau sanatatii care necesita
ingrijiri medicale, fapta constituie varianta agravanta prevazuta in alin. 2 al art. 180 Cod
penal.
Elementul subiectiv il constituie vinovatia sub forma intentiei, respectiv praeterintentiei,
la alin. 2.
In varianta ei simpla, lovirea sau alte violente nu este incriminata atunci cand este
savarsita din culpa.
Nu intereseaza mobilul sau scopul, astfel ca si lovirea din gluma constituie infractiune.
Variantele infractiunii de lovire sau alte violente
Infractiunea de lovire sau alte violente este prevazuta in doua variante principale si anume
o varianta simpla, in art. 180 alin. 1, constand in lovire sau orice acte de violenta cauzatoare
de suferinte fizice, si o varianta agravata, in alin. 2 al art. 180, care se realizeaza atunci cand
lovirile sau violentele au pricinuit o vatamare ce necesita pentru vindecare ingrijiri medicale
de cel mult 20 de zile.
Pentru varianta simpla, legea prevede pedeapsa cu inchisoare de la o luna la 3 luni sau cu
amenda de la 300 la 15.000 RON.
Dispozitiile art. 180 din Codul penal au fost modificate prin Legea nr. 197 din 13
noiembrie 2000 pentru modificarea si completarea unor dispozitii din Codul penal, in sensul
agravarii pedepselor pentru faptele de violenta savarsite contra membrilor de familie.
Astfel, dupa alin. 1 al art. 180, care prevede varianta simpla a infractiunii de lovire sau
alte violente, a fost introdus un alineat nou, care prevede ca faptele prevazute in alin. 1
savarsite asupra membrilor familiei se pedepsesc cu inchisoare de la 6 luni la un an sau cu
amenda de la 300 la 15.000 RON.
De asemenea, dupa alineatul 2, care prevede varianta agravata a infractiunii, a fost
introdus un alineat nou, in care se prevede ca faptele prevazute in alin. 2 savarsite asupra
membrilor familiei se pedepsesc cu inchisoare de la unu la 2 ani sau cu amenda de la 500 la
30.000 RON.
Prin aceste agravari de pedepse, legiuitorul urmareste combaterea mai eficienta a violentei
in familie, vizand situtii in care atat subiectul activ, cat si subiectul pasiv al infractiunii sunt
membri ai aceleiasi familii.
In articolul 1491, introdus in Codul penal prin aceeasi lege modificatoare, s-a prevazut ca
prin membru de familie se intelege sotul sau ruda apropiata, daca aceasta locuieste si
gospodareste impreuna cu faptuitorul.
Forme si aspecte procesuale specifice
3

La aceasta infractiune tentativa este posibila, insa nu este incriminata datorita pericolului
social redus.
Infractiunea se consuma in momentul in care s-a produs atingerea corpului victimei.
Aplicarea mai multor lovituri victimei, cu aceeasi ocazie (bataie), constituie o singura
infractiune. Daca insa, chiar cu aceeasi ocazie, loviturile sunt aplicate mai multor persoane,
vor exista, in concurs real, atatea infractiuni cate persoane au fost lovite.
Aspecte procesuale specifice
Sub aspect procesual, legea prevede ca actiunea penala pentru infractiunea de lovire sau
alte violente, in ambele variante, se pune in miscare la plangerea prealabila a persoanei
vatamate, adresata organului de urmarire penala (art. 279 C.pr.pen.).
Prin aceeasi Lege nr. 197/2000, s-a prevazut ca, in cazul faptelor savarsite asupra
membrilor familiei, actiunea penala se pune in miscare si din oficiu. Aceasta dispozitie are ca
scop apararea victimelor violentei in familie, prin punerea in miscare din oficiu a actiunii
penale.
De asemenea, legea a prevazut si prevede in continuare ca impacarea partilor inlatura
raspunderea penala, cu precizarea ca aceste efecte se produc si in cazul in care actiunea
penala a fost pusa in miscare din oficiu.
2. Vatamarea corporala
Vatamarea corporala este fapta persoanei care pricinuieste integritatii corporale sau sanatatii
unei persoane o vatamare care necesita pentru vindecare ingrijiri medicale pe o durata mai
mare de 20 de zile, dar fara sa depaseasca 60 de zile.
Este o varianta de specie a infractiunii de lovire sau alte violente, prezentand insa un grad de
pericol social mai mare decat al acesteia din urma, fiindca durata ingrijirilor medicale
necesare restabilirii integritatii corporale sau sanatatii este cu mult mai mare.
Tinand seama de aceasta urmare imediata grava, legea a incriminat aceasta varianta a
vatamarii ca o varianta calificata, sub un nomen iuris propriu, in art. 181 Cod penal.
Continutul infractiunii de vatamare corporala
Vatamarea corporala cuprinde in continutul ei juridic, in aceeasi structura, continutul
constitutiv al infractiunii de lovire sau alte violente la care se adauga, ca element constitutiv,
o urmare imediata specifica.
Situatia premisa este aceeasi, la fel celelalte conditii de existenta a infractiunii.

