Sunteți pe pagina 1din 16

INSTITUTUL DE RELATII INTERNATIONALE DIN MOLDOVA

FACTULTATEA DREPT

Victimologia criminologica si
prevenirea criminalitatii!

REFERAT:

A elaborat
Studenta anul 2, Dr.1
Zavadschi Nadejda
A verificat:
Birgau Mihai

Chisinau 2015

Victimologia criminologica si prevenirea


criminalitatii
Preliminarii
Derivind din criminologie, victimologia dezvolta relatiile dintre victima si agresor explicind
consecintele victimizarii indicind procedeele si metodele de recuperare si prevenire victimogene.
Prin actiunile agresionale in mod practic identitatea victimei este stabilita de agresorul ce
urmareste persecutarea victimei a carei activitate este fundamentata de complexul vinovatiei
(general-uman, de neexplicat in totalitate) care prezinta o incarcatura psihica ridicata (stres
psihic). Principiile practice care cuprind determinarea concreta a atitudinii, consecintele actului
agresional asupra comportamentului victimei, impun reguli valabile pentru stabilirea
fundamentelor concrete de determinare a stilului agresional dar si a stilului victimei, a
constientului si inconstientului, a stereotipului dinamic victimal, a psihanalizei victimei. In
comportamentul victimal afectat de gravitatea actului criminogen, pentru determinarea
conditiilor participarii la producerea, amplificarea sau reducerea efectelor unor agresiuni, se
regasesc judecati contradictorii, reguli cunoscute dar receptate de victima, reactii (neexplicabile
de victima) la unele actiuni umane, determinindu-se in mod concret posibilitatea de intelegere a
exigentelor sociale. Uneori victim stabileste principia care contrazic ratiunea, obiectul, regulil
particulare din anumite structuri sociale. Comportamentul creind conflictul in urma caruia se
realizeaza efectul criminogen. Din conflictul criminogen rezulta si conditiile si cauzalitatea
acestuia in raport cu afectul agresiunii. Regula sociala determina o anumita orientare
comportamentala, insa conditiile patologice, unele precept individualle fac ca victim sa nu
lucreze cu atentia cuvenita, cu o anumita prudenta, sa nu execute tot ce trebuie pentru a cunoaste
urmarea posibila a actiunii-inactiunii, aprecierea gradului de complexitate a unei activitati, natura
si dificultatea acesteia. Gindirea victimei este raportata la cautarea criteriilor de evaluare a
actului criminogen, motivarea, existent solutiilor corespunzatoare fata de pozitia sa in raportul
agresional, limitind responsabilitatea individuala.Dar constientizarea variaza dupa circumstantele
cunoasterii actului criminogen in raport cu scopul urmarit sau acceptat de victima. De aceea
exista o table comportamentala pentru victime, desi justificarea actului infractional, imediat dupa
producerea acestuia nu indica temeiurile invocate si nu motiveaza alternative sustinuta prin
argumentele invocate. Motivind si justificind oric actiune, victima incearca sa se convinga de o
anumita adeziune, motivare a gestului sau actului sau individual fata de relatia cu agresorul. In
multitudinea de agresiuni, in masura in care pot fi comparate sunt in principal, general-uniforme.
Pozitia victimei in structura victima-agresor este decisive. Hotarirea de a sesiza agresiunea

conteaza pentru ca intreaga structura a agresiunii, prin simplicitatea sau complexitatea sa,
determina rezultate certe privind raportul dintre individ si social, forma mediate a fenomenului
agresional si structura sociala, comportamentul conditional pentru fiecare individ in raport cu
principiile libertatii individuale, discernamintul si cunoasterea imediata a legilor umane. Victima
reprezinta un precept al justitiei moderne, intotdeauna subinteles in oricare fenomen
agresional, fara a se putea separa de agresor, implicind necesitatea rezolvarii si efectelor sociale,
individual-concrete ale victimizarii. Procesul prin care sunt stabilite, intr-o agresiune, elementele
obiective derivate din cauze sociale releva importanta conflictului dintre individ si social,
compromisul tolerabil (respectarea regulilor sociale) si caracterul actiunii independente a
agresorului, consecintele actuli criminogen si pericol social grav, produs prin incalcarea legii.
Acest lucru reflecta racaterul general al actului criminogen deoarece nu exista nivel absolut
corespunzator pentru toate formele agresionalle, sinteza acestora fiind confirmarea faptului ca
experienta agresionala individuala este transmisa prin intermediul actului criminogen. De
asemenea integreaza fiecare agresiune unui ansamblu al fenomenelor sociale, necesitatii practice
variabile si dependente de imprejurari precum si de relatia agresorului cu victima ca o consecinta
imediata ca fiind un act agresional.

