Sunteți pe pagina 1din 417

Comunicarea nonverbala:

gesturile oi postura
cursuri universitare

Septimiu Chelcea
Loredana Ivan
Adina Chelcea
Comunicarea nonverbala:
gesturile oi postura
Cuvintele nu sunt de-ajuns
comunicare.ro

Tehnoredactor: Florin Paraschiv


Toate drepturile asupra acestei edi.ii apar.in Editurii Comunicare.ro, 2005
SNSPA, Facultatea de Comunicare oi Rela.ii Publice
Strada Povernei 6 8, Bucureoti
Tel./fax: (021) 313 58 95
E-mail: difuzare@comunicare.ro
www.editura.comunicare.ro

David Ogilvy

Descrierea CIP a Bibliotecii Na.ionale a Romniei


CHELCEA, SEPTIMIU
Comunicarea nonverbala: gesturile oi postura:
cuvintele nu sunt de-ajuns / Septimiu Chelcea, Loredana Ivan,
Adina Chelcea. Bucureoti: Comunicare.ro, 2005
Bibliogr.
Index
ISBN 973-711-014-5
I. Ivan, Loredana
II. Chelcea, Adina
316.772.2

Cuprins
Prefa.a / 11
CAPITOLUL 1
Comunicarea nonverbala:
istoric, structura, forme, func.ii oi disfunc.ii / 13
Precizari conceptuale / 13
Studiul comunicarii nonverbale: scurt istoric / 19
n cautarea unei defini.ii psihosociologice / 23
Apari.ia limbajului verbal / 27
Comunicare verbala/comunicare nonverbala / 30
Structura comunicarii nonverbale / 35
Func.iile oi disfunc.iile comunicarii nonverbale / 38
CAPITOLUL 2
Semne, semnale, coduri oi canale n comunicarea nonverbala / 41
Kinezica sau studiul miocarilor corpului / 41
Proxemica sau percep.ia oi utilizarea spa.iului / 43
Teritoriul oi spa.iul personal / 51
Artefactele / 52
Expresiile faciale / 58
Oculezica sau contactul vizual / 65
Haptica sau contactul cutanat (atingerile cutanate) / 70
Vocalica sau paralimbajul / 80
Olfactica: semnalele olfactive / 86
Cronemica: percep.ia oi semnifica.ia utilizarii timpului / 91

CAPITOLUL 3
Mesajele corpului uman:
cercetari experimentale oi stereotipuri sociale / 97
Somatotipologia / 98
Fiziognomonia oi frenologia / 104
Frenologia / 110
Fa.a
ovalul luminos / 111
Elementele componente ale fe.ei / 113
Ochii
oglinda a sufletului ? / 119
Minile: elogiul lor / 121
CAPITOLUL 4
Gesturile, postura oi mersul / 129
Clasificarea gesturilor / 130
Semnifica.ia gesturilor / 138
Postura / 150
Mersul / 155
CAPITOLUL 5
Ipostaze ale comunicarii nonverbale / 159
La ce serveote comunicarea nonverbala? / 159
Flirtul, cuplul marital oi comunicarea nonverbala / 162
Comunicarera nonverbala n via.a de zi cu zi / 164
Violen.a n comunicarea nonverbala / 166
Comunicarea nonverbala n clasa ocolara / 169
Comunicarea nonverbala n organiza.ii / 172
Comunicarea nonverbala n via.a politica / 174
CAPITOLUL 6
Antrenarea competen.ei de comunicare nonverbala / 179
Ce este competen.a de comunicare nonverbala? / 181
Factori determinan.i ai competen.ei de comunicare nonverbala / 181
Tehnicile nonverbale de manipulare / 187
Masurarea competen.ei de comunicare nonverbala: testul PONS / 189
Exerci.ii pentru cristalizarea competen.ei nonverbale / 199

Anexe / 205
Anexa A / 205
Anexa B / 206
Bibliografie / 207
Indice de autori / 225
Indice de subiecte / 231

Motibus corporis et faciei,


positionibus, non verbis.

Prefa.a
n comunicarea interpersonala, cuvintele nu sunt de-ajuns. Uneori, apelul la cuvin
te este chiar inutil (cnd
este zgomot, cnd distan.a dintre interlocutori este mare, cnd nu cunoaotem limba v
orbita de celalalt etc.).
Gesturile oi postura, mpreuna cu mimica, utilizarea spa.iului, contactul vizual,
atingerile corporale, mbracamintea,
mirosurile, tonul vocii, reprezentarea timpului nso.esc oi, uneori, nlocuiesc cuvi
ntele. Toate acestea
alcatuiesc comunicarea nonverbala. Dialogul fara cuvinte
iata subiectul acestei
car.i: mai precis, al acestui
manual universitar destinat studen.ilor de la faculta.ile cu arie curriculara so
cioumana.
n primul capitol am fixat cadrul discu.iei. Ce se n.elege prin sintagma comunicare
nonverbala ? Este
unul oi acelaoi lucru cu comportamentul nonverbal? Ce teorii oi experimente s-au
nregistrat de-a lungul
timpului, de la primele formulari generalizatoare din Antichitate pna n zilele noa
stre? n aceasta sec.iune
a car.ii am analizat defini.iile date actelor de comunicare nonverbala oi am pro
pus o defini.ie psihosociologica
a termenului.
Astfel, prin comunicarea nonverbala am n.eles transmiterea voluntara sau involunt
ara de informa.ii oi
exercitarea influen.ei prin intermediul elementelor comportamentale oi de prezen
.a fizica ale individului sau
ale altor unita.i sociale (grupuri oi comunita.i umane), precum oi percep.ia oi
utilizarea spa.iului oi timpului,
ca oi a artefactelor. Am formulat cinci axiome ale comunicarii nonverbale: 1) co
municarea nonverbala este
filogenetic oi ontogenetic primordiala; 2) n rela.iile interpersonale directe est
e imposibil sa nu comunicam
nonverbal; 3) comunicarea nonverbala reprezinta un element n sistemul comunicarii
umane oi trebuie analizata
ca atare, nu independent de comunicarea verbala; 4) comunicarea nonverbala se re
alizeaza printr-un sistem
de semne oi semnale (discrete oi analogice), de coduri oi de canale de transmite
re a informa.iei oi trebuie
analizata integral, nu fiecare element separat; 5) n comunicarea nonverbala, semn
ifica.ia semnelor transmise
prin multiple canale trebuie stabilita n termenii probabilita.ilor oi n func.ie de
contextul socio-cultural concret.
n acord cu Mark L. Knapp (1990, 51), profesor de Speach Communication la Universi
ty of Texas, Austin,
oi autor al unor lucrari de referin.a n domeniu, am clasificat comunicarea nonver
bala dupa modalita.ile
senzoriale implicate, n principal, n receptarea semnalelor: 1) cum privim (caracte
risticile fizice oi
mbracamintea); 2) cum auzim (tonul vocii); 3) cum mirosim; 4) cum ne miocam indiv
idual sau n conjunc.ie
cu al.ii (gesturile, postura, privirea, expresiile faciale, atingerile corporale
oi proximitatea); 5) cum afecteaza
mediul nconjurator interac.iunile umane oi cum afecteaza acestea, la rndul lor, me
diul nconjurator

(dispunerea spa.iala a mobilei, temperatura, prezen.a altor oameni, zgomotele o.


a.m.d.).
Am consacrat, n func.ie de rezultatele cercetarilor otiin.ifice, subcapitole mai
extinse sau mai restrnse
kinezicii (studiul miocarilor corporale), proxemicii (percep.ia oi utilizarea sp
a.iului), artefactelor
(mbracaminte, podoabe, lucruri create de oameni), expresiilor faciale (exprimarea
afectivita.ii), oculezicii
(privirea oi contactul vizual), hapticii (atingerile corporale cutanate), vocali
cii (paralimbajul), semnalelor
olfactive oi cronemicii (percep.ia oi semnifica.ia utilizarii timpului). Ne-am c
ondus n demersul nostru dupa
dictonul eruditului scriitor, filosof oi om politic roman Lucius Annaeus Seneca
(4 .e.n. 65 e.n.), care, n
Epistolae, scria: Sed etiamsi omnia a veteribus inventa sunt, hoc semper novum e
rit, usus et inventorem ab
aliis scientia ac dispositio ( Chiar daca toate descoperirile ar fi fost facute de
predecesori, va mai ramne

Comunicarea nonverbala: gesturile oi postura


totuoi ntotdeauna ceva nou, oi anume felul de a ntrebuin.a, otiin.a oi felul de a
orndui cele descoperite de
al.ii ).
n finalul lucrarii noastre, n capitolul Antrenarea competen.ei de comunicare nonver
bala , am prezentat
unele modalita.i oi instrumente de evaluare otiin.ifica a abilita.ii de codifica
re oi decodificare a mesajelor
nonverbale oi am propus cteva exerci.ii pentru autoevaluarea acestor abilita.i.
Autorii acestui prim manual universitar de comunicare nonverbala din literatura
romneasca de specialitate
se simt obliga.i sa faca urmatoarele precizari. Am abordat comunicarea nonverbal
a axial n perspectiva
psihosociologica. Scurtele incursiuni n domeniile lingvisticii, semioticii, teori
ilor comunicarii, sociologiei,
etologiei, psihologiei, antropologiei, istoriei, artei sau religiei nu trebuie p
rivite dect ca un modus probandi
oi nu ca o tratare inter se. Lucrarea se adreseaza celor preocupa.i, prin profes
ia pe care o exercita sau pentru
care se pregatesc, de cunoaoterea interac.iunilor umane oi a proceselor de influ
en.are sociala, precum oi celor
care doresc, prin cunoaoterea de sine oi a celorlal.i, sa dobndeasca sau sa-oi am
plifice competen.a de comunicare
interpersonala, de grup sau publica.
Comunicarea nonverbala: gesturile oi postura. Cuvintele nu sunt de-ajuns nu este
o opera de vulgarizare,
cel pu.in n inten.ia autorilor. Mai mult, scopul ei subiacent este de a cura.a mah
alalele psihologiei
cum
numea Gordon W. Allport (1961/1981) zonele nobilei otiin.e despre om ramase n exp
loatarea diletan.ilor,
adesea oarlatani oi escroci. Lucrarea noastra ncorporeaza datele cercetarilor oti
in.ifice pe plan mondial oi
na.ional, precum oi reflec.iile oi investiga.iile autorilor.
Diferitele categorii de cititori pot adopta strategii de lectura diferite. Cei i
nteresa.i de sporirea competen.ei
de comunicare sunt sfatui.i sa nceapa de la exerci.iile inserate n ultimul capitol
. Dupa ce vor fi aflat cum
sa decodifice limbajul corporal oi cum sa transmita mai acurat semnale nonverbal
e, se pot apropia oi de
capitolele cu caracter teoretic mai pronun.at. Nu este necesar sa citeasca trimi
terile bibliografice. Este suficient
sa acorde credit probita.ii autorilor. Cu totul altfel ar fi bine sa procedeze s
tuden.ii de la faculta.ile de otiin.e
ale comunicarii, jurnalism, rela.ii publice, psihologie sau sociologie. Ei ar tr
ebui sa evalueze critic aser.iunile
noastre, n acest scop fiind necesar sa consulte ct mai multe surse bibliografice.
Pentru aceasta categorie
de cititori am introdus dupa fiecare capitol o lista cu termeni-cheie oi problem
e recapitulative, iar la sfroitul
car.ii, o bibliografie selectiva. n fine, cei interesa.i sa-oi formeze sau sa-oi
dezvolte cultura umanista pot
proceda la o lectura flotanta: sa deschida cartea la ntmplare oi sa citeasca douatrei pagini. Daca nu vor
a.ipi, este bine sa abordeze primul capitol, trecnd apoi la cel de-al doilea, la

cel de-al treilea o.a.m.d., pna


la indicele de teme.
Autorii sunt convinoi ca lucrarea lor este perfectibila, fapt pentru care oi expr
ima disponibilitatea de a
dialoga cu cititorii pe Internet la adresa schelcea@yahoo.com sau direct la Facu
ltatea de Comunicare oi Rela.ii
Publice din cadrul acolii Na.ionale de atiin.e Politice oi Administrative.
Prof. univ. dr. Septimiu Chelcea
noiembrie 2004

Septimiu Chelcea
Capitolul 1
Comunicarea nonverbala:
istoric, structura, forme, func.ii oi disfunc.ii
Pentru a avea idei clare oi distincte , conform dictonului cartezian, trebuie sa ne
precizam
de la nceputul discu.iei termenii. Este ceea ce vom face n acest capitol. Vom prop
une apoi
o defini.ie a comunicarii nonverbale din perspectiva psihosociologica oi vom atr
age aten.ia
asupra unor probleme otiin.ifice controversate, precum apari.ia limbajului, evol
u.ia societa.ii
umane, rela.ia dintre comunicarea verbala oi comunicarea nonverbala. Vom analiza
mai
aprofundat structura, func.iile oi disfunc.iile comunicarii nonverbale.
Precizari conceptuale
Cuvintele nu sunt de-ajuns. n sprijinul lor vin gesturile, postura, mimica o.a.m.
d. De ce?
Raspunsul vizeaza func.iile comunicarii nonverbale. Care este structura comunica
rii nonverbale?
Cu alte cuvinte, ce semne, coduri oi canale de comunicare folosim? Dar mai nti sa
precizam n.elesul termenilor fundamentali ai comunicarii nonverbale cu care vom o
pera n
continuare, urmnd ndeaproape excelenta lucrare Modele ale comunicarii pentru studi
ul
comunicarii de masa a lui Denis McQuail oi Sven Windahl (1982/2001, 11-13).
Prin comunicare vom n.elege orice transmitere a informa.iilor, ideilor oi emo.iilor
de
la o entitate sociala (persoana, grup uman, colectivitate) la alta prin intermed
iul mesajelor.
Daca etimologia conceptului de comunicare este clara: communico, are, avi, atum se
mnifica,
n limba latina, ac.iunea de a face ceva comun, de a mpar.i cu cineva, de a mpartaoi
(vezi
Gh. Gu.u, 1993, 89), nu acelaoi lucru se poate spune despre n.elesul termenului n
literatura
de specialitate. n urma cu peste treizeci de ani, Franck E.X. Dance (1970) enumer
a nu mai
pu.in de cinsprezece sensuri ce pot fi asociate termenului de comunicare:
1) schimb verbal de gnduri sau idei; 2) proces prin care noi i n.elegem pe al.ii oi
, alternativ, ne straduim
sa fim n.eleoi de ei; 3) interac.iune (chiar la nivel biologic); 4) proces care i
a naotere din nevoia de a reduce
incertitudinea, de a ac.iona efectiv oi de a apara sau ntari eul; 5) proces de tr
ansmitere a informa.iilor, ideilor,
emo.iilor sau priceperilor prin folosirea simbolurilor (cuvinte, imagini, figuri
, diagrame etc.); 6) transfer,
schimb, transmitere sau mpartaoire; 7) proces care uneote par.ile discontinue ale
lumii vii; 8) proces care
face comun mai multora ceea ce este monopol al unuia sau al unora; 9) totalitate
a mijloacelor de transmitere

a mesajelor militare, a ordinelor etc. (telefon, telegraf, radio, curieri); 10)


proces de ndreptare a aten.iei catre
o alta persoana n scopul reproducerii ideilor; 11) raspuns discriminatoriu (sau c
onstant) al unui organism
la un stimul; 12) transmitere a informa.iei (care consta din stimuli constan.i)
de la o sursa la un receptor;
13) proces prin care o sursa transmite un mesaj catre un receptor cu inten.ia de
a-i influen.a comportamentele

Comunicarea nonverbala: gesturile oi postura


ulterioare; 14) proces de tranzi.ie de la o situa.ie structurata n general la o a
lta situa.ie, aflata ntr-o forma
perfecta; 15) mecanism prin care se exercita puterea (apud Gh.-I. Frte, 2004, 16)
.
Comunicarea poate fi verbala , cnd informa.ia este transmisa prin limbajul articulat
(oral
sau scris), sau nonverbala , cnd nu folosim acest limbaj. Termenul de comunicare nonv
erbala
are o sfera mai larga dect cel de comportament nonverbal , care desemneaza modificar
ea
inten.ionata sau neinten.ionata a pozi.iei corpului unei persoane n raport cu un
sistem
de repere spa.iale sau schimbarea pozi.iei componentelor corporale ale acestuia
(cap, trunchi,
membre etc.) n raport cu un sistem de axe rectangulare, n afara ac.iunii directe a
altor persoane
prin producerea sau limitarea for.ata a miocarilor corporale sau prin deplasarea
n spa.iu a respectivelor
persoane fara acordul acestora.
Ca oi comunicarea verbala, comunicarea nonverbala poate fi modelata n termenii de
emi.ator,
receptor, mesaj, canal de comunicare, efect, feedback oi context al actelor de c
omunicare.
Emi.atorul este sursa mesajelor; receptorul este destinatarul. Mesajul are o semnifica
.ie
care este codificata (tradusa ntr-un cod, ntr-un sistem de semne, adecvat canalului
de comunicare
oi receptorului) de catre emi.ator oi decodificata (re-tradusa) de catre receptor.
Decodificarea mesajelor comunicarii nonverbale trebuie sa aiba n vedere contextul
cultural,
informa.iile culturale asociate unui act de comunicare. Unele culturi sunt nalt c
ontextuale (se
acorda o importan.a deosebita contextului n stabilirea sensului unei comunicari),
altele sunt
slab contextuale. n culturile nalt contextuale, durata discu.iilor de prezentare a
unei firme, de
exemplu, este mai mare dect n culturile slab contextuale. Cnd se stabilesc ntlniri de
afaceri,
trebuie sa se aiba n vedere acest element al cronemicii, al comunicarii nonverbal
e prin
intermediul perceperii oi utilizarii timpului (a se vedea subcapitolul rezervat
cronemicii). Sunt
nalt contextuale culturile chineza, coreeana, japoneza oi slab contextuale cultur
ile nord-americana,
din Australia oi din Europa de Nord
dupa cum s-a constatat n unele cercetari (R.E
.
Dulek, J.S. Fielder oi J.S. Hill, 1991). n culturile slab contextuale un gest ramn
e un gest,
semnifica.ia lui este luata n considerare fara a fi ajustata dupa mprejurari. Aces
t lucru se va
vedea foarte clar cnd vom discuta despre tabuul atingerilor (contactul cutanat).
Apreciem
ca n ceea ce ne priveote, ca romni, apar.inem unei culturi mediu contextuale, ca o

i grecii,
spaniolii sau italienii. Totuoi, sa luam aminte la semnalele nonverbale, sa fim
aten.i cum le
decodificam oi, totodata, sa ne controlam ct mai bine gesturile, postura, expresi
ile faciale
etc., daca dorim sa dobndim o competen.a de comunicare nonverbala.
Problema abilita.ii de decodificare a mesajelor nonverbale a concentrat aten.ia
multor
cercetatori. S-au nregistrat diferen.e n func.ie de variabilele gen (gender) oi vrs
ta. C. Lancelot
oi S. Nowicki (1997) au descoperit ca o data cu creoterea n vrsta se ob.in rezulta
te mai bune
n decodificarea mesajelor transmise de postura oi gesturi, dar vrsta receptorului
nu influen.eaza
performan.a n decodificarea expresiilor faciale. Cercetarile conduse de Judith A.
Hall
(1984) au relevat ca femeile decodifica mai exact mesajele nonverbale, indiferen
t de vrsta
oi sexul emi.atorului. Pna acum nu s-au formulat nsa explica.ii teoretice privind
apari.ia
acestor diferen.e. Au fost avansate doar ipoteze privind influen.a culturii oi s
ocializarii: femeile,
avnd un status social mai scazut comparativ cu barba.ii, sunt ncurajate nca din cop
ilarie
sa dea aten.ie mesajelor nonverbale. De remarcat ca superioritatea femeilor n dec
odificarea
mesajelor nonverbale este specializata: este evidenta doar n legatura cu comunica
rea vizuala,
nu oi n ceea ce priveote paralimbajul, domeniu n care barba.ii dau dovada de aptit
udini

Comunicarea nonverbala: istoric, structura, forme, func.ii oi disfunc.ii


superioare. Problema este interesanta oi aoteapta sa fie cercetata, dat fiind fa
ptul ca pozi.ia
femeii n societatea moderna s-a schimbat. S-au mai pastrat diferen.ele privind de
codificarea
mesajelor?
ntr-o comunicare nonverbala, func.ia de codificare este realizata prin contrac.ia
voluntara
sau involuntara a muochilor scheletici oi faciali, schimbarea tonului oi ritmulu
i vorbirii, utilizarea
spa.iului oi a timpului, a unor artefacte etc. Mesajele sunt transmise utiliznduse diferite
canale de comunicare : vizual, auditiv, tactil, olfactiv. n comunicarea nonverbala,
unul oi
acelaoi mesaj poate fi transmis concomitent prin mai multe canale senzoriale. Te
iubesc se
spune, n limbajul nonverbal, prin modul de a privi (contact vizual), dar oi prin
tremurul vocii
(paralimbaj), prin mbra.ioare oi sarut (atingeri corporale) oi
de ce nu?
prin sem
nale chimice
(comunicare olfactiva). Sigur, importan.a diferitelor canale de comunicare (senz
oriale) este
mai mare sau mai mica n func.ie de mesaj. Pentru a exprima acordul sau dezacordul
este
suficient sa miocam capul n sus oi n jos sau de la dreapta la stnga oi de la stnga l
a dreapta,
transmi.nd mesajul Da/Nu printr-un singur canal, cel vizual. Pentru alte mesaje, cu
m ar
fi Te iubesc sau Te urasc , sunt folosite canale multiple. Care dintre acestea este c
el mai
important, transmite cele mai multe informa.ii acurate (exacte) rapid decodifica
bile? Pentru
a raspunde la o astfel de ntrebare, trebuie sa avem n vedere constrngerile filogene
tice, care
au determinat ca speciile, n evolu.ia lor, sa-oi formeze canale senzoriale n combi
na.ii uluitor
de diverse. Celebrul etolog Edward O. Wilson (1975/2003, 194) propune, spre refl
ec.ie, un
triunghi al importan.ei canalelor senzoriale la diferitele specii, inclusiv la om
(Figura 1.1).
Fig. 1.1. Importan.a relativa a canalelor senzoriale n grupuri selectate de organ
isme. Apropierea
grupului de fiecare col. indica, dupa unele criterii absolut subiective oi intui
tive, utilizarea
propor.ionala a canalului n repertoriul de semnale al speciei. Canalele tactile o
i electrice nu sunt
incluse (dupa E.O. Wilson, 1975/2003, 194)
Acustic
Foci
Greieri

Om
Maimu.ele
din Lumea Noua
.n.ari (aedes)
Lupi
Pasari
Rozatoare
Maimu.ele
Lumii Vechi
Insecte sociale aoprle arboricole
Microorganisme
Molii Fluturi
Chimic Vizual
Pornind de la triunghiul lui E.O. Wilson , se poate imagina o piramida a importan.ei
canalelor
senzoriale la om , lundu-se n considerare patru canale de comunicare (vizual, acusti
c,
tactil, olfactiv), nu trei. Piramida pe care o avem n vedere sugereaza ca de la i
ndivid la individ
n cadrul speciei Homo sapiens sapiens, n func.ie de context, de mesaj, de modul de
socializare
oi, nu n ultimul rnd, de caracteristicile psihice ale persoanelor, se va acorda n m
od subiectiv

Comunicarea nonverbala: gesturile oi postura


importan.a mai mare sau mai mica unui canal de comunicare sau altuia, fiind posi
bile o infinitate
de combina.ii ntre canalele de comunicare senzoriale utilizate n comunicarea nonve
rbala.
Cu totul general, se poate spune ca, ceteris paribus, cu ct mesajele sunt mai com
plexe, cu att
mai intens sunt antrenate canalele senzoriale oi combinarea lor este cu att mai e
xtinsa. Dragostea
materna, un sentiment deosebit de complex, se exprima prin contactul corporal ma
ma-copil frecvent
oi ndelungat (comunicare tactila), prin comunicarea olfactiva (nou-nascu.ii oi rec
unosc
mamele nca de la vrsta de doua luni dupa miros), prin canalul vizual (privire, con
tactul vizual)
oi auditiv (tonul vocii, accentuarea cuvintelor, gngurit etc.).
Ramne deschisa ntrebarea daca la om comunicarea nonverbala beneficiaza numai de pa
tru
canale (vizual, auditiv, tactil, olfactiv), otiut fiind ca abilitatea indivizilo
r umani de a recepta
stimuli (semnale) oi de a stabili cu aceotia un raport de sens include
dupa A. U
htomski
sensibilitatea: 1) tactila; 2) termica; 3) vizuala; 4) auditiva; 5) vibratorie;
6) proprioceptiva;
7) ortostatica oi de echilibru; 8) gustativa; 9) olfactiva; 10) introceptiva; 11
) dureroasa (apud
P. Popescu-Neveanu, 1978, 650). Daca restrngem aria sensibilita.ii umane la recep
tarea
stimulilor din lumea nconjuratoare, nu ni se pare hazardat sa ne gndim oi la alte
forme de
comunicare nonverbala, de exemplu la comunicarea termica , la comunicarea dolorifica
sau la comunicarea vibratorie . Decodificam diferit o strngere rece de mna, comparati
v
cu o strngere calduroasa de mna; strngerea minii tip menghina genereaza alte repreze
ntari
dect una tip peote mort . n unele cazuri, de exemplu la nevazatori, sensibilitatea vi
bratorie
este performanta. S-a descoperit recent ca elefan.ii comunica prin emiterea oi r
eceptarea
semnalelor vibratorii de la o distan.a de doi-trei kilometri. Ct de sensibili sun
t oamenii la
stimulii vibratori? Nu cunoaotem sa se fi facut cercetari otiin.ifice concludent
e n aceasta
direc.ie. La unele specii de animale (de exemplu, la peotii electrici) func.ione
aza eficient canalul
de comunicare electric. Edward O. Wilson (1975/2003, 193), pe baza cercetarilor
lui H.W.
Lissmann (1958), apreciaza: Nu otim daca electrocomunicarea apare la alte animale
dect
peotii electrici deoarece fenomenul poate fi relevat numai prin tehnici speciale
. Avantajele
acestui canal senzorial sunt considerabile. Ca oi sunetul, cmpurile electrice pot
fi detectate
n ntuneric oi se propaga n jurul obstacolelor obionuite. De asemenea, ele sunt pute
rnic
direc.ionale oi, n masura n care se dovedesc a fi folosite de relativ pu.ine speci

i, ofera un
mare grad de particularizare . Mutatis mutandis, am putea considera telepatia ca f
iind un alt
canal de comunicare la om. Ne-am pronun.at cu alt prilej (S. Chelcea oi A. Chelc
ea, 1990,
94-125) despre aoa-numitele fenomene psi (parapsihologie); acum formulam doar ntreb
area:
comunicarea extrasenzoriala a informa.iilor (gndurilor, emo.iilor etc.) la distan
.a se subsumeaza
comunicarii verbale sau comunicarii nonverbale? Cercetarile otiin.ifice viitoare
vor
lamuri nu ne ndoim nici o clipa
oi aceasta enigma.
Comunicarea nonverbala se realizeaza cu ajurorul semnelor oi semnalelor. Unii au
tori nu
fac deosebire ntre cei doi termeni, prefernd sa analizeze semnele (J.K. Burgoon, D
.B. Buller
oi W.G. Woodall, 1989/1996, 15-17). Al.i autori, cum ar fi Edward O. Wilson, vor
besc despre
semnale, n.elegnd prin acest termen orice comportament ce comunica informa.ie de la
un
individ la altul, indiferent daca el serveote oi alte func.ii (E.O. Wilson, 1975/
2003, 157). Vera
F. Birkenbihl (1979/1999) utilizeaza exclusiv termenul de semnal cnd analizeaza limb
ajul
corpului . Personal, consider ca termenii de semnal oi semn pot fi utiliza.i interoanj
abil, deoi
s-ar recomanda sa se ntrebuin.eze termenul de semnal cnd se are n vedere comportament
ul

Comunicarea nonverbala: istoric, structura, forme, func.ii oi disfunc.ii


nonverbal oi termenul de semn cnd ne referim, spre exemplu, la somatotipuri, la art
efacte
sau la mirosul emanat de propriul nostru corp.
Semnalele sunt de doua feluri: a) discrete (sau digitale); b) gradate (sau analo
gice). n
continuare, vom folosi dihotomia semnale digitale/semnale analogice. Semnalele d
igitale (de
tipul off-or-on) semnifica prezen.a/absen.a, da/nu etc. Semnalele analogice semn
ifica intensitatea.
Semnalele analogice sunt directe, plastice sau reprezinta o analogie, n timp ce se
mnalele
digitale sunt simbolice, abstracte, adesea complicate oi, probabil, specific umane
este
de parere Vera F. Birkenbihl (1979/1999, 17), citndu-l pe Paul Watzlawick (1974).
Stabilirea
contactului vizual ntre interlocutori reprezinta un semnal digital; durata contac
tului vizual
este, nsa, un semnal analogic. Att la oameni, ct oi la animale predomina semnalele
gradate
sau, n terminologia lui Thomas A. Sebeok (1962), semnalele analogice . Combinarea se
mnalelor
digitale oi analogice caracterizeaza comunicarea pe scara animala. Din combinare
a lor
rezulta aoa-numitele semnale compozite , care pot avea semnifica.ii noi, diferite d
e cele ale
fiecarui semnal separat. Pumnul strns oi bra.ul ridicat (semnal discret) exprima
revolta. n
combina.ie cu zmbetul (semnal gradat), semnifica bucuria victoriei.

