Sunteți pe pagina 1din 23
3 ROAR A ART Scopul si motivul misiunii (Dintr-o perspectiva teologica) (1967) + ,The Purpose and Motive of Mission”, International Review of Missi on, 54 (1965), p. 281-297; a doua ed., Porefthendes - Go Ye 9 (1967). De” asemenea, ca lucrare separata: The Purpose and Motive of Mission — From an Orthodox Point of View, Athens, 1968. * Lxon0g Kat Kivntpo THC leparoatoAng (e& endpews Oeodoyixrc), ABrva, 1966. Republicaca din Theologia 37 (1966), p. 434-452, a doua ed. (1971). * IepartootoAy ata ixvn tov Xpiotov. OeodoyiKéc pedétE Kat optAiec, APrva, 2007. 62 (Giaa teologica ortodoxa, cu privirc la tematica misionara, nu s-a dezvoltat intr-un mod sistematic. De aceea, cand cineva ar urma si vorbeasci despre scopul si motivele misiunii (un subiect cu care gandirea apuseani se preocupa de multi ani) din perspectiva ortodoxa, sc confrunta cu doua pericole: fie se va limita la o repetare pasiva a gindirii altora, fie, dupa ce va studia punctele de vedere romano-catolice si protes- tante, va incerca s4 construiascd un punct de vedere ortodox, distinct de cele doud, numai si numai pentru a completa cunoscuta trilogie. Exista oa ueia cale, mult mai serioasi, mai modesta givin consecinta, mai or- todoxa. Este de dorit evitarea acestei tactici controversate si pornirea de la presupozitiile si principiile generale ale teologiei ortodoxe: urmand, in perspectiva misionara, capitolele coerente ale soteriologiei, eclesiolo- giei si ale eshatologiei ortodoxe. Acesta, desigur, necesiti 0 munca si o cercetare de multi ani. Prezenta lucrare oferi mai degraba o introducere in studiul acestei teme. A. PUNCTUL DE PLECARE TEOLOGIC Este nevoie, pentru o mai bund intelegere a punctelor de vedere care sunt dezvoltate, s4 reamintim ca gandirea teologicé a Bisericii Rasaritene se mica in cadrul unui spatiu teologic, cosmologic vast, in care domina atmosfera concepfiei ioancice despre iuhirea Dumnezeului Treimic, vi- znd contemplarea tainci lui Dumnezeu intr-o perspectiva eshatologica si doxologica.Slava Dumnezcului Treimic, vazuta in perspectiva iubirii Sale nesfarsite, constituie, cred eu, cheia fundamentala pentru ingelegerea intregii desfasurari a istoriei, potrivit gandirii ortodoxe. Alfa si Omega, inceputul gi sfarsitul” (Apoc. 21:6), ,Primul si Cel de pe urma” (Apoc. 63 + Arhiepiscopul ANASTASIE 1:17), rimane Dumnezeu. El este ,Cel Ce este, Cel Care a fost si Cel Care vine” (Apoc. 1:8), Cel vrednic si primeasca slava, cinstea si puterea, pentru ca Fl Insugi a creat totul si prin voinja Sa toate au venit la existenta (vezi Apoc. 4:11). Evolutia istorici umanc, despre care ne vorbeste Sfanta Scriptura, in- cepe de la slava lui Dumnezeu gi se sfargegte cu slava lui Dumnezeu. Cand ‘Domnul spune ,si acum, preaslaveste-Ma, Tu, Parinte, la Tine Insuri, cu slava pe care am avut-o la Tine, mai inainte de a fi lumea” (In. 17:5), face cunoscut ci ,slava lui Dumnezeu” era o condiie care exista inainve de cre- atic. In legatura cu sfargitul istoriei este caracteristic faptul cd ultima carte Sfintei Scripturi se refera in continuu la slava pe care o primeste Dumnezeu si descrie Liturghia cereasci, la care participa cei mantuisi de Hristos din toatd semintia gi limba gi poporul si neamul” (Apoc. 5:9), a cirei tema fun- damentala este slivirea Dumnezeului Treimic (vezi Apoc. 4:5). Ins& si urmarim in mod analitic elementele teologice. Creatia.a constituit inca o expresie a slavei din veci a lui Dumnezeu. Omul, insa, respinge slava absoluta a lui Dumnezeu si, ciutand si-si creeze propria sa slavi, adorandu-se pe sine, se separi el insusi de Dumnezeul cel viu gi provoaci o catastrofi cosmica: aparitia unei noi conditii, a mortii, in care slava lui Dumnezeu este acoperita. Pacatul oamenilor provoaci un obstacol permanent in calea revarsarii gi manifestirii slavei. In zarva, confuzia si dezagtegarea pe care le creea7i picatul uman, slavirea lui Dumnezeu igi pierde din vitalitate. Cu toate acestea, Dumnezeu nu inceteaza sa-Si arate slava Sa oamenilor (leg. 3:2, 6; Is. 6). In sfargit, cand a sosit plinirca vremii, L-a trimis pe Fiul Sau. Acela prin Care toate s-au facut, pentru a le recrea pe toate, astfel incat Dumnezeu sa Se slaveasca in El (vezi In. 17:1-10). Lucrarea pe care Fiul este chemat sa o implincasca este slavirca lui Dumnezeu pe pamant (In. 17:4). Intruparea Lui este intampinata cu doxologie si este caracterizati de citre ingeri ca ,mirire intru cele de sus lui Dumnezeu si pe pamant pace” (Lc. 2:14). Prin intreaga Sa viata, prin minunile Sale, El ,Si-a manifestat slava Sa” (In. 2:11; vezi gi In. 11:4), Prin transfigurarea Sa pe Tabor le-a aritat ucenicilor Sai ,slava Sa, pe cat le-a fost cu putinga”, cum cintim in tropa- rul s4rbatorii; ,,pregustare vizibila a prezengei lui Dumnezeu in slava”, cum 64 MISIUNE PE URMELE LUI HRIsTos observa Sfintul Grigorie Palama’, ca si un scmn al transfigurarii omului si al intregii creatii?. Dar, dincolo de toate, Crucea gi Invierea lui Hristos sunt descoperire a slavei lui Dumnezeu. In cultul ortodox, crucca cstc infafigata, in mod deosebit, ca simbol al biruingei si slavei, intotdeauna ca ccalaltd fag a Invierii, strans legata de aceasta. Distinctia dintre agonia Crucii gi slava Invierii, care este atat de comuna in Apus, este neobignuita in Biserica Ortodoxa. Ambele sunt descoperire si manifestare a slavei lui Dumnezeu. in general, intreaga migcare chenotica a milostivirii dumnezcicsti, Intru- parea, Patimile, Invierea nu sunt doar expresii ale iubirii dumnezcicsti, ci, in acelasi timp, noi manifestari ale slavei lui Dumnezeu. S-ar putea spune ca iubirea si slava sunt doua aspecte ale aceleiasi realitayi: viata lui Dumnezeu. Apropiindu-Se de Patima Sa, Domnul spune: ,Parinte, preaslaveste-Ti numele! Acunci a venit glas din cer: $i L-am preaslavit $i iarisi fl voi prea- slivi” (In. 12:28). In mod asemAnator, in timpul Cinei celei de Taina incepe descoperirea supremé a sensului misiunii Sale, prin aceste cuvinte: ,Acum a fost preaslivit Fiul Omului si Dumnezeu a fost preaslivit intru El. Jar dacd Dumnezeu a fost preaslavit intru El, si Dumnezeu Il va preaslavi intru El si indata fl va preaslvi” (In. 13:31-32). In aceeagi noapte incepe rugiiciunea Sa athiereasci: ,Preasliveste pe Fiul Tau, ca gi Fiul si’ Te preaslveasca” (In. 17:1). Este semnificativ faptul c4, in ultimul discurs al Domnului, dou ' Grigorie Palama, Adyoc unép twv tepav novxaldvtwv 1,3. J. Meyendorff, ed., Défense des Saints Hésychastes, Louvain, 1959, p. 193. * Pentru semnificasia Praznicului Schimbirii la Fagi in teologia gi spiritualitarca ortodoxa, vezi Andreas Theodorou, H ovaia tc OpGoSo€iac, Atena, 1961, p. 148 a. La Vecernia praznicului cantim: ,Firea cea picitoasi din Adam ai transfigurat-o tn slava si maregia dumnezeirii Tale”. 