Elementul circumstantial consta in vatamarea integritatii corporale sau a sanatatii care a


necesitat ingrijiri medicale de mai mult de 20 de zile (daca durata ingrijirilor medicale ar fi
de 20 de zile sau mai mica fapta ar constitui lovire sau alte violente in varianta agravata), dar
nu mai mult de 60 de zile (fiindca in acest caz fapta ar constitui infractiunea de vatamare
corporala grava).
Termenul fiind substantial, se calculeaza, pe zile curente, iar nu pe zile libere.
Din punct de vedere subiectiv, infractiunea se caracterizeaza prin vinovatie sub forma
intentiei depasite.
Daca este savarsita din culpa, fapta nu constituie aceasta infractiune, ci aceea de vatamare
corporala din culpa (art. 184 C. Pen.)[1].
Variante si sanctiuni
Fapta de vatamare corporala a fost incriminata intr-o varianta unica, in alin. 1 al art. 181
din Codul penal, sanctionata cu inchisoare de la 6 luni la 5 ani.
Prin Legea nr. 197/2000 pentru modificarea si completarea unor dispozitii din Codul
penal, a fost introdus, dupa alineatul 1 al art. 181, un alineat nou in care se prevede ca fapta
prevazuta in alin. 1, savarsita asupra membrilor familiei, se pedepseste cu inchisoare de la
unu la 5 ani, ridicand minimul special de la 6 luni la un an.
Formele infractiunii
Infractiunea de vatamare corporala se consuma in momentul in care durata ingrijirilor
medicale pentru vindecare a depasit 20 de zile si de aceea tentativa nu este pedepsita.
Vatamarea corporala fiind o infractiune progresiva, urmarea ei imediata se poate amplifica
progresiv, facand necesara o durata mai mare a ingrijirilor medicale. De aceea, pentru
calificarea infractiunii, este necesar sa se astepte epuizarea rezultatului, deci a evolutiei
vatamarii.
Daca durata ingrijirilor medicale este de cel mult 60 de zile, fapta constituie infractiunea
de vatamare corporala, iar daca aceasta durata depaseste 60 de zile, fapta nu constituie
aceasta infractiune, ci infractiunea de vatamare corporala grava.
Aspecte procesuale specifice
Sub aspect procesual, legea prevede ca, pentru infractiunea de vatamare corporala,
actiunea penala se pune in miscare la plangerea prealabila a persoanei vatamate, iar in cazul
faptelor de violenta asupra membrilor familiei, actiunea penala se pune in miscare si din
oficiu.

Legiuitorul ocroteste persoana vatamata membru de familie care, de teama infractorului