Semnalele pot fi congruente (lat. congruens


care se potriveote) sau incongruente
. Aoadar,
semnale care se potrivesc oi semnale care nu se potrivesc. Cu cine sau cu ce sa
se potrivesca?
Sa se potriveasca unele cu altele, sa transmita aceeaoi informa.ie, sa fie echiv
alente. Cnd
persoana pe care o ntlneoti .i spune Ce bine mi pare ca te vad! oi face n acelaoi timp
o
mutra acra (buzele lipite, col.urile gurii oi maxilarul inferior n jos, riduri n zon
a nasului
oi a ochilor), ceva este n neregula: a transmis semnale incongruente. Nu va grabi
.i sa trage.i
concluzia ca va dispre.uieote. S-ar fi putut ca, n clipa n care a rostit cuvintele
care exprimau
bucuria revederii, sa fi calcat n ceva urt mirositor! Aoadar, congruen.a/incongrue
n.a semnalelor
se refera, n primul rnd, la echivalen.a informa.iilor transmise verbal oi nonverba
l. Incongruen.a
semnalelor verbale oi nonverbale a generat o problema de cercetare extrem de imp
ortanta,
cea a minciunii. Nepotrivirea poate sa apara oi n cadrul semnalelor nonverbale. O
chii spun
una, gesturile, alta.
De asemenea, congruen.a/incongruen.a se poate referi la potrivirea semnalelor cu
situa.ia
social-concreta oi cu caracteristicile psiho-socio-demografice ale persoanei. Nu

foloseoti
parfumuri seducatoare cnd te duci la o ceremonie funerara; nu por.i fusta mini cnd
ai ajuns
la vrsta a treia. Trebuie sa ne punem mereu ntrebarea ce se cade/nu se cade ntr-o anu
mita
situa.ie, pentru noi oi pentru al.ii. Sa te prezin.i nebarbierit, cu o camaoa po
nosita, n blugi la
un interviu de selec.ie pentru func.ionari bancari nici nu se poate o alegere ma
i buna pentru
a eoua! Sa-.i pui o bluza ndrazne. decoltata oi o fusta de care sa tragi mereu ca
sa-.i acopere
ce nu mai poate fi acoperit, sa te machiezi ca pentru o serata cnd te duci dimine
a.a la examenul
de definitivat n nva.amnt este pacat. Faci drumul degeaba. Cnd percepem astfel de se
mnale
incongruente, aflam pur oi simplu ca sunt incongruente, dar nu otim de ce
preciz
a cu deplin
temei Vera F. Birkenbihl (1979/1999, 129). Sa recapitulam. Congruen.a/incongruen
.a se refera
la potrivirea/nepotrivirea dintre: a) semnalele verbale oi nonverbale; b) semnal
ele nonverbale
transmise prin diferitele canale de comunicare; c) semnalele nonverbale oi situa
.ia sociala
concreta; d) semnalele nonverbale oi caracteristicile psiho-socio-demografice al
e persoanei.
Semnalele incongruente sunt, adesea, generate de persoane nesigure de adevarul m
esajelor
verbale transmise sau care vor n mod deliberat sa ascunda adevarul. Incongruen.a n
u are

Comunicarea nonverbala: gesturile oi postura


putere de convingere! (V.F. Birkenbihl, 1979/1999, 26). Acest lucru ar trebui sal otie politicienii,
vnzatorii, managerii, profesorii
n general, to.i profesioniotii persuasiunii.
La animalele nevertebrate oi la vertebratele inferioare (de exemplu, la peoti),
pentru fiecare
semnal exista un singur raspuns. Comunicarea este, deci, stereotipa. ntreaga popu
la.ie a aceleia
oi specii reac.ioneaza la un semnal aproximativ n acelaoi mod. Saracia generala a
diversita.ii
semnalului n comunicarea dintre animale contrasteaza puternic cu productivitatea
aparent
nesfroita a limbajului uman (E.O. Wilson, 1975/2003, 158). Comparativ cu semnalele
din
comunicarea nonverbala umana, numarul semnalelor folosite de speciile animale es
te foarte
redus. Se apreciaza ca numarul maxim de semnale de care au nevoie animalele pent
ru a se
adapta la mediu variaza ntre 10 (la peoti) oi 37 (la maimu.a rhesus, una dintre p
rimatele cele
mai apropiate de om din punctul de vedere al complexita.ii organizarii sociale.
Totuoi,
semnalele paralingvistice ale fiecarei culturi umane, printre care gesturile cu mn
a oi ridicarea
sprncenelor, sunt, n mare, comparabile numeric cu manifestarile animalelor; n medie
, o
persoana foloseote 150-200 de gesturi nonverbale tipice n timp ce comunica (Martin H
.
Moynihan, 1970, citat de E.O. Wilson, 1975/2003, 157).
n analiza comunicarii nonverbale se face distinc.ie ntre semnale oi metasemnale , adi
ca
semnale despre alte semnale, care schimba semnifica.ia lor. Zmbetul sau privirea
pot fi
metasemnale n comunicarea haptica, prin contactul cutanat. Atingerea cu mna a bra.
ului
celuilalt semnalizeaza simpatia sau antipatia n func.ie de dublarea acestui gest
de zmbet
sau de coborrea sprncenelor, de privirea ncordata oi mpingerea nainte a capului. De a
semenea,
semnalele supranormale (exagerate) sunt analizate deosebit de semnalele normale
(obionuite).
Ajunoi n acest punct al discu.iei, ar trebui sa precizam ca vom n.elege prin terme
nul de
cod un sistem de semne, semnale oi reguli de folosire a lor mpartaoit de membrii un
ei culturi
sau subculturi. Orice cod are urmatoarele caracteristici: a) depinde de un acord
prealabil ntre
cei care l folosesc oi care mpartaoesc acelaoi fundament cultural; b) ndeplineote o
func.ie
comunicativa sau de identificare sociala; c) este transmisibil prin mijloace de
comunicare sau
canale care i sunt aplicabile (J. Fiske, 1990/2003, 90).
Cu referire la comunicarea nonverbala, R.P. Harrison (1974)
rgoon,

citat de Judee K. Bu

David B. Buller oi W. Gill Woodall (1989/1996, 18)


a identificat patru tipuri de
coduri:
1) coduri de execu.ie (miocarile corporale, expresiile faciale, privirea, atinge
rile oi paralimbajul);
2) coduri spa.io-temporale (utilizarea spa.iului oi a timpului); 3) coduri artef
actuale
(utilizarea materialelor oi a obiectelor de la mbracaminte la arhitectura); 4) co
duri mediatoare
(efectele speciale produse de interpunerea media ntre emi.ator oi receptor
de exe
mplu,
unghiul de filmare).
n ceea ce ne priveote, vom clasifica modurile de comunicare dupa canalul de trans
mitere
a informa.iilor: 1) vizual (somatotipurile, prezen.a fizica, expresia faciala, p
ostura, gesturile,
distan.a, spa.iul, artefactele); 2) auditiv (vocalica sau paralimbajul); 3) tact
il (contactul cutanat,
atingerile); 4) olfactiv (mirosul). Suntem conotien.i ca oi aceasta clasificare
are un grad de
artificialitate, ca oi celelalte clasificari propuse pna n prezent (clasificarile
bazate pe mesaj
sau pe scop). Deoi limitativa, ea ne permite totuoi sa grupam datele de cercetar
e ntr-o maniera
convenabila.

Comunicarea nonverbala: istoric, structura, forme, func.ii oi disfunc.ii


Studiul comunicarii nonverbale: scurt istoric
Ca oi n cazul psihosociologiei (S. Chelcea, 2002), preocuparile de cunoaotere a m
odului
cum comunicam fara a ne sluji de cuvinte au o ndelungata preistorie oi o foarte s
curta istorie.
Preistoria domeniului de studiu al comunicarii nonverbale acopera perioada din A
ntichitate
pna spre sfroitul secolului al XIX-lea. n tradi.ia vestica, n cele mai vechi ncercari
de abordare sistematica a ac.iunilor expresive, att n scrierile din Grecia oi, mai
trziu, din
Roma, gesturilor li s-au acordat, ntr-un fel sau altul, o mare importan.a (A. Kend
on oi C.
Mller, 2001, 1). Sa ne gndim ca primul profesor de retorica publica din Roma, Marc
us Fabius
Quintilianus (c. 35 96 e.n.), a consacrat unul dintre cele douasprezece volume ale
compendiului
Institutio oratoria (Formarea vorbitorului n public) pronun.iei (vocii oi gesturi
lor).
Acest volum (al XI-lea), singurul care s-a pastrat pna n zilele noastre, ne ofera i
nforma.ii
detaliate despre limbajul trupului folosit de orator n concep.ia romanilor (F. Gra
f, 1991/2000,
42). Ne vom referi la lec.iile de oratorie ale lui Marcus Fabius Quintilianus pr
ivind postura
oi gesturile care poten.eaza discursul cnd vom discuta despre comunicarea nonverb
ala n
politica (capitolul 5).
n primele decenii ale secolul al XVII-lea se nregistreaza o renaotere a interesul
pentru
studiul gesturilor apreciaza Adam Kendon oi Cornelia Mller n editorialul primului
numar
al revistei Gesture (2001) . La Vene.ia, Giovanni Bonifacio publica n 1616 lucrar
ea Arte de
Cenni. La Londra, John Bulwer publica Chironomia (1644). n secolele urmatoare, sc
rierile
despre posibilita.ile cunoaoterii oamenilor dupa constitu.ia lor corporala, dupa
configura.ia
fe.ei oi a craniului, ca oi dupa expresiile faciale
aoa cum se va vedea
se nmul.e
sc.
n cadrul istoriei otiin.ei despre comunicarea nonverbala se poate vorbi despre pr
ecursori
pna la jumatatea secolului XX (Ch. Darwin, D. Efron, E. Kretschmer, W.H. Sheldon)
, despre
fondatori, ntre anii 1950 oi 1980 (R.L. Birdwhistell, J.R. Davitz, P. Ekman, L.K.
Frank, E.T.
Hall, R. Rosenthal), iar despre cercetatorii de azi ai domeniului, n ultimele dou
a, trei decenii
(R. Akert, M. Argyle, J.K. Burgoon, D.B. Buller, J. Corraze, M.L. Knapp, J. Stre
eck, W.G. Woodall
oi mul.i al.ii). ncercarea noastra de a identifica etapele de dezvoltare a cmpului
de cercetare
a comunicarii nonverbale are, inevitabil, o anumita nota de artificialitate: eta

pele nu au grani.e
temporale rigide, se ntrepatrund, iar unii clasici ai domeniului sunt contemporan
ii nootri.
Credem totuoi ca identificarea etapelor oi a temelor centrale ale fiecarei etape
ne ajuta sa n.elegem
caracterul cumulativ al cunoaoterii otiin.ifice, n general, oi al studierii acest
ui tip de
comunicare, n special.
Precursorii. Se accepta cvasiunanim ca lucrarea lui Charles R. Darwin Expression
of
Emotions in Man and Animals (1872) constituie primul reper n istoria propriu-zisa
a cercetarii
proceselor comunicarii nonverbale. n timp, influen.a lucrarii lui Darwin (1809 1892
) a fost
copleoitoare. Unii specialioti apreciaza chiar ca anul 1872 marcheaza apari.ia p
sihologiei sociale
(de exemplu, R.M. Farr, 1996). Chiar daca asupra acestui lucru parerile sunt mpar
.ite, ramne
n afara oricarei discu.ii faptul ca Charles Darwin, analiznd expresia emo.iilor la
om oi la
animale, a fundamentat un nou domeniu de studiu: comunicarea nonverbala (deoi nu
a folosit
termenul ca atare).
Data fiind importan.a otiin.ifica oi filosofica a lucrarii Expression of Emotion
s in Man and
Animals, vom ncerca sa relevam elementele care o recomanda ca fiind prima abordar
e riguros

Comunicarea nonverbala: gesturile oi postura


otiin.ifica a comunicarii nonverbale, acceptndu-se cvasiunanim ca principala func
.ie a comunicarii
nonvervale o constituie exprimarea emo.iilor.
n primul rnd, n lucrarea citata, fondatorul teoriei despre evolu.ia plantelor oi an
imalelor
prin selec.ie naturala arata ca oamenii, indiferent de cultura careia i apar.in,
au n comun
aceleaoi elemente de exprimare nonverbala a emo.iilor. Ini.ial, Expresia emo.iil
or la om oi
animale a fost gndita ca un capitol al lucrarii Descenden.a omului oi selec.ia se
xuala (1871).
Va trebui deci sa privim cele doua lucrari ca formnd un tot organic
aoa cum atrag
ea aten.ia
acad. Vasile D. Mrza (1967), cel care a prefa.at traducerea n limba romna a lucrari
i de
care ne ocupam. n cele doua volume, Charles Darwin expune o serie de dovezi irefu
tabile
privind filia.ia omului cu animalele inferioare lui, ceea ce conduce la ideea un
ita.ii raselor
umane. Din acest punct de vedere, aoa cum scria Friedrich von Schiller n Imnul bu
curiei
(1785), adoptat ca imn al Europei, To.i pe lume fra.i noi suntem . Charles Darwin a
duce
numeroase dovezi n sprijinul ipotezei ca starile emo.ionale sunt exprimate la fel
la toate
popoarele, n toate culturile lumii. Altfel spus, exprimarea emo.iilor este nnascut
a sau
instinctiva. Daca lucrurile nu ar sta aoa, expresiile sau gesturile conven.ionale
, dobndite de
individ n perioada timpurie a vie.ii, s-ar fi deosebit probabil la diferitele ras
e, ntocmai ca oi
limbile pe care le vorbesc (Ch. Darwin, 1872/1967, 13). Faptul ca aceeaoi stare ps
ihica este
exprimata n toata lumea cu o uniformitate remarcabila [constituie] o dovada a strn
sei asemanari
a structurii corporale oi a dispozi.iei mintale a tuturor raselor omeneoti (idem,
14).
n al doilea rnd, Charles Darwin demonstreaza ca exprimarea emo.iilor antreneaza nu
meroase
semne, astfel ca inferen.a de la ceea ce este direct observabil la ceea ce este
subiacent
(starile psihice) trebuie sa ia n considerare simptomul, nu semnul izolat. Buna d
ispozi.ie,
rsul oi sursul, de exemplu, se exprima prin obrajii oi buza superioara mult ridica
te, prin
cre.urile transversale fine de pe pielea pun.ii nasului, prin dezvelirea din.ilo
r anteriori ai
maxilarului superior, prin formarea unei cute nazo-labiale foarte pronun.ate (ca
re uneote aripa
fiecarei nari cu col.ul gurii), prin ochii vii oi stralucitori oi prin retragere
a col.urilor gurii oi
a buzei superioare, cu ridicarile astfel produse (Ch. Darwin, 1872/1967, 115-116
). Pe baza
unor astfel de observa.ii am formulat cea de-a doua axioma a comunicarii nonverb
ale. n

car.ile de popularizare, din pacate, se acrediteaza ideea ca se poate deduce sta


rea psihica a
persoanelor dupa diferite semne izolate. Sunt propuse chiar dic.ionare pentru st
abilirea semnifica.iei
psihice a expresiilor faciale: ridicarea unei singure sprncene = curiozitate, surp
riza
sau dezaprobare; ridicarea sprncenelor = surpriza sau dezaprobare; coborrea sprncen
elor
indica mnie sau dezaprobare (Body Language, 1996/1999, 109). Charles Darwin, cnd
vorbeote despre mhnire, analizeaza schimbarea pozi.iei sprncenelor n corela.ie cu a
lte semne:
fa.a devine palida, muochii se relaxeaza, ochii coboara, capul atrna pe pieptul co
ntractat,
buzele, obrajii oi maxilarul inferior se lasa toate n jos prin propria lor greuta
te. Toate trasaturile
fe.ei sunt alungite; se zice ca unei persoane care aude veoti proaste i se lunge
ote fa.a (Ch.
Darwin, 1872/1965, 99). n limbajul colocvial al tinerilor, n Romnia, se spune: I-a c
azut
falca . n capitolul al VII-lea al lucrarii Expresia emo.iilor la om oi animale pozi
.ia oblica a
sprncenelor este explicata pe oase pagini (in folio), lundu-se n considerare ridicar
ea
extremita.ilor interioare ale sprncenelor oi lasarea n jos a col.urilor gurii. Des
pre expresiile
faciale vom vorbi ntr-o alta sec.iune a car.ii noastre, acum dorim numai sa relev
am contribu.ia
lui Charles Darwin la fundamentarea unor axiome ale comunicarii nonverbale.

Comunicarea nonverbala: istoric, structura, forme, func.ii oi disfunc.ii


Abordarea interdisciplinara n studiul comunicarii nonverbale reprezinta, de aseme
nea, o
contribu.ie esen.iala a lui Charles Darwin. n Expresia emo.iilor la om oi animale
ntlnim
considera.ii de natura biologica, de anatomie oi fiziologie, de antropologie soc
iala, de
psihologie oi sociologie, de istoria artelor oi beletristica. Sunt sintetizate o
bserva.iile medicilor,
psihologilor, sociologilor oi informa.iile primite de la misionari sau protector
i ai baotinaoilor.
Este citat de mai multe ori William Shakespeare (Henric al VIII-lea, Negu.atorul
din Vene.ia,
Henric al V-lea, Hamlet, Romeo oi Julieta). Cnd descrie bucuria extrema, face tri
mitere la
Odiseea lui Homer, oi anume la ntoarcerea lui Ulise:
Telemac,
Ridicndu-se, plngnd, tatal oi-l mbra.ioa,
Tot amaru-ngramadit de ei doi se revarsa.
De mila demni, boceau oi-n griji amare
Au tot plns ct ziua a fost de mare,
ai numai dupa lunga cautare
Telemac vorba-oi gasi (Odiseea, XVI, 27)
The last, but not the least, prin Expresia emo.iilor la om oi animale, Charles D
arwin aduce
nsemnate contribu.ii la metodologia cercetarii comportamentului nonverbal oi, imp
licit, a
comunicarii nonverbale. S-a facut apel la metoda comparativa. Pentru prima data
s-a utilizat
fotografia n studiul comportamentului uman. Informa.iile au fost culese cu ajutor
ul chestionarului
oi al observa.iei directe oi indirecte. Chestionarul utilizat, pus n circula.ie n
1868,
nu este reprodus, dar pe baza celor 16 ntrebari adaugate n manuscris ne putem da s
eama
cum era alcatuit (Anexa A). La chestionarul din 1886 s-au primit 36 de raspunsur
i de la diferi.i
observatori: misionari din Africa oi Australia, Noua Zeelanda, Borneo, Arhipelag
ul Malaezian,
India, ca oi de la diferi.i specialioti din Statele Unite ale Americii sau Germa
nia, la care s-au
adaugat observa.ii din Marea Britanie ale autorului. S-a procedat la o prelucrar
e calitativa a
datelor, Charles Darwin fiind, prin aceasta, un mare precursor al cercetarii cal
itative n general.
Cititorul atent al lucrarii Expresia emo.iilor la om oi animale nu poate sa nu r
emarce grija
cu care autorul a men.ionat numele celor care i-au oferit informa.ii, declarndu-s
e profund
ndatorat pentru aceasta. Personal, am fost impresionat de delicate.ea cu care Cha
rles Darwin
scuza erorile anatomice ale sculptorilor greci din Antichitate care au reprezentat
muochii
mhnirii : ei au dus cutele transversale de-a lungul ntregii frun.i, comi.nd astfel o g
rava

eroare anatomica [a se vedea statuile lui Laocoon oi Arrotino, cum a remarcat dr


. Duchenne].
Este totuoi mai probabil ca aceoti observatori uimitor de exac.i sa fi sacrifica
t inten.ionat
adevarul pentru frumuse.e, dect sa fi comis o eroare (Ch. Darwin, op. cit., 103).
Istoricul preocuparilor de cunoaotere a comunicarii nonverbale trebuie sa ia n co
nsiderare
oi lucrarile lui Ernest Kretschmer (Physique and Character, 1925) sau William Sh
eldon
(Varieties of Human Physique, 1940) din domeniul somatotipologiei, ca oi studiul
lui David
Efron (Gesture and Environment, 1941), care releva importan.a culturii n comunica
rea
nonverbala. Despre semnifica.ia acestor contribu.ii la conturarea ariei de studi
u a comunicarii
nonverbale vom discuta n capitolele 3 oi 4.

Comunicarea nonverbala: gesturile oi postura


Fondatorii. Primele studii care au n titlu sintagma

comunicare nonverbala

au aparut

la jumatatea secolului trectut. Se pare ca Jurgen Ruesch (psihiatru) oi Weldon K


ees (fotograf)
au fost cei dinti care au inclus termenul de comunicare nonverbala n titlul unei car
.i
(Nonverbal Comunication: Notes on the Visual Perception of Human Relations, 1956
). Cei doi
autori au aratat ca n comunicarea umana sunt implicate oapte sisteme diferite: 1)
prezen.a
fizica oi mbracamintea; 2) gesturile sau miocarile voluntare; 3) ac.iunile ntmplato
are; 4) urmele
ac.iunilor; 5) sunetele vocale; 6) cuvintele rostite; 7) cuvintele scrise (apud
M.L. Knapp, 1990,
51). Ni se pare demn de remarcat faptul ca n concep.ia celor doi autori cinci din
cele oapte
sisteme implicate n comunicarea umana sunt de natura nonverbala. De asemenea, com
parnd
aria decupata de catre Jurgen Ruesch oi Weldon Kees pentru comunicarea nonverbal
a cu diferitele
clasificari propuse pentru acest tip de comunicare, putem sa ne dam seama de mod
ul
cum a evoluat cunoaoterea comunicarii. Este de re.inut ca abia n urma cu patru de
cenii s-au
publicat primele lucrari consacrate studiului sistematic al acestei forme de com
unicare.
Dintre lucrarile de pionierat ale domeniului sunt de men.ionat, n primul rnd, cele
semnate
de antropologul american Roy L. Birdwhistell (Introduction to Kinesics, 1952; Ki
nesics and
Context: Essays in Body Motivation Communication, 1970), Edward T. Hall (Silent
Language,
1959; Beyond Culture, 1977), L.K. Frank (Tactile Communication, 1957). n anii 60 a
i
secolului trecut s-a nregistrat ceea ce Mark L. Knapp oi Judith A. Hall (2002, 20
) numesc o
explozie nucleara n aria de cercetare a comunicarii nonverbale. J.R. Davitz publica
rezultatele
investiga.iilor privind expresia vocala a emo.iilor n The Communication of Emotio
nal
Meaning (1964), Robert Rosenthal face cunoscute descoperirile sale privind influ
en.a subtila
a experimentatorului asupra subiec.ilor de experiment (Experimenter Effects in B
ehavioral
Research, 1966) oi modul n care profesorii influen.eaza rezultatele ocolare ale e
levilor prin
comportamentul lor nonverbal (Pygmalion in the Classroom, 1968). Probabil ca arti
colul
lui Paul Ekman oi Wallace V. Friesen despre originile, utilizarea oi codificarea
comportamentului
nonverbal [ The repertoire of nonverbal behavior: Categories, origins, usage, and
coding ,
1969 n.n.] este lucrarea teoretica clasica a anilor 1960
considera Mark L. Knapp
oi Judith
A. Hall (2002, 21), de la care am preluat aceste date de istorie a studierii com

unicarii nonverbale.
Conform autorilor anterior cita.i, anii 70 aduc lucrari de sinteza (M. Argyle, 19
75; R.L.
Birdwhistell, 1970; P. Ekman, 1972; E.H. Hess, 1975; A. Mehrabian, 1972; M.F.A.
Montagu,
1971; A.E. Scheflen, 1972). Sunt de men.ionat oi studiile din domeniul proxemici
i (R. Sommer,
1970), oculezicii (M. Argyle oi M. Cook, 1976; R. Exline, 1971), vocalicii (F. G
oldman-Eisler,
1968), atrac.iei fizice (E. Berscheid oi E.H. Walster, 1974).
n 1970, jurnalistul oi scriitorul american Julius Fast publica o lucrare de sinte
za a cercetarilor
din domeniu. Lucrarea sa, Body Language, devenita best-seller, favorizeaza cunoa
oterea
de catre publicul american larg a problematicii comunicarii nonverbale. n scurt t
imp, n ocolile
elementare, colegiile oi universita.ile din Statele Unite ale Americii ncep sa se
predea cursuri
de comunicare nonverbala. n 1976 apare prima revista de specialitate, Journal of
Environmental
Psychology and Nonverbal Behavior, transformata apoi n Journal of Nonverbal Behav
ior,
care oi continua apari.ia oi azi.
Perioada contemporana. n fine, dupa 1980 oi pna azi au aparut numeroase lucrari
teoretice oi de cercetare empirica (D. Archer, R. Akert oi M. Constanzo, 1993; M
.L. Knapp,
1984; M.L. Patterson, 1983, 1984; J. Streeck oi M.L. Knapp, 1992). Cercetarea co
municarii