3 Veri troparele cintate la Utrenie, in Duminici, unde stivirea Crucii se intrepatrunde cu shavirea fnvierii. Vezi, de asemenea, diferitele exprimiri folosite pentru a descrie Crucea in imnologia ortodoxd, precum: , slivita Cruce” (0 unegévOokosg Ltaveds), »purtitoare de viaga” (Ceomp6gos) , ,datitoare de viagi” (Cowodcr]t06), »slavai dumnezeiasci a lui Hristos” (Xowtov Geia d6ka), .trofeu nebiruit” (aryrttov te6rtaiov), ,Crucea, de trei ori fericit Jemn” (Ztavgdc, o TeUTpaxcQotUc), ,Crucea Ta, Hristoase, vag’ si Inviere e poporului Tau” (O Lravgds Lov, Kvore, Cor} Kat Avaotatc undOXEL Tq AaG Lov) ete. 65 + Athiepiscopul ANASTASIE dintre temele centrale, care apar sub diferite sensuri sunt slava si iubirea — cei doi poli ai migcirii de riscumpirare. In Rugiciunea arhiereasci, slava lui Dumnezeu se uneste cu unitatea perfect a credinciosilor ,in Dumnezeu”. »9i slava pe care tu Mi-ai dat-o, le-am dat-o lor, ca s4 fie una, precum Noi una suntem” (In. 17:22). De asemenea, vederea slavei Fiului este prezentata ca scop fundamental al ,,fiingei in Hristos”: ,,Parinte, voiesc ca, unde sunt Eu, si fie impreund cu Mine gi aceia pe care Mi i-ai dat, ca si vada slava Mea pe care Mi-ai dat-o, pentru ci Tu M-ai iubit pe Mine mai inainte de intemeierea lumii” (In. 17:24). Manifestarea slavei lui Dumnezeu, descoperirea, in chenozi, a iubirii nemarginite a lui Dumnezeu si apelul, atractia inspre unitate, se intre- patrund fn taina rascumpararii. Constituie o singuri migcare, al cirei promotor este Dumnezeu. Aceasta migcare rascumparacoare schimba, in mod decisiv, cursul istoriei umane, care pasise spre separare si egocen- trism, subestimare gi tainuire a slavei Ini Dumnezeu. in Hristos, prin Intrupare, Rastignire, inviere, Inalyare, nu numai civa fost riscumparat neamul omenesc, firca umani din ,robia stricaciunii”, nu numai ca s-a reficut ordinca universala, care fusese perturbata din vremea lui Adam, si universul a devenit iarasi ,cosmos” gi raiul s-a deschis, ci s-a implinit vointa Parintelui ceresc: omul, imparatul universului, mintea creagiei, suma creatiei, a inceput sa participe, prin har, la viaya preaslavita a Sfintei Treimi ,,intrand in slava Ei’. Prin acest eveniment, istoria ajunge la finalul” ei. ,Ziua cea din urma’, marea zi pentru care Dumnezeu a creat lumea, a rasarit. Insa inceputul acestei perioade eshatologice, care duce spre plinirea final, nu inseamna finalul istoriei. Lucrarea lui Dumnezeu nu se termini, ci igi primeste directia si sensul ei definitiv. Miscarea istoriei se indreapti, asadar, spre un scop clar definit. Duhul Sfant vine sa continue si s4 implineasci. planul dumneze- iesc, prin participarea ucenicilor lui Hristos, pe care El i-a imputernicit cu proclamarea riscumpiririi in intreaga creatie; pan’ laa Doua Venire, cind se va descoperi pe deplin slava lui Dumnezeu. Astfel, pe lingi migcarea verticala, din cer spre paméant, lucrarea réscumparatoare a lui Dumnezeu are acum, de asemenea, o directie orizontald dinamicd pe pamant, prin participarea Bisericii. 66 MISIUNE PE URMELE LUI HRISTOs B. SCOPUL ULTIM AL MISIUNII In cadrul perspectivei pe care am creionat-o, putem distinge, deopotrivi, scopul ultim, dar si imediat al misiunii. Din momentul Cincizecimii, cand misiunea lui Dumnezeu s-a revelat in dimensiunea ei trinitara, tofi cei cafi prin credinga si taine au vazut ,slava Lui (a lui Hristos), slavi ca a unuia nascut din ‘Latal” (In. 1:14), sunt asumagi in Hristos, au luat pecetluirea Duhului Sfant, participand, pourivit iconomiei divine, la aceasta ,misiune”. »Precum M-a trimis pe Mine Tatil, va wrimit si Eu pe voi” (In. 20:21; vezi si ln, 17:18). In acest punct ag vrea si observ ci nu este absolut corect si se spuna ca ,misiunea nu este a noastra, cia lui Hristos”*, Este si a noastra, in méasura in care ne-am unit intr-un trup cu Hristos, , Toate sunt ale voastre”, ar spune din nou, in acest caz, Sfantul Apostol Pavel, ,,voi sunteti ai lui Hristos, iar Hristos al lui Dumnezeu” (1 Cor. 3:22-23). De vreme ce misiunea crestinilor este incorporati in misiunea lui Dumnezeu, scopul final al propriei lor misiuni nu poate, cu siguranga, sa se deosebeasci de al Lui. Si acest scop, precum Sfanta Scriptura, in mod deosebit Epistolele citre Efeseni si Coloseni, clarificd, este ,recapitularea tuturor” (Efes. 1:10) tn Hristos si | participarea noastra la slava dumnezeiasci, slava vesnici a lui Dumnezen, Dupa Invierea si Inlyarea Sa, Hristos devine »polul de convergenga al unitafii restaurate, centrul reintegrator al omului gi al lumii”®. In acesta si prin Accsta — si nu numai in Ierusalim sau pe Muntele Garizim ~se reali- zeaz intalnirea omului cu Tacal, in Duh si adevar”S, Tendinga centriperala a Vechiului Testament, despre care scrie profesorul Blauw’, potrivit cireia neamurile sunt chemate s4 vind in lerusalim, am putea si observim ci nu e conforma cu Noul Testament, atat in sensul miscarii de raspAndire a misiunii ucenicilor spre neamuri, cat si in perspectiva uni migcari centripetale si invitagii, al cdror centru este Hristos. * Lesslie Newbigin, One Body, One Gospel, One Word, London, 1958, p. 28. * E. Roels, God mission; The Epistle to the Ephesians in Mission Perspective, Franeker, 1962, p. 67. § G. Khodre, ,ExcAnoiat xa TegaoutwAr’, In rev. Mopevdévtec, Atena, 1961, p.40. 7 J. Blauw, The missionary nature of the Church, Londra, 1962, p. 40. o7 + Arhiepiscopul ANASTASIE inca si mai mule: Oamenii nu sunt chemagi, in mod simplu, si-L cu- noasca pe Hristos, si se adune in jurul Sau sau sa fie ascultatori yoii Sale. Sunt chemapi sd participe (sit aiba partésie) la slava Lui. Potrivit Vechiului Testament, scopul suprem al vremurilor eshatologice este vederea slavei lui Dumnezeu: ,Ei vor veni si vor vedea slava Mea” (Is. 66:18); ,Ei vor vedea slava Domnului” (Is. 35:2). Noul Testament, insa, ne descopera cd chema- rea lui Dumnezeu se indreapta spre ceva mai mult: ,Ca impreuna cu El sa ne si preamarim” (Rom. 8:17; vezi gi I Petr. 5:10, Rom. 9:23, I Cor. 2:7). Participarea noastri la aceasta slava a inceput dati cu incorporarea noastra intr-un trup cu Hristos. ,Si slava pe care Tu Mi-ai dat-o, le-am dat-o lor” (In. 17:22) — adicd slava infierii (In. 1:1 2-14) — si pe care i-a indreprat, pe acestia i-a si maric” (Rom. 8:30; vezi gi Il Cor. 4:6)*. ‘Aceasti slava isi va gasi implinirea ei in timpul celei dea Doua Veniri a lui Hristos, ,cind Hristos, Care este viaga voastra, Se va arata, atunci si voi, impreuni cu El, va veti arata intru slavi” (Col. 3:43 vezi i Col. 1:27, Filip. 