sau din alte cauze, nu se adreseaza organelor judiciare cu plangerea prealabila ceruta de lege
pentru punerea in miscare a actiunii penale impotriva infractorului.
De asemenea, legea prevede ca impacarea partilor inlatura raspunderea penala, inclusiv in
cazul in care actiunea penala a fost pusa in miscare din oficiu.
3. Vatamarea corporala grava (art. 182 C.p.)
Vatamarea corporala grava este fapta persoanei care pricinuieste unei alte persoane fie o
vatamare a integritatii corporale sau a sanatatii, care necesita pentru vindecare ingrijiri
medicale pe o durata mai mare de 60 de zile, fie pierderea unui simt sau organ, incetarea
functionarii acestora, o infirmitate permanenta fizica ori psihica, slutirea, avortul ori punerea
in primejdie a vietii.
Fapta constituie o foarte grava atingere adusa integritatii corporale sau sanatatii persoanei si
de aceea necesitatea incriminarii si sanctionarii ei severe este imperioasa.
Vatamarea corporala grava a fost incriminata in art. 182 Cod penal ca o varianta calificata a
infractiunii de vatamare corporala.
Prin legea nr. 169/2002 privind modificarea si completarea Codului penal, a Codului de
procedura penala si a unor legi speciale, s-a dat textului art. 182 C.p. o noua redactare, in care
au fost mai exact determinate si mai corect sanctionate variantele infractiunii de vatamare
corporala grava.
In aceasta redactare, fapta de vatamare corporala grava a fost incriminata in trei variante:
o varianta tip in alin. 1 si doua variante agravate, in alineatele 2 si trei ale art. 182 C.p.
Privita in ansamblu, infractiunea de vatamare corporala grava prezinta aceeasi structura ca
si infractiunea de vatamare corporala, adica o situatie premisa si un continut constitutiv
complex, alcatuit din continutul constitutiv al infractiunii de lovire sau alte violente si un
element circumstantial, constand in producerea uneia dintre urmarile imediate grave
prevazute in alin. 2 si 3 ale art. 182 C.p.
De aceea, examinarea acestei infractiuni consta, in esenta, in cercetarea elementului
circumstantial, in diferitele sale variante, si a conditiilor de existenta a acestuia.

Elementul circumstantial al infractiunii de vatamare in varianta simpla


Acest element consta, la varianta simpla, in provocarea unei vatamari care a necesitat
pentru vindecare ingrijiri medicale mai mult de 60 de zile si se realizeaza atunci cand
vatamarea integritatii corporale sau sanatatii, cauzata victimei prin actiunea ori inactiunea
faptuitorului, a necesitat acest numar de zile de ingrijiri medicale.
6

Nu este realizata circumstanta daca durata acestor ingrijiri a fost de 60 de zile ori mai
mica; in acest caz fapta va constitui vatamare corporala. Odata dovedita durata ingrijirilor
medicale, nu mai este necesar, pentru calificarea infractiunii, sa se dovedeasca si provocarea
unor boli incurabile ori a vreunei infirmitati.
De asemenea, exista vatamare corporala grava chiar in cazul in care, initial, s-a apreciat ca
rana cauzata victimei va necesita ingrijiri de numai 9 zile, insa ulterior au intervenit
complicatii care au impus un tratament de mai mult de 60 de zile, fiind vorba de o infractiune
progresiva la care urmarea imediata se prelungeste dupa consumare.
In practica judiciara s-a decis, in mod corect, ca exista aceasta infractiune chiar daca in
timpul tratamentului medical victima a efectuat deplasari sau s-a prezentat la locul de munca
prestand munca, de vreme ce nu s-a dovedit ca a contribuit prin aceasta la agravarea
vatamarii initial produse.
Intr-adevar, faptul ca, in conditii speciale, s-ar putea reduce, in unele cazuri, durata
ingrijirilor medicale, nu trebuie sa profite inculpatului cata vreme nu este vorba de un
procedeu
comun
de
reducere
a
duratei
ingrijirilor
medicale[1].
Elementul circumstantial al infractiunii de vatamare corporala grava in prima varianta
agravata
Elementul circumstantial al infractiunii de vatamare corporala grava, in aceasta varianta
agravata, consta in producerea vreuneia dintre consecintele grave enumerate in alin. 2 al art.
182 Cod penal. Aceste urmari sunt:
1. pierderea unui simt sau unui organ. Prin pierderea unui simt se intelege lipsirea
completa de facultatea de a se percepe senzatii din lumea externa cu organul de simt
respectiv (vaz, auz, miros, gust, pipait).
Pierderea simtului poate fi independenta de pierderea organului de simt respectiv, in
sensul ca organul poate sa existe, dar sa nu functioneze.
Pierderea organului de simt duce insa si la pierderea simtului sau cel putin la slabirea
acestuia (in cazul pierderii unuia dintre organele de simt pereche: ochi, urechi), ceea ce
echivaleaza insa cu o infirmitate permanenta. Pierderea unui organ inseamna lipsirea
completa de un organ sau de o parte a corpului care indeplineste o functie vitala ori utila
vietii. Pe langa organele de simt, pot fi distruse si alte organe: plamani, rinichi, limba,
maxilare etc.;
2. incetarea functionarii unui simt sau unui organ, inseamna punerea acestora in stare de a
nu-si indeplini functiile (de ex. pierderea functiei de procreare);
3. o infirmitate permanenta, fizica sau psihica, adica o stare anormala care pune persoana
in stare de inferioritate din punct de vedere fizic sau psihic. Pentru existenta agravantei este
7