Comunicarea nonverbala: istoric, structura, forme, func.ii oi disfunc.ii


nonverbale a trecut de la studierea situa.iilor noninteractive la studierea inte
rac.iunilor, de la
studierea unei persoane la studierea persoanelor care interac.ioneaza, de la stu
dierea unui
comportament izolat la studierea concomitenta a mai multor comportamente, de la
masurarea
frecven.ei oi duratei comportamentelor nonverbale la studierea proceselor psihic
e subiacente
acestor comportamente, de la studierea prin ncercarea de a controla factorii de c
ontext pentru
a nu influen.a comunicarea nonverbala la studierea efectelor produse de ac.iunea
acestor factori,
de la studierea doar a interac.iunii face-to-face la studierea rolului mesajelor
nonverbale n
comunicarea mediata de noile tehnologii, de la studierea fie a culturii, fie a f
actorilor biologici
n determinarea comportamentului nonverbal la studierea influen.ei conjugate a ace
stor determinan.i
(M.L. Knapp oi J.A. Hall, 2002, 22).
Caracteriznd perioada contemporana, Mark L. Knapp (1990, 53-54) distinge cteva ten
din.e
ale studiilor privind comunicarea nonverbala: a) renun.area la studiul separat a
l miocarilor
diferitelor par.i ale corpului (membrele superioare, fa.a, ochii etc.) oi centra
rea pe cercetarea
contribu.iei acestor miocari combinate la transmiterea anumitor mesaje; b) schim
barea strategiei
de cercetare, n sensul creoterii ponderii studiilor bazate pe observa.ia comunica
rii nonverbale
n condi.iile naturale , nu n condi.iile artificiale ale laboratorului experimental; c)
urmarirea
modului n care unele semnale interac.ioneaza cu alte semnale.
Pentru ca
aoa cum s-a vazut
domeniul de cercetare a comunicarii nonverbale este
relativ
nou oi pentru ca a fost abordat din perspectiva mai multor discipline (etologie,
semiotica,
psihologie, sociologie, lingvistica, otiin.ele comunicarii etc.), este firesc sa
fie populat cu observa.ii
disparate, cu cercetari ad hoc, n care variabilele oi modelele sunt mai degraba e
clectice
dect subordonate unor teorii sau paradigme consistente.
n cautarea unei defini.ii psihosociologice
ntrebarea Ce este comunicarea nonverbala? nu este gratuita, chiar daca unora li s-a
r
parea naiva. n fond, toata lumea oi da seama ca nonverbal nseamna fara cuvinte . Dar
modul cum rostim anumite cuvinte face parte din comunicarea nonverbala. Nu orice
mesaj
fara sonor intra n sfera comunicarii nonverbale oi nu orice comunicare vocala este
comunicare
verbala. Unii cercetatori (de exemplu, M.L. Knapp oi J.A. Hall, 2002) apreciaza
ca
American Sign Language nu reprezinta comunicare nonverbala, deoi surdo-mu.ii, cnd
oi

transmit unii altora gndurile oi emo.iile, nu se slujesc de cuvinte. Pe de alta p


arte, ne dam
seama dupa cum rd oamenii daca sunt bucurooi sau nu, daca sunt sinceri. n acest ca
z, comunicarea
este vocala, dar nu oi verbala.
n literatura de specialitate sunt men.ionate nu o singura defini.ie a comunicarii
nonverbale,
ci mai multe
oi toate (sau aproape toate) sunt acceptabile. Depinde din ce persp
ectiva este
abordat procesul de transmitere a semnalelor nonlingvistice. Noi cautam o defini
.ie
satisfacatoare din punctul de vedere al psihosociologiei. Sa alegem dintre cele
care s-au propus
deja sau sa formulam o defini.ie proprie, n acord cu perspectiva pe care am adopt
at-o?
Probabil ca Thomas A. Sebeok (1977) avea dreptate cnd remarca faptul ca termenul
de
comunicare nonverbala este unul dintre conceptele semiotice cele mai prost defini
te (apud
J. Corraze, 1980/2000, 15). Determinativul nonverbal este ntr-adevar neclar: pe de
o parte,
comunicarea nonverbala se refera oi la aspectele sonore ale comunicarii verbale
(de exemplu,

Comunicarea nonverbala: gesturile oi postura


intensitatea vocii, pauzele etc.), pe de alta parte, comunicarea verbala nu are
totdeauna calita.i
lingvistice propriu-zise (de exemplu, folosirea onomatopeelor). Din aceasta cauz
a, expresia
limbajul silen.ios nu este dect o metafora, oi nu un termen echivalent pentru comuni
carea
nonverbala . Sa ncepem deci periplul conceptual. Mai nti, se cuvine sa facem precizar
ea
ca termenul de comunicare nonverbala a fost utilizat pentru prima data ntr-o lucr
are otiin.ifica
n 1956 de catre Jurgen Ruesch oi Weldon Kees (apud E. Barnouw, 1989, 209).
n The Blackwell Encyclopedia of Social Psychology, Miles L. Patterson (1995, 405)
ia
n considerare doua accep.iuni ale termenului de comunicare nonverbala: n general, s
e refera
la transmiterea de informa.ii oi la influen.area prin reac.iile fizice oi compor
tamentale ale
indivizilor . n afara sensului larg al termenului, profesorul de la University of M
issouri,
St. Louis, aduce n discu.ie oi faptul ca unele defini.ii, totuoi, restrng comportame
ntul
comunicativ doar la reac.iile inten.ionale sau orientate spre un scop oi/sau la r
eac.iile care
poseda un n.eles cvasiuniversal (ibidem). Defini.ia propusa de Miles L. Patterson
este, din
punctul nostru de vedere, aproape safisfacatoare. Nu se precizeaza nsa daca trans
miterea de
informa.ii oi influen.area se realizeaza ntr-un cadru social oi cultural concret,
ceea ce i confera
identitate psihosociologiei ca otiin.a a interac.inii umane n societate (vezi S.
Chelcea oi
P. Ilu., 2003).
Jacques Corraze (1980/2000, 15), n lucrarea de succes Les communications nonverba
les,
aflata la a oasea edi.ie, afirma: Prin comunicare nonverbala se n.elege ansamblul
de mijloace
de comunicare existente ntre fiin.ele vii, care nu utilizeaza limbajul uman sau d
erivatele
nesonore ale acestuia (scrisul, limbajul surdo-mu.ilor etc.). Se procedeaza prin
excludere oi
prin includere n acelaoi timp. Nu este re.inuta comunicarea om maoina, dar n sfera c
onceptului
de comunicare nonverbala este cuprinsa oi comunicarea dintre animale . n fond, Jacque
s
Corraze este etolog, interesat de evolu.ia formelor de comunicare pe scara anima
la oi la om.
Termenul de comunicare nonverbala se aplica la gesturi, postura, orientarea corpu
lui, particularita.ile
somatice
naturale sau artificiale , chiar la organizarea obiectelor oi la raportu
rile
de distan.a dintre indivizi, prin care se emite o informa.ie (J. Corraze, 1980/20
00, 16). Din
enumerare lipsesc unele forme de comunicare nonverbala, dupa parerea noastra, de
loc de
neglijat: de exemplu, semnalele transmise prin olfac.ie.

n International Encyclopedia of Communication, Adam Kendon (1989, 209) definea


comunicarea nonverbala prin enumerare: miocarile corpului, gesturile, expresiile
faciale oi
orientarea [corpului], postura oi spa.iul, atingerile oi pronun.ia oi acele aspe
cte ale vorbirii
precum intona.ia, calitatea vocii, ritmul vorbirii oi, de asemenea, tot ce poate
fi considerat
diferit de con.inutul actului vorbirii, de ceea ce se spune . ai de aceasta data e
numerarea este
incompleta. Nu sunt amintite unele forme de comunicare importante, precum consti
tu.ia corporala
(somatotipurile) sau artefactele. Personal, cred ca defini.iile prin enumerare r
amn nesatisfacatoare.
Ar trebui sa cautam defini.ii prin gen proxim oi diferen.a specifica.
Judee K. Burgoon, David B. Buller oi W. Gill Woodall (1996/1998, xviii), cnd defi
nesc
comportamentul nonverbal, au n vedere, n principal, func.iile acestuia: Noi credem
ca procesul
de comunicare nonverbala poate fi n.eles cel mai bine analiznd func.iile, scopuril
e
oi finalita.ile sale . Ca urmare, autorii anterior cita.i oi construiesc tratatul f
ondndu-se pe
asump.ia ca sistemul total al comunicarii nonverbale include un amestec de semne
oi simboluri
cu diferite grade de conotientizare, inten.ionalitate oi structurare (propositio
nality) . Este
evidenta n aceasta defini.ie perspectiva comunica.ionala. De altfel, lucrarea cel
or trei autori,

Comunicarea nonverbala: istoric, structura, forme, func.ii oi disfunc.ii


profesori la University of Arizona oi la University of New Mexico, are ca subtit
lu Dialogul
nevorbit (The Unspoken Dialogue). Chiar daca vom adopta o alta defini.ie a comun
icarii, vom
folosi lucrarea lui Judee K. Burgoon, David B. Buller oi W. Gill Woodall (1996/1
998, 4-8),
considernd-o ca fiind cea mai complexa oi completa lucrare la care am avut acces.
n lucrarea
citata, cei trei autori releva importan.a comunicarii nonverbale, sus.innd argume
ntat ca acest
tip de comunicare:
a) este omniprezent, nso.ind n permanen.a comunicarea verbala;
b) poate forma un sistem lingvistic universal, utilizat oi n.eles dincolo de bari
erele geografice;
c) poate conduce att la n.elegerea, ct oi la nen.elegerea situa.iilor;
d) este filogenetic primordial, n sensul ca n evolu.ia omului precede limbajul ver
bal;
e) de asemenea, este ontogenetic primordial, otiut fiind ca nca de la naotere (oi
chiar nainte
de naotere) candida.ii la umanitate transmit semnale nonverbale mamelor;
f) este primordial n interac.iunile umane: nainte de a spune un cuvnt, comunicam pr
in
diferite canale nonverbale (gesturi, postura, pastrarea distan.ei etc.) cine sun
tem oi n ce rela.ie
ne aflam cu interlocutorii;
g) poate exprima ceea ce prin cuvinte nu se cuvine sau nu se poate exprima (de e
xemplu,
n rela.iile intime);
h) este, pentru majoritatea adul.ilor, mai de ncredere dect comunicarea verbala.
Dupa analiza unora dintre cele mai des citate defini.ii ale comportamentului non
verbal, a
venit timpul sa ne pronun.am. n.elegem prin comunicare nonverbala interac.iunea u
mana
bazata pe transmiterea de semnale prin prezen.a fizica oi/sau prin comportamente
le indivizilor
ntr-o situa.ie socio-culturala determinata. n mod explicit, defini.ia noastra excl
ude unele tipuri
de comunicare (comunicarea om maoina, comunicarea om animale, comunicarea infraumana
)
oi re.ine, ca nota definitorie a perspectivei psihosociologice, interac.iunea. n
acelaoi timp, releva
importan.a contextului socio-cultural n care se desfaooara procesul de comunicare
.
Pentru n.elegerea mai deplina a problemei noastre de studiu, se impune precizarea
conceptelor
de baza cu care vom opera: semn, semnal, simbol, semnifica.ie, cod, mesaj, canal

de comunicare.
Nu vom analiza n profunzime con.inutul acestor concepte. Cei interesa.i pot consu
lta
lucrarea lui John Fiske Introduction to Communication Studies (1990), recent tra
dusa n limba
romna (Introducere n otiin.ele comunicarii, 2003), pe care am folosit-o oi noi.
Pornim de la un exemplu din via.a de zi cu zi. Pe strada, doi tineri discuta. La
un moment
dat, unul dintre ei spune apasat, cu pauza prelungita ntre cuvinte: Nu te-ai .inut
de promisiune!
oi oi atinge de doua-trei ori obrazul cu vrful degetului aratator. Celalalt oi plea
ca
privirea oi tace. S-au n.eles. Reiau discu.ia pe o alta tema. Avem de-a face cu o
comunicare
interpersonala . Ea se deosebeote prin cteva caracteristici att de comunicarea intra
personala,
ct oi de comunicarea n grup, comunicarea organiza.ionala, comunicarea publica oi c
u att
mai mult de comunicarea n masa (Tabelul 1.1).
Urmarind Tabelul 1.1, desprindem cu uourin.a caracteristicile comunicarii interp
ersonale:
se realizeaza ntre un numar mic de persoane, ntr-o interac.iune face-to-face (cnd s
unt doar
doua persoane, avem de-a face
ca n exemplul nostru
cu o comunicare diadica ), este
informala, feedback-ul este imediat, rolurile celor care comunica sunt flexibile
(succesiv,
persoanele au rol de emi.ator oi de receptor). Dar n ce consta comunicarea dintre
cei doi tineri?

Comunicarea nonverbala: gesturile oi postura


Simplu spus, n influen.area comportamentului oi/sau a starii psihice a celuilalt
cu ajutorul
semnelor.
Tabelul 1.1. Caracteristicile interac.iunii oi nivelurile comunicarii (dupa S. T
renholm oi A. Jensen, 2000, 25)
Caracteristicile interac.iunii
Numar de persoane Mic Mare
Distan.a dintre persoane
Natura feedback-ului
Mica
Imediata
Mare
ntrziata
Rolul comunicarii Informal Formal
Adaptarea mesajului Specifica Generala
Scopul Nestructurat Structurat
Nivelul situa.ional al comunicarii Intrapersonal
Interpersonal
Grup mic
Organiza.ional
Public
n masa
Ce sunt nsa semnele? Semnul este ceva fizic, perceptibil de catre sim.urile noastr
e; el
se refera la altceva dect la sine nsuoi oi este dependent de recunoaoterea de catr
e cei care l
utilizeaza a faptului ca este semn (J. Fiske, 19990/2003, 63). Cuvintele sunt sem
ne; oi tonul
vorbirii; oi pauzele prelungite; oi atingerea obrazului cu aratatorul; oi privir
ea plecata. Toate
aceste semne au n.elesuri mpartaoite de cei care comunica. Aoadar, semnul are asoc
iat un
concept referitor la realitatea exterioara. Sunetele ce se aud cnd cineva pronun.
a cuvntul
promisiune (sau literele aoternute pe hrtie) semnifica o obliga.ie morala asumata.
Nerespectarea
acestei obliga.ii este blamabila. A atinge obrazul cu degetul aratator este, de
asemenea,
un semn care are aceeaoi semnifica.ie: blamarea. n omenia romneasca, se oi spune: N
u
vreau sa-mi bata obrazul . Lucrurile par ct se poate de simple. Par, dar nu sunt de
loc aoa.
Le simplificam noi pentru a putea intra n miezul problemei: comunicarea nonverbal
a.
Sa recapitulam. Orice comunicare consta din utilizarea semnelor prin intermediul
conceptelor
produse att de catre semn, ct oi de catre experien.a persoanelor cu obiectul la ca
re se
refera semnul. n concep.ia filosofului american Charles S. Peirce (1839 1914), fond
atorul
pragmatismului oi unul dintre pionierii semioticii, Un semn, sau representanteu,
este ceva
care .ine locul a ceva pentru cineva, n anumite privin.e sau n virtutea anumitor ns

uoiri. El
se adreseaza cuiva, crend n mintea acestuia un semn echivalent, sau poate un semn
mai
dezvoltat. Semnul acesta pe care-l creeaza l numesc interpretantul primului semn.
Semnul
.ine locul a ceva, anume al obiectului sau. El .ine locul acestui obiect nu n toa
te privin.ele,
ci cu referire la un fel de idee, pe care am numit-o uneori fundamentul represen
tamentului
(Ch. S. Peirce, 1897/1990, 269). Aoadar, semnul perceptibil genereaza n mintea ce
lui ce l
utilizeaza un concept mental, interpretantul semnului, n func.ie de experien.a pe
care acesta
o are. Aoa se face ca putem percepe acelaoi semn (un cuvnt sau un comportament) f
ara sa
l asociem cu acelaoi concept. Pentru romni, aratatorul care bate obrazul are ataoa
t conceptul
de blam , nu oi pentru iranieni, de exemplu. Iranienii
mi s-a spus de catre Alibema
n Eghbali
Zarch, doctor n sociologie la Universitatea din Bucureoti , cnd dezaproba ac.iunea
cuiva,
duc aratatorul la musta.a (semnul barba.iei). Dar oi pentru romni interpretantul
poate diferi
de la o persoana la alta, astfel ca blamul nseamna pentru cineva pierderea defini
tiva a stimei
de sine oi pentru altcineva doar otirbirea acesteia.

Comunicarea nonverbala: istoric, structura, forme, func.ii oi disfunc.ii


Apari.ia limbajului verbal
n celebrul Discurs asupra originii oi fundamentelor inegalita.ii dintre oameni (1
754/1958,
97), Jean-Jacques Rousseau (1712 1778) spunea: Primul limbaj al omului, limbajul ce
l mai
universal, cel mai energic oi singurul de care a avut nevoie mai nainte de a fi t
rebuit sa convinga
niote oameni aduna.i la un loc este strigatul natural . ai n continuare: Oamenii au
nmul.it inflexiunile vocii, adaugnd la acestea gesturile, care, prin natura lor, s
unt mai expresive
oi al caror sens depinde mai pu.in de o determinare anterioara. Ei exprima deci
obiectele
vizibile oi mobile prin gesturi, iar cele care impresioneaza auzul le exprima pr
in sunete imitative .
Aoadar, limbajul uman oi are originea n exprimarea sonora a emo.iilor, ca o forma
de
comunicare nonverbala.
Recent, Douglas S. Massey (2002, 1-29) a analizat rolul emo.iilor n via.a sociala
. Din
studiul profesorului de sociologie de la Universitatea din Pennsylvania sunt de
re.inut mai
multe idei directoare. n cele ce urmeaza ncercam o sinteza a lor. Societatea umana
a aparut
n urma cu mai mult de oase milioane de ani oi a evoluat pe baza inteligen.ei soci
ale rezultate
din diferen.ierea oi rafinarea emo.iilor. n primul deceniu al secolului XXI, omen
irea va trece
Rubiconul din punct de vedere demografic: mai mult de jumatate din popula.ia de
pe Terra
va trai n mediul urban, ceea ce echivaleaza cu o schimbare a mediului de via.a al
speciei
Homo sapiens sapiens. Daca n perioada romana mai pu.in de cinci la suta din omeni
re traia
n oraoe, n documentele ONU (1999) se estimeaza ca n 2025 un sfert din popula.ia Glo
bului
va trai n oraoe de peste un milion de locuitori oi ca cele mai mari oraoe vor fi
la orizontul
anului 2015 n ordine numerica: Tokio, Bombay, Lagos, Dacca, Sao Paolo, Karachi, C
iudad
de Mexico, New York, Jakarta oi Calcutta. Aceste schimbari demografice vor modif
ica, fara
ndoiala, stilul de via.a al omenilor oi, implicit, comunicarea interpersonala.
n evolu.ia umanita.ii, Douglas S. Massey a identificat oapte ere: 1) societatea p
rehabiliana
(existenta cu 6 2,5 milioane de ani n urma); 2) societatea timpurie-veche (oldawan
society), existenta ntre apari.ia uneltelor de piatra (n urma cu 2,5 milioane de a
ni) oi 1,5
milioane de ani; 3) paleoliticul (nainte cu 1,5 milioane 150 000 de ani); 4) neolit
icul (nainte
cu 150 000 10 000 de ani); 5) societatea agrara, aparuta cu 12 000 10 000 de ani n ur
ma oi
continund sa existe pna catre anul 1800 e.n.; 6) societatea industriala (ntre nceput
ul
secolului al XIX-lea oi jumatatea secolului XX); 7) societatea postindustriala,

cea n care am
intrat dupa 1980, cnd introducerea pe scara larga a computerului a schimbat n ntreg
ime
via.a sociala (Tabelul 1.2).
Sa recapitulam, mpreuna cu Douglas S. Massey: 300 000 de genera.ii au trait n soci
eta.ile
de vnatori-culegatori, 500 de genera.ii n societa.ile agricole, noua genera.ii n so
cieta.ile
industriale oi o genera.ie n era postindustriala. Acest lucru este bine de otiut
cnd analizam
comunicarea nonverbala, ntruct trecutul este prezent oi noi nu suntem numai fiin.e
ra.ionale: Ceea ce ne-a facut oameni este adi.ionarea unei judeca.i (mind) ra.ion
ale la baza
emo.ionala preexistenta (D.S. Massey, 2002, 2). Trecerea de la Homo habilis la Ho
mo erectus
a fost nso.ita nu numai de dublarea capacita.ii craniene, de la cca 500 cc la 1 0
00 1 100 cc,
dar oi de lateralizarea cerebrala, de diferen.ierea func.ionala a celor doua emi
sfere ale creierului,
cu consecin.e n planul comunicarii. Concomitent cu sporirea volumului masei cereb
rale, s-a
produs oi marirea numarului indivizilor care traiau n acelaoi grup, de la aproxim
ativ 90 la

Comunicarea nonverbala: gesturile oi postura


120, ceea ce nseamna, teoretic, 6 000 de rela.ii diadice. Sintetiznd o bogata lite
ratura de
specialitate, Douglas S. Massey conchide ca la Homo erectus inteligen.a era totu
oi de natura
prelingvistica, func.iile cognitive de baza fiind mimetice, constnd din imitarea
prin vocalizare,
expresii faciale, miocari ale ochilor, postura oi gesturi. Probabil ca n aceasta
faza a evolu.iei
umane expresiile faciale aveau rolul central n comunicarea emo.iilor. De aici oi
universalitatea
exprimarii faciale a emo.iilor oi recunoaoterea lor, dincolo de varia.iile cultu
rale.
Tabelul 1.2. Evolu.ia societa.ii umane (dupa D.S. Massey, 2002, 5)
Caracteristici
Prehabiliana
Tip de societate
Timpurie-veche Paleolitic Neolitic Agrara Industriala Postindustriala
Apari.ie, n
urma cu ani
6 mil. 2,5 mil. 1,5 mil. 50 000 10 000 200 20
Durata n ani 3,5 mil. 1 mil. 1,5 mil. 40 000 10 000 180 20+
Nr. genera.ii 175 000 50 000 75 000 2000 500 9 1+
Locuitori H. africanus H. habilis H. erectus Homo sapiens
Volum
cranian
450 cc 500 cc 1 100 1 400 cc 1 450 cc
Subzisten.a Culegatori Vnatori-culegatori Agricultura Industrie Informa.ie
Unelte Perisabile Piatra
Piatra
olefuita
Cremene,
bronz
Bronz, fier O.eluri aliate Siliciu, plastic
Tip de
cultura
Episodica Mimetica Mitica Teoretica
Tip de
locuire
Mobila De vnatoare
Tabara
de baza
Tabara/sat Orao Megalopolis
Marimea
comunita.ilor
65 75 145 155 1 mil. 20 mil. 30 mil.
Total
popula.ie
50 000 100 000 1 mil. 6 mil. 1 miliard 6 miliarde 9 miliarde
Se accepta cvasiunanim ca omul modern a aparut n urma cu 150 000 de ani oi a migr
at pe
toate continentele: n Europa oi Asia acum 50 000 de ani, n Australia acum 40 000 d
e ani, n
Africa acum 20 000 de ani, n Americi, n urma cu 10 000 de ani. Acum aproximativ 50
000

de ani s-a produs ceea ce specialiotii au numit revolu.ia cognitiva (I. Tattersall
, 1995) sau
revolu.ia simbolica (Ph.G. Chase, 1999). Utilizarea de catre sumerieni, n urma cu 1
0 000
de ani, a unor semne grafice pentru a marca schimburile comerciale oi apoi inven
tarea scrisului
(n cultura sumeriana, n urma cu 5 000 de ani s-au utilizat semne grafice pentru si
labe, iar
n cultura feniciana, n urma cu circa 4 000 de ani a aparut primul alfabet fonetic,
dezvoltat
apoi de greci oi de romani) au pus bazele culturii teoretice
definita de Merilin D
onald
(1991) ca un sistem de gndire logic, fondat pe experien.a oi ra.ionalitate, n masur
a sa produca
predic.ii acurate despre evenimentele din natura oi din societate (apud D.S. Mass
ey, 2002,
12). Se n.elege ca au acces la cultura teoretica numai cei care practica n mod cur
ent scriscititul.
Comunicarea verbala scrisa att interpersonala, ct oi n masa (presa scrisa, car.ile,
unele filme sau emisiuni TV etc.)
unele statistici,

a fost oi este limitata de analfabetism. Dupa

Comunicarea nonverbala: istoric, structura, forme, func.ii oi disfunc.ii


la nceputul erei industriale, pe la 1800, circa 85 la suta din popula.ia Terrei e
ra constituita din
analfabe.i. O suta de ani mai trziu, la nceputul secolului XX, aproximativ doua tr
eimi din
totalul popula.iei erau neotiutoare de carte. Se apreciaza ca la nceputul secolul
ui XXI propor.ia
analfabe.ilor a scazut la o patrime din totalul popula.iei lumii. Comunicarea no
nverbala nu are
astfel de limitari.
O alta teza a lui Douglas S. Massey merita toata aten.ia n explicarea teoretica a
comunicarii
nonverbale. Este vorba despre limitele ra.ionalita.ii. Sociologul american afirm
a ca deciziile
umane, comportamentele oi structurile sociale nu pot fi modelate doar ca func.ii
ale ra.ionalita.ii
[ ]. Emo.ionalitatea ramne o for.a puternica oi independenta n activitatea umana, in
fluen.nd
percep.iile, colornd memoriile, legnd oamenii laolalta prin atrac.ie, reglndu-le co
mportamentul
prin sentimentele de vina, ruoine oi mndrie (D.S. Massey, 2002, 20). n sprijinul ce
lor
afirmate sunt aduse urmatoarele fapte: 1) n evolu.ia omului, emo.ionalitatea prec
ede o perioada
ndelungata ra.ionalitatea; 2) ra.ionalitatea ca abilitate de a evalua costurile o
i beneficiile
poten.iale ale ac.iunilor ipotetice oi de a utiliza aceste evaluari n planificare
a ac.iunilor a
aparut relativ trziu n evolu.ia omului; 3) gndirea simbolica se manifesta deplin do
ar n ultimii
50 000 de ani; 4) posibilitatea de stocare prin scris a aparut n urma cu 45 000 d
e ani; 5) accesul
majorita.ii omenirii la cultura teoretica s-a facut pe parcursul ultimilor 5000 de
ani, prin
practicarea scris-cititului; 6) n prezent, cogni.ia emo.ionala precede cogni.ia r
a.ionala, cele
doua tipuri de procese func.ionnd n strnsa conexiune.
Am rezumat unele argumente din studiul O scurta istorie a societa.ii umane: orig
inea oi
rolul emo.iei n via.a sociala de Douglas S. Massey (2002) pentru a convinge ca: a
) n procesul
ndelungat al hominizarii comunicarea nonverbala premerge comunicarea verbala; b)
unele
forme de comunicare nonverbala (de exemplu, expresiile faciale ale emo.iilor) su
nt de natura
ereditara; c) att comunicarea verbala, ct oi comunicarea nonverbala au, deopotriva
, componente
emo.ionale oi ra.ionale; d) de-a lungul istoriei oi n prezent, comunicarea nonver
bala
este practicata pe scara mult mai larga dect comunicarea verbala scrisa.
Relativ recent, oamenii de otin.a au demonstrat ca gesturile sunt esen.iale pent
ru limbajul
verbal. Pna de curnd se accepta cvasiunanim ca n evolu.ia omului expresiile verbale
au
nlocuit gesturile oi i se atribuia comunicarii nonverbale, ca prima func.ie, repe

tarea, dublarea
comunicarii verbale. n realitate, gesturile oi cuvintele sunt inseparabile (M. Paco
ri, 2001).
Spre o astfel de concluzie conduc cercetarile lui Robert Krauss oi Ezequiel Mors
ella de la
Universitatea Columbia din New York, care au aratat ca performarea unei vorbiri
fluente,
nuan.ate este legata de gesticula.ie. Noi facem mai pu.ine gesturi cnd vorbim des
pre lucruri
abstracte dect atunci cnd descriem obiecte sau diferite scene concrete. Inhibarea
gesturilor
n timpul vorbirii are consecin.e negative asupra comunicarii verbale, care devine
astfel mai
inexacta oi mai pu.in nuan.ata dupa cum remarca Bernard Rim (citat de M. Pacori,
2001).
Se cunoaote astazi oi mecanismul neurofiziologic al legaturii dintre cuvnt oi ges
t, teoria lui
Guido Gainotti fiind larg acceptata. Potrivit acestei teorii, cnd numim un obiect
sau un
fenomen, noi nregistram informa.ia n zona cerebrala lingvistica, dar oi n zonele mo
torii ale
creierului. n aceste zone sunt stocate ac.iunile pe care le-am facut cnd am nva.at
sa utilizam
obiectele sau am ncercat sa aflam modul lor de func.ionare. Cnd ne reamintim numel
e respectivelor
obiecte, ne reamintim oi ac.iunile cu aceste obiecte. Contrac.iile musculare (ge
sturile)
ne ajuta sa ne reamintim numele obiectelor
sus.ine Guido Gainotti. Fara a intra n
amanunte,

