Sistemul nervos central (SNC) (sau sistemul nervos al vieii de relaie sau sistemul nervos

cerebro-spinal) este reprezentat de organele nervoase care constituie encefalul, adpostit de

cutia cranian i mduva spinrii, n canalul medular al coloanei vertebrale.
SNC se constituie n ansamblul su mpreun cu sistemul nervos vegetativ (SNV) i deine
controlul neuroendocrin asupra organismului, posednd o dubl calitate de control involuntar ct
i voluntar. Protecia mecanic a sistemului nervos central se realizeaz prin existena unui
nveli protector format din meninge i lichidul cefalorahidian.
Dezvoltrile din anii '50 din domeniul ciberneticii, au fost adoptate i de neurotiin, astfel nct
SNC este vzut ca un sistem cu rol de a procesa informaiile din mediul extern, a coordona viaa
de relaie i de a genera un anumit comportament.
Creierul si maduva spinarii formeaza "procesorul central" al sistemului nervos. Acesta
primeste din organele de simt si din receptori impulsurile sosite prin nervii senzitivi, le filtreaza si
le analizeaza, apoi prin nervii motori transmite concluzii, obligand muschii si glandele sa
reactioneze corespunzator la impulsurile primite. In sarcinile indeplinite de maduva spinarii
situatia este simpla, creierul fiind acela care face analiza complexa, proces la care participa mii
de celule nervoase diferite.
Un rol important al creierului este pastrarea informatiilor sosite de la organele de simt. Creierul
poate readuce mai tarziu aceste informatii pentru a fi folosite in luarea de decizii. De exemplu
durerea resimtita la atingerea plitei incinse intra in memorie este readusa ori de cate ori ne
gandim sa atingem sau sa nu atingem plita.
Limbajul si luarea de decizii:
Activitatile constiente ale creierului au loc la nivelul scoartei cerebrale, stratul exterior al
creierului. Anumite parti ale scoartei cerebrale iau parte la transformarea in simturi a
informatiilor transmise de organele de simt, altele coordoneaza vorbirea, iar altele au un rol in
coordonarea miscarilor prin centrel motoare.
Scoarta cerebrala cuprinde pe langa centrele motoare, senzoriale, centrul limbajului, alte zone
legate intre ele prin milioanele de celule nervoase, zone care sunt in stransa legatura cu
gandirea,
cu simturile si cu luarea de decizii. Creierul mic se afla in imediata apropriere a emisferelor
cerebrale, este cuplat de trunchiul cerebral si in primul rand are rol in coordonarea miscarilor.
Trunchiul cerebral prin diferitele structuri are multe roluri fiziologice: centrele reglarii
activitatii plamanilor, inimii si reglarea nervoasa a vaselor sanguine. Anumite parti ale
trunchiului cerebral functioneaza ca niste statii de transmitere a diferitelor impulsuri soste din
maduva spinarii si creier. Una din partile cele mai mici ale trunchiului cerebral este
hipotalamusul, care este centrul hormonal si al reglarii termice.
Functiile maduvei spinarii
Maduva spinarii are trei functii: de integrare reflexa, de coordonare reflexa si de conducere.

1. Functia de integrare reflexa. Maduva spinarii are o anumita independenta, dar este
subordonata si etajelor superioare ale sistemului nervos. Avem o dubla integrare a actelor
reflexe medulare: una primara, medulara si una secundara, subordonata etajelor
inferioare.
2. Functia de coordonare reflexa. Se manifesta prin reglarea actelor reflexe; avem in vedere
ordinea de desfasurare, dozarea intensitatii raspunsurilor si modularea tempoului activitatii
(motricitatea gimnastica).
3. Functia de conducere. Maduva spinarii este in legatura cu scoarta cerebrala si formatiunile
subcorticale prin intermediul fibrelor de legatura ascendente (de sensibilitate) si
descendente
(motorii).
Aceste functii prezinta importanta in diagnosticarea unor maladii infectioase, traumatice si in
interventiile neurochirurgicale (tumori).
Functiile bulbului rahidian
1. Functia de integrare reflexa.Bulbul are rol important in comanda si controlul in activitatile si
functionarea organelor
interne. La nivelul lui se gasesc centri respiratorii, cardiaci, vasomotori, digestivi, pentru
salivatie, deglutitie si supt.
Mai exista centrii unor reactii de aparare ca tusea, stranutul, clipitul si voma. Particularitatile
centrilor bulbari: automatismul (independenta functionala) si auto-excitabilitatea, pe baza
modificarilor chimice ale singelui.
2. Functia de conducere consta in mijlocirea transmiterii informatiei catre zonele receptoare si
centrii superiori ai integrarii aferente, senzoriale, pe de o parte, si centru de comanda motorie pe
de alta parte.
3. Functia de reglare a tonusului si dinamicii psihice, care se realizeaza cu precadere prin
intermediul substantei reticulate.