3:21, Rom. 8:17, Mt. 13:43, 1 Tim. 2:10). Intre timp, in ciuda incercarilor pe care le intampinam, ne bucurim de arvuna slavei — ,Duhul slavei si al lui Dumnezeu Se odihneste peste voi” (I Peut. 4:14) — gi pasim yin lumina slavei Sale”: ,Jar noi toti, privind ca in oglind’, cu fara descoperita, slava Domnului, ne prefacem in acelasi chip din slava in slava, ca de la Duhul Domnului” (1 Cor, 3:18). Aceasta expresie ,din slava in slava” defineste ® Sfantul Grigorie Palama, care vorbeste, in mod deosebit, de dobandirea slavet lui Dumnezeu de catre om, distinge in mod limpede intre slava dumnezeiasca gi finga dum- nezelasct, Comentind versctele de la In, 17:24 i 17:5, el:scrie: ..Astfel, El a dat flings! umane slava, nu gi natura dumnezeirii. Fiinga lui Dumnezeu este 0 realitate; slava fiingei, o alta — ele sunt inseparable una de alta. $i chiar si aga, ca (n.tr. slava) este distinct de fiinga divin’, nu se numard fnere realitiyile create in timp; nu este aja deoarece covargepte perfectiunea, ci este unitd cu finga dumnezeiasc’ intr-un mod inefabil. $1 aceasti slaya inca, dincolo gi deasupra tuturor fiingelor create, 4 fost dati nu doar Lui, Care in mod ipostatic a fost unit cu fiinga umani, ci, de asemenea, ucenicilor Sai, spundnd: ,Slava pe care Tu Mii dat-o Mic, le-am dat-o lor, ca ei s& poatd si fic una, precum Noi una suntem, Eu in ¢j si Tu in Mine, ca ei si poaté fi, in mod deplin, una”. Fl, agadar, a dorit ca ei s4 0 vada (j.te. slava), Astfel, aceasta este slava pe care noi o dobandim tn mod Liuntric si care ne permite si-L vedem pe Dumnezeu”, Grigorie Palama, Aoyoc urep Tv te paov..y TL, 3s 15, p. 4195 veai gi p. 417, 645, 667, 705. 68 MISIUNE PE URMELE LUI HRISTOS procesul prin care credinciosul se sfinteste pe timpul prezentei viei, pand la a Doua Venire’. Mai mult, nu ar .trebui sa uitém faptul cd nu numai .natura umana”, ci, de asemenea, intregul univers participa in acest proces de restaurare, gisindu-si orientarea, din nou, in slavirea lui Dumnezeu. Obiectivul ,reca- picularii” (Efes. 1:10), ,plinatatii” (Efes. 1:23), ,impacarii” (Col. 1:20) sunt »toate”. In mod sugestiv, se accentueazi in imnologia ortodoxa: ,Crucea sfinyeste toate lucrurile””’, toate lucrurile fiind luminate prin Invierea Ta, Doamne, si raiul iarisi deschizandu-se, intreaga creatie Te lauda pe Tine gi Iti aduce cintare zilnicd”", si in alti parte, ,acum toate s-au umplut de lumina, si cerul si pamantul si cele de dedesubt, slivind Invierea lui Hristos, prin care toate s-au incirit”, ,Conditia (situatia) lumii depinde de conditia uma- nitagii, de relatia omului cu Dumnezeu si cu fratii lui in Hristos, Care este om desivarsit; prin viaga liturgic& a Bisericii, prin care Hristos nu inceteazi niciodata sa fie cu noi, pana la sfargicul lumii, universul isi regiseste firea lui, devine o noua minune gi lauda”, dup cum observa Olivier Clément, laragi, asadar, trebuie si ne reamintim distincria: in timp ce reconcilie- rea si tmpacarea cu Dumnezeu a tuturor lucrurilor s-a infaptuit deja, prin sangele lui Hristos (vezi Col. 1:20, Efes. 1:7), lumea inc’ nadajduieste si agteapta sa se elibereze de robia stricéciunii ,in libertatea maririi fiilor lui Dumnezeu” (Rom. 8:21). ,Chiar daci recapitularea i reconcilierea au avut loc deja, descoperirea deplina a acestui eveniment implic& un proces istoric, asteptand implinirea eshatologica deplin#”". Exist o perspectivaréshatolo- gicd pentru fiecare aspect al planului divin si intalnim aceasta dimensiune eshatologica in multe pasaje care vorbesc despre riscumparare. ° Folosirea aceasta a comparagiilor ,din.., in”, pe care in mod constant o intilnim in Epistolele pauline (vezi si ,din credinga in credinfi”), exprima ideea de ,a avea” acelagi timp, de a nu avea inca”, pecetluind fundamental spiritualitagii neopatristice. Theologisches Woerterbuch sum Neuen Testament, Ed. Gethard Kittel, Stuttgart, 1950, ed. aIl-a, vol. II, p. 255. "© Mineiul, Urrenia din 14 septembrie. " Vecernia de sambita, glasul TIT. " Penticostar, Canonul fan ii, glasul IIT. " Olivier Clément, LEglise Orthodoxe, Paris, 1961, p44: \ E. Roels, op. cit., p. 247. 69 + Arhiepiscopul ANASTASIE Migcarea finali a istoriei tnainteazi dincolo de incorporarea noastri in Hristos si de recapitularea tuturor in El. ,,lar cand toate vor fi supuse Lui, atunci si Fiul Insusi Se va supune Celui ce I-a supus Lui toate, ca Dumnezeu sa fie toate in toi” (I Cor. 15:28). Supunerea tuturor lui Hris- tos nu este finalul. El se leagi si se indreapta spre slava finala si vegnicd a lui Dumnezeu Tatil. ,,Si sA marturiseasci toata limba ca Domn este lisus Hristos, intru slava lui Dumnezeu Tatal” (Col. 2:11). {In cele din urmi, in ultima carte a Sfintei Scripturi se descric Icrusalimul cel Cerese, care are slava lui Dumnezeu (Apoc. 21:11), in care salasluieste slava imparagilor si »slava si cinstea neamurilor” (21:24-26), care ¢ luminata nu de soare, ci de ,slava lui Dumnezeu” (21:23). Slava absoluta.a lui Dumnezeu umple vesnicia si ramane scopul final al intregului univers. $i ,intru slava Sa cea vegnica intru Hristos Tisus” (I Petr. 5:10) ii cheama Dumnezeu pe oameni, prin misiune. C. SCOPURILE MEDIATE ALE MISIUNII Scopurile imediate ale misiunii trebuie, cu sigurany, si urmeze aceeasi linie gi directie ca si scopul final; ele trebuie si fie punctul de plecare si pre- gatirca lui. in demersul misiunii crestine, ochii nostri trebuie si fie fixagi in continuu pe obiectiy, pe s! ei finala. Este important si observim faptul c& spiritualitatea ortodoxa este in mod profund orientata spre implinirea eshatologicaj:gi are in mod continuu in vedere ,plindtatea” tainei riscumpérarii. Cultul ei este in mod proeminent doxologic. ,Plin este cerul si pamAntul de slava Ta” este emblema lui'’, Pregustarea sfarsitului, transfigurarea timpului, adirea vesniciei, care are loc prin taine, in Biseric4, ofera teologului ortodox o noua ingelegere. El it, pentru ca misiunea s& nu isi piard directia 'S Fiecare grup de tropare se termini cu ,Slava Tatalui i Fiului si Sfintului Duh gi acum si pururea gi in vecii vecilor. Amin.” Aceasta este fraza cea mai frecvent repetata in ineregul cult ortodox. Sfinta Liturghie este o serie continua de exclamarii de preaslavire catre Sfanta Treime: ,,C4 Tie Ti se cuvine coata slava, cinstea gi inchindciunea”, ca a Ta este stapdnirea gi a Ta este imparitia si puterea gi lava", ,c& S-a binecuvamat gi S-a preaslavit preacinstitul si de mare cuviing’ numele Tau”, «gi Tie slava ffi inalgim”, acestea gi altele sunt reperate ca si concluzionari ale rugiciunilor la aproape toate slujbele. 