Comunicarea nonverbala: gesturile oi postura


pe baza cercetarilor psihoneurologice de ultima ora, putem afirma ca cele doua f
orme de comunicare
(verbala oi nonverbala) sunt organic asociate, comunicarea nonverbala avnd oi o f
unc.ie
de facilitare a fluen.ei oi nuan.arii limbajului verbal.
Comunicare verbala/comunicare nonverbala
Exista comunicare ori de cte ori o entitate sociala poate afecta o alta oi modifi
ca reac.iile
acesteia prin transmiterea unei informa.ii, oi nu printr-o ac.iune directa. Edwa
rd O. Wilson
(1975/2003, 33) n.elegea prin comunicare orice ac.iune din partea unui organism (s
au celule)
care schimba modelul de probabilitate a comportamentului ntr-un alt organism (sau
celula)
ntr-o maniera adaptativa . Defini.ia propusa de catre fondatorul sociobiologiei mer
ita sa fie
re.inuta, pentru ca include oi exclude n acelaoi timp. Include att actele de comun
icare
inten.ionate, ct oi pe cele neinten.ionate; include schimbul de informa.ii uman o
i infrauman,
dar exclude comunicarea n care nu sunt implicate doua organisme. De acord cu Edwa
rd O.
Wilson, vom spune oi noi ca numai metaforic se poate vorbi despre o comunicare i
ntrapersonala,
diferita de comunicarea cu al.ii prin aceea ca este muta, are loc n mintea noastra
,
este mai deconectata (disconnected), mai repetitiva oi mai pu.in logica dect alte
forme de
comunicare (S. Trenholm oi A. Jensen, 2000, 24). n orice act comunica.ional exista
un emi.ator,
un receptor, un mesaj, un canal de comunicare oi un efect asociat comunicarii. n
timp
ce comunicarea verbala uzeaza de facilita.ile limbajului, ca forma de rela.ionar
e specific
umana, comunicarea nonverbala uzeaza de miocari faciale, posturale, corporale ma
i mult sau
mai pu.in conotiente, comune rela.ionarii n lumea umana oi animala.
Distinc.iile dintre comunicarea vocala oi comunicarea nonvocala , pe de o parte, oi
comunicarea verbala oi comunicarea nonverbala , pe de alta parte (asupra careia au at
ras
aten.ia John Stewart oi Gary D Angelo, 1980, 22), ne pot ajuta sa n.elegem mai bine
natura
comunicarii verbale oi nonverbale. Pe baza acestor distinc.ii, Ronald B. Adler o
i George
Rodman (1994/1996, 149) au imaginat un tabel cu dubla intrare care ne permite sa
identificam
tipurile de comunicare umana (Tabelul 1.3).
Tabelul 1.3. Tipuri de comunicare (dupa R.B. Adler oi G. Rodman, 1994/1997, 149)
Comunicarea vocala Comunicarea nonvocala
Comunicarea verbala Limbajul oral Limbajul scris
Comunicarea nonverbala Tonul vocii, pauzele n rostirea

cuvintelor, caracteristicile vocale


Gesturile, miocarile, prezen.a fizica,
expresiile faciale etc.
Ansamblul elementelor nonverbale
mimica, privire, gesturi, postura etc.
ntre.ine
conversa.ia
oi da semnifica.ie mesajului verbal, l reanima. n rela.ia de comunicare, elementel
e nonverbale
sunt percepute simultan cu cele verbale oi decodificate mpreuna. Comunicarii nonv
erbale
i este specific un paradox: din punctul de vedere al emi.atorului, semnalele emis
e au un
caracter involuntar (daca este vorba de reac.ii naturale, spontane), nsa din punc
tul de vedere
al receptorului informa.ia primita nu este eliberata de inten.ie, emi.atorul pur
tnd responsabilitatea
celor transmise. Comunicarea prin intermediul limbajului este considerata un asp
ect

Comunicarea nonverbala: istoric, structura, forme, func.ii oi disfunc.ii


care diferen.iaza specia umana n raporturile cu alte specii. K.J. Hayes oi C. Hay
es (1953)
au ncercat sa nve.e un cimpanzeu sa vorbeasca, nereuoind dect pronun.ia stlcita a cto
rva
cuvinte monosilabice. Primatele nu au un aparat vocal suficient de dezvoltat, si
milar cu cel uman,
oi de aceea nsuoirea limbajului articulat este foarte dificila. Totuoi, maimu.ele
superioare sunt
capabile sa imite cu uourin.a gesturi ale oamenilor oi s-au nregistrat succese re
marcabile n
deprinderea acestora cu limbajul gestual al surdo-mu.ilor (American Sign Languag
e Ameslan).
Modalita.ile nonverbale de comunicare apropie specia umana de reprezentan.ii alt
or specii
infraumane (K. Lorenz, 1963/1988). Identificam, n cadrul fiecarei specii, declano
atori sociali
de semnalare care se articuleaza oi coordoneaza comportamente: forme, culori, mi
rosuri, miocari,
determinnd un anume raspuns din partea indivizilor din cadrul aceleiaoi specii. D
e asemenea,
uzam de declanoatori sociali cu func.ie expresiva ca oi n lumea animala: femeile
poarta tocuri
pentru a ieoi n eviden.a, iar barba.ii aleg haine care le accentueaza marimea pie
ptului oi a
umerilor. n plus, la toate speciile de animale la care raporturile sociale sunt d
iferen.iate exista
un sistem de semnale rituale care permit fiecaruia sa stabileasca oi sa men.ina
rela.ii ntre
membrii grupului oi sa evite conflictele
gesturi, posturi, mimici care sunt util
izate pentru
a declanoa supunerea sau oponen.a fa.a de congeneri (D. Morris, 1963/1991).
Comunicarea verbala este strns legata de manifestarile existente la nivelul creie
rului. Antropologul
francez Paul Broca (1865) a localizat limbajul la nivelul emisferei cerebrale stn
gi,
aratnd ca afectarea acestei zone determina grave tulburari de vorbire. C. Wernick
e (1874)
localizeaza limbajul la nivelul par.ii posterioare a emisferei stngi, prima circu
mvolu.iune temporala.
n ceea ce priveote emisfera cerebrala dreapta, aceasta poate juca un rol n compreh
ensiunea
verbala daca raspunsurile sunt date prin mijloace nonverbale. Emisfera cerebrala
dreapta
este, de asemenea, implicata n n.elegerea mesajelor scrise oi n special a celor gra
fice.
Prin comunicarea nonverbala se n.elege, aoa cum am mai spus, transmiterea de info
rma.ii
oi exercitarea influen.ei prin intermediul elementelor comportamentale oi prin p
rezen.a fizica
a individului sau a altor unita.i sociale (grupuri oi comunita.i umane), precum
oi percep.ia oi
utilizarea spa.iului oi a timpului, ca oi a artefactelor. n sens restrns, unii aut
ori n.eleg prin
comportamentul comunicativ doar acel comportament orientat sau inten.ional oi care

are
o semnifica.ie universala.
Din punct de vedere teoretic oi metodologic, analiza comunicarii nonverbale s-a
dezvoltat
pe trei mari dimensiuni: a) analiza indicatorilor (studierea aparen.ei fizice, a
artefactelor); b) factorii
determinan.i ai comunicarii nonverbale (ereditatea, cultura, apartenen.a la gen,
contextul
etc.); c) func.iile comunicarii nonverbale.
n toate aceste direc.ii s-au acumultat observa.ii dintre cele mai interesante. De
exemplu,
Maurice Patterson (1983) considera ca influen.a genetica oi aduce contribu.ia la
patru mari
tendin.e n comunicarea nonverbala: codificarea oi decodificarea reac.iilor expres
ive, aten.ia,
monitorizarea vizuala a semenilor oi diferen.ierea de gen n decodificare. Pe de a
lta parte,
perspectiva culturala scoate n eviden.a faptul ca forma oi semnifica.ia gesturilo
r care nso.esc
sau nu vorbirea sunt diferite de la un cadru cultural la altul. Diferen.a cultur
ala explica oi
preferin.ele diferite ale indivizilor oi grupurilor de a interac.iona cu partene
rii lor. Dupa Judith
A. Hall (1984), persoanele de sex feminin au o capacitate expresiva (de codifica
re) oi una
receptiva (de decodificare) mai mari n compara.ie cu persoanele de sex masculin.
Aceasta
diferen.a de gen este, n opinia autorului, determinata de influen.ele biologice o
i sociale. Stilul
personal de comunicare nonverbala este legat de personalitatea individului. Astf
el, cercetarile

Comunicarea nonverbala: gesturile oi postura


au scos n eviden.a ca persoanele anxioase, introvertite au tendin.a de a folosi l
a nivel scazut
comunicarea nonverbala, fa.a de cei extraverti.i. Nu n ultimul rnd, factorii situa
.ionali oi
aoteptarile conduc individul la o gestionare atenta a comunicarii nonverbale (de
exemplu, n
timpul unui interviu).
Distinc.ia teoretica oi metodologica dintre comunicarea verbala oi cea nonverbal
a nu trebuie
sa-l conduca pe cercetator la ignorarea aspectelor legate de complexitatea proce
sului de comunicare,
la existen.a unei interdependen.e permanente ntre cele doua tipuri de comunicare.
Inseparabilitatea semnalelor verbale oi nonverbale a fost subliniata nca de Ray L
. Birdwhistell
(1952), unul dintre pionierii cercetarii comunicarii nonverbale, care compara nce
rcarea de
a studia comunicarea nonverbala, separat de cea verbala cu aceea de a studia fiz
iologia umana
fara a lua n considerare inima. n acelaoi sens se pronun.a oi Adam Kendon (1983, 1
7, apud
M.L. Knapp oi J.A. Hall, 2002, 11): Este o observa.ie comuna ca atunci cnd o perso
ana
vorbeote intra n ac.iune sistemul muscular [ ]. Gesticula.ia este organizata ca par
te a aceleiaoi
unita.i superioare a ac.iunii prin care este organizata vorbirea. Gesturile oi v
orbirea sunt accesibile
ca doua moduri de reprezentare distincte, dar au aceeaoi coordonare .
Parerea raspndita la nivelul sim.ului comun conform careia cele doua modalita.i d
e
comunicare pot opera separat, prin comunicarea nonverbala transmi.ndu-se mesajele
emo.ionale
oi prin comunicarea verbala, ideile, nu rezista unei examinari riguroase. De ase
menea,
atribuirea unei ponderi exagerate comunicarii nonverbale n transmiterea informa.i
ilor este
nefondata. F.H. Geidt (1955) a demonstrat printr-un experiment limitele comunica
rii nonverbale:
a filmat interviul unui medic cu un pacient. Filmul a fost proiectat unor grupe
experimentale
n trei condi.ii diferite: fara sonor; fara sonor, dar cu textul discu.iei transcr
is; cu sonor.
Impresia asupra pacientului a fost diferita. Acest experiment pune sub semnul ntr
ebarii faimoasa
propor.ie a transmiterii informa.iilor n comunicarea face-to-face: 55 la suta pri
n limbajul
corporal, 38 la suta prin paralimbaj oi abia 7 la suta prin limbajul verbal, sta
bilita de
Albert Mehrabian oi colaboratorii sai n 1967 oi reluata apoi (A. Mehrabian, 1971,
1972). De
altfel, Herb Oestreich (1999), bazndu-se pe cercetarile neurolingvistului C.E. Jo
hnson (1994),
ne ndeamna sa lasam deoparte aceste cifre. Peter J. DePaulo (1992, 64) accentueaz
a ca o
astfel de estimare depinde n cel mai nalt grad de context oi explica ubicuitatea c

itarii respectivei
propor.ii prin pledoaria pro domo sua a practicienilor, a consilierilor de imagi
ne etc.
Personal apreciez ca mitul 55 38 7 ar trebui reexaminat, pentru ca ne conduce, n cele
din urma, la ntrebarea: De ce a mai trebuit sa fie inventat limbajul verbal, din m
oment ce
informa.ia se transmite n propor.ie de 90 la suta prin limbajul nonverbal? Renun.a
rea la
acest mit este justificata oi prin faptul ca n alte cercetari s-a constatat ca po
nderea informa.iilor
transmise prin cuvinte este mult mai mare. Ray L. Birdwhistell (1977) sus.ine ca
n rela.iile
interpersonale prin cuvinte se transmit 35 la suta din informa.ii, corpul oi voc
ea oferind 65
la suta din totalul informa.iilor. A.G. Miller apreciaza ca 82 la suta din infor
ma.ii sunt transmise
cu ajutorul miocarilor corpului oi al vocii, iar restul de 18 la suta, prin limb
ajul verbal.
Ca oi al.i cercetatori, consideram ca limbajul nonverbal oi limbajul verbal oper
eaza mpreuna,
se sprijina reciproc n procesul comunicarii umane. n acest sens, formulam urmatoar
ele
axiome ale comunicarii nonverbale:
1. Comunicarea nonverbala este filogenetic oi ontogenetic primordiala.
2. n rela.iile interpersonale directe este imposibil sa nu comunicam nonverbal.

Comunicarea nonverbala: istoric, structura, forme, func.ii oi disfunc.ii


3. Comunicarea nonverbala reprezinta un element n sistemul comunicarii umane oi t
rebuie
analizata ca atare, nu independent de comunicarea verbala.
4. Comunicarea nonverbala se realizeaza printr-un sistem de semne oi semnale (di
screte
oi analogice), de coduri oi de canale de transmitere a informa.iei oi trebuie an
alizata ca atare,
nu fiecare element separat.
5. n comunicarea nonverbala, semnifica.ia semnelor transmise prin multiple canale
trebuie
stabilita n termenii probabilita.ilor oi n func.ie de contextul socio-cultural con
cret.
Axiomele comunicarii nonverbale trebuie interpretate n ansamblul axiomelor comuni
carii
stabilite de acoala de la Palo Alto, n vederea fondarii unei otiin.e a pragmatici
i comunicarii
umane:
1. Este imposibil sa nu comunicam.
2. Orice comunicare prezinta doua aspecte: con.inut oi rela.ie, cel de-al doilea
aspect nglobndul pe primul, prin aceasta realizndu-se o metacomunicare.
3. Natura rela.iilor depinde de punctua.ia secven.elor de comunicare dintre part
eneri.
4. Oamenii utilizeaza doua moduri de comunicare: digital oi analogic.
5. Schimbul de comunicare este simetric sau complementar, dupa cum se bazeaza pe
egalitate
sau pe diferen.a (P. Watzlawick, J.H. Beavin oi D.D. Jackson, 1957/1972, 45-69).
Dat fiind faptul ca preocuparile de cercetare otiin.ifica a comunicarii nonverba
le sunt relativ
recente oi contribu.iile la explicarea acestui tip de comunicare provin din arii
de cunoaotere
multiple (psihologie, antropologie, lingvistica, sociologie, etologie, istorie o
.a.), pna n prezent
nu s-au cristalizat nca teorii propriu-zise n legatura cu comunicarea nonverbala,
teorii care
sa fie unanim (sau cvasiunanim) acceptate. Exista n aceasta direc.ie ncercari nota
bile, precum
oi numeroase tentative de inventariere oi sistematizare a variabilelor independe
nte, pe baza
carora s-au construit ipoteze consistente, ca substitut al teoriei.
Dair L. Gillespie oi Ann Leffler (1983, 121) considera ca n explicarea comportame
ntului
nonverbal (oi a comunicarii nonverbale) se poate apela la cele patru paradigme c
lasice ale
comportamentului uman, n general: a) paradigma etologica/sociobiologica, centrata
pe ideea
determinarii genetice a comportamentelor; b) paradigma encultura.ie/socializare,
structurata
pe asump.ia caracterului oarecum arbitrar al determinarii comportamentului, dar
stabil la
nivelul indivizilor datorita inculcarii normelor oi valorilor sociale prin socia
lizare; c) paradigma
starii interne, care sus.ine ca, indiferent daca sunt nnascute sau dobndite, compo
rtamentele

nonverbale fluctueaza n func.ie de caracteristicile indivizilor, de starea lor ps


ihica interna;
d) paradigma resurselor situa.ionale, focalizata pe teza caracterului dobndit al
comportamentelor
nonverbale, care sunt influen.ate de cultura oi de starea psihologica interna a
indivizilor,
dar care sunt dependente de constrngerile situa.ionale. Vom discuta despre utilit
atea
acestor patru paradigme cnd vom vorbi despre proxemica. Precizam nsa de acum ca Da
ir
L. Gillespie oi Ann Leffler apreciaza ca paradigma resurselor situa.ionale ofera
cea mai importanta
contribu.ie la teoretizarea comportamentului nonverbal oi, ipso facto, la teoria
comunicarii
nonverbale. Amintim totodata ca problema diferen.elor generate de cultura n reali
zarea
comunicarii nonverbale nu este de data recenta. nca A.C. Haddon et al. (1901) s-a
u ntrebat
n ce masura diferitele culturi ale lumii genereaza abilita.i de comunicare nonver
bala specifice.
Aceeaoi problema a fost abordata apoi de numerooi cercetatori (vezi G.M. Guthre
et al., 1971).
n 1965, Michael Argyle oi Janet Dean au formulat teoria echilibrului n comunicarea
nonverbala, pornind de la asump.ia ca nivelul de apropiere (level of intimacy) s
e stabileote

Comunicarea nonverbala: gesturile oi postura


de catre ambii interlocutori: daca o persoana ridica nivelul de apropiere, manif
estat prin micoorarea
distan.ei, prin sporirea frecven.ei contactului vizual, prin zmbet oi prin alte s
emnale
verbale oi nonverbale, cealalta persoana tinde cu aceeaoi for.a sa restabileasca
echilibrul, marind
distan.a, evitnd privirea celuilalt o.a.m.d. Teoria echilibrului nu explica dect u
nele tipuri
de interac.iuni, nu este n ntregime acurata.
M.L. Patterson (1976) a propus

modelul stimularii

(arousal model): daca o persoana

oi schimba nivelul de implicare, cealalta persoana este stimulata fie n sens pozit
iv, fie n
sens negativ. n primul caz, schimbarea este reciproca, n cel de-al doilea, schimba
rea este
compensatorie. Daca cea de-a doua persoana nu arata nici o schimbare a nivelului
de implicare,
nseamna ca schimbarea realizata de prima persoana a fost nesemnificativa.
Teoreticienii comunicarii nonverbale oi-au pus problema existen.ei unor semnale
universale,
la care to.i cei peste oase miliarde de oameni de pe Terra sa raspunda la fel. C
harles
Darwin (1872) credea ca expresiile faciale ale emo.iilor sunt similare, dincolo
de diversitatea
culturala. Unii cercetatori moderni, precum Robert Ardey (1966), sus.in ca anumi
te semnale

cum ar fi scarpinatul n cap


se ntlnesc la toate popoarele, la to.i oamenii; sunt, de
i,
universale, avnd aceeaoi semnifica.ie (nehotarre, ncurcatura) la toate popoarele. C
ercetarile
desfaourate de Paul Ekman, E.R. Sorenson oi Wallace V. Friesen (1969) n Borneo, B
razilia,
Japonia, Noua Guinee, SUA au condus la concluzia ca popula.ia din aceste .ari re
cunoaote
emo.iile exprimate n fotografiile standard.
Totuoi, al.i cercetatori resping ideea universalita.ii unor semnale. W. La Barre
(1947/1972)
aduce n discu.ie un numar nsemnat de semnale nonverbale pentru a demonstra ca gest
urile
oi emo.iile au o baza culturala. Ray L. Birdwhistell (1968) considera ca nu exist
a nici un
singur semnal al limbajului corpului care sa poata fi considerat drept un simbol
universal
valabil (apud V.F. Birkenbihl, 1979/1999, 203). Paul Watzlawick (1978), subliniin
d diferen.ele
culturale n interpretarea unor gesturi, da urmatorul exemplu: a-.i cura.a sau chi
ar a-.i taia
unghiile n prezen.a altor persoane dect cele din familie este un comportament acce
ptabil
n SUA. La noi, o persoana care oi face toaleta unghiilor n public este considerata
cel pu.in
lipsita de educa.ie . n unele culturi (n Italia, de exemplu) se ncurajaza utilizarea g
esturilor
pentru sus.inerea comunicarii verbale. n alte culturi (precum n Japonia sau Thaila
nda) se

recomanda controlul asupra gesticula.iei (D. Matsumoto, 1996, 300).


Probabil ca cel mai judicios este sa spunem ca unele semnale nonverbale sunt uni
versale
(ereditare), iar altele sunt nva.ate (datorate culturii). Albert E. Scheflen (196
4/1972, 226)
sus.ine ca n ceea ce priveote comportamentul social al oamenilor, el nu este nici
universal,
nici individual oi unic pentru fiecare persoana. Sus.inerea scheleto-musculara a
comportamentelor
umane este determinata biologic oi transmisa prin mecanisme genetice [ ]. Abilitat
ea
de a vorbi este universala, dar limbajul este determinat cultural. Deci, pentru
a n.elege semnifica.ia
gesturilor, posturilor, inflexiunilor vocii oi expresiilor afective, este necesa
r sa privim
critic transcultural, dincolo de clase oi institu.ii . n acest sens se pronun.a oi
Robert Muchembled
(1994/2000, 124-125) cnd afirma ca toate gesturile pot parea naturale, dar ele sun
t,
n egala masura, culturale [ ]. Gesturile sunt, de fapt, intermedieri care permit tr
ecerea de la
natura la cultura, adica de la corp (sex, senza.ie) la comportament, acesta din
urma fiind transmi.atorul
mentalita.ilor colective .

Comunicarea nonverbala: istoric, structura, forme, func.ii oi disfunc.ii


Structura comunicarii nonverbale
Analiza structurii comunicarii nonverbale impune luarea n considerare a codurilor
, modelelor
oi scopurilor specifice implicate (J.K. Burgoon, D.B. Buller oi W.G. Woodall, 19
96/1998,
18). n comunicarea nonverbala se folosesc seturi de semne, coduri, care prin comb
inare dau
o anumita structura. De exemplu, semnalele vizuale pot fi asociate semnalelor ol
factive. De
fapt, aceste semne sunt stimuli senzoriali care impresioneaza sim.urile omului (
vaz, auz, pipait,
miros). Pe baza semnelor oi canalelor de transmitere a lor s-au propus multiple
clasificari ale
comportamentelor nonverbale oi ale comunicarii nonverbale.
Dintre cele mai vechi clasificari, n literatura de specialitate se aminteote grup
area comunicarii
nonverbale n trei categorii, propusa de J. Ruesch oi W. Kees (1956): a) limbajul
semnelor
(sign language), incluznd gesturile; b) limbajul ac.iunilor (action language), in
cluznd miocarile
corpului implicate n diferite activita.i (de exemplu, hranirea, alergarea); limba
jul obiectelor
(object language), care ncorporeaza dispunerea inten.ionata sau neinten.ionata a
obiectelor
n spa.iu n vederea utilizarii lor. Judee K. Burgoon, David B. Buller oi W. Gill Wo
odall (1996/
1998, 18), de la care am preluat informa.iile despre aceasta clasificare, sunt d
e parere ca ncercarea
lui J. Ruesch oi W. Kees nu a avut succes pentru ca era nediscriminatorie, grupnd
n
aceeaoi categorie tipuri de comunicare disimilare, oi pentru ca lasa deoparte mo
dalita.i de comunicare
importante (de exemplu, paralimbajul, cronemica).
n studiul The repertoire of nonverbal behavior: Categories, origins, usage, and co
ding ,
devenit clasic, Paul Ekman oi Wallace V. Friesen propun (1969) un sistem de cate
gorii pentru
clasificarea comportamentelor nonverbale, pe care l reproducem n Tabelul 1.4.
Aoa cum remarcau Daniel Druckman, Richard M. Rozelle oi James E. Baxter (1982, 2
6),
clasificarea comportamentelor nonverbale propusa de Paul Ekman oi Wallace V. Fri
esen ia
ca unitate de nregistrare miocarile corporale observabile de catre o alta persoan
a fara utilizarea
unor echipamente speciale; denumirea claselor de comportamente este mai mult den
otativa
dect conotativa; sistemul nsuoi reflecta interesul autorilor pentru determinarea e
mo.iilor pe
baza decodificarii comportamentelor nonverbale. Vom relua discu.ia despre sistemu
l EckmanFriesen n capitolul despre gesturi, postura oi mers.
Clasificarea comunicarii nonverbale datorata lui A.T. Dittman (1972) are n vedere

sursa,
receptorul, codificarea oi decodificarea, precum oi canalele de comunicare (Tabe
lul 1.5).
Albert Mehrabian (1972) ia n considerare trei dimensiuni pentru clasificarea comu
nicarii
nonverbale: evaluarea, statusul oi sensibilitatea (responsivenes).
O alta clasificare o datoram lui R.P. Harrison (1974), care mparte comunicarea no
nverbala
n patru categorii: a) coduri de executare (performance codes), asociate miocarilo
r corpului,
expresiilor faciale, privirii, atingerii oi activita.ilor vocale; b) coduri spa.
io-temporale (spatiotemporal
codes), referitoare la mesajele rezultate din combinarea utilizarii spa.iului oi
timpului;
c) coduri artefact (artefact codes), utilizate n mesajele primite de la obiecte;
d) coduri mediatoare
(mediatory codes), referitoare la efectele speciale rezultate din interpunerea nt
re emi.ator
oi receptor (de exemplu, unghiul camerei de luat vederi n transmisiile TV).
Dale G. Lethers (1986) a identificat urmatoarele canale de comunicare nonverbala
: expresiile
faciale, miocarile ochilor, postura, proxemica, aspectul fizic, factorii suprase
gmentali,
precum intona.ia, timbrul oi volumul vocii, oi atingerile cutanate (dupa Ch. U.
Larson, 2001/
2003, 271).