necesar ca aceasta stare sa fie permanenta, adica nesusceptibila de schimbare. Constituie


infirmitate permanenta slabirea unui simt (vaz, auz), a unui organ (de ex. greutatea de a
merge, a vorbi, a respira), a oricarei parti din corp, daca aceasta indeplinea o functie utila.
Practica noastra judiciara este in acelasi sens. Astfel, s-a decis ca este vatamare corporala
grava atunci cand, in urma unei loviri, victima a ramas cu sechele care ii scad acuitatea
vizuala, dandu-i o invaliditate partiala, dar permanenta.
Infirmitate nu este egal cu invaliditate (care implica o pierdere a capacitatii de munca)
S-a apreciat ca pierderea unei corzi vocale constituie o infirmitate permanenta, a carei
provocare atrage calificarea faptei ca infractiune de vatamare corporala grava[1];
4. slutirea, adica alterarea infatisarii fizice a fetei victimei ori a corpului ei, in asa fel incat
acesta capata un aspect neplacut, prin distrugerea armoniei trasaturilor fetei sau a corpului.
Slutirea poate sa fie urmarea unei desfigurari (de ex. taierea nasului, jupuirea pielii de pe
obraji, infundarea unui maxilar etc.).
In practica judiciara s-a considerat slutire provocarea mai multor cicatrice pe fata si
intarzierea inchiderii unui ochi, pierderea a doi dinti din fata in urma loviturilor aplicate de
inculpat, intrucat creeaza o dezarmonie substantiala in fizionomia celui vatamat, iar
vindecarea nu este posibila printr-un proces natural;
5. avortul, adica intreruperea cursului sarcinii in sensul art. 185 Cod penal.
Exista aceasta circumstanta atunci cand a avut loc expulzarea sau uciderea fatului cauzata
prin fapta infractorului.
Subiectul pasiv este calificat (femeie gravida)
Daca s-a provocat o nastere prematura, aceasta nu constituie avort, dar poate constitui o
punere in primejdie a vietii persoanei.
Pentru existenta agravantei trebuie ca faptuitorul sa fi stiut sau sa fi prevazut ca victima
este gravida. Daca nu se afla in culpa, fapta, desi a avut ca urmare avortul, nu va constitui
vatamare corporala grava;
6. punerea in primejdie a vietii persoanei inseamna crearea unui pericol grav si imediat
pentru viata victimei prin fapta savarsita, de ex. provocarea unei vatamari care, fara
interventia medicala tempestiva ar duce in mod necesar la moartea victimei, cum ar fi
provocarea unui hematom in regiunea craniana, sectionarea unei artere etc.
Este de observat ca o astfel de punere in primejdie a vietii persoanei poate avea loc si in
cazul unei tentative de omor. De aceea situatia de fapt trebuie analizata cu grija in vederea
unei calificari corecte.