Istoricul victimologiei!
Termentul de victimologie provine de la cuvintul de origine latina victima si grecescul
logos care inseamna cuvint, idee, stiinta. De aici victimologia este studiul sau stiinta despre
victima. Conform legislatiei in vigoare se considera victima orice persoana fizica sau persoana
juridica

careia,

prin

infractiune,

i-ar

aduse

daune

morale,

fizice

sau

material.

Victimologia, ca disciplin de sine stttoare, care abordeaz victima din punct de vedere
medico-psiho-social, a aprut n 1947. Fondator al acestei discipline este considerat Benjamin
Mendelsohn, un evreu originar din Romnia, nscut la Bucureti, n anul 1900. Dup absolvirea
facultii de drept din Bucureti, Mendelsohn a funcionat ca avocat penalist la Galai. Aici i-a
propus s dezvolte un sistem de aprare a inculpailor, ocazie cu care a descoperit cu mirare c
sistemul penal din acea perioad nu acorda nicio atenie contribuiei victimei la actul delictual.
Pentru suplinirea acestui neajuns, el introdus termenul de victimologie tiina victimei pe care
l-a naintat Societii Romne de Psihiatrie. Prima versiune a victimologiei sale aborda doar
contribuia victimei la nfptuirea actului delictual. Mai trziu, a abandonat aceast poziie,
fundamentnd o victimologie extins, care urma s se ocupe de victimele mai multor tipuri de
evenimente, inclusiv de cele ale accidentelor de munc, ca i de cele ale genocidului. n 1975,
el a lrgit i mai mult domeniul, formulnd o victimologie general, ce includea studiul tuturor
victimelor. Ultima definiie dat de Mendelsohn asupra victimei a fost aceea de persoan,

considerat fie individual, fie ca parte a unei colectivit i, care sufer anumite consecine,
determinate de factori diveri: fizici, psihologici, economici, politici, sociali, ca i naturali
(catastrofe). Primul eseu de victimologie stiintifica a fost publicat in 1948 de catre Hans von
Hentig sub titlul de Criminalul si victima sa. Totusi lucrarea sa a fost cea care a deschis
drumul catre tratarea din mai multe unghiuri de vedere a aceluasi subiect- VICTIMOLOGIA.
Hans von Hentig a elaborate urmatoarea clasificare a victimelor:

1.victime

nevirstnice-psihologia victimei este afectata de lipsa de experienta sociala, de lipsa fortei fizicomorale, care sa opuna rezistenta puternica agresorului.
2.victime femei-se manifesta in cadrul unei dependente intre determinarea biologica a femeii si
lipsita de posibilitatea unei aparari dinamice si agresivitatea criminalilor otivata sexual sau
material.
3.victime virstnice-fenomenele subiective depend de sanatatea mentala a victimei si de modul de
implicare in realitatea inconjurate,de gradul de adecvare a relatiilor individuale psihovolitionale.
4.dependenti de alcool si stupefiante-prezinta necesitatea adapatarii organismului la consumul
de alcool si stupefiante.
5.imigranti-rolul adaptiv al psihicului este redus, modificindu-si organizarea si functiile astfel
incit gindirea strainului este permanent afectata de lipsa unei adecvari reale de ordin
comunicational care sa asigure obtinerea unui echilibru optim al personalitatii.
6.etnicii-dificultatea formarii unor comportamente corespunzatoare si a unui grad de solicitari
sociale legitimeaza organizarea unei experiente individuale care genereaza conflictele entice.
7.indivizii normali dar cu o inteligenta redusa-nu au capacitatea de a anticipa rezultatele
actiunilor desfasurate in raport cu influentele mediului.
8.indivizi achizitivi-starea de relationare cu mediul este determinate de modul in care individual
realizeaza venituri substantiale, in absolvirea nevoii de a realiza profituri.
9.Desfrinatii si destrabalatii-ramin relative inerti la regulile sociale si morale prezentind
tulburari de structura sistemului comportamental si chiar nervos.
10.indivizii temporar deprimati-prezenta scopului in plan mental este redusa datorita lipsei de
vointa si a sentimentului de inferioritate.