Comunicarea nonverbala: gesturile oi postura


Tabelul 1.4. Clasificarea comportamentelor nonverbale propusa de P. Ekman oi W.V
. Friesen
(dupa D. Druckman, R.M. Rozzelle oi J.E. Baxter, 1982, 27)
Tipuri de comportamente nonverbale Caracteristici ale comportamentelor nonverbal
e
1. Embleme: miocari care substituie cuvintele.
2. Ilustratori: miocari care acompaniaza vorbirea
oi o accentueaza, o modifica, o puncteaza etc.
3. Reglatori: miocari ce men.in sau semnaleaza
o schimbare a rolurilor de ascultator/vorbitor.
4. Expresii faciale (Affect displays).
5. Adaptori: automanipulari sau manipulari ale
obiectelor legate de nevoile individuale
sau de starea emo.ionala a persoanelor.
1. Utilizarea
Condi.ii externe
Rela.ia cu comportamentul verbal
Conotient/Inten.ionalitate
Feedback extern
Tipul de informa.ie transmisa
codificata idiosincretic;
sens;
informativa;
comunicativa;
interactiva
2. Originea
Raspuns nnascut
nva.at n mod special
nva.at social oi cultural
3. Codificarea
Acte codificate extrinsec
Acte codificate arbitrar
Acte codificate iconic
Acte codificate intrinsec
Clasificarea comunicarii nonverbale poate fi facuta, n principal, dupa modalita.i
le senzoriale
implicate n receptarea semnalelor. Mark L. Knapp considera ca domeniul comunicari
i
nonverbale include urmatoarele fapte: 1) cum privim (caracteristicile fizice oi mb
racamintea);
2) cum auzim (tonul vocii); 3) cum mirosim; 4) cum ne miocam
individual sau n con
junc.ie
cu al.ii (gesturile, postura, privirea, expresiile faciale, atingerile corporale
oi proximitatea);
5) cum afecteaza mediul nconjurator interac.iunile umane oi cum afecteaza acestea
, la rndul
lor, mediul nconjurator (dispunerea spa.iala a mobilei, temperatura, prezen.a alt
or oameni,
zgomotele o.a.m.d.) (M.L. Knapp, 1990, 51).
n edi.ia a cincea a lucrarii Nonverbal Communication in Human Interaction, Mark L
.
Knapp oi Judith A. Hall (1978/2002, 7) sunt de parere ca teoria oi cercetarea aso

ciate cu
comunicarea nonverbala se focalizeaza asupra a trei unita.i primare: a) structur
a environmentala
oi condi.iile n care are loc comunicarea; b) caracteristicile fizice ale celor ca
re comunica;
c) diferitele comportamente manifestate de catre cei care comunica . Astfel, sub r
aportul

Comunicarea nonverbala: istoric, structura, forme, func.ii oi disfunc.ii


Tabelul 1.5. Aspecte ale mesajelor luate n considerare n clasificarea propusa de A
.T. Dittman
(dupa D. Druckman, R.M. Rozzelle oi J.E. Baxter, 1982, 24)
Toate mesajele pot varia n func.ie de:
A.
Emi.ator sau codificator:
Mesajele pot varia n ceea ce priveote controlul inten.ionat, ct de mult controleaz
a emi.atorul transmiterea
mesajului.
B.
Receptor sau decodificator:
Conotientizarea mesajului: mesajul poate fi subliminal (deci neconotientizat) sa
u poate fi perceput n mod
conotient.
C.
Canalul de comunicare:
Continuumul specificita.ii comunicative
Comunicativ ....................................................................
................................... Expresiv
Limbaj Expresii faciale Vocalizare Miocari corporale
D.
Valoarea informativa a mesajului:
Limbaj Expresii faciale Vocalizare Miocari corporale
Discret ........................................................................
....................................... Continuu
Necesitatea celei mai mari Necesitatea unei capacita.i de
capacita.i de transmisie a transmisie a canalului mai
canalului (valoarea redusa (valoarea informativa a
informativa cea mai mare a mesajului mai redusa oi aten.ia
mesajului oi aten.ia cea mai decodificatorului mai slaba)
nalta a decodificatorului)
structurii environmentale oi al condi.iilor de comunicare, studiul comunicarii n
onverbale are
n vedere caracteristicile mediului fizic ce pot influen.a comunicarea interpersonal
a (stilul
arhitectural, iluminatul, decora.iunile interioare, temperatura, fondul sonor oi
muzical), precum
oi spa.iul fizic (utilizarea oi perceperea spa.iului, ceea ce poarta oi numele de p
roxemica ,
ecologia grupurilor mici sau teritorialitatea ). Sub raportul caracteristicilor fizic
e ale persoanelor
care comunica, se studiaza: gesturile, postura, comportamentul de atingere, expr
esiile
faciale, miocarile ochilor, comportamentul vocal.
Cei mai mul.i cercetatori (J.K. Burgoon oi T.J. Saine, 1978; R.G. Harper, A.N. W
iens oi
J.D. Matarazzo, 1978; M.L. Knapp, 1978; L.A. Malandro oi L. Barker, 1983; J.K. B
urgoon,
D.B. Buller oi W.G. Woodall, 1996) accepta o clasificare rezultata din combinare
a codurilor
oi mediilor de transmitere a mesajelor. Kinezica (aoa-numitul limbaj corporal) inc
lude

miocarile corpului, expresiile faciale oi privirea. Studiul privirii poarta oi n


umele de oculezica
(oculesics). Activita.ile vocale alcatuiesc paralimbajul sau vocalica (vocalics). St
udiul
percep.iei oi al modului de utilizare a spa.iului poarta numele de proxemica (prox
emics),
iar studiul percep.iei oi al modului de utilizare a timpului este denumit cronemi
ca (cronemics).
Aspectul fizic (physical apparence), artefactele (artefacts) oi semnalele olfactive
(olfactica) sunt considerate, de asemenea, categorii separate ale comunicarii no
nverbale oi
sunt studiate ca atare, chiar daca se recunoaote ca oamenii transmit semnale sim
ultan prin
mai multe canale, fapt pentru care este necesara abordarea integrata a comunicar
ii nonverbale
aoa cum cereau, ntre al.ii, A.M. Katz oi V.T. Katz (1983).

Comunicarea nonverbala: gesturile oi postura


Func.iile oi disfunc.iile comunicarii nonverbale
A analiza func.iile comunicarii nonverbale nseamna a raspunde la ntrebarea: De ce
apelam la acest tip de limbaj? Altfel spus, trebuie sa vedem care sunt inten.iile
, motivele oi
scopurile acestei forme de comunicare. Sa amintim
respectnd crolologia
cteva dintr
e
func.iile luate n considerare de autorii de referin.a.
Paul Ekman (1965) a identificat cinci func.ii ale comunicarii nonverbale: a) rep
etarea
(dublarea comunicarii verbale spunem da oi dam din cap de sus n jos oi de jos n sus,
spunem cuiva ca adresa cautata este pe o strada la dreapta oi n acelaoi timp arat
am cu mna
ncotro sa se ndrepte); b) substituirea (nlocuirea mesajelor verbale o fa.a posomorta
ne
spune ca persoana n cauza nu se simte bine etc.); c) completarea (colaborarea la
transmiterea
mesajelor verbale, ceea ce duce la o mai buna decodificare a lor); d) accentuare
a/moderarea
(punerea n eviden.a a mesajelor verbale, amplificarea sau, dimpotriva, diminuarea
celor spuse:
cnd scandam sloganuri, ridicam bra.ul oi aratam pumnul; cnd admonestam un prieten,
expresia faciala poate arata ca nu ne-am suparat foarte rau); e) contrazicerea (
transmiterea
de semnale n opozi.ie cu mesajele verbale spunem ca ne bucuram ca ne-am ntlnit cu o
persoana cunoscuta, dar privim n alta parte cnd i ntindem mna, ne vaitam ca nu avem
din ce trai, dar ne afioam cu bijuterii sau haine scumpe).
Michael Argyle (1975/1988) ia n considerare patru func.ii: a) exprimarea emo.iilo
r; b) transmiterea
atitudinilor interpersonale (dominan.a/supunere, placere/neplacere etc.); c) pre
zentarea
personalita.ii; d) acompanierea vorbirii, ca feedback, pentru a atrage aten.ia o
.a.m.d.
Dupa Maurice Patterson (1991), comunicarea nonverbala ndeplineote urmatoarele fun
c.ii:
a) transmite informa.ii; b) gestioneaza interac.iunile; c) reflecta gradul de ap
ropiere; d) exercita
influen.a; e) controleaza sentimentele; f) faciliteaza satisfacerea unor obiecti
ve sau interese.
Judee K. Burgoon, David B. Buller oi W. Gill Woodall (1989/1996, 19-21), cnd anal
izeaza
comunicarea nonverbala, au n vedere urmatoarele func.ii, dincolo de rolul ei n pro
ducerea
oi procesarea comunicarii verbale: a) structurarea interac.iunii (naintea nceperii
comunicarii
propriu-zise, serveote drept ghid implicit pentru desfaourarea acesteia, indicnd
cum se va
desfaoura comunicarea, ce roluri vor juca persoanele implicate n actul comunicari
i etc.); b)
identificarea sau proiectarea identita.ii sinelui (self-identity), func.ie ce se

refera la modul de
codificare (encoding side) oi de decodificare (decoding side) a mesajelor; c) fo
rmarea impresiei
(modul n care sunt percepute persoanele dupa comportamentul lor nonverbal, formar
ea primei
impresii); d) exprimarea oi managementul emo.iilor; e) managementul rela.iei de
comunicare;
f) managementul conversa.iei (managing conversations); g) managementul impresiei
(self-presentation);
h) influen.a sociala (rolul comunicarii nonverbale n procesele de persuasiune);
i) noelarea oi suspiciunea de noelare.
n literatura romna, Gheorghe-Ilie Frte (2004, 118-119), trecnd n revista caracteristi
cile
comunicarii nonverbale, accepta ca actele nonverbale de limbaj au oase func.ii:
repetarea,
substituirea, completarea, inducerea n eroare (ascunderea versus dezvaluirea), re
glarea, sublinierea.
Gesturile de ilustrare (ilustratorii) dubleaza prin repetare mesajul verbal, spo
rind oansele
de n.elegere corecta a lui. Substituirea presupune nlocuirea unui cuvnt sau a unei
expresii
verbale cu un gest sau cu o combina.ie de gesturi. Gheorghe-Ilie Frte ne aduce am
inte ca n
perioada comunista, cnd voiam sa-i avertizam pe interlocutori ca cineva este ofi.
er de securitate
(oi deci sa nu mai critice sau sa nu mai spuna bancuri politice despre iubitul co
nducator ),

Comunicarea nonverbala: istoric, structura, forme, func.ii oi disfunc.ii


atingeam de mai multe ori cu aratatorul lipit de degetul mijlociu umarul, semnaln
d ca respectiva
persoana are epole.i, ca este gradat. Func.ia de completare este evidenta cnd cin
eva are
dificulta.i n utilizarea codului verbal (de exemplu, cnd discutam cu un strain far
a sa cunoaotem
foarte bine limba n care acesta vorbeote). Ascunderea (ncercarea de a induce n eroa
re)
sau, dimpotriva, dezvaluirea (asocierea spontana a unor acte de limbaj nonverbal
) reprezinta
de asemenea func.ii ale comunicarii nonverbale, ca oi reglarea (de exemplu, marc
area prin
dregerea vocii a nceputului comunicarii verbale sau semnalarea prin coborrea vocii c
a
suntem pe cale de a ncheia discursul) oi sublinierea (de exemplu, pronun.area ntro alta tonalitate
a cuvintelor-cheie pentru a focaliza aten.ia ascultatorilor). n paranteza fie spu
s, prezentatorii
TV folosesc cam anapoda sublinierea: ridica sau coboara vocea oarecum la ntmplare,
de regula la sfroitul enun.urilor. n astfel de situa.ii este ngreunata alocarea de
semnifica.ii
mesajelor. Aproximativ aceleaoi func.ii sunt amintite oi de Doina-atefana Saucan
(2002, 73):
repetarea, substituirea, complementaritatea, accentuarea, reglarea, contrazicere
a.
Pentru noi, dificultatea precizarii func.iilor comunicarii nonverbale provine di
n traducerea
n limba romna a func.iilor identificate de Paul Ekman oi Wallace V. Friesen (1969)
: redundancy
(dublarea mesajelor verbale), substitution (nlocuirea mesajelor verbale), complem
entation
(amplificarea
elaborating
mesajelor verbale), emphasis (punerea n eviden.a a
mesajelor verbale) oi contradiction (transmiterea unor semnale opuse celor trans
mise verbal)
(apud J.K. Burgoon, D.B. Buller oi W.G. Woodall, 1989/1996, 19), la care se adau
ga func.ia
de reglare. Daca n prezentarea func.iilor comunicarii nonverbale am apela la verb
e, nu la
substantive aoa cum a procedat Joseph A. DeVito (1983/1988, 135-136) , lucrurile
s-ar
simplifica. Vom spune, aoadar, ca limbajul corpului (body language) este utilizat
pentru:
1) a accentua (to accent) o anumita parte a mesajului verbal; 2) a ntari (to comp
lement) tonul
general sau atitudinea transmisa prin mesajul verbal; 3) a contrazice (to contra
dict) n mod
deliberat mesajul verbal; 4) a regla (to regulate) transmiterea mesajelor verbal
e; 5) a repeta
(to repeat) ce s-a spus verbal; 6) a nlocui (to substitute) unele cuvinte sau mes
aje verbale.
ai n legatura cu func.iile comunicarii nonverbale ne pronun.am pentru standardiza
rea
terminologiei, pentru respectarea stricta a paternita.ii (unii autori romni uita
aminteasca

sa

de la cine oi-au mprumutat ideile) oi cronologiei teoriilor, modelelor explicative,


clasificarilor
etc. De asemenea, atragem aten.ia asupra faptului ca domeniul de studiu al comun
icarii
nonverbale este relativ necristalizat, ca n acest cmp de cercetare apar continuu o
i rapid
cunootin.e noi. Daca ne referim la func.iile comunicarii nonverbale, ar trebui s
a avem n vedere
oi o a oaptea func.ie, cea de facilitare a fluen.ei oi nuan.arii limbajului verb
al aoa cum au
aratat cercetarile recente de psihoneurologie.
Dar n literatura de specialitate se discuta oi despre disfunc.iile comunicarii no
nverbale:
a) parazitarea mesajului; b) ntreruperea comunicarii (apud I. Chiru, 2003, 33). S
e poate spune
ca gesturile de ilustrare sporesc uneori redundan.a, parazitnd mesajul. De asemen
ea, ooo -urile,
aha -urile, h -urile segmenteaza mesajul, mpiedicnd de multe ori comunicarea.
Judee K. Burgoon, David B. Buller oi W. Gill Woodall (1996/1998, 20) atrag aten.
ia asupra
faptului ca nu trebuie sa acordam comunicarii nonverbale o pozi.ie secundara, de
auxiliar al
comunicarii verbale, iar func.iile trebuie analizate n parteneriat cu comunicarea
verbala, chiar
daca, uneori, comunicarea nonverbala se realizeaza independent de cea verbala. A
stfel, comunicarea
nonverbala participa la producerea oi procesarea mesajelor, ajuta la definirea s
itua.iei

Comunicarea nonverbala: gesturile oi postura


chiar nainte de a ncepe comunicarea verbala, structureaza interac.iunea, serveote
la proiectarea
self-ului, la formarea impresiei, la exprimarea oi la controlul emo.iilor, precu
m oi la managementul
rela.iilor interpersonale oi al impresiei.
Cuvinte-cheie
Axiomele comunicarii nonverbale Func.iile comunicarii nonverbale
Cod Mesaj
Codificare Metasemnal
Comunicare Semn
Comunicare nonverbala Semnal
Comunicare verbala Semnal supranormal
Context sociocultural Semnifica.ie
Decodificare
Probleme recapitulative
Cnd a fost utilizat pentru prima oara termenul de comunicare nonverbala n titlul u
nei lucrari otiin.ifice?
Care sunt notele definitorii comune ale comunicarii nonverbale?
De ce comunicarea nonverbala este considerata primordiala?
Cnd a aparut limbajul verbal?
Ce consecin.e au cele cinci axiome ale comunicarii nonverbale pentru cercetarea
concreta?

Septimiu Chelcea
Capitolul 2
Semne, semnale, coduri oi canale
n comunicarea nonverbala
Vom discuta n acest capitol despre componentele comunicarii nonverbale clasificat
e dupa
canalul senzorial implicat (vaz, auz, tact, olfac.ie) oi n func.ie de importan.a
semnalelor nonverbale
transmise prin intermediu acestor canale. ncepem prezentarea cu semnalele recep.i
onate
n principal de catre analizatorul vizual (kinezica, proxemica, expresii faciale,
oculezica, artefacte),
continuam cu semnalele transmise prin canalele auditiv (vocalica) oi olfactiv oi
ncheiem
cu cronemica, adica percep.ia timpului, care nu beneficiaza de un organ receptor
specializat,
ci presupune un proces psihic complex, senzorial oi de gndire n acelaoi timp.
Kinezica sau studiul miocarilor corpului
Termenul
ste

kinesics , derivat de la cuvntul din limba greaca ce desemneaza miocarea, e

o inven.ie lingvistica datorata antropologului american Ray L. Birdwhistell (191


8 1994), care
l-a utilizat pentru prima data n Introduction to Kinesics (1952) oi apoi n Kinesic
s and Context
(1970), cu n.elesul de studiul miocarilor corpului n rela.ie cu aspectele nonverbal
e ale
comunicarii interpersonale (apud S. Jolly, 2000, 133). Termenul ca atare s-a nceta
.enit n
vocabularul otiin.ei comunicarii. n International Encyclopedia of Communications
(1989,
vol. 2, 380), Adam Kendon defineote termenul kinesics ca studiul func.iei de comuni
care
a miocarilor corpului n interac.iunile face-to-face . n limba romna, termenul se ntlneo
te
n lucrarile de specialitate sau n literatura de informare otiin.ifica sub diferite
translitera.ii:
kinesica, kinezica, kinetica, chinetica. Pe parcursul lucrarii de fa.a, cnd ma vo
i referi la otiin.a
construita de catre Ray L. Birdwhistell, voi folosi cuvntul kinezica , iar cnd voi an
aliza
semnalele trasmise cu ajutorul corpului (gesturi, postura), voi folosi termenul
de miocari ale
corpului . Termenii limbajul trupului sau limbajul corpului sunt improprii abordarii o
tiin.ifice
a comunicarii nonverbale, ca oi termenii limbajul spa.iului , limbajul vorbirii sau li
mbajul
hainelor .
Teoria lui Ray L. Birdwhistell se fondeaza pe asump.ia potrivit careia comunicar
ea prin
miocarile corpului este sistemica oi nva.ata social. Fondatorul kinezicii n.elege
prin comunicare
procesele dinamice structurate referitoare la interconexiunea sistemelor vii, [ ] u
n sistem

multicanal emergent din (oi reglator al) activita.ile multisenzoriale influen.ab


ile ale sistemelor
vii (R.L. Birdwhistell, 1967, 80, apud S. Jolly, 2000, 133). ntruct miocarile corpu
lui pot
fi studiate la diferite niveluri (fiziologic, psihologic, culturologic), Ray L.
Birdwhistell mparte
kinezica n: pre-kinezica (studiul bazelor fiziologice ale miocarilor corpului), m
icro-kinezica

Comunicarea nonverbala: gesturile oi postura


(studiul sistematic al kinemelor reunite n clase morfologice) oi kinezica sociala
(studiul
constructelor morfologice n rela.ie cu interac.iunile sociale). Inspirndu-se din l
ingvistica,
Ray L. Birdwhistell a ncercat sa identifice cele mai mici unita.i de semnifica.ie
ale miocarilor
corpului, pe care le-a numit kineme (kineme), prin analogie cu fonemele oi morfeme
le
(Tabelul 2.1).
Tabelul 2.1. Echivalen.a lingvistica a unita.ilor kinezice
Unita.ile kinezice Echivalen.a lingvistica
kineme foneme sau morfeme
kinemorfeme
complex de kinemorfeme cuvinte
construc.ii de complexe kinemorfice propozi.ii
Analiznd filmele proiectate cu ncetinitorul, antropologul american a ajuns la conc
luzia
ca la om exista 50 pna la 60 de kineme universale. Diferen.ele culturale n comunic
area
nonverbala ar consta din varia.ia interna a kinemelor, nu din utilizarea unor ki
neme diferite.
Utilizarea kinemelor este nva.ata social oi nici un kinem nu func.ioneaza singur
(trebuie sa
remarcam ca Ray L. Birdwhistell nu a dat un n.eles foarte precis termenului de kin
em ).
n experimentele realizate, Ray L. Birdwhistell dadea sarcina unui actor sau unui
student
sa execute diferite miocari corporale, pe care grupul de studen.i trebuia sa le
sesizeze. Experimentatorul
ntreba: Face acest om ceva diferit prin aceasta? n legatura cu aceste experimente,
Julius Fast (1970, 162) remarca doua lucruri: n primul rnd ca subiec.ii (studen.ii
)
nu erau ntreba.i despre semnifica.ia gesturilor, ci doar daca exista vreo diferen
.a n expresia
corporala, oi, n al doilea rnd, ca n analiza miocarilor corpului s-a pornit de la pu
nctul zero ,
reprezentat de popula.ia americana din clasa de mijloc (punctul zero nseamna pozi
.ia ini.iala
n raport de care se fac diferen.ieri). Ambele remarci critice sunt justificate: n
e intereseaza nu
acuitatea vizuala a subiec.ilor, ci semnifica.ia diferitelor miocari ale corpulu
i; pe de alta parte,
extrapolarea rezultatelor experimentale de la studen.ii americani la ansamblul p
opula.iei Terrei
nu are nici baza statistica, nici baza teoretica. Punctul zero al americanilor est
e altul dect
punctul zero al europenilor sau arabilor. De asemenea, este diferit la reprezentan
.ii marii
burghezii oi la cei care traiesc n saracie (Chelcea, 2004, 17).
Totuoi, fondatorul kinezicii are contribu.ii foarte semnificative n analiza comun
icarii
nonverbale. Aoa cum aprecia Julius Fast (1970, 160), concep.ia lui Ray L. Birdwh

istell despre
miocarile corpului are meritul principal de a fi relevat ca nici un semnal corpo
ral nu are
semnifica.ie separat de alte semnale oi de context. n concep.ia sa, comunicarea p
rin miocarile
corpului este sistemica, fiind posibila descrierea ei independent de comportamen
tul particular
al fiecarei persoane: problema este de a descrie structura miocarilor corpului as
tfel nct sa
putem masura semnifica.ia miocarilor particulare sau a complexelor de miocari n p
rocesul
comunicarii (R.L. Birdwhistell, 1970, 77, apud S. Jolly, 2000, 136). Stephen Joll
y (2000, 136)
observa ca abordarea structuralista a comunicarii nonverbale este for.ata. A.T.
Dittman (1971,
341) citat de Stephen Jolly (2000, 138)
conchide: ipoteza de baza a kinezicii, po
trivit
careia comunicarea nonverbala are aceeaoi structura ca oi comunicarea verbala, n
u este viabila ,
dat fiind faptul ca nu exista nici o proba ca fenomenele kinezice sunt structura
te lingvistic,
n virtutea unor rela.ii structurale independente .

Semne, semnale, coduri oi canale n comunicarea nonverbala


Dupa mai mult de o jumatate de secol de la formularea acestui principiu, ntlnim lu
crari
despre limbajul corpului care au structura dic.ionarelor. Pe o coloana sunt noirate
gesturile,
pe alta coloana, semnifica.iile: bra.e atrnnd
nonoalan.a; bra.e departate, coate s
trnse
concentrare; bra.e departate
egocentric; capul ridicat
orgoliu; capul drept
voin
.a de
ac.iune; capul aplecat lateral sentimentalism; capul plecat
introvertire; frunte
nalta oi
rotunjita putere de abstrac.ie; frunte larga extensia faculta.ilor intelectuale;
frunte ngusta
vederi limitate; gesturi ample
exaltare; gesturi rotunde
afectivitate; gesturi s
pre dreapta
extravertire; gesturi spre stnga
introvertire; gesturi n sus ardoare; gesturi n jos
inhibi.ie
etc. (C. Blin, 1996/ 2002, passim). Astfel de judeca.i sunt opineaza Vera F. Birk
enbihl
(1979/1999, 40)
att false, ct oi nefolositoare unei mai bune n.elegeri a limbajului
corpului . Subscriem fara rezerve acestei opinii. Mai mult chiar, afirmam ca astfel
de judeca.i
sunt nu numai false oi nefolositoare, ele sunt de-a dreptul daunatoare oi pericu
loase n comunicarea
interpersonala, n stabilirea rela.iilor interumane. Se plaseaza n afara otiin.ei (
vezi
axiomele comunicarii nonverbale).
Ray L. Birdwhistell are, de asemenea, meritul de a fi imaginat un sistem de pict
ograme
cu ajutorul caruia pot fi descrise miocarile corpului. Reproducem din lucrarea l
ui Judee K.
Burgoon, David B. Buller oi W. Gill Woodall (1986/1996, 40) simbolurile folosite
de Ray L.
Birdwhistell pentru kinemele faciale (Fig. 2.1).
Combinarea simbolurilor kinemelor n kinemorfeme (similare cuvintelor) conduce la
descrierea miocarilor (la formarea propozi.iilor).
Sistemul de notare a miocarilor corpului imaginat de Ray L. Birdwhistell mai cup
rinde:
marcatori kinezici (kinesic markers), care au rolul de a arata aranjamentul sintac
tic al
kinemelor n vorbire, desemnnd pronumele, pluralul, forma verbelor, propozi.iile oi
adverbele;
stres kinezic (kinesic stress), cu func.ia de organizare a diferitelor combina.ii
lingvistice,
precum frazele; semne de legatura (kinesic junctures), care servesc la conectarea
kinemelor
separate.
Din cele aratate s-a putut remarca, pe de o parte, efortul autorului de a pune l
a punct un
sistem de cuantificare a comportamentelor expresive oi, pe de alta parte, dificu
ltatea de a opera
cu el. Kinezica putem spune
reprezinta o pagina din istoria studiului comunicari
i nonverbale.
Ca teorie, kinezica lui Ray L. Birdwhistell este inadecvata.

n capitolele urmatoare vom prezenta stadiul actual al cercetarilor privind comuni


carea
nonverbala prin intermediul miocarilor corporale
gesturile, postura oi mersul.
Proxemica sau percep.ia oi utilizarea spa.iului
Comunicam, desigur, cu minile, cu ajutorul expresiilor faciale, al privirii, dar
comunicam
oi prin modul n care folosim un anumit spa.iu. Oamenii politici care .in un discu
rs apropia.i
spa.ial de auditoriu, cu privirea ndreptata spre cei carora li se adreseaza ob.in
un alt efect
dect cei care, sa spunem, se plaseaza la o distan.a apreciabila fa.a de ei, men.i
n privirea n
pamnt, stau cu minile la spate sau cu o mna n buzunar cnd oi rostesc discursul.
n otiin.ele socioumane, termenul spa.iu este utilizat att pentru a desemna o realita
te
fizica (de exemplu, densitatea spa.iala, adica numarul de persoane pe metru patr
at sau pe kilometru
patrat), ct oi pentru a arata calita.i psihosociale. De exemplu, Emory S. Bogardu
s (1933)

Comunicarea nonverbala: gesturile oi postura


Fig. 2.1. Simbolurile utilizate de Ray L. Birdwhistell pentru kinemele faciale
(dupa J.K. Burgoon, D.B. Buller oi W.G. Woodall, 1986/1996, 40)
1. Fa.a lipsita de particularita.i
2. Ridicarea unei sprncene
3. Sprnceana coborta
4. Contractarea sprncenelor spre
mijlocul fe.ei
5. Contractarea sprncenelor pentru
ncurajarea audien.ei
6. Sprncene ridicate
7. Ochii mari
8. Facut cu ochiul
9. ncruntare laterala
10. ncruntare totala
11. O pauza cu doua clipiri
12. O pauza cu cinci clipiri
13. Privire laterala
14. Centrare pe audien.a
15. Ochi holba.i
16. Rotirea ochilor
17. Ochi ntredeschioi
18. Ochii peste cap
19. Ochi ca girofarul, stnga-dreapta
20. Ochi stralucitori
21. Contractarea laterala
a pleoapei inferioare
22. Nara ncre.ita
23. Flacari pe nas (nari marite)
24. Nari micoorate
25. Nas de iepurao
26. oi trage nasul
27. Adulmecare n stnga
28. Adulmecare n dreapta
29. A vorbi spre stnga
30. A vorbi spre dreapta
31. Col.urile gurii n sus
32. Zmbet discret
33. Gura relaxata
34. Col.urile gurii n jos
35. Limba n obraz
36. Buzele .uguiate
37. Din.ii ncleota.i
38. Zmbet larg
39. Zmbet patrat
40. Gura deschisa
41. Trecerea limbii peste din.i (ncet)
42. Trecerea limbii peste din.i (repede)
43. Umezirea buzelor
44. Miocarea buzelor
45. Fluierat
46. Bosumflare
47. Retragerea buzelor
48. Gura punga
49. Aten.ionare sonora
50. Gura relaxata
51. Barbia ndreptata nainte

52.
53.
54.
55.
56.