In acest sens, plenul fostului Tribunal Suprem, prin decizia de indrumare nr. 6 din 7 dec.
1974, a dat instantelor indrumarea de a califica drept tentativa de omor fapta de vatamare
corporala grava prin care s-a pus in primejdie viata unei persoane, atunci cand faptuitorul,
prevazand ca prin aceasta s-ar putea produce si moartea victimei, a urmarit sau acceptat acest
rezultat, care nu s-a produs din cauze independente de vointa sa.
Daca insa faptuitorul, punand in mod obiectiv in primejdie viata persoanei vatamate, nu a
avut reprezentarea mortii victimei sau, desi a prevazut-o, nu a urmarit-o sau a acceptat-o,
fapta sa costituie infractiunea de vatamare corporala grava prevazuta in art. 182 Cod penal.
Vatamarea corporala grava: latura subiectiva, forme, sanctiuni, aspecte procesuale
Oricare dintre aceste consecinte este suficienta pentru a constitui elementul circumstantial
al infractiunii de vatamare corporala grava.
Din punct de vedere subiectiv, fapta se comite cu intentie indirecta sau praeterintentie.
Pentru alin. 1 nu poate fi vorba de intentie directa deoarece fapta s-ar incadra la art. 182
alin. 3. La modalitatea ce prevede consecinta punerii in primejdie a vietii avem doar
praeterintentie, altfel ar fi tentativa de omor.
Art. 182 alin. 3 se refera la a doua varianta agravata: cand fapta a fost savarsita in scopul
producerii consecintelor prevazute in alin. 1 sau 2.
Unii autori considera ca varianta mai grava se caracterizeaza prin vinovatie sub forma
intentiei directe sau indirecte. Termenul scop nu ar avea rolul de a califica intentia, ci de a
diferentia praeterintentia de intentie, fiecare caracterizand o varianta a infractiunii.
Varianta agravata de la alin. 3 nu se poate realiza decat cu intentie directa calificata prin
scop (de a produce consecintele de la alin.1 sau 2).
Varianta calificata de la alin. 2 nu poate exista in modalitatea punerii in primejdie a vietii
persoanei. Daca faptuitorul urmareste punerea in primejdie a vietii, el accepta cel putin ideea
ca acest rezultat s-ar putea produce, rezultand o tentativa la omor comisa cu intentie
indirecta.
Tentativa este posibila la alin. 3 se pedepseste.
Sanctiuni: inchisoare de la 2 la 7 ani (alin.1), de la 2 la 10 ani (alin.2), si de la 3 la 12 ani
(alin. 3).
Aspecte procesuale: datorita gravitatii sporite fata de art. 180 si 181, la art. 182 urmarirea
penala se efectueaza din oficiu.
4. Lovirile sau vatamarile cauzatoare de moarte - art. 183 C.p.

Infractiunea de loviri sau vatamari cauzatoare de moarte este fapta persoanei care, prin
savarsirea vreuneia dintre faptele de lovire sau vatamare a integritatii corporale sau a
sanatatii persoanei (lovire sau alte violente, vatamare corporala, vatamare corporala grava),
cauzeaza moartea victimei.
Reprezinta cea mai grava forma de atingere adusa integritatii corporale sau a sanatatii
persoanei fiindca ea duce la moartea victimei, dar reprezinta si o varianta a omuciderii si
anume omuciderea praeterintentionata. Deoarece moartea victimei este in acest caz o urmare
praeterintentionata a faptei de lovire sau de vatamare corporala, lovirile sau vatamarile
cauzatoare de moarte au fost incluse printre infractiunile contra integritatii corporale si
sanatatii, iar nu printre infractiunile de ucidere.
Este o varianta calificata a infractiunii de lovire sau alte violente, de vatamare corporala sau
de vatamare corporala grava, dupa caz.
Ea se deosebeste de toate acestea prin urmarea imediata (moartea victimei), urmare care
constituie element circumstantial in continutul sau.
Elementul circumstantial al infractiunii de loviri sau vatamari cauzatoare de moarte
Acest element consta in imprejurarea ca vreuna dintre faptele prevazute la art. 180 182
C.p. a avut ca urmare imediata moartea victimei.
Pentru existenta acestei circumstante trebuie sa se stabileasca, din punct de vedere
obiectiv, ca lovirea sau vatamarea corporala savarsita de faptuitor a fost cauza mortii
victimei.
In practica judiciara problema legaturii de cauzalitate se pune datorita faptului ca intre
momentul savarsirii faptei de lovire sau vatamare a integritatii corporale ori a sanatatii si
moartea victimei pot interveni si alte cauze decat actiunea sau inactiunea faptuitorului, iar
uneori aceasta legatura poate fi intrerupta.
Lovirile sau vatamarile cauzatoare de moarte
Nu este necesar ca fapta de lovire sau vatamare a integritatii corporale ori a sanatatii sa fie
singura cauza a mortii victimei, putand interveni si alti factori, cum ar fi starea de ebrietate si
de nesiguranta in miscari a victimei, sustragerea victimei de la tratamentul medical necesar
salvarii vietii sale, complicatiile medicale intervenite tocmai datorita loviturilor aplicate de
faptuitor etc.
Din punct de vedere subiectiv, infractiunea de loviri sau vatamari cauzatoare de moarte se
caracterizeaza prin existenta vinovatiei sub forma praeterintentiei, faptul initial de lovire sau
vatamare corporala fiind comis cu intentie, iar moartea este provocata din culpa, ca rezultat
ce a depasit intentia faptuitorului, care nu a prevazut acest rezultat, desi trebuia si putea sa-l
prevada.

