Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Podul Inalt 1475
Podul Inalt 1475
Podul Inalt 1475 Cea mai mare infrangere din istoria Islamului
no tags+ZOOM
Europa valahilor
Oricat de hazardat le-ar putea parea unora, Europa secolelor XIV si XV a apartinut din
punct de vedere militar micilor formatiuni statale romanesti care s-au opus cu succes
celei mai mari forte a vremii, temutul Imperiu Otoman. Fara niciun fel de exagerare,
putem spune ca daca este sa pastram proportiile cu ceea ce eram acum 500600 ani, Romania de azi ar trebui sa infranga in lupta armata Statelor
Unite, Rusiei sau Chinei... Nu-i asa ca va pufneste rasul? Trecand peste
neincrederea si dezamagirea provocate de situatia Romaniei din prezent pe toate
planurile, inclusiv militar, trebuie sa ne amintim macar ca eram intr-atat de neclintiti
pe vremuri, incat administram infrangeri umilitoare puternicilor lumii. Iar celor care
nu sunt inca convinsi de forta si spiritul razboinic al stramosilor nostri, le prezint o
scurta comparatie intre proportia de forte intalnita intre "marile" batalii ale Europei
Apusene si confruntarile militare ale voievodatelor romanesti. Faimosul Razboi de
o suta de ani, bataliile de la Azincourt, Formigny, Castillon sunt confruntari
intre osti care numarau maximum 10.000-20.000 de soldati, ultimele chiar
mai putin de 5.000...
Cele mai mari inclestari din aceste secole par a fi luptele intre principii
elvetieni si regele Carol cel Curajos. Trupele de soldati implicate in luptele
de la Granson si Morat se ridica la un maximum de 20.000 de indivizi. Arta si
gandirea militara in Europa apuseana de atunci erau eminamente rudimentare. Se
poate vorbi chiar de o decadere, comparativ cu geniul militar-tactic al armatelor
Romei care au precedat regatele din regiune. Progresele in domeniu ale Europei de
Vest se inregistreaza mult mai tarziu, impulsionate fiind de folosirea tot mai frecventa
a armelor de foc si a prafului de pusca in razboaie. In rasaritul Europei, lucrurile
stateau cu totul altfel. Taratele si cnezatele rusesti nu reprezentau (inca) o forta
militara, regatul polon era tributar manevrelor si conceptelor militare de-a dreptul
falimentare de import apusean (merita dat exemplu, impasul polon de la
Marienburg si aparitia providentiala a trupelor moldovensti care au intors
rezultatul luptei). La fel, nici ungurii nu au stralucit prea mult pe campul de lupta.
Bulgarii, sarbii si bizantinii au cazut dupa o darza dar trista rezistenta in fata fortei
Semilunei.
Romanul Iancu de Hunedoara lupta ca un leu contra turcilor intre anii anii
1444-1447, dar spre final este infrant de acestia. Intr-un episod putin
cunoscut al istoriei nationale, bravul razboinic transilvan organizeaza in
anul 1448 o ultima mare campanie care viza cucerirea Salonicului. In acest
proiect ambitios, il avea partener pe insusi leul albanezilor, printul
Skanderbeg. Din motive inca nestiute, actiunile celor doi conducatori crestini nu
sunt bine sincronizate. Rezultatul este dureros. In lupta de la acelasi trist
Kossovopolje, Iancu de Hunedoara este infrant dupa o inclestare catastrofala care
durase trei zile si trei nopti... Singurii care s-au adaptat cu succes si au pus la punct
tactici revolutionare alaturi de manevre eficiente au fost voievodatele romanesti ale
Moldovei si Tarii Romanesti. Conduse de voievozi realisti si inspirati precum Mircea cel
Batran, Vlad Tepes si marele Stefan, valahii au fost singurii europeni care au tinut la
respect hidra otomana. Turcii erau la apogeu. Condusi de cumplitul Mahomed
al doilea, supranumit Fatih (Cuceritorul), otomanii cucerisera Bizantul, una
dintre cele doua cetati ale crestinatatii, precum si o buna parte a Europei
de rasarit. Cum turcii nu detineau o flota militara care sa le permita invazia Apusului
prin Mediterana, in drumul ordiilor spre Roma nu mai stateau decat voievodatele
romanesti...
curteni si razesi din Tara de Sus (actuala Bucovina) si porneste dupa tatari.
Acestia au parte de ghinionul vietii lor, cand sunt prinsi in ziua de 20 august
langa Lipinti. Macelul este infiorator. Hoarda tatarasca este masacrata,
avand mari pierderi in oameni, Eminec insusi este facut prizonier de
Stefan. Hanul cel batran de pe Volga, tot nu intelege cu cine are de a face, astfel
incat isi permite sa-i trimita lui Stefan o solie manioasa de 100 de oameni (exact cati
au murit la batalia din Rimini!). Solie care are tupeul sa-i ceara lui Stefan nu doar
eliberarea prizonierilor tatari ci si ...despagubiri pentru pierderile suferite!