Gura masca
Mestecat
Tmplele ncre.ite
A da din urechi
Miocarea totala a scalpului

Semne, semnale, coduri oi canale n comunicarea nonverbala


a inventat Scala distan.ei sociale, Pitirim Sorokin (1943) a vorbit despre spa.iu
l sociocultural ,
Kurt Lewin, (1948) a creat un sistem de psihologie topologica . Propunnd o abordare
sistemica a proximita.ii, Gal Le Boulche (2001) face o serie de precizari oi de d
istinc.ii foarte
importante. Astfel, n limba franceza cuvntul proximit (provenit din lat. proximitas
, proximus)
se ntlneote pentru prima oara ntr-un text juridic din 1479, cu referire la actele d
e succesiune.
Dupa secolul al XVI-lea, cuvntul proximitate ncepe se fie utilizat oi pentru a desem
na
pozi.ia obiectelor n spa.iu oi apoi pentru a indica ordinea cronologica a evenime
ntelor. Deci,
etimologic, cuvntul poximitate oi are originea n trei domenii de referin.a: drept, sp
a.iu,
timp. Pe baza acestor constatari, Gal Le Boulche, profesor de la Universitatea Pa
ris IX
Dauphine, defineote ontologic proximitatea n func.ie de distan.a: Proximitatea est
e o judecata
de valoare referitoare la perceperea unei distan.e, distan.a fiind o expresie a
raportului dintre
doua obiecte distincte n drept, n spa.iu oi n timp (G. Le Boulche, 2001, 3).
Astfel definita, proximitatea poate fi masurata n secunde, metri, numar de genera
.ii ntr-o
familie etc. Dar termenul de proximitate are oi o conota.ie subiectiva, fapt care
impune oi
o abordare calitativa, nu numai cantitativa. Gal Le Boulche propune oi o definire
func.ionala
a proximita.ii cu referire la percep.ia realita.ii sociale n raport de tripticul:
norme juridice,
spa.iu oi timp. Fara o raportare a omului la ceea ce este permis prin lege sa fa
ca oi ceea ce
este interzis, fara o raportare la un spa.iu oi la o organizare n timp a ac.iunil
or, via.a sociala
nu ar fi posibila. Proximitatea, care evalueaza distan.a pentru fiecare element a
l tripticului,
este centrata pe percep.ie
apreciaza Gal Le Boulche 2001, 7).
Termenul de proxemica a fost inventat de catre Edward T. Hall (n. 1914), care l-a
utilizat
pentru prima data n studiul cu titlul Proxemics
The study of man s spatial relations
and
boundaries (1963). ntr-un alt studiu, Proxemics (1968), antropologul american martur
iseote
ca n preocuparile sale de cercetare a spa.iului social ca bio-comunicare s-a inspir
at din
lucrarile lingvistului Benjamin Lee Whorf (1956) oi ale antropologului Edward Sa
pir (1927),
considernd ca tezele despre limbaj ale acestora (existen.a unor coduri nescrise,
dar n.elese
de catre to.i) sunt aplicabile tuturor modelelor culturale. n studiul amintit, Ed
ward T. Hall
subliniaza ca problema spa.iului exista oi n lumea animala, aratnd ca i datoram eto
logului
elve.ian H. Hediger (1950, 1955) primele cercetari privind comportamentul animal
elor n

mediul natural oi n captivitate (la circ, n gradinile zoologice). H. Hediger (1961)


a facut
distinc.ia ntre speciile de contact oi speciile de noncontact oi a descris opera.
ional termenii
de distan.a personala oi distan.a sociala. El a demonstrat ca distan.a critica e
ste att de precisa,
nct poate fi masurata n centimetri (E.T. Hall, 1968, 86). Mutatis mutandis, se discu
ta astazi
despre culturi de contact (de exemplu, cultura araba sau cultura mediteraneana) oi
culturi
de noncontact (cum este cea americana sau nord-europeana). n culturile de contact
se
ncurajeaza atingerile corporale (contactul cutanat) att n spa.iul privat, ct oi n spa
.iul public.
Culturile de noncontact descurajeaza astfel de comportamente. La o ntlnire de afac
eri, a
mbra.ioa un investitor american, a-l lua pe dupa umeri sau a-l bate pe spate cu mn
a pentru
a-.i exprima ospitalitatea, bucuria este cu totul deplasat din punctul de vedere
al americanului.
Nu vrem sa spunem ca din aceasta cauza investitorii americani au cam ocolit pna a
cum
Romnia. Dar cine otie?!
poate oi faptul acesta marunt sa fi contribuit.
n lumea animala, H. Hediger a identificat cinci distan.e: a) distan.a de fuga , dist
an.a
care i permite unui animal sa scape prin fuga daca simte apropierea altui animal;
aceasta
distan.a poate varia ntre 10 cm oi 500 m; b) distan.a critica sau distan.a de atac , d
e la

Comunicarea nonverbala: gesturile oi postura


care fuga pentru a scapa de atacatori nu mai este posibila; c) distan.a personala
sau distan.a
interpersonala dintre doua exemplare din aceeaoi specie; ea rezulta din confrunta
rea tendin.elor
de a fi mpreuna oi de a fi singur
dupa modelul explicativ propus de Michael Argyle
oi Janet Dean (1965) oi se pastreaza cu stricte.e (vezi, de exemplu, bancurile d
e peoti);
d) distan.a de apropiere , pe care animalele o pastreaza ntr-un teritoriu (spa.iul r
evendicat
oi aparat de catre un individ, o familie sau o turma); e) distan.a sociala , pe care
un individ
o men.ine fa.a de ceilal.i membri ai grupului (pierderea ei produce anxietate).
Pe baza studiului distan.elor la animale, Edward T. Hall (1959/1973) face masura
tori ale
pragurilor de receptare a vocii, delimitnd patru distan.e interumane: a) Distan.a
intima (de
pna la 40 50 cm), n care po.i sim.i prezen.a celuilalt, mirosul, respira.ia. Este un
spa.iu de
protec.ie pentru individ, accesibil numai persoanelor foarte apropiate, partener
ului, iubitei sau
iubitului, celui mai bun prieten, propriilor copii. Apropierea interlocutorilor,
acceptarea lor
n zona distan.ei intime exprima o apropiere psihologica. b) Distan.a personala (50 75
cm),
n care indivizii oi pot atinge minile, defineote limita contactului fizic cu ceilal
.i. La acest
nivel nu putem detecta caldura, respira.ia celuilalt oi, n general, avem dificult
a.i n a men.ine
contactul la nivelul ochilor. Daca acest spa.iu este ncalcat, ne sim.im inconfort
abil, lucru
sesizabil prin miocari excesive la nivelul corpului (partea inferioara, n special
). n anumite
situa.ii, nsa (la o petrecere), nu parem deranja.i de aceasta invadare . Reac.ia fa.
a de invadarea
spa.iului personal este n func.ie de tipul de rela.ie pe care o avem cu interlocu
torul
(daca manifestam atrac.ie fa.a de acesta, gradul de toleran.a este mai mare). c)
Distan.a
sociala (1,5 3 m) este distan.a n care pierdem detaliile privind interlocutorul. Est
e distan.a
la care se desfaooara cele mai multe dintre interac.iunile individuale obionuite
, tranzac.iile,
afacerile cu caracter formal. Dispunerea mobilierului unui birou .ine seama de r
espectarea
acestei distan.e. Contactul la nivelul ochilor este foarte important pentru a me
n.ine un nivel
optim al comunicarii, vocea este mai ridicata, iar inflexiunile vocii au rolul d
e a reduce distan.a
sociala. d) Distan.a publica (3 6 m) este distan.a n care individul este protejat oi
poate deveni
defensiv daca este atacat. La acest nivel pierdem foarte multe detalii ale compo
rtamentului
interlocutorului: expresiile fe.ei, direc.ia privirii, dar suntem ndeajuns de apr
oape pentru a-i
urmari ac.iunile. Fiecare dintre cele patru distan.e identificate de Edward T. H
all se distinge

prin canalele de comunicare (sim.urile) cu care se opereaza. De exemplu, n cazul


distan.ei
intime opereaza olfac.ia, contactul cutanat, sensibilitatea termica, nsa analizat
orul vizual joaca
un rol minor. n cazul distan.ei publice, vazul oi auzul au cea mai mare importan.
a, senza.iile
tactile fiind practic eliminate.
Lund n calcul nu numai distan.ele de la care poate fi receptata vocea (ooaptele, v
ocea
normala oi strigatele), dar oi posibilita.ile de contact cutanat, temperatura, m
irosul, detectarea
expresiilor faciale etc., Edward T. Hall oi colaboratorii sai ajung la masurator
i mai fine, pe
care Marc-Alain Descamps (1989/1993, 126) le prezinta ntr-un tabel sintetic (Tabe
lul 2.2).
Tabelul 2.2. Zonele de distan.a Hall (dupa M.-A. Descamps, 1989/1993, 126)
Distan.a Publica Sociala Personala Intima
ndepartata 7,50 m 3,60 2,10 m 1,25 0,75 m 0,45 0,15 m
Apropiata 7,50 3,60 m 2,10 1,25 m 0,75 0,45 m 0,15 0,00 m

Semne, semnale, coduri oi canale n comunicarea nonverbala


a) Distan.a intima apropiata (intimate close) permite contactul cutanat, receptare
a mirosului
corporal al celuilalt, a caldurii corpului sau. Comunicarea verbala se face n ooa
pta, folosinduse chiar un limbaj nearticulat. De la aceasta distan.a (0 0,15 m) pot fi vazute n d
etaliu
expresiile faciale. Este distan.a dintre mama oi nou-nascut, dintre persoane n ti
mpul actului
sexual, dintre sportivi (la box, lupte etc.) sau dintre indivizii care calatores
c mpreuna ntr-un
vehicul supraaglomerat.
b) Distan.a intima neapropiata (intimate not close) este cea care le permite pers
oanelor
sa se .ina de mna, sa-oi simta reciproc mirosul corporal. Comunicarea verbala est
e suava.
O astfel de distan.a (0,15 0,45 m) este caracteristica discu.iilor n familie, dar o
i n unele locuri
publice (n aeroporturi, de exemplu).
c) Distan.a personala apropiata (personal close) este distan.a propice confiden.el
or
(0,45 0,75 m). Se disting foarte bine trasaturile fe.ei, se simte slab caldura cor
porala a celeilalte
persoane, iar mirosul acesteia (eventual, parfumul utilizat) nu se simte dect dac
a este foarte
puternic.
d) Distan.a personala neapropiata (personal not close) asigura percep.ia exacta a
celuilalt,
n ansamblu oi n detaliu. Se poate comunica fara a striga. De la distan.a de 0,75 1,2
5 m ntre
parteneri nu se mai simte nici caldura, nici mirosul emanat de corpul interlocut
orului.
e) Distan.a sociala apropiata (social close). De la aceasta distan.a (1,25 2,10 m) d
iscutam
cu strainii. Le vedem bine oi fa.a, oi corpul n ntregul lui. Este distan.a dintre
vnzator oi
client, dintre colegii de birou.
f) Distan.a sociala neapropiata (social not close) impune comunicarea cu voce tare
, estompeaza
diferen.ele de status. La aceasta distan.a (2,10 3,60 m) au loc discu.iile formale
, impersonale,
ca oi discu.iile n grupurile mici. n discu.iile de salon, comunicarea verbala este
sus.inuta
adesea de gesticula.ie.
g) Distan.a publica apropiata (public close) impune sa se vorbeasca foarte tare oi
rar,
accentundu-se fiecare cuvnt. O astfel de distan.a se men.ine ntre oamenii politici
oi alegatori
n cadrul mitingurilor electorale, ntre liderii sindicali oi manifestan.i. De la ac
easta distan.a
nu se mai pot distinge expresiile faciale sau culoarea ochilor celui care vorbeo
te. Se vad nsa

constitu.ia corporala, mbracamintea etc. n salile de conferin.a oi n amfiteatrele u


niversitare
se fac expuneri pastrndu-se distan.a publica apropiata (3,60 7,50 m).
h) Distan.a publica neapropiata (public not close) solicita puternic vocea celui c
are vorbe
ote. Este distan.a scenica, a oamenilor politici, a actorilor oi a prestidigitat
orilor. Comunicarea
este puternic controlata. Se apeleaza la gesturi cu valoare simbolica (pumnul oi
bra.ul ridicate,
aratatorul oi degetul mijlociu n forma literei V etc.). De la aceasta distan.a, c
onform regulamentelor,
se da comanda n armata.
Edward T. Hall (1968) considera ca n proxemica trebuie luate n considerare trei fe
luri
de spa.ii: fixe, semifixe oi dinamice. Teritoriul locuit de o comunitate umana e
ste considerat
ca un spa.iu fix. Totuoi, pentru popoarele migratoare din trecut sau pentru noma
zi teritoriul
era mai degraba spa.iul semifix, chiar dinamic. Acelaoi lucru se poate spune oi
despre nomazii
de azi. Mobilele dintr-o ncapere sunt oi ele fixe sau semifixe. Modul n care le di
spunem n
spa.iu comunica o serie de caracteristici culturale oi psihologice ale celor car
e le utilizeaza.
Facem aici doar o singura remarca: tendin.a actuala este de a trata dispunerea m
obilei (la locul
de munca, la ntreprindere sau firma) ca spa.iu semifix. n institu.iile de nva.amnt,
fixarea
de podea a bancilor oi pupitrelor este de domeniul trecutului. Cnd, la o facultat
e, s-au

Comunicarea nonverbala: gesturile oi postura


amenajat spa.ii de nva.amnt noi, cei mai mul.i studen.i au fost de parere ca mesel
e de
scris oi scaunele nu ar trebui sa fie fixate n podea, lasndu-li-se studen.ilor pos
ibilitatea
de a aranja mobilierul n conformitate cu preferin.ele personale. Spa.iul n care in
terac.ioneaza
doua sau mai multe persoane este prin excelen.a dinamic, n func.ie de tipul de in
terac.iune
oi de durata acesteia.
Aoadar, spa.iile oi distan.ele prezentate nu sunt fixe oi pot varia n func.ie de
norme determinate
cultural. Ceea ce pentru un american nseamna apropiere, pentru un arab poate nsemna
distan.are (E.T. Hall, 1963/1972, 247). Aoa cum remarca Edward T. Hall (1968, 86)
, fiecare
organism traieote n lumea lui subiectiva, care este o func.ie a aparatului percep
tiv propriu .
Din aceasta cauza, pentru proxemica este important sa se cunoasca n detaliu fizio
logia oi
anatomia analizatorului vizual, senzorium-ul , care la diferite popoare este diferi
t programat.
Popoarele latine oi cele din Orientul Mijlociu micooreaza distan.ele n interc.iun
ile umane,
comparativ cu cele nordice. Statusul interlocutorilor este una dintre variabilel
e care pot determina
creoterea sau micoorarea distan.elor personale. G. Hearn (1957, 269) a teoretiza
t ca
persoanele care au putere sociala au dreptul de a stabili nivelul distan.ei pe ca
re o permit n
interac.iunea cu ceilal.i . De asemenea, factorii contextuali genereaza tendin.e d
e marire sau
de micoorare a distan.ei fa.a de interlocutor. Cu ct spa.iul fizic n care ne aflam
este mai larg,
cu att tindem sa micooram distan.a interpersonala. Spa.iul n care se converseaza v
a fi mai
mare ntr-un apartament dect pe strada oi va fi mai mic ntr-o ncapere spa.ioasa dect nt
r-una
ngusta. n plus, subiectul n jurul caruia se desfaooara interac.iunea poate genera v
aria.ii ale
spa.iului de interac.iune. Cnd vorbim despre probleme personale sau mpartaoim secr
ete,
men.inem o distan.a mai redusa dect atunci cnd vorbim despre probleme cu caracter
general
sau cnd avem discu.ii formale. Men.inem o distan.a mai mica daca suntem lauda.i d
ect atunci
cnd suntem critica.i (J. De Vito, 1987).
Micoorarea distan.ei fa.a de cei cu care comunicam este un semn de solidaritate
clar. O
distan.a mai mica permite intrarea n func.ie a mai multor canale de transmitere/r
eceptare a
mesajelor: n afara canalului vizual, intervin auzul, sim.ul tactil, sensibilitate
a termica oi
olfactiva (A. Montagu, 1971; M. Wiener oi A. Mehrabian, 1968; L. Zunin oi N. Zun
in, 1972).
Diferen.ele legate de sex oi de vrsta se reflecta n distan.e de rela.ionare diferi

te. Femeile
interac.ioneza men.innd distan.e personale mai mici dect barba.ii, iar cnd este vor
ba despre
perechi de sex opus, distan.a se mareote. n mod similar, copiii interac.ioneaza m
ai aproape
de adul.i, comparativ cu interac.iunile cu parteneri de aceeaoi vrsta. Distan.a i
nterpersonala
este un determinant al interac.iunilor sociale care suporta influen.e nu numai d
in perspectiva
culturala, ci oi din perspectiva socializatoare. n plus, afectele pozitive sau ne
gative fa.a de
interlocutor pot determina distan.e de interac.iune diferite: prietenii mai apro
ape dect necunoscu.ii,
persoanele cu care cooperam mai aproape dect cele cu care suntem n competi.ie.
ntr-un experiment realizat de B. Harris, J. Luginbuhl oi J.E. Fishbein (1978) s-a
analizat
modul n care indivizii raspund la violarea spa.iului personal, variindu-se densit
atea indivizilor
n situa.ia sociala data. Cnd densitatea este scazuta, atribuirea cauzei ncalcarii s
pa.iului
personal este la nivelul intrusului, astfel ca subiectul se poate sim.i amenin.a
t. Raspunsurile
la ncalcarea spa.iului personal pot fi diverse: de la schimbari de pozi.ie la int
erpunerea unor
bariere simbolice sau raspunsuri verbale adresate agresorului. Cnd densitatea est
e ridicata,
intruziunea poate fi perceputa ca rezultat al aspectelor situa.ionale exterioare
intrusului. Pe
de alta parte, densitatea sociala ridicata poate intensifica tensiunea asociata n
calcarii spa.iului

Semne, semnale, coduri oi canale n comunicarea nonverbala


personal, pentru ca influen.a stimulilor externi depaoeote nivelul de satura.ie.
Rezultatele experimentului
au aratat ca barba.ii au reac.ionat mai puternic la ncalcarea spa.iului personal n
condi.ii de densitate scazuta dect n cele de densitate ridicata doar atunci cnd int
rusul a
fost un alt barbat. Pentru barba.i, densitatea sociala a determinat oi frecven.a
anumitor raspunsuri:
privirea peste umar, fuga etc. este mai probabil sa apara n situa.ii cu densitate
ridicata.
S. Fisher oi Donn Byrne (1975) arata ca barba.ii raspund mai negativ dect femeile
la invaziile
frontale, n timp ce femeile raspund mai negativ dect barba.ii la invaziile lateral
e.
Distan.a fizica este legata de procesele psihice ale aten.iei prin faptul ca ind
ivizii re.in mai
bine stimulii (E. Walster oi E. Berscheid, 1969). Proximitatea determina repetar
ea stimulului,
intensificarea ac.iunilor care conduc, probabil, la o creotere a atractivita.ii
fa.a de stimuli. Nu
avem sentimente de placere sau neplacere fa.a de persoanele cu care nu interac.i
onam. n
acelaoi timp, exista tendin.a indivizilor de a se plasa proxim fa.a de cei pe ca
re-i iubesc. Studiile
care au ncercat sa arate ca exista o legatura ntre distan.a, manipulata la un mome
nt dat, oi
nivelul atrac.iei exprimate au dat rezultate contradictorii. J. Schiffenbauer (1
976) sus.ine ca
rela.ia distan.a/atrac.ie este mediata de calitatea interac.iunilor dintre parti
cipan.i. Cu alte
cuvinte, daca un individ apropiat spa.ial realizeaza aprecieri la adresa subiect
ului, el este placut
mai mult dect un altul aflat la departare . Daca nsa individul situat proxim face apr
ecieri
negative, el poate fi placut mai pu.in dect un altul aflat la departare .
ntr-un studiu efectuat de A. Kahn oi T.A. McGaughery (1977) s-a analizat daca o p
ersoana
care alege sa stea lnga este perceputa mai pozitiv dect o alta care alege sa stea dep
arte .
n condi.iile n care inten.ia celuilalt de a se aoeza aproape , respectiv departe , nu es
te ambigua,
exista o rela.ie ntre distan.a oi nivelul atractivita.ii, nsa numai cnd subiec.ii s
unt de sex
opus. Acest lucru arata ca interpretarea situa.iei nu se face n termeni strict de
proximitate,
ci mai degraba n termeni sexuali. Dorin.a de acceptare a partenerilor de sex opus
oi de dominare
n grup determina atrac.ia fa.a de partenerul de sex opus care se aoaza aproape . Exp
erimentul
sugereaza ca exista un pattern diferit de abordare a rela.iei atrac.ie/proximita
te n func.ie
de sex: barba.ii au aratat semnificativ o mai mare atrac.ie fa.a de femeile care
se aoezau lnga
dect fa.a de cele care alegeau sa se aoeze la distan.a , pe cnd femeile manifestau o
mai

mare atrac.ie pentru barba.ii care se aoezau la distan.a . Acest lucru conduce la c
oncluzia
ca barba.ii reac.ioneaza diferit la anumite aspecte ale proximita.ii cu persoane
le de sex opus.
Pentru barba.i, apropierea, aten.ia acordata dezvolta atrac.ie, pentru femei dep
artarea celuilalt
este sursa de evaluare. Atribuirea situa.iilor este diferita: femeile considera
ca aoezarea lnga
a barba.ilor este datorata ntmplarii, oi nu inten.iei, pe cnd aoezarea la departare e
ste inten.ionata.
Pe de alta parte, barba.ii sunt, n general, ini.iatorii unor situa.ii de apropier
e n rela.iile
dintre sexe. Efectele noncomune (S.E. Jones oi K.E. Davies, 1965) sunt cele care
favorizeaza
anumite atribuiri. Barba.ii afla.i lnga oi femeile departe pot fi vazu.i ca situa.ii
normale,
pe cnd barba.i departe oi femei aproape sunt situa.ii inedite, care transmit informa.
ii superioare,
oi individul infereaza existen.a unei coresponden.e ntre proximitate oi inten.ie.
S-a pus problema daca distan.a fizica dintre doua persoane constituie un bun pre
dictor
pentru atractivitate, daca pot fi facute inferen.e de la apropierea fizica la ce
a psihica. Cercetarile
realizate de A.R. Allgeier oi Donn Byrne (1973, 213) au condus la concluzia, pri
n analiza de
varian.a, ca exista o rela.ie pozitiva ntre distan.a la care se pozi.ioneaza indi
vizii oi similaritatea
atitudinilor lor anxietate, ostilitate oi depresie psihica.

Comunicarea nonverbala: gesturile oi postura

n proxemica se face distinc.ie ntre spa.iul sociopet (lat. peto, a se ndrepta spre ) oi
spa.iul sociofug (lat. fugio, a se ndeparta de ). Aceasta distinc.ie a fost analizata
pentru
prima data de psihiatrul american Humphrey Osmond (1957) oi a fost teoretizata d
e catre
Edward T. Hall (1963). Albert Mehrabian oi Shari S. Diamond (1971) au probat pri
n studii
experimentale riguroase ca dispunerea spa.iala a persoanelor (cu posibilitatea c
ontactului
vizual) influen.eaza comunicarea. Cnd cei care comunica se pot privi n ochi, durat
a comunicarii
este mai mare. n fond, rezultatele experimentului sunt n acord cu efectul Steinzor .
n 1950, Bernard Steinzor a observat ca factorul spa.ial influen.eaza discu.iile n
grup n jurul
mesei rotunde (dar nu numai): schimbul de informa.ii cel mai intens se realizeaz
a cu persoana
aoezata diametral opus. Aoa se face ca la discu.iile oficiale oefii delega.iilor
stau fa.a n fa.a,
ca atunci cnd la un dineu vrem sa facilitam ini.ierea conversa.iei ntre persoane c
are nu se
cunosc le aoezam de o parte oi de alta a mesei, una n fa.a celeilalte, avnd nsa gri
ja ca la.imea
mesei sa nu fie mai mare de 1,5 m (limita inferioara a distan.ei sociale ).
Ceea ce ntr-o cultura este considerat spa.iu sociopet, n alta cultura poate trece
drept spa.iu
sociofug oi invers, men.ioneaza Edward T. Hall (1968, 91), aratnd n detaliu modul n
care
este codificat de catre indivizii apar.innd unor culturi diferite input-ul senzor
ial. Conform
cercetarilor sale, americanii din clasa de mijloc proveni.i din nordul Europei a
preciaza distan.ele
vizual. La arabi, sensibilitatea olfactiva joaca un rol important n stabilirea di
stan.ei dintre
interlocutori. ai celelalte sim.uri intervin n proxemica: sim.ul tactil, termic,
auditiv.
Consideram, alaturi de Edward T. Hall (1968, 94-95), ca sim.ul spa.iului constit
uie o sinteza
a impulsurilor senzoriale vizuale, auditive, kinestezice, olfactive, termice. De
altfel, reputatul
antropolog american era de parere ca n proxemica trebuie avute n vedere opt dimens
iuni:
postura, spa.iul sociopet/sociofug, factorii kinestezici, codul atingerilor, com
bina.iile retinei,
codul termic, codul olfactic oi scala intensita.ii vocii. Apreciem, de asemenea,
ca legea proxemicii
formulata de Edward T. Hall, potrivit careia dintre toate lucrurile egale ntr-un a
numit
fel, cele care sunt mai apropiate de individ (momentan) sunt mai importante dect
cele ndepartate
(straine, de altadata, mai trzii) (apud G. Le Boulche, 2001, 7), are o mare putere
explicativa
n studiul rela.iilor interpersonale. n fond, proximitatea este o judecata de valoa
re asupra
distan.elor, puternic influen.ata cultural. n Statele Unite ale Americii, este ac
ceptata distan.a

intima ntre doua femei care converseaza. n .arile arabe sau mediteraneene aceasta d
istan.a
este acceptabila oi pentru convorbirea dintre doi barba.i (cf. J. Fast, 1970, 30
). Aoa se face ca
n reportajele televizate din Iran, Irak, Arabia Saudita, Egipt etc. putem observa
adesea cum
barba.ii merg pe trotuar .inndu-se de mna, ceea ce la noi s-ar interpreta ca un se
mnal sexual.
Da-mi mna! sau a cere mna semnifica Te iubesc! , respectiv a cere n casatorie .
Apreciem ca programul de cercetare pe care l-a stabilit Edward T. Hall oi pastrea
za n
buna masura oi astazi actualitatea. Reproducem lista problemelor pe care cerceta
rea n domeniul
proxemicii le-ar avea de studiat:
1.
2.
3.
4.
5.
6.

Cte feluri de distan.e men.in oamenii?


Prin ce se diferen.iaza aceste distan.e?
Ce fel de rela.ii, activita.i oi emo.ii sunt asociate fiecarei distan.e?
Cum pot fi clasificate spa.iile fixe, semifixe oi dinamice?
Ce reprezinta spa.iul sociopet oi spa.iul sociofug?
Delimitarile spa.iale:

Semne, semnale, coduri oi canale n comunicarea nonverbala


a)
b)
c)
d)
e)

Cum sunt stabilite?


Ct de durabile sunt?
Ce constituie violarea lor?
Cum sunt marcate?
Daca oi cum poate fi cunoscut ce se petrece n interiorul spa.iului delimitat?