11.singuraticii-exacerbind relatia cu modul ambiental, ajung sa-si modifice comportamentul


prin absolutionarea izolarii in interpretarea tuturor proceselor psihice.
12.chinuitorii-depasind limitele unei comportari normale participa la un flux de fapte spihice
prin care denatureaza regulile si raporturile interindividuale devenind victimele acestora.
13.indivizii blocati si cei nespusi-elaborindu-si un model comportamental individual in cazul
aparitiei unor contradictii a unor erori sau a unor factori perturbator

Doi ani mai tirziu, psihiatrul American W. Werthau in lucrarea sa The show of violence
(Imaginea violentei), in care evidentiaza necesitatea stud
ierii victimologiei, scria ca nu se poate intelege psihologia criminalului fara sa se cunoasca
sociologia victimei, de aceea este nevoie de stiinta victimologiei

Printre alte studii importante in consitutirea victimologiei ca stiinta se inscriu:

Studiul criminologului Belgian P. Cornel Contribution de la victimologie aus science

criminologiques din 1959


Lucrarea canadianului H. Ellenberger Relations psychologiques entre le crime et la

victime.
Lucrarea lui S. Schafer Victimology the victim and his Criminal .
In 1976 B. Stephen propune studierea amanuntita a obligatiilor victimei etc.

In anul 1988 psihologul Tiberiu Bogdan editeaza in colaborare, volumul Analiza psihologica a
victimei. Rolul ei in procesul judiciar, elaborind o viziune dinamica asupra conceptelor de
victima, victimizare, riscuri victimale. In anul 1993 criminologul Ion Gheorghiu-Bradet, in
volumul Criminologia generala romaneasca releva cerinta imperioasa a cunoasterii
victimologiei ca poate integranta a criminalitatii, ca obiect de studiu al stiintei criminologice
romaniesti . In anul 1994 criminologul Iancu Tanasescu reprezantant al Scolii de criminologie si
victimologie de la Craiova, publica volumul Victima si agresorul, in care reprezinta
comportamentul si raportul dintre victima si criminal. In anul 1994 Nicolae Mitrofan si
colaboratorii Voicu Zdrenghea si Tudorel Popa releva particularitatile specific ale urmatoarelor
categorii de victim : femei, copii, persoane in virsta, sinucigasi. In anul 1994 psihologul
Constantin Paunescu in cercetarile consecrate psihologiei cuplului agresor-victima considera ca
Atit momentul trecerii la act, cit sic el al declansarii sistemului de aparare sunt rezultatul unei
ridicari a tensiunii agresivitatii, cauzalitatea acestora plecind de la perturbarile de natura afectiva,
actul agresional realizindu-se in prezenta factorilor de risc intrapersonali, conjectural si de
mediu. In 1995 Rodica Mihaela Stanoiu continuind prezentarea teoriilor expuse in lucrarea
Introducere in criminologie, analizeaza in mod exhausiv teoriile cunoscute privind originea si

orientarea ideilor criminologice in volumul Criminologie. In 1995 Gheorghe Nistorescu si


Costica Paun, in urma analizei obiectului criminologiei, considera ca pina in present a fost
neglijat aproape total studiul victimologiei, desi intre faptuitor si victima exista relatii complexe
in producerea actului infractional, neputind fi exclus contributia victimei din sfera modelului
cauzal complex precum si de la identificarea dimensiunii criminalitatii reale.
n prezent, victimologia, ca tiin, se intereseaz de victimele:
-

rzboiului;

catastrofelor naturale;

agresiunii, sexuale sau nonsexuale;

decesului brutal al unui apropiat;

maltratrii;

hruirii psihologice, zise i morale;

Sarcinile, notiunea si scopul victimologiei!


Victimologia este o tiin interdisciplinar despre victima infraciunii, auxiliar dreptului penal,
dreptului procesual penal, criminalisticii, existnd i funcionnd paralel cu criminologia.
Victimologia este o teorie general, o tiin despre victim, obiectul de studiu al creia este
victima de orice natur, att criminal, ct i noncriminal. Aadar, victimologia este o tiin
autonom, apartenena la tiinele juridice a creia poate fi recunoscut doar parial. De fapt,
aceasta este o tiin despre securitatea vieii umane

Victimologia poate i trebuie s-i aduc contribuia direct anume la soluionarea problemelor
de interaciune a domeniilor dreptului penal, criminologiei, dreptului procesual penal i
criminalisticii. Considerm ns c problematica dat poate fi abordat de victimologie i ca o
ramur tiinific a criminologiei.
Unul din scopurile principale consta totusi in reabilitatea victimelor, deoarece acestea
suporta psihice profunde, pierderea in lumea inconjuratoare si in fortele proprii etc.
In sfirsit, scopul principal al victimologiei este preintimpinarea savirsirii infractiunilor.
Printer sarcinile victimologiei se inscriu:

Studierea procesului de victimizare si a rolului victimei in mecanismul actului

infractional.
Stabilirea pronosticului victimologiei, deoarece cunoscind mecanismul de victimizare,
metodele si tipurile de victimizare, caracteristicile victimelor, locul si perioada de timp ce
coreleaza cu procesl de victimizare, este posibil a preciza nivelul victimizarii in plan

statistic.
Sarcina informativ-practica, de informare a potentialelor victim despre metodele de

comitere a infractiunilor.
Recuperarea pagubei si inlaturarea consecintelor infractiunii: aceste principii sunt
garantate prin faptul ca Consiliul Europei in 1983, a adoptat Conventia Europeana despre

restituirea pagubei victimelor infractiunilor de violenta.


Victimoterapia, precum si de creare a unui system de rehabilitate.
Importanta victimologiei consta in faptul ca studiaza victima si conditiile care au inlesnit
transformarea persoanei in victia, propune solutii pentru inlaturarea acestor consecinte,
studiaza procesul de transformare a persoanei in victima, numarul de victim existente la
un moment dat pe un anumit teritoriu, precum si autoprotectie impotriva victimizarii.

Metode i tehnici de cercetare n victimologie!


Victimologia este o tiin care folosete procedeele de investigare comune celorlalte tiine
sociale, pentru o cercetare juridic interdisciplinar. Metodele de cercetare vor prezenta
complexele interindividuale dintrevictim i agresor, aciunea grupurilor sociale asupra fiecruia
dintre acetiai chiar relaiile dintre grupurile sociale cunoscute, scopurile acestor
grupuri.Consecinele metodologice constau n explicarea fenomenelor globale,corelaia acestora
i perceperea evoluiei strii agreso-victimale, crendu-se posibiliti de previziune care definesc
aceast stare.
Metoda logic.- este reprezentat de procedeele ioperaiile specifice utilizate pentru stabilirea
genezei i a structuriiraporturilor interindividuale sau sociale aprute n sistemul de
fenomeneagreso-victimale ca realiti obiective. Orice aciune-inaciune agresional serefer la
un principiu de identitate, de aprare a unor interese care vor califica aciunea ca fiind pozitiv
sau negativ, a crui finalitate oindividualizeaz. Rezult c la conflicte de valori i atitudini
asemntoarevor aprea efecte victimale asemntoare. Cnd aciunile-inaciunileagresive se
degradeaz sau se amplific, pentru a permite apariia altor atitudini din partea agresorului, acest
fenomen se va repercuta i la nivelulefectelor victimale, pstrnd coninutul agresiunii.
Metoda tipologic - Aceast metod stabilete o mulime de trsturiconstante existente
permanent n cadrul fenomenului agreso-victimal,analiznd diferenierea calitativ i cantitativ

a acestora i eliminndtrsturile neeseniale. Metoda stabilete prototipuri de victim n funcie


dediferite criterii: mediul socio-cultural, tipologia valorilor afectate (fizic,material, psihic, moral,
religios, politic), modul de via i tipul de civilizaiefrecventat, calculul coeficientului de
intensitate al participrii victimei laagresivitate, volumul i dinamica victimizrilor (global i pe
sectoare devictimizare). Procesele de interaciune agresor-victim i comportamentelede grup ale
victimelor vor fi apreciate i delimitate n categorii de victimedependente de: aciunileinaciunile victimelor, particularitile actelor imijloacelor utilizate, consecinele actelor
victimizatoare, structura deansamblu a fenomenului victimal.
Metoda clinic-Metoda explic fenomenul victimal ca fiind expresiageneralizat a cazurilor
individuale de victimizare pentru a se stabili undiagnostic i a se prescrie tratamentul
corespunztor fiecrei victime.Aceast formul se aplic pornind de la anamneza cazului de
victimizare pentru a se nelege diversitatea cauzelor i condiiilor concrete pornind de
latrsturile de personalitate ale victimei. n baza diagnosticului se va stabiliun tratament de
natur psiho-social pentru reducerea efectelor victimale sau pentru eradicarea lor prin evitarea
antagonismelor dintre agresori i victimeurmnd ca, ntr-o faz ulterioar, s se identifice i
aplice msuri deintegrare a victimei n raporturi normale, de natur familial, social, juridic i
religioas.
Metoda comparativa-Aceast metod propune ca dup observarea,nelegerea i discutarea
elementelor i factorilor inclui n dou fenomene,acte, evenimente, s se procedeze la
evidenierea asemnrilor saudeosebirilor dintre ele. Metoda se bazeaz pe ipoteza c esena
elementelor sau factorilor care compun un fenomen rezid n asemnarea sau deosebirearelativ
sau radical de un alt fenomen, n cadrul mai larg al relaiilor umane.Pentru explicarea
fenomenului

victimal

potrivit

acestei

metode

se

recurge

laurmtoarele

procedee:

-procedeul concordanei-presupune depistarea acelor elemente care seregsesc n dou sau mai
multe fenomene agreso-victimale, constituindcauza generatoare sau condiia lor favorizant;
-procedeul diferenelor -identific acele elemente specifice ale unui anumitact sau fenomen, care
nu se regsesc n celelalte, constituind cauzageneratoare sau condiia favorizant unic;
-procedeul variaiilor concomitente- impune investigarea evenimentelor anterioare producerii
unui rezultat dup criteriul c, ori de cte orifenomenul anterior se modific n acelai mod cu
rezultatul su, nseamnc primul este cauza secundului.
Metoda statistic.- apreciaz fenomenul victimal nfuncie de repetabilitatea cantitativ i
numeric a anumitor categoriideterminate de cauze, condiii, evenimente etc. Studiind cazurile
individualedin care va rezulta modul cum s-a produs efectul victimal, se ajunge la ocauzalitate

singular. Scopul metodei este de a culege informaii pentrucompararea lor. Prin identificarea
acestora se determin o anumit concluziestatistic privind coeficienii de dependen a
fenomenului victimal de acteleagresionale. n acest mod se vor cunoate dimensiunile
fenomenuluivictimal, intensitatea i structura efectelor victimale, periodizarea saumutaiile
acestora pentru un anumit cadru socio-teritorial.

Prevenirea criminalitatii!
Lupta mpotriva criminalitii se desfoar n toate statele prin msuri concrete, deopotriv de
prevenire ct i de constrngere, cu aplicare sanciunilor penale. Problema criminalitii persist
n toate statele, iar lupta mpotriva acesteia este inspirat de politica penal, comportnd soluii la
nivel naional. Prin conceptul de prevenire, se nelege luarea unor msuri care s conduc la
mpiedicarea comiterii crimelor.
Conceptul
1.

de

prevenire

combatere

criminalitii

comport

determin

Prevenirea post-delictual- desemneaz ansamblul de msuri de resocializare a celor care

au suferit o condamnare, luate n temeiul legii, fie de organele de stat competente s pun n
executare pedeapsa penal (cnd pedeapsa se execut n detenie), de organele penitenciare, fie
de colective de oameni (cnd pedeapsa se execut prin munc), n vederea evitrii recidivei. ;
2.

Prevenirea pre-delictual,-care desemneaz un proces social nentrerupt, care implic un

ansamblu de msuri sociale, luate n temeiul legii de organele de stat, n primul rnd de organele
M.A.I. i Ministrului Justiiei, n strns conlucrare cu diferite asociaii, organizaii, n vederea
prentmpinrii i eliminrii riscurilor eventuale de comitere de infraciuni, prin identificarea,
neutralizarea i nlturarea surselor socio-umane, subiective i obiective, care pot s determine
ori s favorizeze comiterea de fapte anti-sociale, msuri destinate s contribuie n mod esenial la
educarea permanent a tuturor membrilor societii, n spiritul respectrii legii penale i a ordinii
de drept.;
Dup volumul i teritoriul prevenirii i profilaxiei criminalitii, deosebim urmtoarele msuri:
1. Prevenirea generala, care sunt ndreptate spre descoperirea, nlturarea, neutralizarea
cauzelor i condiiilor, care pot genera comiterea actului infracional. Aceste msuri pot
fi ndreptate fa de grupurile mari de persoane, de exemplu: n lupta mpotriva
traficului de droguri, traficului de persoane, traficului de arme, etc.
2. Preveniri speciale, care sunt orientate spre anumite categorii de infraciuni sau grupuri
de infractori. De exemplu: consumatori de droguri, prostituate;
3. Preveniri individuale. Sunt msurile care se aplic fa de persoane concrete, care se
afl n pragul comiterii unei crime.