70 MISIUNE PE URMELE LUI HRisTos nu vede ,recapitularea” ca pe ceva care va avea loc intr-un anume moment al viitorului. El cunoaste, simte ca deja are loc (se infaptuieste).Misiunea este participarea credinciosilor la aceasta evolutic, la desfasurarea implini »tecapitularii”. Perioada de dupa {nalyare si Cincizecime nu este in mod simplu 0 perioada de timp, nu este atat de mult timp in ani, cat ,o vreme a Domnului”, pe perioada careia se implineste planul dumnezeiesc. 1. Predicarea Evangheliei este 0 conditie fundamentala pentru aceasta implinire, si este, in consecinta, un obiectiv imediat si un scop al misiuni Prin aceasta inicepe incorporarea i participarea la vestea cea bund a | Dumnezeu. ,,Anume ci neamurile sunt impreuni mostenitoare (cu iudeii) si madulare ale aceluiagi trup si impreuna partagi ai figiduingei, in H tos lisus, prin Evanghelie”, carcia fiecare misionar ii este ,slujitor dupa darul harului lui Dumnezcu” (Efes. 3:6-7). Bogatia slavei acestei taine la neamuri ,este Hristos cel dintru'voi, nadejdea slavei” (Col. 1:27), care trebuie ficuta cunoscuta .la toata faptura” (Mc. 16:15). In mod deosebit trebuie retinut ci aceasta ,slujire” a ,binevestirii slayei” constituie deja participare la slava lui Dumnezeu, precum se analizeazA in capitolul al treilea al Epistolei a Il-a catre Corinteni, unde este comparatd cw slujirea lui Moise (vezi 3:7-11). Misiunea nu este, agadat, un aspect de proclamare a anumitor-ade- varuri ctice sau principii, ci inceputul transforméarii inaugurate prin »lumina evanghelici slavei lui Hristos” (II Cor. 4:4; vezi si 4:6)Ja care suntem chemati ,spre dobandirca slavei Domnului nostru lisus Htistos” (II Tes. 2:14), 0 transfigurare care se desfagoara ,din slava in slava”, dupa cum am limurit anterior, pentru a se ajunge la ,,asemanarea” cu chipul Fiului (Rom. 8:29) in slava Lui cea vegnica. Scopul predicii, potrivit celor aratate, nu se limiteaza la constituirea comunitapii intru agteptarea sl- vitei reveniri a Domnului'S, ci este deja o miscare doxologica, invisagie si participare la viata Domnului celui preaslivit, impartitsire tainica de slava Lui si comuniune in slava care va fi descoperitdé la cea de a Dawa Venire (vezi Rom. 8:18, I Petr. 5:1). “ Veci Walter Freytag, ,Von Sinn der Weltmission”, tn Reden und Aufuitee, Ed. J. Hermelink si H. J. Margul, Muenchen, 1961, vol. Il, p. 217. a + Arhiepiscopul ANASTASIE, 2. Aceasta transformare insa nu se realizeaza doar prin a asculta cineva, in mod simplu, Evanghelia. In primul capitol al Epistolei citre Efeseni ci- tim: ,intru Care gi voi, auzind cuvantul adevarului, Evanghelia mantuirii voastre, crezind in El, ati fost pecetluigi cu Sfantul Duh al fagaduingei” (Efes. 1:13). Stadiile succesive sunt: ,a auzi”, ,a crede” gi ,a fi pecetluit cu Duhul”, Fara pecetluirea Duhului, mantuirea nu devine personal. Aceasta este ,arvuna mostenirii noastre, spre rascumpararea celor dobindigi de El si spre lauda slavei Sale” (Efes. 1:14). Prin lucrarea Sa mantuitoare, Hristos a restaurat firea umani. Participarea personala insa la accasta restaurare, sfintirea persoanelor umane, se realizea7 de cétre Duhul Sfant in Hristos, prin ,comuniunea” cu Hristos i prin pecetluirea Duhului Sfant. Este ne- cesar, in consecint&, dupa predicarca cuvantului lui Dumnezeu, ca grupul acelora care au primit Evanghelia sa devina 0 ,comuniune de credingi (2 credinciosilor)”, ,Biserica”, Fundamentul este crearea unei noi fiingialicagi (fiinge), care dobandeste existenta prin Duhul Sfant’. $i aceasta, potrivit teologiei ortodoxe, se realizeazi prin taine. ,Tainele”, subliniaza parintele Florovsky, ,constituie Biserica, Numai acestea contribuie la depasirea de” c&tre comunitatea crestina a dimensiunilor umane si creeaz4 din aceasta comunitatea propriu-zisi a Bisericii”*. Domnul a accentuat faptul ca ,,cel care va crede gi se va boteza, se va mantui” (Me. 16:16), si Apostolul Pavel, inainte de a-i asigura pe corinteni cA ,,...voi sunteti Trupul lui Hristos” (I Cor. 12:27), a subliniat ca .intr-un Duh ne-am botezat noi tofi, ca si fim un singur trup, fie iudei; fie elini, fie robi, fie liberi, si tori la un Duh ne-am adapat” (I Cor. 12:135 vezi si Rom. 6:3, Efes. 4:5), ,ingropafi fiind impreuna cu El” (Col. 2:2). De asemenea, Domnul a limurit, in mod clar, cd doar cei care minanci Trupul Sau si beau singele Sau vor avea ,,viata in ei”, viata vesnic&”, vor rimane in El si ei cu El (In. 6:53-58). Taina Dumnezeiestii Euharistii rimane centrul, pilonul unitatii crestinilor ,pan4 cind El vine” (I Cor. 11:26). Aceasta creeaz unitatea vizuta a Bisericii ,ci o paine, un trup suntem cei multi; cici togi ne impartisim dintr-o paine” (I Cor. 10:17). Prin intreaga ei viaga, "7 Lesslie Newbigin, op. cit., p. 20. 8 George Florofsky, .L'Eglise, sa nature et sa tiche”, in L’ Eglise universelle duns le dessein de Dieu, Neuchatel, Paris, 1949, vol. 1, p. 65. 72 MISIUNE PE URMELE LUI HRISTOS Biserica constituie in mod real ~ in chip tainic, insa real — slavitul Trup al Mantuitorului. Precum observa Olivier Clément, ,Trupul lui Hristos, peste care nu inceteaza sa se odihneasca plinatatea Duhului Sfant, Biserica, ne e prezentata, potrivit exprimarii legitime a dogmei de la Calcedon, ca o realitate divino-umana (teandrica). Nu este atat de mult, in sens propriu, 0 continuare a Intruparii, cat este locul unei «migc&ri» continue, a Inilyarii, a Cincizecimii, care uneste cerul si pimAncul prin «acoperamintul» Tainelor, locul unde Duhul Sfant Se descopera, manifesta prezenya si trupul Dom- nului Celui Preaslavit””’. Intemeierea »Bisericii locale” care, prin Taine si prin intreaga ei viaga, participa la preaslivirea si la viaga , Bisericii celei Una, Sfanti, Soborniceas- 4 si Apostoleasca”, al cirei cap este Hristos (Efes. 1:22, 4:15, 5:23, Col. 1:18), este, cu siguranyi, scopul fundamental al misiunii pentru traditia -L. sliveasci