Inconstienta si nesimtirea cererii sunt pedepsite pe loc. Stefan cel Mare ordona
tragerea in teapa a tuturor prizonierilor alaturi de 99 de tatari din solie.
Fiul hanului este taiat pe loc in bucati. Supravietuitorului i se taie nasul si
urechile si este trimis calare inapoi la Hoarda de Aur sa povesteasca
hanului ultimele noutati...
Portii. Cu peste 150 ani inainte Unirii Viteazului Mihai, geniul militar al lui
Stefan incerca de fapt o unitate a tarilor romane. Unitate a carei valoare si
importanta regionala fusesera subliniate chiar de sultanul Murad al
doilea. Toti acesti factori la care se adauga refuzul marelui domnitor de a inchina
tara turcilor sau de a le plati tribut, alimenteaza furia lui Mahomed. El, cuceritorul
Constantinopolului nu putea fi refuzat de conducatorul unei tari mici situata la
marginea Imperiului cladit prin jaf si sange de generatii de sultani turci.
Vin Turcii!
"In zilele albe ale miezului iernii inaintau multimile negre, zecile de mii de dusmani,
ieniceri, spahii si gloata, ca lupii flamanzi " - Nicolae Iorga
Intr-un acces de furie, sultanul decide pe loc ca insolenta lui Stefan sa fie
pedepsita cat mai repede posibil, iar Moldova cea rebela sa ajunga pasalac
unde sa domneasca legea Profetului si bunul plac al turcilor. In acest scop,
Mahomed trimite impotriva moldovenilor cele mai bune osti ale Imperiului. Temutele
si incercatele trupe otomane calite in luptele cu durii albanezi ai lui Skanderbeg si
comandate de eunucul Soliman Pasa, primesc ordinul sa abandoneze pe moment
asediul Krujei pentru a potopi Kara Bogdania (cum numeau turcii Moldova). Nucleului
oastei care lupta cu albanezii i se alatura oastea Rumeliei, plus corpul personal de
ieniceri de elita al sultanului, la care se adauga un esantion de 12.000 de valahi din
Tara Romaneasca trimis de turci sa lupte contra voii lor cu fratii moldoveni.
Podul
Apus de...Semiluna
In zorii zilei de 10 ianuarie, avangarda otomana zarea pentru prima data oastea
moldoveneasca printre aburii cetosi ai luncii Barladului. Armata dusmana era deja
slabita de marsurile lungi peste care se adauga lipsa alimentelor si a odihnei. Natura
parca-i ura la randul sau pe turci, deoarece cu cateva zile inainte de batalie, vremea
s-a incalzit, in consecinta zapezile incepusera sa se topeasca transformand lunca intro mlastina vascoasa in care se putea impotmoli si un soarece. Conform
cronicarului turc Kemal Pasa Zade, Stefan a oprit inaintarea turca tragand
in acestia cu tunuri, bombarde si sageti. Prinsi in valea inconjurata de
paduri, otomanii nu se pot replia sa inconjoare pozitiile moldovenesti din
cauza copacilor si a terenului mlastinos. Lupta se transforma intr-un conflict de
uzura, din care moldovenii ies avantajati datorita pozitiilor mai bune detinute de
voievod. Acelasi Kemal-Zade ne spune ca in fata neputintei strapungerii liniilor
moldovensti, Mihaloglu Ali-Bei, o curajoasa capetenie otomana a organizat un "buluc"
compus din ieniceri de elita "pentru al caror suflet batalia era o placere", si s-a
avantat in fruntea lor asupra moldovenilor.
ajuns pana la Dunare, au fost ucisi acolo de moldoveni care aveau cai mai
iuti, sau au fost inecati". Cronica lui Kemal-Pasa-Zade este inca mai sumbra, turcul
scriind despre trista soarta a turcilor dupa incheierea bataliei. Aflam asadar, ca
otomanii au pierdut un numar de 40 de stindarde de lupta, un numar record in istoria
Turciei. Stefan cel Mare a tras in teapa toti prizonierii turci, in afara de cateva pasale.
Pentru a scapa de numarul imens de cadavre turcesti care, daca s-ar fi descompus
odata cu venirea primaverii, ar fi dezlantuit molime asupra Moldovei, domnitorul
ordona stangerea hoiturilor otomane in movile dupa care li s-a dat foc...
Victoria zdrobitoare are reverberatii in intreaga lume. Cei mai fericit sunt crestinii
sarbi, bulgari, greci si armeni care gemeau sub asuprirea turcilor. Stefan primeste
laude si aprecieri din Persia pana la Papa Sixtus al IV-lea care trece peste deosebirile
de rit religios si il numeste "Atletul lui Christos". Cronicile se intrec intre ele in laude si
multumiri la adresa domnitorului. Asa ne a fost dat si noua, romanilor, sa
scriem o pagina importanta din Istoria Lumii si Europei!