Prevenirea generala-radacinile istorice generale a criminalitatii dispar in negura


timpurilor, posibil pina in orinduirea counei primitive. Chiar in momemntul aparitiei primelor
norme cu character de interdictie si repressive, acestea contin in sine si un caracter preventer
general bazat pe forta exemplului. Din aceste considerente, problema prevenirii criminalitatii
a fost avordata in mod explicit din cele mai vechi timpuri si pina in constituirea criminologiei
ca stiinta. Marii filosofi, juristi si alte personalitati s-au preocupat de aceasta problema: de la
Platon, Aristotel, Socrate, Cicero, Iulius, Cezar, Lucretiu. Ovidiu, Seneca, pina la
Montesquieu si Cesare Beccaria. Este un proces multi-fazic-complex, format din elemente
interdependente. Astfel, dezvoltarea pozitiv a societii, perfecionarea instituiilor
economice, politice, sociale, ar contribui activ la prevenirea general a criminalitii. n
acelai timp, scopul prevenirii criminalitii nu este ndreptat direct spre schimbarea situaiei
economice, dar acestea influeneaz un ir de manifestri negative, ca:

Srcia;

omajul, etc.,

Totodat, lupta mpotriva criminalitii nu urmrete n mod direct ridicarea culturii populaiei,
dar acestea, evident, influeneaz comportamentul, interesele i motivaia faptelor umane, iar n
consecin, alegerea dintre bine i ru, ntre un comportament legal i unul ilegal. Aceast form
de prevenire, adic prevenirea general a criminalitii, cuprinde principalele domenii ale vieii
sociale, ca de exemplu: domeniul economic, administrativ, cultural, etc. Datorit existenei
aspectelor specifice acestor domenii de activitate, acestea pot genera cauzele svririi
infraciunilor.Aceast complexitate a situaiilor criminogene, l-a determinat pe Enrico Fairy s
susin c folosirea numai a pedepselor nu este suficient n lupta mpotriva criminalitii. Asta
deoarece, dup Enrico Fairy, este necesar i lupta cu motivele sociale care o genereaz,
creterea rolului educaiei, perfecionarea administraiei, perfecionarea condiiilor economice,
etc.
Prevenirea general n perspectiv, trebuie s aib un caracter de lung durat, trebuie s
cuprind toate sferele vieii umane. De exemplu: n sfera economic, dezvoltarea producerii i
utilizarea tehnologiilor performante, micorarea inflaiei, crearea unor noi locuri de munc,
ridicarea nivelului salariului la nivel european, n sfera social crearea clasei sociale de mijloc,
ntrirea relaiilor de familie, etc.

Prevenirea special este acea form de prevenire care vizeaz mpiedicarea direct a
comiterii infraciunii. n cazul prevenirii speciale a infraciunilor, este vorba despre fapte

concrete, de infraciuni pe cale de a se comite i care pot fi mpiedicate i prevenite. n acest


context, poliia are un rol important n prevenirea special prin atribuiile speciale care-i revin.
Prevenirea special a criminalitii are un caracter cu mult mai concret dect prevenirea general.
Astfel, potrivit art. 2, Cod Penal al R. M., prin prevenirea special, putem nelege prevenirea
svririi de noi infraciuni.Prevenirea special a criminalitii n cel mai direct mod, are strnse
legturi cu prevenirea general, doar c, msurile prevenirii speciale sunt cu mult mai concrete i
au limite n timp, spaiu i asupra persoanelor. Totodat, prevenirea general acioneaz n cadrul
ntregii societi, cuprinde multiple sfere, i anume: economic, social, politic, cultural,
educativ, etc.
Dupa gradul de aplicare distingem masuri criminologice special:
Preventive-urmeaza sa previna aparitia manifestarilor si situatiilor criminogene.
Neutralizante-au scopul de a minimalize sau bloca riscurile infractionale.
De lichidare-adica de inlaturare complete a cauzelor si conditiilor generatoare de crime.
Dupa caracteristica juridical deosebim masuri preventive special:
Bazate pe normele de drept, dar nu reglementate de acestea.
Reglementate direct de normele juridice.
Dupa mecanismele de aplicare a masurilor special diferentiem:
Sesizari-ale organului de urmarire penala in cauza penala, prin care se atentioneaza
organelle de stat, persoanele cu functie de raspundere, care in decurs de o luna, urmeaza
sa ia masuri necesare pentru inlaturarea cauzelor si conditiilor ce au contribuit la
savirsirea infractiunii.
Incheieri interlocuitori-ale instantelor de judecata, care o data cu adoptarea hotarii,emit si
incheieri interlocuitorii prin care faptele de incalcare a legalitatii se aduc la cunostinta
organelor respective, a persoanelor cu functie de raspundere si procurorului.
Masuri de implicare directa a subiectilor de prevenire a criminalitatii.
La rindul lor subiectii care lupta cu criminalitatea pot fi clasificati in:
1.
2.
3.
4.