prin propria ei voce pe Hristos. Aceasta inseamna pentru lucrarea misionara respect sincer pentru personalitatea fiecarui neam; o cautare in trecutul concret al fiecdrui neam, la modul cum Dumnezeu, ,in veacurile va gi teologia ortodoxa. In fiecare tari, Biserica credinciosilor ¢ chemara trecute, a lisat ca toate neamurile si mearga in caile lor” (Fapte 14:16-17). Aceasta inseamni c4 vom ciuta nu doar sA ,adaptim” in mod’simplu, ci sa »intrupam” cuvantul lui Dumnezcu in limba gi obiceiurile sarii; astfel incat sa sc evidengicze cu adevarat felul ci de a fi, si-gi cultive si s&°gi dezvolte propria voce, aducindu-si propria ci contributic la imnul doxologic comun —intotdeauna in armonie cu preaslavirea intregii Biserici. In contradictie cu orice forma de conceptic administrativa monolitica despre Biseriea, pentru misionarii ortodocgi, factorul unificator fundamental in orice tendinta de extindere a Bisericii a fost doxologia comuna a Dumnezeului celui Viu, multilingvisticd in forma, ins una in duh”. fn unitatea Bisericii exista intotdeauna diversitate in Duhul Sfant. Acesta este sensul fundamental jer Clément, op. cit., p- 65. 2 Vezi Anastasios Yannoulatos, ,,Butavtiov — EvayyeAurtixéy épyov”, in Bpnoxevtixh Kar HOixy EyxvxAoraideia, A@rva, 1964, vol. IV, p. 19-59; idem, »The Missionary Activity of the Orthodox Church”, in Syndesmos VI Assembly Finland, 1964, Athens, 1964, p. 36-52; E. Dvornik, Les slaves, Byzance et Rome au IX siécles, Paris, 19295]. Glazik, Die russisch-orthodaxe Heidemission, scit Peter dem Grossen, Muenster, 1954; 73 + Arhiepiscopul ANASTASIE eclesiologic al Cincizecimii. In timp ce ucenicii ,erau tofi impreuna in acelasi loc” (Fapte 2:1), ,li s-au aritat, impargice, limbi ca de foc si au sezut pe fiecare dintre ei” (Fapte 2:3)?. In cadrul Bisericii se realizeazi, prin Taine, incorporarea oamenilor ,,in Hristos’, se descopera slava lui Dumnezeu si rasund adevirata preaslivire. »O comunitate liturgica rugatoare nu este doar icoana realiz4rii comuniunii dintre Dumnezeu i oameni sia unitati? neamului omenesc intr-un trup, dupi chipul lui Dumnezeu, fara exceptie si:deosebire a persoanclor, nu ¢ doar bastionul unde autoritatile si puterile acestci lumi devin neputincioase sinu afla niciun refugiu. Este, in mod fundamental, glasul misionar al Bise- ricii triumfatoare citre intreaga lume si vestirea doxologica a Imparatiei lui Dumnezeu, care este prezenta si care vine”. A Lui fie slava in Biserica, in Hristos lisus in toate neamurile veacului veacurilor” (Efes. 3:21). N. Struve, ,Orthodox Mission — past and present”, St. Viadimir’s Theological Quarterly, 1 (1963), 2! Nu vom discuta aici, in detaliu. misiunea este doar un instrument al Biseri lagi dintre Biserica si misiune, adic daca 11 un scop, si viceversa. Am dori doar si amintim ca toate definirile Bisericii in Epistola catre Efeseni, ,,trup”, ,mireasi”, ,sAlas”, abiserica sfiinta”, se referd la Biscrica ca gi obicctiv sau scop, gi niciodatd ca la un istrument de misiune (vezi Ed. Roels, op. cit., p. 152). Biscrica este ptimitoarea tuturor binecuvan- tirilor lui Hristos. Biserica, care ,este trupul Lui, plinirea Celui ce plinegte coave incru tofi” (Efes, 1:23), plineste, completeazé lucrarea lui Hristos. yEl este capul, noi suntem trupul”, scrie Sfintul Ioan Hrisostom. ,Este posibil si existe un spagiu gol intre cap si cup?” (Omilia a VIIT-a la Epistola I-a ctrre Corinteni, BEITEE, 61, p. 72). Cel mai mic interval ar fi provocat moartea. 2 Nikos Nisiotis, .H ExxAnowoAoyuct) Oepediwois tm¢ IeganootoArs”, in rev. Mopevévtec, 1963, p. 7. Este vrednic de amintit faptul ci misiunea orto- doxa rusi a inceput in interiorul Asiei de Nord ca o migcare liturgicd, ca un demers doxologic al calugirilor rusi. Ei se retrigcau in paduri pentru a-si exersa asceza mo- nahali, tn chutarea experiengei mistice si a slivirii Dumnezeului Treimic. S-au agezat incre diferite triburi salbatice, luminandu-i pe cei ce se inchinau la idoli. Mai tarziu insi, de la Sfantul Stefan de Perm (1340-1396) pana la’ marele misionar al Japoniei, Arhicpiscopul Nikolai Kasatkin (1836-1912), biserica gi slavirea lui Dumnezcu de cktre comunitatea credinciosilor a constituit plimanul misiunii orcodoxe, care didea o deosebiti putere vocii ei (n.tr., a comunitagi). Vezi E. Smirnoff, A short account of the historical development and present position of the Russian Orthodox Mission, Londra, 1903, gi nora 30 a prezentei lucriri. 74 MISIUNE PE URMELE LUI HRIsTos 3. Incorpararea in Hristos, despre care am vorbit pind acum, nu trebuie, desigur, ingeleas& ca o fug’ interioar’, mistici, de lume, exprimat prin crearea de comunitigi eclesiale inchise, ci ca punct de plecare (motiv) pentru o partici- pare activa la hucrarea lui Dumnezeu, care se ditectionea7a, in mod clar, inspre recapitularea tuturor in Hristos, ,spte slava Tatilui”. Daxologia celor niscumpa- nati trebuie si se auda si dincala de granitele comunitiii lor si sa umple universul. Domnul fi caracterizeaza pe ucenicii Sai: ,lumina”, ,sare”, ,dospitura” si cstc nevoie si reamintim cd toate aceste trei clemente au unsens $i un rol cu un intreg general, pe care il slujesc. Daca dospitura este lasata de capul ci, se va strica $i igi va schimba firea. Unirea noastra interioara cu Hristos ne obliga sa fim prezenti in istorie si in evolutia societatii umane, printr-o pozitionare activa, precum Domnul nostru, Care lucreaza in istoric si rim&ne Domnul acesteia. Printr-o atitudine necaracterizati de un entuziasm superficial ina impune imparagia lui Dumnezeu prin mijloace sociale gi politice, sau prin teamé gi’ pesimism ca reactic la raspandirea pacatului si a necredingei. Rascumpararea ,,in Hristos” s-a infaptuit, putcrile incuncricului sunt, in mod decisiy, inconjurate si dusmanul, fara nici o indoiala, a fost, in mod definitiy, invins, dar in disperare isi aruncd ultimele sageti. Exista inca confruntari (accidente), morti si umbra de razboi”. Ne aflam inca in perioada de tranzitic a lui nu inca”, ,Acum suntem fii ai lui Dumnezeu gi ce vom fi nu s-a aratat pana acum. §tim ca daca El Se va arta, noi vom fi asemenca Lui, fiindca fl vom vedea cum este” (I In, 3:2). ‘Trdim intru asteptarea ,,descoperirii slavei Lui” (I Petr. 4:13), despre care stim A cei care au fost partasi patimilor Lui vor fi coplesigi de deplinatatea’bucurici sia simtirii ei (I Petr. 4:13) si vor lua ,cununa cca nevestejitd a maririi” (I Peer, 5:4), Aceasta asteptare, insa, nu arc nimic de-a face cu aceca pasivitate sociala, care caracterizeaza anumite tendinte pietiste, care priveste lumea cu timiditate si igi gaseste refugiul in viziunea zilelor de pe urmi. Este 0 anticipare dinamica, caracterizati de o atitudine pozitiva, rezultata din siguranga faptului cd accasta implinire eshatologica, potrivit providentei dumnezcicsti, implica si propria noastra participare. Si se va propovadui aceasta Evanghelie a Imparafiei in toard lumea spre marturie la toate neamurile: si atunci va veni sfargitul” (Mt. 24:14), Aceast& asteptare este plind de curaj si certitudine linigtitoare in cea % Veci Walter Freytag, op. cit. p. 213. 