7. Exista o ierarhie a formelor de spa.iu (de exemplu, mai intime, mai sacre, ma
i publice)?
8. Legat att de (1), ct oi de (7), exista o ierarhizare a distan.elor? Ce este per
mis oi n
ce circumstan.e n cadrul fiecarei distan.e?
9. Cui i este permis sa atinga corpul celuilalt oi n ce circumstan.e?
10. Exista tabuuri ale atingerii, privirii, ascultarii, mirosirii celuilalt?
11. Ce nevoi sunt asociate acestora? n ce sens oi n ce tip de rela.ii?
12. Care este natura senzorium-ului implicat pentru diferitele tipuri de rela.ii
din cursul
normal al vie.ii de fiecare zi?
13. Ce tip de spa.iu este necesar pentru aceste rela.ii?
14. Care sunt referin.ele la spa.iu n lexic?
15. Exista o utilizare a spa.iului pentru a exprima supraordonarea sau subordona
rea?
Teritoriul oi spa.iul personal
Gal Le Boulche (2001, 8) are dreptate cnd afirma ca pentru un individ teritoriul e
ste
definit de ansamblul proximita.ilor . Etologii n.eleg prin teritoriu spa.iul n care t
raieote un
ansamblu de indivizi din aceeaoi specie. Avem, aoadar, de-a face cu un teritoriu
individual
oi cu un teritoriu colectiv . Aceste teritorii sunt marcate ntr-un fel sau altul. Ed
ward O. Wilson
(1975/2003, 385) descrie modul n care lemurienii cu coada inelata (Lemur catta),
care traiesc
n padurile din sudul oi vestul Madagascarului, marcheaza teritoriul printr-un sis
tem complex
de comunicare olfactiva: Att femelele, ct oi masculii marcheaza cu secre.ii genital
e ramurile
mici oi verticale. Ei stau n mini, se .in de creanga cu picioarele la nal.ime ct mai
mare oi
oi freaca organele genitale n sus oi n jos cu miocari scurte. Masculii folosesc oi
marcarea
palmara, raspndind pe crengi o secre.ie mirositoare oi frecnd suprafe.ele cu anteb
ra.ele oi
cu minile . Ca oi secre.iile glandulare, produsele metabolice de descompunere elibe
rate prin
urinare oi defeca.ie sunt utilizate n regnul animal pentru delimitarea teritoriul
ui. ai oamenii
oi marcheaza teritoriul, dar nu prin mijlocirea hormonilor sau dejec.iilor, ci cu
ajutorul limbajului
articulat oi al simbolurilor. Spunem: proprietate privata , oraoul meu , .ara mea etc.
Fixam borne de hotar ntre jude.e, punem drapelul de stat la grani.a o.a.m.d.
Gal Le Boulche (2001, 8) introduce o distinc.ie importanta pentru studiul sociolo
gic al
proximita.ii oi al spa.iului. Proximitatea poate fi pozitiva sau negativa. Aprop
ierea locuin.ei

de o gradina publica sau de locul de munca reprezinta o proximitate pozitiva, n t


imp ce o
casa de toleran.a lnga o mnastire sau o crciuma n vecinatatea unei ocoli este o prox
imitate
negativa (n acest sens exista oi reglementari juridice). Ansamblul proximita.ilor
pozitive
determina teritoriul ales (territoire choisi), constituit din proximita.ile pe car
e individul
le-a dorit. Dimpotriva, ansamblul proximita.ilor nedorite, pe care nu individul
le-a ales n
mod voluntar, reprezinta teritoriul suportat (territoire subi). n mod firesc, indiv
izii urmaresc
sa maximizeze teritoriul ales oi sa reduca teritoriul suportat. Distinc.ia intro
dusa de Gal Le

Comunicarea nonverbala: gesturile oi postura


Boulche ne ajuta sa n.elegem rela.iile interetnice, mai general, rela.iile interp
ersonale, pentru
ca teritoriul regleaza interac.iunile sociale. El poate genera rela.ii de cooper
are, dar oi conflicte.
Ne aparam n mod deschis teritoriul, dar oi prin stratageme mai subtile. Avem col.
ioorul nostru
n camera de zi, biroul propriu etc. Reac.ionam cnd aceste spa.ii sunt invadate de al
.ii. n
func.ie de statusul social pe care l avem, de puterea sociala proprie, exercitam
controlul asupra
unui teritoriu mai ntins sau mai redus.
Artefactele
mbracamintea, podoabele, accesoriile vestimentare comunica apartenen.a persoanei
la genul
biologic (barbat/femeie), la o clasa de vrsta (tnar/matur/batrn), la o categorie so
cio-economica
(.aran/oraoean; patron/muncitor), la o profesie sau alta (militar, preot etc.).
Este imposibil
sa fii mbracat oi sa nu transmi.i celorlal.i ipso facto cine eoti oi cum percepi
tu lumea.
n continuare voi aduce n discu.ie unele cercetari referitoare la psihosociologia v
estimenta.iei,
punnd n eviden.a valoarea de comunicare a hainelor. Susan B. Kaiser (1985, 7) are
dreptate cnd afirma, n prefa.a la The Social Psychology of Clothing and Personal A
dornment,
ca mbracamintea oi nfa.ioarea sunt simboluri vizibile care influen.eaza interac.iun
ile cu al.ii,
comunicarea interpersonala .
Vestimenta.ia: determinari geografice, istorice oi culturale. Cnd analizam vestim
enta.ia
n contextul comunicarii nonverbale trebuie sa luam n considerare determinarile geo
grafice,
culturale oi istorice. De la Polul Nord la Ecuator, oamenii oi protejeaza corpul m
potriva
gerului sau a caldurii excesive: mbraca haine adecvate, diferite n ceea ce priveot
e materialele
(blanuri, stofe, voaluri), culoarea (reflectanta sau absorbanta a razelor solare
), croiala (strnsa
pe corp sau lejera). Istoria oi spune oi ea cuvntul. mbracamintea din Europa Occide
ntala de
azi, de exemplu, abia daca mai aminteote de cea din Evul Mediu, cnd aoa cum aprec
iaza
Franoise Piponnier (1999/2002, 166) majoritatea popula.iei se mul.umea cu un mini
mum
de veominte, adesea cu un singur rnd de haine oi ceva lenjerie de corp. Stofele o
i culoarea
erau calitativ mediocre; croiala rudimentara, strmta. Acelaoi istoric al culturii
precizeaza ca
adoptarea generala a costumului barbatesc croit pe talie, compus dintr-o vesta sc
urta oi din
pantalon strmt, nu are loc dect spre sfroitul secolului al XV-lea. Portul feminin s
e distinge
acum cu uourin.a; nainte el se deosebea doar printr-o lungime ceva mai pronun.ata

, printr-o
aranjare a pieptanaturii oi alegerea unor stofe colorate ce caracterizeaza femin
itatea (ibidem).
Razboiul corsetului ilustreaza ct se poate de bine determinarea istorica a mbracamin
tei.
Platooa ciudata
cum numea istoricul francez Michelle Perrot (1985) corsetul
oi-a f
acut
apari.ia n lumea aristocrata n secolul al XIV-lea. Timp de cinci secole, moralioti,
medici oi
fabrican.i de balene pentru corsete se vor ntrece, unii
n rafinarea discursului de
spre virtu.ile
.inutei, al.ii n mbunata.irea mijloacelor tehnice. Genera.ii ntregi deprind astfel
profesia
deformarii corpului femeilor
tot mai rigid, tot mai strns, mai departe de formele
suple oi
de leganarile animalului (J.-C. Kaufmann, 1995/1998, 20). Marea Revolu.ie Francez
a a adus
oi eliberarea corpului femeii, impunndu-se o idee noua: mbracamintea simpla oi con
fortabila
(B. Fontanel, 1992, apud J.-C. Kaufmann, 1995/1998, 20). Epopeea costumului de ba
ie
releva oi ea modificarea pudorii de-a lungul timpului. Jean-Claude Kaufmann (199
5/1998,
31) ne asigura ca, pe la 1840, costumul de baie consta dintr-o camaoa oi un panta
lon acoperit

Semne, semnale, coduri oi canale n comunicarea nonverbala


de un mic jupon, pentru a ascunde formele . Aproximativ n aceeaoi perioada a aparut
moda
vesta-chilot de baie .
mpotriva atacurilor violente ale moraliotilor, n anii 20 ai secolului trecut a triu
mfat moda
costumului de baie colant , mulat pe corp. Apoi a urmat micoorarea lui n dublu sens:
partea
de sus, din ce n ce mai pu.in sus oi cea de jos, tot mai jos, pna cnd umerii, bra.e
le oi picioarele
se arata publicului oi soarelui (ibidem). Moda monobikini a aparut pe la 1960. Snii
goi
la plaja oi-au nceput cariera n 1964 la Saint-Tropez oi apoi sutienele au cazut n l
an., mai
rapid sau mai lent, pe toate plajele
Determinarea culturala a hainelor poate fi urmarita prin semnifica.ia culorilor,
diferita de
la o societate la alta. Semnifica.ia simbolica pe care o capata cteodata unele cul
ori la noi
se deosebeote din temelii de aceea pe care le-o dau popula.iile primitive
aprecia
Iulius E.
Lips (1955/1959, 80). Marele etnolog german aduce n sprijinul celor afirmate nume
roase
exemple: n Africa apuseana, albul este culoarea diavolului , nu culoarea nevinova.iei ;
la
tribul Pangave, violetul este culoarea mor.ii; pentru tribul Athuabo din Africa
rasariteana, negrul
este culoarea bucuriei . Sigur ca alegerea culorii vestimenta.iei sufera oi influen
.a climei: n
zonele calde este preferata culoarea alba a hainelor, n general, largi; n zonele m
ai reci, culori
nchise oi haine strnse pe corp.
Hainele, simbol al identita.ii personale oi sociale. Gilson Monteiro, profesor l
a Universitatea
din Amazonas (Brazilia), spunea ca haina reprezinta oglinda sinelui, marcheaza se
pararea
dintre clasele sociale (apud Maria Olga Dias Ribeiro de Santana, 2004). Mai mult
, hainele,
care sunt n egala masura pentru a acoperi goliciunea trupului oi pentru exprimare
a sinelui,
ofera indicii despre caracteristicile psiho-morale ale persoanelor, dar oi despr
e grupurile sociale.
Jean Chevalier oi Alain Gheerbrant (1991) aratau ca pentru unele popoare orienta
le o cusatura
dreapta semnifica integritate psiho-morala, tighelul orizontal, pace n inima (apu
d Maria Olga
Dias Ribeiro de Santana, 2004).
Hainele oi, mai ales,
la un moment
dat. Ele influen.eaza
lhelmiana,
civilii erau obliga.i
iforma , semnala
Henri H. Stahl (1968,

uniformele sunt un simbol al puterii sociale pe care o ai


stima de sine, dar oi comportamentul celorlal.i.

n Prusia wi

sa se dea la o parte de pe trotuar cnd trecea un ofi.er n un


125). ntr-un secol oi jumatate lucrurile s-au schimbat, dar

puterea sociala
a uniformelor s-a pastrat, cum au relevat oi cercetarile lui Leonard Bickman (19
74), la care
ne vom referi, citndu-l pe Robert B. Cialdini (1984/2004, 274): Procedeul de baza
al lui
Bickman era sa ceara trecatorilor de pe strada sa fie de acord cu vreo solicitar
e ciudata (sa
ridice de pe jos o punga de hrtie aruncata acolo, sa aotepte pe partea opusa indi
catorului pentru
sta.ia de autobuz). n jumatate din cazuri, solicitantul un barbat tnar
era mbracat n
haine
de strada obionuite, n restul cazurilor era mbracat n uniforma de agent de paza. In
diferent
de felul solicitarii, mult mai mul.i oameni se supuneau solicitantului cnd acesta
purta uniforma .
Referitor la puterea de influen.are a hainelor cu autoritate , experimentul natural
proiectat
de M. Lefkowitz, R.R. Blake oi J.S. Mouton (1955) ntr-un orao din Texas ni se par
e ct se
poate de revelator. Cei trei cercetatori au folosit ca asociat (complice) un bar
bat de treizeci oi
unu de ani, care n cadrul experimentului avea sarcina sa treaca strada pe roou, n
timp ce al.i
pietoni aoteptau schimbarea culorii semaforului. Cnd complicele purta haine cu aut
oritate ,
respectiv costum de foarta buna calitate oi cravata scumpa, trecatorii care erau
la semafor l-au
urmat ntr-un numar de trei ori oi jmatate mai mare dect atunci cnd era mbracat cu o
camaoa
ieftina oi pantaloni de lucru.

Comunicarea nonverbala: gesturile oi postura


La nceputul deceniului al treilea al secolului trecut aparea la Londra prima lucr
are de
psihologie a veomintelor, The Psychology of Clothes de Jean C. Flgel (1930). Psih
ologul
britanic lansa teoria satisfacerii prin mbracaminte a nevoii contradictorii de a
fi decent, de a
atrage aten.ia oi de a proteja corpul de intemperii. Ca oi Georg Simmel (1908),
Jean C. Flgel
a vorbit despre paradoxul modei , care consta dintr-o dubla miocare: cea a paturilo
r inferioare
de a adopta moda clasei superioare oi tendin.a reprezentan.ilor acestei clase de
a renun.a la
moda care ncepe sa fie imitata, inventnd o moda noua. Moda, mai arata autorul cita
t, este
asociata cu tendin.a de a te face remarcat, mai bine zis remarcata, ntruct mai toa
te cercetarile
psihosociologice au aratat ca femeile sunt mai interesate de moda, n particular d
e vestimenta.ie,
dect barba.ii. Explica.ia: concuren.a pe pia.a matrimoniala. n timp, lucrarile car
e
analizeaza hainele ca simbol al identita.ii personale oi sociale s-au nmul.it exp
onen.ial, chiar
fara a lua n calcul mul.imea de car.i oi reviste despre moda.
n legatura cu moda, este de re.inut observa.ia sociologului german Georg Simmel
(1858 1919) referitoare la schimbarea ei: moda se adreseaza numai paturilor de sus.
De ndata
ce paturile de jos ncep sa-oi nsuoeasca moda oi sa depaoeasca limitele fixate de c
ele de sus,
sa sparga unitatea apartenen.ei lor simbolizate astfel, paturile de sus abandone
aza aceasta moda
oi se dedica alteia noi, prin care ele se diferen.iaza din nou de masele largi (G
. Simmel,
1911/1998, 34).
n 1938, Ernst Harms a publicat n The American Journal of Sociology un studiu cu ti
tlul
Psychology of clothes ( Psihologia hainelor ), n care discuta teoriile despre semnifica
.ia
hainelor.
Teoriile culturologice oi sociologice au dat o explica.ie suprasimplificata moti
velor pentru care oamenii se mbraca.
mbracamintea nu este motivata numai de decen.a, pentru mpodobire sau protejare [co
rporala] sau
aoa cum sus.ine teoria unilaterala oferita de Freud
numai de motive sexuale. mbra
camintea este motivata n
primul rnd de environment. Totuoi, chiar daca scopurile mbracamintei sunt determin
ate de condi.iile de mediu,
forma mbracamintei este determinata de caracteristicile personalita.ii oi, n speci
al, de caracteristicile mintale.
Forma mbracamintei este influen.ata de mediul fizic oi de condi.iile sociale, inc
luznd rela.iile sexuale, costuma.ia
[moda], castele, clasele sociale oi rela.iile religioase, metafizice sau alte re
la.ii suprasenzoriale. mbracamintea
este fundamentala n lumea emo.iilor. Nu este numai un mod de acoperire a corpului
, ci oi un fel de imita.ie

prin care oamenii exprima unele dintre sentimentele sociale subiective (E. Harms
, 1938, 239).
Critica lui Ernst Harms la adresa teoriilor despre apari.ia oi evolu.ia mbracamin
tei oi pastreaza
actualitatea. Este greoit sa explicam un fenomen social complex printr-un singur
factor
cauzal, fie pudicitatea, frumosul, protejarea corpului de intemperii sau sexuali
tatea. n legatura
cu rolul mbracamintei, Georg Simmel (1911/1998, 96) spune:
Pentru etnografia actuala, este cert ca acoperirea sexului
ca oi vestimenta.ia n
genere nu a avut ini.ial
nici o legatura cu sim.ul ruoinii, ci, dimpotriva, a jucat numai rolul unei mpodo
biri sau al unei inten.ii asemanatoare,
.intindu-se prin acoperire o a..are erotica: este otiut ca, la triburile care-oi
duc via.a n pielea goala,
numai prostituatele se mbraca. Cureluoele oi oor.ule.ele care ndeplinesc func.ia f
oii de vi.a sunt deseori att
de sumare oi fixate n aoa fel nct, n general, nu acoperirea pare sa fie scopul lor;
binen.eles ca este vorba
de alt rol. ai care este scopul reiese din alt fapt: ca, ntr-un numar extrem de m
are, ele sunt colorate n cele
mai .ipatoare culori oi nzorzonate n modul cel mai batator la ochi. Scopul lor est
e, deci, evident, de a atrage
aten.ia asupra acestor organe.

Semne, semnale, coduri oi canale n comunicarea nonverbala


Probabil ca n modul n care ne mbracam intervin, ntr-o propor.ie sau alta, de la caz
la
caz, att motiva.ia de protejare a corpului, ct oi pudicitatea oi dorin.a de a atra
ge aten.ia.
Cnd, de exemplu, tinerii oi tinerile merg la discoteca, mbraca haine care mai degr
aba sa atraga
sexual dect sa le protejeze corpul; hainele purtate de tinerii din gaotile de la
col.ul strazii nu
au func.ie estetica, dimpotriva. Lipsa decen.ei n modul de a se prezenta al unor
elevi (oi eleve)
din licee sau al unor studen.i (oi studente) pune problema violen.ei limbajului
nonverbal.
Aceasta chestiune este la ordinea zilei oi n alte .ari. n SUA, spre exemplu, sus.i
natorii
uniformelor ocolare, ca simbol al statusului tinerilor oi ca mod de reprezentare
a organiza.iei
ocolare, se confrunta cu cei care vad n uniforma ocolara oi n introducerea de norm
e obligatorii
pentru vestimenta.ia studen.ilor o ngradire a liberta.ii de exprimare a personali
ta.ii oi o piedica
n libera angajare a tinerilor n sensul afirmarii identita.ii lor (L.O. Hollman et
al., 1996, 276).
O teorie generala asupra mbracamintei oi aoteapta nca autorul. Trebuie sa amintim t
otuoi
ca referitor la mbracaminte s-au acumulat multe fapte de observa.ie.
La jumatatea secolului trecut etnologul american Alfred L. Kroeber (1876 1960), an
aliznd
gravurile din perioada 1787 1936, a descoperit un anume ritm al modei : n cultura occi
dentala,
la fiecare cincizeci de ani vestimenta.ia se schimba n caracteristicile ei fundam
entale
(tipurile permanente) oi la intervale mai mici, poate de la an la an, n detalii (
tipurile aberante).
Observnd numai schimbarea detaliilor, s-a creat impresia, la nivelul sim.ului com
un, ca moda
se subordoneaza hazardului, fiind un fenomen aleatoriu. Ca lucrurile nu stau aoa
o dovedeote
corela.ia dintre lungimea fustei oi prosperitatea economica (Figura 2.2).
Desmond Morris spune ca lungimea fustei este un barometru economic , dar, curios, n
perioadele de declin economic moda dicteaza lungirea fustei (n loc sa se faca eco
nomie la
materiale), iar n perioadele de prosperitate economica se poarta minijupa. Am n.el
es ca n
anul 2005 n Romnia va fi detronata minijupa oi va deveni regina a modei fusta a ca
rei lungime
acopera rotula genunchilor Dar dezgolirea trupului femeilor va continua. La fel c
a la costumul
de baie, vestimenta.ia femeilor cunoaote o dubla miocare, nsa ntructva diferita: pa
rtea
de sus se ridica tot mai sus oi partea de jos coboara de la talie n jos.
n cultura noastra occidentala, femeile oi arata
l

originea biologica , buricul, pe care

mpodobesc cu cercei oi pietre (semi)pre.ioase. n .arile arabe, femeile nu lasa pri


virii nici
macar glezna
Consider ca am adus n discu.ie suficiente exemple pentru a sus.ine ideea ca vesti
menta.ia
unei persoane ne ajuta sa o localizam geografic oi sa stabilim carei culturi i ap
ar.ine. Pornind
de la mbracaminte, ne putem da seama de gustul estetic al acesteia, de firea ei:
este o persoana
conformista, care doreote sa treaca neobservata, sau o persoana independenta? De
asemenea,
vestimenta.ia poate spune ceva despre mentalita.i (Figura 2.3). Iata, de exemplu
, cum este
creionata mentalitatea adolescen.ilor de azi. n cadrul cursului postuniversitar d
espre limbajul
corpului de la Yale
New Haven Teachers Institute, Patricia K. Flynn analizeaza d
esignul
vestimenta.iei adolescen.ilor ca simbol identitar (Curriculum Unit 85.06.03) por
nind de la
urmatoarele asump.ii, pe care le prezentam pe scurt:
1. mbracamintea adolescen.ilor este o forma de comunicare nonverbala (naintea prez
entarii
verbale, cu ajutorul vestimenta.iei se transmit informa.ii depre apartenen.a la
genul social,
vrsta, clasa sociala, ocupa.ie, origine etnica oi despre caracteristicile psiho-m
orale de personalitate).

Comunicarea nonverbala: gesturile oi postura


Fig. 2.2. Moda feminina (dupa D. Morris, 1982/1986, 348)
1921 1922 1923 1924 1925 1926 1927 1928 1929 1930 1931 1932 1933 1934 1935 1936
1937 1938 1939
Scurtarea fustelor
tumultul anilor 20 Lungirea fustelor
Marea Criza
1940 1941 1942 1943 1944 1945 1946 1947 1948 1949 1950 1951 1952 1953 1954 1955
1956 1957 1958
Scurtarea fustelor Lungirea fustelor
economia activa de razboi austeritatea de dupa razboi
1959 1960 1961 1962 1963 1964 1965 1966 1967 1968 1969 1970 1971 1972 1973 1974
1975 1976 1977
Scurtarea fustelor avntul anilor 60 Lungirea fustelor
noua recesiune
2. mbracamintea adolescen.ilor reprezinta valorile identitare de grup oi exprima
nevoia
de a fi diferi.i de adul.i (cu ajutorul mbracamintei, adolescen.ii le comunica pa
rin.ilor ca sunt
altfel dect ei).
3. Diferen.ierea mbracamintei adolescen.ilor simbolizeaza nevoia de autonomie, do
rin.a
adolescen.ilor de a fi independen.i (adolescen.ii comunica astfel protestul lor
oi faptul ca sunt
rebeli).
4. Diferen.ierea mbracamintei adolescen.ilor fa.a de mbracamintea adul.ilor este u
n fenomen
istoric relativ recent (pna la jumatatea secolului trecut, hainele adolescen.ilor
semanau
foarte mult cu hainele adul.ilor. Genera.ia anilor 50 a fost etichetata ca genera.
ia tacuta .
Dupa cel de-al Doilea Razboi Mondial, n contextul prosperita.ii economice, moda v
estimenta.iei
adolescen.ilor ncepe sa se diferen.ieze de cea a adul.ilor).
5. Vestimenta.ia adolescen.ilor de dupa 1980 are conexiune cu vestimenta.ia adol
escen.ilor
din anii 50- 60 (moda manifesta o tendin.a de ciclicitate; ceea ce pare o inova.ie n
mbracamintea
unei genera.ii nu este dect o deriva.ie din trecut).
6. Vestimenta.ia adolescen.ilor de dupa 1980 este influen.ata de mass media (dat
orita tehnologiilor
de comunicare moderne, adolescen.ii tind sa imite vedetele TV, starurile muzical
e etc.).

Semne, semnale, coduri oi canale n comunicarea nonverbala


Fig. 2.3. Vestimenta.ia ca simbol identitar
Patricia K. Flynn s-a referit la adolescen.ii din SUA, dar unele dintre concluzi
ile la care
a ajuns au o valabilitate mai generala, dat fiind oi procesul de mcdonaldizare .
Vestimenta.ia oi statusul social. Daca haina nu l face pe om, cel pu.in ea l repre
zinta
foarte bine ca persoana cu o anumita pozi.ie n ierarhia sociala. n Roma antica pur
tau toga
(o bucata de postav alb, de circa 4,50 m lungime oi 3 m la.ime, care se nfaoura p
e corp) doar
oamenii liberi (ceta.enii), nu oi strainii sau sclavii. Toga purtata de tineri e
ra tivita cu roou (toga
proetexta). mbracau toga alba numai dupa ce mplineau oaptesprezece ani, n cadrul un
ei
ceremonii ce avea loc n Forum. n Egiptul antic, purtau sandale numai persoanele cu
pozi.ie
sociala nalta. Alison Lurie, autoarea car.ii The Language of Clothes (1981), spun
e textual:
Grecii oi romanii determinau clasa sociala din care facea parte o persoana dupa c
uloare, dupa
numarul veomintelor cu care se mbraca oi dupa podoabele aplicate pe haine (apud P.
K. Flynn).
Trebuie sa recunoaotem ca lucrurile nu s-au schimbat prea mult n cultura noastra
europeana
nici azi.
ntr-o lucrare intitulata sugestiv The Power of Dress, Jacqueline Murray (1989) a
identificat
n lumea afacerilor trei tipuri de vestimenta.ie: 1) hainele specifice corpora.iil
or, purtate mai
ales de avoca.i, directori oi bancheri (design simplu, de culoare gri sau bleuma
rin pentru costumele
barbateoti, din stofa flanelata, alb imaculat sau albastru deschis pentru camaoi
, iar pentru
femei, bluze, rochii din bumbac ori din pnza de in); 2) haine menite sa comunice,
utilizate
cu precadere de persoanele implicate n marketing, educa.ie, industriile n expansiu
ne (costume
oi rochii practice, relaxante, semitradi.ionale, din mpletituri oi .esaturi cu oc
hiuri largi, cu imprimeuri
odihnitoare sau n dungi); 3) haine inovatoare, ntlnite mai ales la artioti, la cei
ce lucreaza
n domeniul publicita.ii, la vnzatorii cu amanuntul sau la proprietarii de magazine
de lux
(largi, design excentric, culori .ipatoare) (apud Ch. U. Larson, 2001/2003, 287)
.
Anat Rafaeli oi Michael G. Pratt (1993) au opera.ionalizat conceptul de vestiment
a.ie
organiza.ionala (organizational dress), lund n considerare trei dimensiuni: caracte
risticile
mbracamintei (culoarea, materialul oi stilul vestimenta.iei), omogenitatea mbracam
intei oi
atributele comparative ale acesteia (variabilitatea oi unicitatea) (Tabelul 2.3)

Comunicarea nonverbala: gesturile oi postura


Tabelul 2.3. Opera.ionalizarea conceptului de
(dupa A. Rafaeli oi M.G. Pratt, 1993, 36).

vestimenta.ie organiza.ionala

Aspectul vestimenta.iei
Atributele vestimenta.iei
Posibilita.i
Albastru, roou, auriu
Fibre naturale, sintetice
Formal, cauzal
Opera.ionlizare
Ce culoare?
Din ce este facut materialul?
Care este stilul?
Omogenitatea vestimenta.iei Omogenitate aleatoare
Omogenitate stratificata
Omogenitate completa
Ct de libera este variabilitatea
vestimenta.iei angaja.ilor oi variabilitatea
dintre subgrupele organiza.iei
Eviden.ierea prin vestimenta.ie Variabilitate ridicata
Variabilitate moderata
Variabilitate scazuta
Ct de diferita este vestimenta.ia,
comparativ cu membrii
din afara organiza.iei
Expresiile faciale
Studiul expresiilor faciale a debutat n a doua jumatate a secolului al XIX-lea. S
a ne amintim
de celebra lucrare a lui Charles Darwin Expresia emo.iilor la om oi animale (187
2/1967). n
timp, s-a adunat un munte de fapte de observa.ie, s-au emis diferite ipoteze oi
s-au elaborat
tehnici din ce n ce mai sofisticate pentru nregistrarea contrac.iei muochilor faci
ali din care
rezulta expresiile faciale. Charles Darwin (1872/1967, 14) a ajuns la concluzia
ca aceeaoi
stare psihica este exprimata n toata lumea cu o uniformitate remarcabila: acest f
apt este, prin
el nsuoi, interesant, ca o dovada a strnsei asemanari a structurii corporale oi a
dispozi.iei
mintale a tuturor raselor omeneoti . Totuoi, observa Charles Darwin (1872/1967, 18
), utilizarea
muochilor fe.ei (n numar de 55, dupa Moreau) difera de la o persoana la alta (de
exemplu,
capacitatea de a-oi arata caninii de o singura parte sau capacitatea de a-oi ridica
aripile
narilor ).
Dupa ce a fost imediat acceptata de catre oamenii de otiin.a, o data cu extinder
ea cercetarilor
comparative interculturale dupa 1930 teza universalita.ii expresiei emo.iilor a n
ceput sa fie
contestata oi, n cele din urma, abandonata.
ntr-un studiu din 1938, psihologul american Otto Klineberg (1899 1979) a contestat

deschis
teza universalita.ii expresiei faciale a emo.iilor, avansnd ipoteza determinarii
culturale a lor.
Zmbetul, spre exemplu, ar exprima emo.ii diferite la popula.iile din Orient, comp
arativ cu
cele din Occident. Pentru un european, zmbetul nseamna buna dispozi.ie, placere sa
u ironie.
Zmbetul unui japonez poate sa semnifice oi acordul cu pedeapsa administrata, oi a
socierea
la indignarea celui care administreaza pedeapsa. Din astfel de exemple, mai mult
dect din
fapte de observa.ie sistematice, Otto Klineberg a tras concluzia ca expresiile e
mo.iilor au o
specificitate culturala distincta.