10

Moartea poate fi cauzata si din culpa cu prevedere atunci cand faptuitorul, desi a prevazut
ca s-ar putea produce un astfel de rezultat, a sperat in mod usuratic ca acesta va fi evitat.
Daca faptuitorul nu a putut prevedea ca fapta sa va provoca moartea victimei, nu va exista
aceasta infractiune.
Forme, sanctiuni si aspecte procesuale
Fiind o infractiune praeterintentionata, tentativa nu este posibila.
Epuizarea are loc la momentul mortii victimei, data savarsirii infractiunii fiind aceea a
savarsirii faptei si nu data producerii rezultatului.
Infractiunea de loviri sau vatamari cauzatoare de moarte se pedepseste cu inchisoare de la
5 la 15 ani.
Urmarirea penala si judecata se desfasoara potrivit regulilor obisnuite, competenta de
judecata in prima instanta revenind tribunalului.
5. Vatamarea corporala din culpa (art. 184 C.p.)
Este fapta persoanei care savarseste din culpa si in conditiile prevazute de lege vreuna dintre
faptele de vatamare corporala incriminate ca variante agravate ale infractiunii de lovire sau
alte violente, ca infractiune de vatamare corporala sau ca infractiune de vatamare corporala
grava.
Fapta este incriminata in mai multe variante tip si in variante agravate.
Continutul infractiunii de vatamare corporala din culpa
Conditiile cerute pentru existenta infractiunii de vatamare corporala din culpa sunt in
general aceleasi cu cele cerute pentru existenta infractiunilor corespunzatoare savarsite cu
intentie, deosebirea esentiala privind latura subiectiva.
Pentru existenta vatamarii corporale din culpa va trebui sa se constate, din punct de vedere
obiectiv, in cazul primei variante de tip prevazuta in alin.1 al art.184 Cod penal, ca
faptuitorul a savarsit o fapta de lovire sau alte violente prin care a cauzat victimei o vatamare
a integritatii corporale sau sanatatii care a necesitat mai mult de 10 zile de ingrijiri medicale
sau ca a savarsit fapta de vatamare corporala prevazuta in art.181 C.p.
Tot astfel, pentru existenta vatamarii corporale din culpa, in cea de a doua varianta de tip,
prevazuta in alin. 2 al art.184 Cod penal, va trebui sa se constate ca faptuitorul a savarsit o
fapta de vatamare corporala care a avut vreuna dintre urmarile prevazute in alin.1 al art.182
Cod penal.