5 + Athiepiscopul ANASTASIE ce priveste prezentul, ,pentru cd oricine este niscut din Dumnezeu biruicgte lumea, gi aceasta este biruinya care a biruit lumea: credinta noastra” (I In. 5:4). Cunoastem ci, desi uiiim inca in perioada lui ,nu inca”, deja ,suntem fii ai lui Dumnezeu” (I In, 3:2). Ne migcim, agadar, in lume, prin harul gi olibertatea fiilor lui Dumnezeu”, precum fiii se comporta si se misc’ in spatiul proprictagii parintesti: ,... fie lumea, fie viaya, fie moartea, fie cele de fata, fie cele viitoare, toate sunt ale voastre. lar voi sunteti ai lui Hristos, iar Hristos al lui Dumnezeu” (I Cor. 3:22-23). Misiunea inseamni si cooperim ,in Duhul $fint” pentru sfingirea tuturor, recapitularea tuturor in Hristos si ,apropierea” lor de Taral (Efes. 2:18). Si devenim ,lucratori impreuni cu Dumnezeu” inur-un sens mai larg: participand a extinderea unitagii, pacii, iubiri, spre care se indreapti planul lui Dumnezeu, »Ca $i fii ai lui Dumnezeu dupa har’, incorporati in Hristos, ,pentru Care sunt toate si prin Care sunt toate” (Evr. 2:10), uniti cu El, Care nu doar c& ,a recreat”, ci ,a creat” toate”, cregtinii studiaza si participa la lucrarile Tarilui lor si a Fratelui lor Celui intai niscut in Duhul Sfine’”. Si aceste lucrari nu sunt doar lucriti ale mantuirii, ci si ale creatiei. Cu dispozitie de preaslavire, igi dezvolti toate puterile pe care lc-au primit, ratiunca, imaginatia, sensibilitatea pentru frumos, cu certitudinea ca ,de la El si prin El si intru El sunt toate. A Lui sd fie mrirea in veci. Amin!” (Rom. 11:36). In cadrul acestei perspective, am putea si vedem ca scop indirect al misiunii ciestine orice poate ajuta un popor (si omul in general) si igi dezvolte toate posibilitigile pe care le-a primit de la Dumnezeu gi si devina, cu adevarat, el insugi; de exemplu: educatie, opere de cultura gi progres social. Aceste scopuri, desigur, sunt secundare, in importanga si nevoia lor imediati, fagi de cele antetivare. Cu toate acestea, ele au propria lor valoare, ca tonuri deosebite in simfonia doxologica, pe care universul ¢ chemat si I-o inalge lui Dumnezeu*. * Relagia apropiata dintre om si naturi este foarte evident’ in cultul ortodox, si aceasta ¢ evident prin folosirea multor elemente de inspirasie nacurali sau din numarul de rugi- ciuni ficute pencru realitigile materiale, de cxemplu: ,campurile”, ,viile”, ,sfingirea ape”, ~animalele bolnave”, ,binecuvantarea animalelor domiestice” etc. Sensul creatiei gi recreafiei de citre Dumnezeu patrunde aceste rugiciuni. Punctul lor de plecare, cao regula, este faptul cd Dumnezeu este ,Ziditorul $i Creatorul tuuror” (Rugiciune la punerea pietrei de temelie); »Facdtorul cerului si al pamAnrului, si al tuturor lucrurilor din ele, Cel care le-a impodobit 76 MISIUNE PE URMELE LUI HRISTOS Primii crestini ofereau darurile lor - care proveneau direct din natura — nu doar pentru sfingire, ci si ca pe o ofranda de jertfa si cult adusa lui Dumnezeu. Astazi, $i noi suntem chemati si aducem darurile noastre — din natura, ale mingii si ale muncii noastre — ca pe o ofranda de preaslavire a Celui ce este Alfa si Omega tuturor, prin vointa Ciruia toate ,existi si au fost create” (Apoc. 4:11). Trebuie sa subliniem, in final, c4 valoarea unei lucrari, potrivit concep- ici ortodoxe, este in ce masur’ se face ,spre slava lui Dumnezeu” , criteriul acesteia fiind dispozigia. ,O lucrare, fie ea gi foarte smerita”, spunea Sfancul Nicodim Aghioritul, , fie ea si foarte micd (am putea adauga: total diferits in relationarea cu scopul imediat al misiunii), insi, cand se face in scopul recunostin¢ei faya de Dumnezeu si spre slava Sa, are o valoare infinit mai mare, ca si spun aga, decit multe alte lucriri inalte, slavite si impundtoare, care se fac ins fird aceasta intentie”. in concluzie, crestinii, peste care se odihneste Duhul biruintei si al lui Dumnezeu” (I Petr. 4:14), care ,sunt partasi ai slavei celei ce va si se descopere” (5:1), sunt chemagi si propoviduiascd riscumpirarea in Hristos, slavindu-L in orice actiune si lucrare (Mt. 5:16, I Cor. 6:20, I Petr. 4:11). Inc si mai mult, privind fafa Domnului celui Inviat gi asteptind slivita Sa venire, ei se transfigureazi ,din slava in slava’, fiind chemati si trdiasc’, si ,fie” ei ingigi — in mod ontologic -, ,,spre lauda slavei harului Siu” (Efes. 1:6, 12). pe améndoud cu frumusefe inefabila, spre lauda preaslivitului Siu nume” (Rugiciune la animalele bolnave). Toate aceste rugiciuni se sfargesc cu afirmafia ci El este Cel Care ,sti- pancste”, ,pazeste”, ,binecuvantea7’ gi sfingeste toate lucrurile”, Caruia prin toate mijloacele oli oferim slava”, Adeseori, cererea pentru binecuvantarea naturii este imbinata cu o referire la anumite adevaruri spirituale ale Sfimtei Scripturi. De exemplu, tn ,Rugiciunea pentru culesul viei”, spre exemplu, spunem: , Fiul Tau Cel Unul Nascut trebuie si fie numit Vira... Care ne-a chemat pe noi, cci mulfi, si fim partagi Vigei celei Adevarate”. Toate sunt ,uin semn” relayionat cu o intreagi perspectivi a tainei riscumpéririi, Intreaga atmosferi a cultului nostru este plina de certitudinca ca doxologia rascumpararii nu este altceva dect propria noastra participare la doxologia intregului univers. ,.Invred- niceste-ne pe noi, tmpreund cu toate creaturile, si ffi aducem doxologie dup’ putere”, Tepetim in fiecare dimineaga, ,cAci inaintea Ta se pleacd tot genunchiul, al celor ceresti gi af celor pamantesti si al cclor de sub pimAnt, si toaci suflarea yi creatura iniseste slava Ta cea de nemasurat” (Rugaciunea a Xl-a de la Utrenie). Ia + Arhiepiscopul ANASTASIE D. MOTIVUL MISIUNII Aspectul motivului misiunii poate fi sudiat din mai multe puncte de vedere: al dragostei fara de Dumnezeu gi oameni, al ascultirii fag de porunca Domnului (Mc. 28:19), al dorinyei de mantuire a sufletelor, al nerabdarii de a-L slavi pe Dumnezeu. Toate acestea sunt, fara indoiala, motive impor- tance ale misiunii; ultimul dintre ele insa, fiind in deplina armonie cu cele la caré ne-am referit anterior. Credem insi ci, motivul fandamencal pentru misiune, atit pentru persoane; cat si pentru intreaga Biseric’, trebuie ciu- tat mai adanc. Nu este, in mod simplu, ,,o opera de altruism”, ,ascultare”, ~folos”, manifestare a dragostei. Este necesitute interioané. ,Caci daca vestesc Evanghelia, nu-mi este lauda, pentru ca sti asupra mea datoria. Caci vai mie dac nu voi binevesti!” (1 Cor. 9:16). Toate celelalte motive sunt aspecte ale acestei nevoi, motive de nivelul al doilea (derivate). Misiunea este o necesitate interioara: a) pentru cregtinul constient, b) pentru Biserica. Posibila refuzare a ci este nut doar omiterea tnei responsabilitagi, ci si o negare a lor ingigi. 