Ceremonialul

Povestirea se confunda uneori cu naratiunea, din perspectiva identitatii semantice a

verbului:
a
povesti,
a
nara.
Povestirea este o naratiune subiectivizata, in care atentia nu se focalizeaza asupra
personajului ci asupra atmosferei, ori asupra intamplarilor.
Faptele sunt relatate d.p.d.v. al unui narator care este martor sau participant la
evenimentul
povestit.
Principalele
caracteristici
ale
povestirii:
-oralitatea: naratiunea se face la persoana I; se creaza aparenta de dialog intre
narrator
si
receptor
(aparenta
de
interpelare
a
lectorilor);
-ceremonialul: dialogul este intretinut de un sistem de conventii (pretextul care
declanseaza
povestirea,
formulele
de
adresare
ect.);
-atmosfera: contextual stimuleaza si alimenteaza asteptarea, sunt regizate
tensiunea,
suspansul
etc.
Povestirea Fantana dintre plopi face parte din romanul lui M. Sadoveanu
Hanul Ancutei, realizat prin tehnica povestirii in rama (prin procedeul
insertiei, se include o povestire in interiorul alteia) sau a povestirii in povestire (un
personaj al naratiunii principale intrerupe firul actiunii printr-o istorisire proprie,
preluand
astfel
rolul
de
narator).
Capodopera idilicului jovial si a subtilitatii barbare dupa cum sustinea G.
Calinescu, Hanul Ancutei se constituie din noua povestiri (Iapa lui Voda,
Haralambie, Balaurul, Fantana dintre Plopi, Cealalta Ancuta, Judet al
sarmanilor, Negustor lipscan, Orb sarac, Istorisirea Zahariei fantanarul),
spuse de naratori diferiti, a zecea povestire fiind cea care le incadreaza pe cele
noua,
adica
rama.
In spatiul protector al hanului, ca o cetate, cu ziduri groase si cu portile ferecate,
poposesc calatori din Moldova si din afara ei, dornici nu doar sa se odihneasca si
sa se ospateze din bucatele alese ale Ancutei, ci si sa povesteasca intamplari
deosebite, pe care le-au trait direct sau la care au fost martori.
In acest cadru legendar, oamenii se pretuiesc dupa , dupa rostirea
memorabila a unei istorisiri iesite din comun: Cine le spune mai frumos, acela are
lauda mai mare. Timpul, omul si locul se contopesc intr-o unitate de viata, in care
reconstituirea devine un muzeu viu al istoriei unui popor, istoria este traita ca
varsta
de
aur.
Tehnica narativa din povestirea Fantana dintre plopi pastreaza regulile
traditionale ale geniului: alcatuirea instantelor narative si a atmosferei specifice,
introducerea in scena a personajului narator, principala modalitate de expunere
este naratiunea care se imbina cu dialogul si cu secventele descriptive, faptele sunt
relatate din perspectiva personajului narator in atentia cititorului se aduce un
singur fapt (o trista veste de iubire care a avut rol de initiere pentru tanarul de alta
data)
iar
interesul
se
concentreaza
asupra
situatiei.
Fantana dintre plopi este a patra povestire din . are ca tema iubirea

tragica a capitanului de mazili Niculai Isac, devenit acum personaj narator.

Acesta evoca o intamplare trista, traita in tinerete. Astfel, intr-o toamna, Niculai
Isac pe drumurile sale prin tinutul Sucevei, face un popas la Hanul Ancutei, pentru
a se ospata si pentru a se odihni. In timp ce se plimba pe malul raului Moldova,
intalneste un grup de tigani, in care il remarca pe batranul Hasanache si pe
frumoasa tigancusa Marga. Capitanul le da celor doi cate un ban de argint, dupa
care, a doua zi, fata il cauta, pentru a ii arata pantofi pe care si ia cumparat cu
banii
primiti.
Cei doi tineri petrec o noapte la fantana dintre plopi, unde promit ca se vor intalni
in continuare, dar a doua intalnire are un final tragic. Fata demasca planul
tiganilor de a-l omora si de a ii lua banii si . , capitanul avertizat reusind sa
fuga calare, desi in incaierare isi pierde un ochi. Tigancusa va plati pentru
tradarea
neamului
sau
fiind
aruncata
in
fantana.
Neculai Isac, acum un om ajuns la carunteala, dar care se tinea drept si
sprinten pe cal, a fost un tanar lipsit de experienta vietii, nechibzuit, un om
buiac
si
ticalos,
cum
se
autocaracterizeaza.
Fantana dintre plopi devine in povestire un suprapersonaj si chiar daca s-a
daramat ca toate ale lumii, Isac poate vedea cu ochii mintii si-l ajuta sa revada si
trecutul.
Povestirea este construita ca o sceneta, aducand in fata lectorilor o intamplare care
antreneaza personaje putine. Placerea ascultarii se naste din aura nostalgica in
care
este
invaluita,
precum
si
din
parfumul
evocarii.
Desi deznodamantul este tragic, Fantana dintre plopi trebuie perceputa ca o
pleduarie pentru iubire, curaj, generozitate, sacrificiu, valori umane ce pot fi
identificate in opera lui Mihail Sadoveanu.