Statali.
Nestatali.
Personal specializat.
Personal nespecializat.

In prevenirea criminalitatii sunt esentiale masurile preventive:


Obligarea de a nu parasi localitatea.
Obligarea de a nu parasi tara.

Garantia personala.
Garantia unei organizatii.
Ridicarea provizorie a permisului de conducere a mijloacelor de transport.
Transmiterea sub supraveghere a militarului.
Transmiterea sub supraveghere a minorului.
Liberarea provizorie sub control judiciar.
Liberarea provizorie pe cautiune.
Arestarea la domiciliu.
Arestarea preventive.

Prevenirea individuala vizeaza cercul de persoane care inca nu au comis crime, dar in
viitorul apropiat le pot comite. Acest tip de activitate preventive este indreptat asupra unei
persoane concrete si a micromediului sau social, intrucit modul de viata pe care il duce
individual poate sa semnaleze faptul ca in viitorul apropiat el va comite, posibil o crima. Asadar
prevenirea individuala trebuie sa fie indreptata ca si in cazul prevenirii special, nemijlocit asupra
persoanei si a particularitatilor ei negative; asupra micromediului(familia, prietenii) care
participa cel mai active la formarea personalitatii; precm si asupra cauzelor si conditiilor care pot
genera ori favoriza comiterea infractiunii. Scopul prevenirii individuale const n depistarea acestor
persoane, exercitarea unei influene pozitive asupra lor, precum i asupra micro-mediului din care fac
parte, de a se abine de la comiterea crimelor sau de a nltura cauzele i condiiile care o pot genera.

Influenta prevenirii individuale se pot rasfringe atit:


Asupra persoanei concrete- in scopul infringerii/redictionarii trasaturilor de character
negative interioare; cit si/sau.
Asupra micromediului social( familie, cerc de prieteni, grup de anturaj-pentru a
neutraliza ori inlatura elementele exterioare ce influenteaza negative personalitatea.
Pentru realizarea celor propuse se aplica urmatoarele masuri:
1. Depistarea persoanelor cu potential infractional, tendinte negative si care in viitorul
apropiat ar mutea comite infractiuni.
2. Studierea personalitatii si situatiei acestor

persoane, precum si a cauzelor

comportamentului lor deviant.


3. Prognozarea comportarii individuale.
4. Planificarea masurilor de profilaxie individuala.
5. Corectarea acestor persoane prin inlaturarea cauzelor si conditiilor care pot genera ori
favoriza comiterea de infractiuni.
In procesul studierii acestuicerc de persoane urmeaza a fi studiate si analizate un sir de
particularitati si caracteristici:

I. Comportamentul precriminal al persoanei-caracteristica comportamentala si modul de


viata cotidian; tragerea la raspundere administrative, disciplinara.
II. Factorii care au determinat sau favorizat aceste comportamente preinfractionaleconsumul de alcool sau droguri; conflicte familiale; cerc vicios etc.
III. Caracteristice social-demografice-virsta, studii, starea familiala, componenta familiei,
locul de trai, nivelul de cultura,starea sociala,vechimea si locul de munca etc.
IV. Particularitatile psihologice individuale- coeficientul intellectual, nivelul de cunostinte,
particularitatile caracterului si temperamentului, aspecte volitive si de infuenta exterioara,
cercul de interese etc.
V. Particularitatile specific cu pronuntate tendinte antisociale- tendinta spre consumul de
alcool si droguri, spre jocuri de hazard, spre un mod parazitar de viata etc.
VI. Particularitatile filozofice- tendinta spre alcoholism, consumul de droguri, dereglari
sexuale sau psihice etc.
VII.
Conditiile de viata si de trai- micromediul social, familia si relatiile dintre
membrii acesteia, interactiunea cu lumea inconjuratoare si influent ape care aceasta ar
putea-o exercita etc.
Cele mai cunoscute metode de prevenire individuala sunt:
a) Convingerea-include un complex de masuri educative si explicative, in scopul
schimbarii atitudinii persoanei fata de valorile social-umane, inlaturind
tendintele si manifestarile negative;
b) Acordarea de ajutor- este una din cele mai eficiente metode, orientate spre
inlaturarea directa a cauzelor de trai; stabilirea unor legaturi sociale pozitive.
c) Constringerea- la fel o metoda productive aplicata de organele de drept si
posibil cea mai raspindita pentru moment in tara noastra; explicatia rezida in
faptul ca primele doua metode necesita importante cheltuieli de timp si
finante, precum si o pregatire psihologico-pedagocica vasta a colaboratoriloe
organelor de drept. Cel mai des aplicate tipuri ale acestei metode sunt:
retinerea administrative pentru prevenirea comportamentului antisocial,
arestul administrative, amenda, supravegherea administrative, tratamentul
fortat etc.
Alte tipuri de prevenire a criminalitatii- in criminolofia contemporana se practica si alte tipuri de
prevenire a criminalitatii, desi noi consideram ca acestea sunt parte component a tipurilor de
prevenire generala, speciala ori individuala. Pentru a evita pe viitor unele neclaritati, in cele ce
urmeaza ne vom opri sufficient la inca trei modele/tipuri de prevenire a criminalitatii, intilnite in
special in criminologia romana si in cea occidental.