1. Crestinul, care este ,,incorporat” in Hristos si care, cu adevarat, traicstc in El, nu este posibil sa gandeasca, sa simta, 84 vrea, si actioneze, sa vada lumea intr-un mod diferit decat Hristos. Nu poate sa-si limiteze orizontul la parohia lui, la oragul lui, 1a neamul lui, la asa-zisa .Jume crestina”. fi e imposibil sa-i fie indiferent de milioanele de oameni care traiesc ,straini de asezimintele figiduintei, lipsiti de nadejde si fara de Dumnezet, in lume” (Efes. 2:12). Cunoaste ci Dumnezeu ,a facut dintr-un singe tot neamul omenesc” (Fapte 17:26) si ci .voieste ca toi oamenii s4 se mantuiasca si Ja cunostinta adevarului sa vina” (I Tim. 2:4). Crede inca ci ,Dumnezeu, trecind cu vederea veacurile nestiingei, vesteste acum oamenilor ca toti de pretutindeni si se pocdiasci” (Fapte 17:30). Sensul importangei acestui ,acum” il apas4 pe misionar. Acest ,,cdtre tori de pretutindeni” tl determina si vad4 responsabilitatea sa in dimensiunea ci universali (global). Aceasti perceptie nu are nimic de a face cu acel duh cosmopolitan, care ti determin’ pe oameni si. caute aventuri in fara piman- tului lor natal si a culturii lor parintesti, nici cu. vreo.dispozigie romantica, care fi determina si ignore necesivigile existentiale ale ¢acii natale, criza ,na- 78 MISIUNE PE URMELE LUI Hristos tiunilor crestine”. ‘Iraind ,in El”, Care este ,,Cel ce este”, realitatea absoluta, misionarul ramane intotdeauna realist. Cunoaste ca pretutindeni existd teren pentru lucrare misionara. Cu toate acestea, el poate distinge ca in anumite {ari nevoile sunt mai urgente si ,Jucratorii” — nici chiar — ,,cativa” si cd sunt teritorii in care Evanghelia nu a fost ~ nici macar o data — propovaduita. »Dar cum vor chema numele Aceluia in Care inci n-au crezut? $i cum vor crede in Acela de Care n-au auzit? $i cum vor auzi, firi propoviduitor? cum vor propovadui de nu vor fi wimisi?” (Rom. 10:14-15). Aceste patru cum” fi aprind mintea si inima (misionarului). Misionarul consider’ cX nu existé un tezaur mai pretios la dispozitia omului decit adevarul care s-a descoperit de citre Dumnezeu. De aceea, el simte ca oamenii care sufera cel mai mult nedreptati in vremea noastri sunt cei care au fost privati de Cuvant, nu pentru ca ci ingisi au refuzat sa il asculte, ci din simplul motiv ca cei care stiau de el, de secole, nu au fost interesati si il wansmita. El simte, in continuare, ci ,onoarea”, ,dreptatea”, pcredinta” si ,dragostea” lui nu pot fi autentice, daca el nu incearci si faci ceva practic — tot cea ce el poate mai bine — in aceasta direcrie. Ca gi Sfantul Apostol Pavel, el simte ca este ,dator” ,elinilor si barbarilor si invazagilor si ncinvayagilor” (Rom. 1:14). fie imposibil si vada crucea, pe care Dom- nul ,|-a ridicat cu Sine pe Adam $i intreaga nacuri cizuti’5, pe care ,Si-a intins mainile gi a imbragisat toate neamurile si pe toi oamenii”™’, precum se repeta, in mod constant, in imnologia ortodoxa”, gi sa se limiteze in a-I. slavi pe Cel rastignit si si ceard mila Lui, fara si participe la sensul, universal al acestei jerefe (vezi Col. 1:20). %5 Mineiul, Vecernia zilei de 14 septcmbric. * Canonul, Cantarca |, Utrenia de vineri, glasul II. ® Imaginea omului sia universului fiind tmbrisisayi pe Cruce, care ti decermin’ pe eredinciosi la o doxologie neintrerupta, este adesea repetati in imnologia ortodoxa. De exemplu: ,Intinzandu-Ti mAinile pe Cruce, 0, Milostive, Tu ai adunat neamurile care erau departe de Tine, peneru a preaskivi preamariti bunitatea Ta” (Ménci, Utrenia zilei de 14 septembrie. Vezi Canonul, Cantarea I-a, Utrenia zilei de vineri, glasul VIII $i Apostihul Miatimutilor Utreniei de vineri, glasul al Vil-lca). .Pe Cruce, mainile curate intinzindu-Ji, adunat-ai toate neamurile si cante: O, Doamne, slava Tie!” (Canonul Uuenici de vineti, glasul al II-lea). Ca un exemplu griaitor amintim Exapostilaria Uireniei din 14 septembri »Crucea se ridicd astizi si lumea se sfingeste; ci Tu, Hristoase, toate cunoscindu-le, le- agezat intru mirica slava Ta’, 79 + Arhiepiscopul ANASTASIE Cand cineva contempla taina lui Hristos, care s-a descoperit prin Sfingii Apostoli si Profeti, stie ci ,neamurile sunt impreund mostenitoare (cu iudeii) si madulare ale aceluiasi trup si impreund partasi ai fagaduintei, in Hristos lisus, prin Evanghelie” (Efes. 3:6), iar cand vede slava lui Dumnezeu chiar si prin oglinds, in ghicicura” (I Cor. 13:12), atunci e cuprins de nevoia de a striga: , Venitil”. Aceasti senzatie, in strinsi relationare cu sensul izbavirii universale prin Patimi si nviere, ¢ exprimatd in cel mai frumos mod in troparele care se canta la Utrenia de duminica, spre exemplu: ,, Venifi toate neamurile, cunousteti puterea tainei infricosatoare, ca Hristas, Mantuitorul nostru, Cuvintul cel dintru inceput, S-a ristignit pentru noi, si de bunavoie S-a ingroput, si a inviat din morfi, ca sé mantuiasca intreaga lume. Acestuia venigi sit I ne inchiném™, Fiecare credincios, care traieste viata spirituala in mod constient si gandeste constient, simte cd lauda (doxologia) pe care o inalta personal lui Dumnezcu este nedeplina atata vreme cat inci nu participa atatea rase si limbi. Misionarul cunoaste ca ¢ nevoie si fie addugate gi celelalte voci ale lumii, pentru a dobandi si cele existente armonia lor, si intreaga doxologie si-si dobandeasca frumusetea melodica si profunzimea ei. Din aceasta ragi- une, misionarul nu poate si stea linigtit cand atatea limbi inca asteapta in tacere mirirea lui Dumnezeu, in timp ce Domnul nu primeste slava ce