11

Din punct de vedere subiectiv, va trebui sa se constate, in ambele situatii, ca faptuitorul a


savarsit fapta cu vinovatie sub forma culpei in oricare dintre modalitatile acesteia: culpa cu
prevedere sau culpa simpla.
Vatamarea corporala simpla din culpa
In aceasta varianta, infractiunea de vatamare corporala din culpa este fapta persoanei care
savarseste din culpa fapta de lovire sau alte violenta, in varianta agravata prevazuta in art.
180 alin. 2 C.p., inclusiv atunci cand este savarsita asupra membrilor familiei (art. 180 alin.
21 C.p.), daca vatamarea provocata necesita pentru vindecare ingrijiri medicale cu durata mai
mare de 10 zile.
De asemenea, exista aceasta infractiune si atunci cand persoana savarseste din culpa fapta
prevazuta in art. 181 C.p.
Rezulta ca vatamarea corporala produsa din culpa, care necesita pentru vindecare cel mult
10 zile ingrijiri medicale, nu constituie infractiune, ci poate sa atraga, eventual, doar
raspunderea civila a faptuitorului.
Vatamarea corporala simpla din culpa a fost incriminata si intr-o varianta agravata in alin.
3 al art. 184 C.p., care se realizeaza atunci cand vatamarea corporala este urmarea
nerespectarii dispozitiilor legale sau a masurilor de prevedere pentru exercitiul unei profesii
sau meserii, ori pentru indeplinirea unei anumite activitati.
Aceasta varianta agravata are la randul ei o alta varianta agravata prevazuta la alin. 4 1 al
art. 184 C.p. atunci cand fapta e savarsita de o persoana care se afla in stare de ebrietate.
Vatamarea corporala grava din culpa
Aceasta varianta se realizeaza potrivit art. 184 alin. 2 C.p. atunci cand vatamarea
corporala din culpa a avut vreuna dintre urmarile prevazute in art. 182 alin. 1 sau 2 C.p.,
adica atunci cand a avut ca urmare o vatamare corporala grava.
Stabilirea existentei infractiunii presupune constatarea faptei care a generat vreuna dintre
urmarile mentionate, precum si a legaturii de cauzalitate dintre fapta si urmarea produsa.
Legiuitorul a incriminat vatamarea corporala grava din culpa si intr-o varianta agravata
care se realizeaza potrivit dispozitiilor art. 184 alin. 4 C.p., atunci cand fapta e urmarea
nerespectarii dispozitiilor legale sau a masurilor de prevedere pentru exercitiul unei profesii
sau meserii ori pentru indeplinirea unei anumite activitati.
Si aceasta varianta agravata are la randul ei o varianta agravata, prevazuta la art. 184 alin.
41 C.p., atunci cand fapta este savarsita de o persoana aflata in stare de ebrietate.
Forme, sanctiuni, aspecte procesuale

12

Fiind savarsita din culpa, aceasta infractiune nu este susceptibila de tentativa.


Momentul epuizarii este acela al producerii vatamarii corporale.
Daca s-a provocat vatamarea din culpa a mai multor persoane, vor exista in concurs atatea
infractiuni cate persoane au fost vatamate.
Vatamarea corporala simpla din culpa prevazuta la alin. 1 se pedepseste cu inchisoarea de
la o luna la 3 luni sau cu amenda de la 300 la 15.000 RON, iar daca este urmarea
nerespectarii dispozitiilor legale sau a masurilor de prevedere pentru exercitiul unei profesii
sau meserii ori pentru indeplinirea unei anumite activitati, pedeapsa este inchisoarea de la 3
luni la 2 ani sau amenda de la 500 la 30.000 RON.
Vatamarea corporala grava din culpa prevazuta la alin. 2 se pedepseste cu inchisoarea de
la 3 luni la 2 ani sau amenda de la 500 la 30.000 RON, iar daca este urmarea nerespectarii
dispozitiilor legale sau a masurilor de prevedere pentru exercitiul unei profesii sau meserii ori
pentru indeplinirea unei anumite activitati, pedeapsa este inchisoarea de la 6 luni la 3 ani.
Daca vatamarea corporala simpla din culpa profesionala este comisa in conditiile alin. 4 1,
pedeapsa este inchisoarea de la 1 la 3 ani, iar vatamarea corporala grava din culpa comisa in
conditiile alin. 41 atrage pedeapsa cu inchisoarea de la 1 la 5 ani.
Pentru infractiunile de vatamare corporala simpla din culpa, in varianta tip de la alin. 1,
cat si in varianta agravata de la alin. 3, actiunea penala se pune in miscare la plangerea
prealabila a persoanei vatamate, iar impacarea partilor inlatura raspunderea penala.

13