Prevenirea primara este strategia preventive considerate fundamental, care prin masuri
specific in domeniul social, incearca sa inlature situatiile criminogene si cauzele care le-au
generat.
Familia- poate fi influentata prin masuri comunitare in scop educative-preventiv: acordarea de
ajutor familiilor aflate in stare de stress economic si psihologic; educarea si directionarea
parintilor tineri; educarea copiilor proveniti din familii defavorizate etc.
Scoala- este institutia care dupa familie joaca un rol deosebit in forrmarea si perfectionarea
continua a personalitatii. Din aceste considerente in cadrul prevenirii primare s-au formulat
directii orientare spre tratamentul individual al elevilor. Prima directie presupune supravegherea
elevilor in vederea reducerii violentei, cea de-a doua este organizarea unor cursuri speciala
pentru copiii cu problem de adaptare.
O masura eficienta in cadrul acestui tip de preventive este ajutorul acordat in angajarea la munca
a tinerilor, incurajindu-i pe aceasta cale sa-si assume responsabilitatea pentru propriile destine.
In scopul inlaturarii starilor si situatiilor criminogene se propun numeroase programe de
prevenire pentru tineret ce vizeaza: crearea de locuri de munca pentru tineret; asigurarea cu
indemnizatii a familiilor tinere cu copii; organizarea unor cursuri gratuite de recalificare;
organizarea centrelor pentru tratamentul gratuit al tinerilor alcoolici sau consumatori de droguri
etc.
In ajutorul prevenirii primare vin si prevenirile secundara si tertiala.

Prevenirea secundara- are ca obiect adoptare unei politici penale eficiente, adecvate si
transpunerea acesteia in practica. Acest tip de prevenire este desfasurat de organelle de drept in
scopul aplicarii legii.

Prevenirea tertiala- are ca obiect evitarea riscului de recidiva la persoanele care anterior au
comis crime. In acest domeniu prioritatea sunt: resocializarea si reintegrarea postcondamnatorie
a infractiunilor. De regula insa preventia tertiala se reduce la neutralizarea incercarilor fostilor
condamnati de a se reintegra in societate.

Bibliografie:
Igor A. Ciobanu- Criminologie Chisinau, 2011.
Iancu Tanasescu, Gabriel Tanasescu, Camil Tanasescu- Metacriminologie, Bucuresti,
2008.
Conf. univ. dr. Tudor Amza- Criminologie teoretica , Bucuresti, 2000
https://dreptmd.wordpress.com/cursuri-universitare/criminologie/prevenireacriminalitatii-criminologia-preventiva/
http://cj.md/uploads/Criminologia_preventiva.pdf
https://dreptmd.wordpress.com/cursuri-universitare/criminologie/victima-infractiunii/
http://www.scientia.ro/stiinta-la-minut/cultura-economie/3735-introducere-invictimologie.html
http://ru.scribd.com/doc/57000170/Victima-Si-Victimologia-REFERAT#scribd
https://www.google.ru/url?
sa=t&rct=j&q=&esrc=s&source=web&cd=3&ved=0CCsQFjACahUKEwjck4CrqpPJAh
WMWhQKHYoPCzE&url=http%3A%2F%2Fwww.cnaa.md%2Fthesis

%2F3065%2F&usg=AFQjCNFi1jqbgm4TkY-E9noeiaKTDx7VA&bvm=bv.107467506,d.bGg
http://ru.scribd.com/doc/26143753/Gheorghe-Gladchi-Abstract#scribd