I se cuvine de la intreaga crearie. Cand, in sfarsit, misionarul contempl finalul eshatologic, scopul istori- ei, ,recapitularea tuturor in Hristos”, ,spre slava lui Dumnezeu Tatal”, sirnte in mod spontan necesitatea interioarit de a-si armoniza planul viegii sale cu planul lui Dumnezeu, si-gi indrepte sinele spre aceasti directie, si-L sliveascd pe Domnul gi sé fie in intreaga sa viatd o doxologie vie a Acestuia. Cu ochii agintiti asupra vremurilor eshatologice, Ortodoxia igi mengine vigoarea ci, gi aceasta a oferit 0 putere deosebiti misiunii. Din toate aceste motive, noi credem ca participarea la misiune a celor care gandesc $i traiesc teologic nu este, in mod simplu, un aspect de ,,res- ?8 Marimurile Utreniei de duminica, glasul al I1-lea. Vezi, de asemenea, stihul de la Utrenia de duminica, glasul al T-lea: , Neamurile gi oamenii si vin’, si Te skiveasci pe Tine, Hristoase Dumnezeule, Care de bundvoie ai indurat Crucea pentru noi si trei zile in iad; s4 mareasca Invierea Lui din mori, prin care toate marpinile pamantului s-au luminat”. 80 MIsIone PE URMELE LuI HrisTos ponsabilitate” a ,necesitatii”, nu e un aspect de ,etica”, Este ceva mult mai profund: o porunca existengiala. Incorporat in Hristos, traind in Duhul Sfant, misionarului nu ii cste cu putinga sd gandeasca si si traiasca iner-un mod diferit. 2. Dac& aceasti necesitate interioara, in dimensiunile pe care le-am descris, este real pentru credincios, fortificd mult mai mult Biserica, care nu este ,incorporata” in mod simplu, ci ,este” Trupul lui Hristos, ,,plini- rea Celui ce plinegte toate intru togi” (Efes. 1:23). Biserica fara misiune este o contradictie in termeni. Biserica a fost ,unsa”, a fost ,,trimis3”, precum Hristos a fost (vezi In. 17:18), pentru a-I continua lucrarea: ,si propovaduiasca robilor dezrobirea si celor orbi vederea; si slobozeasca pe cei apasati gi sd vestcasca anul placut Domnului” (Lc. 4:18-19). Astfel, ¢ Preocupata sd o implineasca. Putem si vedem gi sensul acestei plinatayi in cuvantul ,plinatate” (Efes. 1:23). Insa si destinagia ei ,universala”, oricat s-ar compara cu sensul ei local, teologic, metafizic, nu inceteaza sa sublinieze dimensiunea misionari a Bisericii””. In consecinga, daca Biserica este indiferenti fagi de aceast lucrare yincredingata”, mantuirea lumii, ea se neaga pe sine insasi, se contrazice pe ca insagi mantuirea lumii. O ,,Bisericd statici”, cAreia ti lipseste viziunea gi lucrarea pe mésurd a evanghelizarii lumii, greu ar putea fi recunoscuti ca ,Biserica cea Una, Sfintd, Soborniceasca si Apostolcasca”, carcia Domnul i-a incredingat continuarea lucrarii Sale. Nu ar putea sustine cu usuringa ca Il slaveste pe Dumnezeu cu dreptate i constituie un ,semn” al venirii Sale intru slava. Proclamarea finald a Sfintei Scripturi: , Vino, Doamne lisuse!” (Apoc. 22:20). care rasund in cultul crestin, nu poate fi separata de viziunea ,eshatologica”, si aceasta viziune nu poate fi separatd de certitudinea profetica ci ,se va propovadui aceasti Evanghelie a impirtiei in toati lumea spre mantuire la toate ncamurile; si atunci va veni sfaryitul” (Mc. 24:14). Inca un element din viaga noastri licurgicd: rugiciunile, prin care credinciosii se toaga la fiecare Sfanta Lirurghie ,pentru cei chemati”, ,ca propria-i esenga, si tradeazd lupta pe care mérturiseste ca o are: » Toannis Karmiris, H mepi ExxAnaiac opAs6ofoc Soypatixy SiSackadia, Arena, 1964, p. 25 s.a. 81 + Arhiepiscopul ANASTASIE Domnul sé-i miluiasc’, si-i inveye pe ei cuvineul adevarului, si le descope- re lor Evanghelia dreptafii, si-i uneascd pe ei cu sfanta Sa soborniceasca $i apostolic Bisericd”, nusunt doar o relicvia vietii Bisericii primelor secole, jo amintire constant a structurii reale cultice a comunititii crestine. Fie- care ,Biserica” local’, pentru a fi in mod organic legata de Biserica cea Una, Sfanta si Apostolica, credincioas& ‘Traditiei ei ,universale”, pentru a cclebra cultic ,in mod ortodox”, este obligata s4 caute in mod constant continua extindere a slavirii lui Dumnezeu. Ii este de folos si aibi in continuu cate humeni si sa se roage: »Ca ei, de asemenca, impreuna cu noi (credinciosii), si poata slavi preacinstitul si de mare cuviingi nume”™ al lui Dumnezeu- Doringa puternica de extindere a slavirii lui Dumnezeu, tendinga dinami- cia cultului, constituie un element fundamental al Ortodoxiei. Prezenya acestor rugaciuni in Sfanta Liturghie aminteste, fara incetare, dimensiunca misionara a fiecirei comunitagi de cult si cheama lao reevaluare a oricarei conceptii statice a cultului ortodox. in final, cu referire la Biserica Ortodoxi, al cérei centru de viata si cult ramane invierea, ar trebui si subliniem faptul ci deschiderea orizontului inspre misiunea ecumenicé se leagi in mod direct de faprul c&, dupa Invi- ere, I s-a'dat Domnului ,toara puterea, in ccr gi pe paménc” (Mt. 28:18), care trebuie marturisita ya toate neamurile” (28:19). Este, in consecing’, o contradicfic deplina intre ele. Pe de o parte, si cangi si sa traicgti Invierea atar de intens, iar pe de alta, si fil sceptic fag de porunca prin excelengi 2 Invierii, de a vesti biruinya Lui la intreaga crearie” (Mc. 16:15). Cu cit mai mult contempla cineva taina Bisericii, viata, cultul si tra- digia ei, cu atat mai profund este incredinyat ca pentru aceasta misiunea, adica transmiterea cuvantului si a harului lui Dumnezes, vestirea slavei lui Dumnezeu, Care S-a descoperit in Hristos” si ramane »pand [a sfitrsitul pamantului” si pana la frnalul simpului, constitute pentru ea 0 profunda necesitate interioara. Cand studiem din punct de vedere teologic scopul si motivul misiunii, in cadrul expus anterior, devine clar c& arrebui sé accentuim faptul ca che- ® Linughia Sfinrul loan Hrisstom, ,Pexenia celot chemay”, Vedi Liturghia Sfineului Vasile cel Mare gi Liturghia Darurilor mai inainee singte. 31 Vezi trimiterea notei 30. 82 MISIUNE PE URMELE LUI HRISTOS marea Bisericii la misiune nu trebuie prezentata numai, sau nu atat de mult, in termeni ce tin de ratiuni ,externe” (ca, de exemplu, existenya anumitor triburi necivilizate, eradicarea foamei, analfabetismului, a ateismului), ci, in mod clar, ca pe o CHEMARE LA POCAINTA: ca pe o chemare la redes- coperirea sensului adevarat al Bisericii, la trairea tainei asumirii noastre in Hristos, la o orientare reali a noastra, deopotriva in viitorul nostru imediat siultim, la o slavire dreapta a lui Dumnezeu.

S-ar putea să vă placă și