Semne, semnale, coduri oi canale n comunicarea nonverbala


Cercetarile experimentale interculturale ini.iate de Paul Ekman n deceniul al oap
telea al
secolului trecut sus.in nsa teza universalita.ii expresiilor faciale ale emo.iilo
r.
n 1965, cnd Paul Ekman (n. 1934) a nceput sa studieze expresiile faciale, majoritat
ea
antropologilor erau convinoi de faptul ca gesturile oi emo.iile au fundamente cu
lturale, ca sunt
nva.ate n procesul socializarii (ipoteza relativismului). Paul Ekman a pornit de l
a ipoteza
ca expresiile faciale sunt programate ca o parte naturala a emo.iilor. Pentru ca
to.i oamenii
apar.in aceleiaoi specii oi to.i au acelaoi numar de muochi faciali (43 de muoch
i faciali), este
de aoteptat ca oriunde n lume emo.iile sa se exprime n acelaoi mod, sa fie recunos
cute ca
atare. Fiecarei emo.ii i corespund cte doua expresii faciale: una programata eredi
tar, aceeaoi
n toate culturile; alta, reprezentnd o abatere de la expresia programata, variaza
de la o cultura
la alta. n sprijinul ipotezei universalita.ii expresiilor faciale ale emo.iilor,
Paul Ekman invoca
cercetarile lui H.C. Triandis oi W.W. Lambert (1958), care au cerut unui numar d
e studen.i
americani oi greci, precum oi locuitorilor unei mici localita.i din insula Corfu
(insula greceasca
din Marea Ionica) sa acorde note de la 1 la 9 unor fotografii reprezentnd persoan
e care exprimau
diferite stari emo.ionale, dupa cum le considera agreabile sau dezagreabile. Stu
den.ii,
n ciuda diferen.elor etnice, au dat note foarte apropiate, spre deosebire de locu
itorii din mediul
rural, care au introdus unele discordan.e n notare. Aceasta prima cercetare compa
rativa
interculturala, care nclina balan.a n favoarea tezei universalita.ii expresiei emo
.iilor, nu a
fost scutita de critici metodologice ntemeiate: s-a prezentat fotografia unei sin
gure persoane
(o actri.a care exprima diferite emo.ii), nu s-a verificat implicarea n sarcina d
e notare a subiec.ilor
(s-ar fi putut ca studen.ii sa fie mai motiva.i sa evalueze fotografiile), emo.i
ile nu erau
naturale (se otie astazi ca exista diferen.e notabile ntre zmbetul spontan oi cel a
rtificial ).
Mai concludenta este nsa cercetarea din 1970 a psihologului de origine turca M. Cc
eloglu,
care a nlocuit fotografiile cu desene stilizate ale expresiilor faciale. S-au uti
lizat 60 de desene
compuse din patru tipuri de pozi.ii ale sprncenelor, trei tipuri de pozi.ii ale o
chilor oi cinci
tipuri de configura.ii ale gurii. Pentru identificarea emo.iilor carora le cores
pund (pe baza
unei liste de 40 de emo.ii), desenele au fost prezentate unor grupuri de studen.
i japonezi, turci
oi americani. Aproximativ un sfert dintre desenele rezultate din combinarea elem

entelor amintite
s-au dovedit imposibile sub raportul contrac.iei muochilor faciali. S-a ajuns la
concluzia
ca expresiile faciale ale emo.iilor sunt, daca nu determinate, cel pu.in condi.i
onate biologic
(anatomo-fiziologic).
Cercetarile coordonate de Paul Ekman au demonstrat ca expresiile faciale ale emo
.iilor
sunt universale. Studen.ii apar.innd unor grupuri etnice foarte diferite (america
ni, argentinieni,
brazilieni, chilieni, japonezi) au identificat emo.iile corespunzatoare expresii
lor faciale.
S-au prezentat 30 de fotografii ale unui numar de 14 persoane care exprimau oase
emo.ii
considerate fundamentale: bucurie, dezgust, frica, furie, surpriza, triste.e (Ta
belul 2.4).
Dupa cum se observa cu uourin.a, procentajul acordului n evaluarea emo.iilor la s
tuden.ii
din experiment este foarte ridicat. Nu cumva accesul generalizat la mass media (
tiparituri,
filme etc.) n cele cinci .ari sta la baza acestui acord? Pentru a elimina o aseme
nea ipoteza, Paul
Ekman, E.R. Sorensen oi W.V. Friesen (1967) au montat un experiment n care subiec
.ii erau
persoane din Insulele Borneo, din Arhiplelagul Malaez, din Noua Guinee. Dat fiin
d faptul ca
subiec.ii de experiment erau neocolariza.i, rezultatele nu au fost concludente. n
1971, experimentul
a fost reluat pe popula.ia papua din Noua Guinee: 189 de adul.i trebuiau sa iden
tifice
emo.iile redate n trei fotografii, conform unor scurte povestiri. Copiii baotinao
ilor aveau o

Comunicarea nonverbala: gesturile oi postura


Tabelul 2.4. Recunoaoterea emo.iilor dupa expresiile faciale n experimentele lui
P. Ekman, W.V. Friesen
oi P. Ellsworth, 1971 (dupa L.T. Benjamin et al., 1990, 377)
Evaluarea Bucurie Dezgust Surpriza Triste.e Furie Frica
Cultura /
nr. subiec.i
Procentul concordan.ei cu evaluarea
99 Americani 97 92 95 84 67 85
40 Brazilieni 95 97 87 59 90 67
119 Chilieni 95 92 93 88 94 68
168 Argentinieni 98 92 95 78 90 54
29 Japonezi 100 90 100 62 90 66
sarcina mai simpla: trebuiau sa identifice emo.iile redate de doua fotografii. D
e aceasta data
procentajul acordului dintre popula.ia papua oi popula.ia din .arile industriali
zate s-a dovedit
a fi ridicat, conducnd la concluzia universalita.ii expresiilor faciale ale emo.i
ilor. Paul Ekman
(1993, 384), referindu-se la cercetarile facute mpreuna cu Wallace V. Friesen, af
irma: Noi
am gasit eviden.a universalita.ii n expresiile spontane oi n expresiile deliberate
. Noi am postulat
reguli de manifestare (display rules)
prescrip.ii cultural-specifice despre cine
poate sa dezvaluie
o anumita emo.ie, cui oi cnd pentru a explica modul n care diferen.ele culturale p
ot
ascunde universalitatea expresiilor oi am aratat experimental cum apar acestea . A
oadar, la
ntrebarea Sunt expresiile faciale universale sau cultural specifice? nu exista un r
aspuns tran
oant: diferite aspecte ale expresiilor sunt att universale, ct oi cultural specifi
ce.
Recent (13 septembrie 2003), s-a anun.at ntr-o emisiune de otiri (TVR 1) ca n SUA
a
fost pus la punct un sistem de ecografie cu ajutorul caruia parin.ii pot vedea p
e un ecran imaginea
tridimensionala a fatului, distingndu-se momentele n care acesta zmbeote. Este oi
aceasta o dovada a caracterului ereditar al expresiilor faciale.
Sursul, de exemplu, este universal oi are aceeaoi semnifica.ie n toate culturile o
i la toate
popoarele lumii. Pna oi oile, despre care se credea ca nu stralucesc prin vioiciu
nea creierului,
diferen.iaza figura umana ncruntata de cea zmbitoare. Un experiment realizat de sp
ecialiotii
de la Universitatea Cambridge conform Magazinului otiin.ific difuzat de BBC (26
iunie
2004) a pus n eviden.a ca 90 la suta dintre oile testate au recunoscut figura uma
na schematica
a unui om care rde.
Zmbetul oi rsul. Numerooi filosofi oi oameni de otiin.a au ncercat sa patrunda esen
.a
rsului oi a sursului (Th. Hobbes, B. Spinoza, R. Descartes, Imm. Kant, Ch. Darwin,

H. Bergson,
P. Ekman oi nca mul.i al.ii). Charles Darwin (1872/1967, 111) aprecia ca rsul pare
sa constituie,
n primul rnd, expresia simplei bucurii sau fericiri . Ct priveote caracterul nnascut a
l rsului
oi sursului (zmbetului), Charles Darwin aducea n discu.ie cazul Laurei Bridgman (st
udiat
de F. Lieber, 1851), care, din cauza orbirii oi a surzeniei, nu a putut dobndi vre
o expresie
prin imitare, totuoi, atunci cnd i s-a comunicat prin limbajul gesturilor o scris
oare de la un
prieten iubit a rs oi a batut din palme, iar obrajii i s-au mbujorat (ibidem). Moti
vele pentru
care omul rde sunt variate, dar mecanismul rsului este totdeauna acelaoi: inspira.
ie adnca,
scurte contrac.ii spasmodice ale toracelui, n special ale diafragmei. De aici oi
vorba: Rdeau
de se .ineau cu minile de burta . n timpul rsului, gura este mai mult sau mai pu.in la
rg

Semne, semnale, coduri oi canale n comunicarea nonverbala


deschisa, cu col.urile mult trase napoi, precum oi pu.in n sus, iar buza superioar
a este pu.in
ridicata
observa Charles Darwin, care ilustreaza cele spuse cu o planoa cu desene
oi fotografii
reprezentnd diferite grade de rs oi de surs.
Am subliniat ca, uneori, rdem din tot corpul (deoi se spune rdem din tot sufletul ).
Rdem
de ne doare burta sau ne tavalim pe jos de rs . n fond, este vorba despre contrac.iile
musculare
oi despre stimularea secre.iei unor endorfine, fapt ce men.ine sau amplifica ves
elia. Pe
astfel de date, probate otiin.ific, se bazeaza terapia prin rs oi, pna la un punct
, concursurile
Cine rde mai mult . Claudia Schfer a observat ca putem evalua intensitatea rsului (pe
o
scala de la 1 la 10) dupa manifestarile nonverbale antrenate gradual:
1) nti sursul oi apoi izbucnirea n rs.
2) Gura se deschide din ce n ce mai larg.
3) Col.urile gurii se deplaseaza tot mai n lateral, spre urechi.
4) Nasul se ncre.eote.
5) Sunetul se apropie tot mai mult de strigat sau latrat.
6) Ochii se nchid cu lacrimi , iar pielea din jurul lor face dungi multe oi mici.
7) Capul cade tot mai mult pe spate oi umerii se ridica.
8) Apare o miocare de leganare a trupului.
9) Persoana se autombra.ioeaza (autoatingere), cuprinzndu-oi trupul cu minile.
10) Declanoeaza un mod oarecare de a bate din picioare (apud at. Prutianu oi M.
Danile., 2004, 231).
Deoi s-au acumulat multe date de cercetare despre rs oi surs, adevarul este ca, n m
ulte
privin.e, zmbetul oi rsul au ramas o enigma. Multa vreme s-a crezut ca plng oi anim
alele,
dar rsul este specific omului. Totuoi, cercetarile etologice au aratat ca zmbetul
oi rsul pot
fi ntlnite, n linie directa, oi la primate. Conform ipotezei lui J.A.R.A.M. van Hoo
ff (1972),
zmbetul uman a derivat din comportamentul de aratare a din.ilor , care constituie un
semnal
social filogenetic primitiv (Figura 2.4). La om spune Edward O. Wilson (1975/ 200
3, 185)
rnjetul tacut oi gura deschisa relaxata par sa fi convers pentru a forma doi poli
ntr-o serie
noua, gradata, mergnd de la un raspuns prietenos general (zmbet) la joc (rs) .
Primatele recurg la comportamentul de aratare a din.ilor cnd ntlnesc stimuli contra
rian.i,
manifestnd n acelaoi timp tendin.a puternica de a parasi locul, de a fugi. Dezveli
rea
din.ilor se intensifica pe masura ce comportamentul de fuga este zadarnicit de a
gresor. La
cimpanzei, acest comportament este frecvent ntlnit pentru a semnala contactele non
agresive,
chiar prietenoase. Pe de alta parte, relaxarea prin aratarea gurii deschise este ns
o.ita deseori

de emiterea unor vocalizari scurte. Aceste doua semnale: a arata din.ii oi a arata
gura deschisa
au evoluat la om spre zmbet oi, respectiv, spre rs. Daca este adevarat ca fiin.ele
umane
mootenesc zmbetul oi rsul de la primate, tot att de adevarat este oi faptul ca norm
ele culturale
ne impun cnd oi n legatura cu ce ne este permis sa rdem sau sa zmbim.
Prin cultura, cele doua comportamente s-au nuan.at foarte mult. Limba romna are c
irca
360 de epitete pentru a califica estetic zmbetul oi aproximativ 325 de epitete pe
ntru a reda caracteristicile
oi particularita.ile psihice ale persoanei care rde. Preluam unele exemple din Di
c.ionarul
de epitete al limbii romne (1985) de Marian Buca. Tudor Arghezi identifica un zmbe
t
diafan; Dimitrie Anghel, un zmbet duios ca o geana de zi; Camil Petrescu sesiza zm
betul
ntristat ce mareote gura; Mihail Sadoveanu remarca zmbetul nsorit; Mihai Eminescu,
zmbetul
trist.
Pentru a-l sanc.iona pe cel care nu are dreptul sa rda de al.ii
daca are cineva a
cest
privilegiu! , la romni exista zicala Rde ciob de oala sparta . Foarte probabil ca oi l
a alte

Comunicarea nonverbala: gesturile oi postura


Fig. 2.4. Filogenia semnalelor faciale la primate (apud E.O. Wilson, 1975/2003,
186)
kch
rnjet zgomotos
rha
rha
rha
zmbet ha
etalarea gurii
deschise n stare
de relaxare
ah
OM
(HOMO)
CIMPANZEU
(PAN)
MACACI
(MACACA)
GUENONS
(CERCOPITHECUS)
MAMIFER
PRIMITIV
rs
.ipat rnjit
popoare exista proverbe care reglementeaza acest comportament complex ce exprima
o
mul.ime de sentimente, stari psihice normale oi patologice. Normele referitoare
la rs variaza
de la o cultura la alta oi de la o epoca la alta, dar totdeauna rsul func.ioneaza
ca un gardian
al ordinii publice (M.-A. Descamps, 1989/1993, 164). n acest sens, romanii spuneau
: Ridendo
castigat mores (Prin rs se ndreapta moravurile). ntr-o lucrare scrisa n spiritul fil
osofiei
antice, Joseph-Maria Bochenski (1902 1995), gnditorul de origine poloneza, fost rec
tor al
Univiersita.ii din Freiburg, ndemna n Manual de n.elepciune pentru oamenii de rnd (1
994/
2003, 72) sa ne apropiem de ceilal.i cu sursul pe buze.
Dar cnd devin zmbetul oi rsul, din contrac.ii ale muochilor faciali, modalita.i de
comunicare nonverbala? Observarea sistematica a preferin.elor vizuale ale fiin.e
i umane n
primele ei saptamni de via.a a eviden.iat orientarea primara catre congeneri. Nou
-nascutul
este atras vizual de tot ce-l nconjoara, n mod deosebit de obiectele mobile, cu co
ntururi
curbilinii, stralucitoare, colorate, cu elemente n relief (R. Ahrens, 1954). Or,
aoa cum remarca
R.L. Fantz (1975), chipul uman poseda toate aceste atribute. Iata de ce nou-nasc
u.ii oi privesc
parin.ii oi oi contracta instinctiv muochii faciali (parin.ii se amagesc creznd ca
au fost
recunoscu.i oi ca li se zmbeote). Se poate sus.ine ca fiin.a umana este programat
a biologic
sa se orienteze catre semeni (Th.G. Dcarie, 1980).

n stadiul actual al cercetarii otiin.ifice nu se cunoaote destul de bine cum se r


ealizeaza
achizi.iile cognitive oi socio-afective care i permit nou-nascutului sa-oi identi
fice parin.ii oi

Semne, semnale, coduri oi canale n comunicarea nonverbala


sa le decodifice fizionomia. Unii cercetatori
de exemplu, G.C. Carpenter, 1970 p
laseaza
nceputul acestor procese n primele doua saptamni de via.a. Al.i cercetatori (H.D. F
itzgerald,
1968; J.L. Laroche, 1976) plaseaza apari.ia capacita.ii de diferen.iere a chipul
ui mamei de
al altor persoane la vrsta de 12 20 de saptamni. G.M. Olson (1981) stabileote ca mai
devreme
de cinci saptamni deosebirea dintre fizionomia mamei oi cea a altor persoane nu e
ste sigura.
ai L.R. Sherrod (1979) constatase inexisten.a acestei discriminari la copiii mai
mici de cinci
luni. Abia atunci zmbetul comunica. Se accepta totuoi ca discriminarea vizuala la
nou-nascu.i
se realizeaza dupa vrsta de trei luni, iar comunicarea prin surs se realizeaza n et
ape (M.-A.
Descamps, 1989/1993, 163). n luna a treia, nou-nascu.ii ncep sa-oi concentreze ate
n.ia spre
partea mobila a fe.ei (partea de jos); n luna a patra, reac.ioneaza prin zmbet cnd
persoanele
din jur, nu neaparat parin.ii, oi mioca buzele. Aoadar, zmbetul, ca manifestare poz
itiva oi
fragila a expresivita.ii n devenire (M. Bernard, 1976), se bazeaza pe datul nnascut
, dar se
construieote n timp prin achizi.ii psihologice oi sociale.
Paul Ekman a catalogat 18 tipuri de zmbete care nu sunt simulate. Zmbetele naturale
se deosebesc de cele false, artificiale , prin aceea ca dureaza mai mult oi ca n per
formarea
lor participa att muochii fe.ei, ct oi cei ai ochilor (culores oculi). n cazul zmbet
elor false
se contracta doar muochii din jurul ochilor, aparnd la coada ochilor riduri ( laba
gotii ), nu
oi muochii fe.ei. n lucrarea Limbajul corpului pentru manageri, Horst H. Rckle (19
79/1999,
pp. 151-154) analizeaza opt tipuri de zmbete. Le prezentam ntr-o forma sintetica:
1) Zmbetul voit, fabricat, chinuit (col.urile gurii drepte, buzele drepte oi lipi
te). Apare oi dispare repede. Poate
exprima jena.
2) Zmbetul dulceag (ntinderea oi sub.ierea buzelor; nso.eote universalul
3) Zmbetul
nere).

da ).

pe sub musta.a (buzele tensionate oi lipite; exprima voin.a, dar oi re.i

4) Zmbetul depreciativ (col.urile gurii sunt retrase pu.in n jos, este afioat de p
ersoanele blazate, ironice, poate
exprima acordul oi dezacordul, n acelaoi timp).
5) Zmbetul relaxat (lipsit de tensiune, exprima bucuria, dragostea, pre.uirea cel
uilalt).
6) Zmbetul strmb (un col. al gurii este tras n jos oi celalalt n sus; exprima o amab
ilitate for.ata, un conflict
intern; este zmbetul subalternului nevoit sa asculte o gluma batrna a oefului).

7) Zmbetul care exprima frica (buzele sunt trase lateral, iar gura este pu.in ntre
deschisa; col.urile gurii sunt
trase spre urechi).
8) Zmbetul condescendent, resemnat (rasfrngerea nainte a buzei inferioare; adesea,
este nso.it de nclinarea
capului spre dreapta oi/sau ridicarea oi tremuratul umerilor).
Rsul
poate este mai corect sa spunem rsurile , pentru ca este vorba, aoa cum am arata
t,
de multe reac.ii complexe n care intervin componente cognitive, afective, morale
oi pe care
le subsumam oarecum for.at termenului de rs
apare relativ trziu, deoi de timpuriu no
unascu.ii
rd cu ochii . Ca oi n cazul zmbetului, se pune problema determinarii momentului
n care contrac.iile spasmodice ale diafragmei oi ale muochilor faciali, acompania
te de
vocalizari ritmice, devin semnal n cadrul comunicarii nonverbale, cu alte cuvinte
, cnd dobnde
ote rsul o func.ie simbolica.
n 1981, Marc-Alain Descamps, F. Dtienne, N. Terrasson, C. Givr oi P. Dung au cercet
at,
apelnd la observa.ia directa, comportamentul publicului la Cirque d Hiver din Paris
. Popula.ia
observata (48 de persoane, barba.i oi femei, 24 de adul.i oi tot at.ia copii cu vr
sta cuprinsa
ntre trei oi doisprezece ani) a fost caracterizata dupa cum: 1) nu reac.iona n nic
i un fel;
2) zmbea; 3) rdea; 4) rdea n hohote, antrennd tot corpul. Rezultatele au aratat ca di
feren.ierea

Comunicarea nonverbala: gesturile oi postura


pe sexe nu a influen.at reac.iile publicului. Clovnii (observa.ia s-a facut asup
ra unui numar
de clovnerie, n care au fost identificate 28 de momente ce declanoau rsul) au izbu
tit sa smulga
mai mult zmbete dect hohote de rs, dar diferen.iat pe categorii de vrsta: o data cu
vrsta
sporesc oi zmbetele (25% la adul.i; 21% la copiii de oase ani; 13% la cei de trei
ani). Acelaoi
lucru s-a observat cnd au fost codificate reac.iile pozitive la situa.iile comice
(46% la adul.i;
42% la copiii de oase ani; 29% la copiii de trei ani). S-a mai observat ca atunc
i cnd rd, copiii
antreneaza tot corpul, n timp ce adul.ii reac.ioneaza astfel mult mai rar (71% la
copii, 29%
la adul.i). Marc-Alain Descamps (1989/1993, 166-167), dupa care am reprodus rezu
ltatele
acestui studiu, conchide ca la vrsta de trei ani copiii conotientizeaza ca vin la
circ pentru a
rde, dar rsul lor este mai degraba o imita.ie a rsului adul.ilor. La vrsta de oase a
ni, rsul
exprima sentimente de placere proprii, reprezinta o eliberare de energie plenara
.
Stereotipul potrivit caruia femeile au o expresivitate faciala mai mare dect barb
a.ii con.ine
cel pu.in un smbure de adevar. Cercetarile otiin.ifice realizate, ntre al.ii, de B
.W. Eakins oi
R.G. Eakins (1978), M. LaFrance oi C. Mayo (1979) sus.in aceasta concluzie. Se p
are ca femeile
au o capacitate superioara de codificare a diferitelor tipuri de emo.ii. Conform
unui studiu al
lui S.F. Zaidel oi Albert Mehrabian (1969) femeile transmit mai exact semnalele
emo.iilor
negative, n timp ce barba.ii transmit mai exact semnalele despre emo.iile pozitiv
e (apud J.K.
Burgoon, D.B. Buller oi W.G. Woodall, 1989/1996, 235).
S-a mai constatat, de asemenea, ca femeile zmbesc mai mult dect barba.ii. Este, fa
ra
ndoiala, un rezultat al socializarii. L.R. Brody (1993) a constatat ca feti.ele s
unt ncurajate sa
exprime emo.iile pozitive (happiness expression), baie.ii, pe cele negative (ang
er expression).
Apoi, prin profesiile practicate (vnzatoare, educatoare, stewardese, coafeze, asi
stente medicale
etc.), chiar li se impune femeilor sa zmbeasca. Este bine cunoscut zmbetul profesi
onal al
prezentatoarelor TV. Pentru femei, zmbetul este un fenomen interac.ional, n timp c
e pentru
barba.i este o expresie emo.ionala
sunt de parere M. LaFrance oi C. Mayo (1979).
Probabil
ca din aceasta cauza mul.i nu se ncred n zmbetele femeilor. Chiar copiii acorda mai
multa
nsemnatate zmbetului tatalui dect celui al mamei, aoa cum a rezultat dintr-un studi
u al lui
D.E. Bugental et al. (1970). S. Beekman (1975) a descoperit ca zmbetul femeilor e

ste asociat
sentimentelor de anxietate, disconfort, deferen.a oi stinghereala, spre deosebir
e de zmbetul
barba.ilor, care este corelat cu dorin.a de afiliere oi cu sociabilitatea. Judee
K. Burgoon, David
B. Buller oi W. Gill Woodall (1989/1996, 236) sunt de parere ca diferen.ele priv
ind semnifica.ia
zmbetului la femei oi la barba.i se datoreaza modului n care aceotia au fost socia
liza.i: femeile,
sa utilizeze zmbetul pentru a interac.iona; barba.ii, pentru a-oi exprima sentime
ntele de prietenie
oi bucurie. T.L. Davis (1995) a ajuns la concluzia ca femeile mascheaza cu o exp
resie
faciala pozitiva mai bine dect barba.ii starile de nemul.umire.
Marianne LaFrance oi Marvin A. Hecht (1999) analizeaza zmbetul ca expresie a unei
emo.ii pozitive, dar oi ca obliga.ie profesionala. Profesorii, ca oi vnzatorii la
ivirea cumparatorilor
poten.iali este bine sa zmbeasca. Zmbind mereu, vor dobndi o fa.a prietenoasa, ceea
ce i va ajuta n activitatea lor. Mai general spus, to.i ar fi bine sa zmbim mai mul
t, daca nu
chiar sa rdem mai mult. Avnd un scop, acela de a depaoi situa.iile stresante, el n
u este un
rs prostesc . n unele clinici s-au introdus programe speciale n care pacien.ii, de reg
ula
copii, sunt facu.i sa rda. Organiza.ia umanitara din Germania Kinder und Krebs (Cop
iii
oi cancerul), de exemplu, a ini.iat un astfel de program.

Semne, semnale, coduri oi canale n comunicarea nonverbala


Zmbetul oi rsul sunt expresia bunei dispozi.ii, dar
aoa cum s-a vazut
oi o modalit
ate
de producere a ei. Deci sa descre.im fruntea prin uooara decontractare a muochil
or, ceea ce
netezeote fruntea, nlatura orice urma de ncruntare, arcuieote pu.in sprncenele oi r
idica pleoapele.
De aici oi expresia exporrigere frontem, descre.i.i fruntea, a fi vioi oi vesel (
Ch. Darwin,
1872/1967, 119). La bucurie, fa.a se lumineaza; la mhnire, se lungeote. Expresiil
e i-a cazut
falca sau i s-a lungit fa.a traduc adesea foarte exact supozi.ia s-a suparat de moar
te . Este
vorba despre contrac.ia muochiului triste.ii , care trage col.urile gurii n jos. Cnd
zmbetul
este nso.it de lasarea col.urilor gurii n jos, este semn de batjocora.
ntrebat ce n.elege prin a fi bine dispus , un copil a raspuns: Sa rzi, sa vorbeoti oi s
a
saru.i . Charles Darwin (1872/1967, 119) comenteaza: Ar fi greu sa dai o defini.ie
mai adevarata
oi mai practica , adaugnd: La toate rasele umane, expresia de buna dispozi.ie pare s
a
fie aceeaoi oi este uoor de recunoscut (ibidem).
ai celelalte emo.ii de baza surpriza, groaza, mnia, dezgustul, triste.ea
se pot c
iti pe fe.ele
oamenilor ntocmai ca oi bucuria. n acest scop, Paul Ekman oi Friesen V. Wallace (1
978) au
pus la punct un Sistem de Codificare a Ac.iunilor Faciale (Facial Action Coding Sy
stem
FACS) cu ajutorul caruia pot fi identificate 44 de unita.i de ac.iune faciale (Act
ion Units
AUs), cele mai mici unita.i care pot fi anatomic distincte oi vizual distinctibi
le. Scorul FACS
masoara n AUs schimbarea (ac.iunea faciala) prin raportare la fa.a neutra . Unele AU
s au
trei niveluri: slab, moderat oi intens. Scorurile FACS sunt direct propor.ionale
cu intensitatea
emo.iilor. Sistemul imaginat de Paul Ekman oi Friesen V. Wallace a impulsionat c
ercetarea
expresiilor faciale (S. Ikeda oi M. Tsuji, 1995; H. Kobayashi et al., 1993; D. M
atsumoto et
al., 1992, 1999, 2001; M. Wiggers, 1982). Recent, doi cercetatori japonezi, Kimi
hiro Suzuki
oi Kenichi Naitoh (2003), utiliznd n experiment fe.e statice (fotografii prototipice
ale emo.iilor),
au gasit o corela.ie foarte semnificativa statistic ntre evaluarile celor oase em
o.ii fundamentale
oi scorurile FACS. Rezultatele acestui experiment sus.in teza universalita.ii ex
presiei
oi recunoaoterii emo.iilor.
Oculezica sau contactul vizual
n cadrul rela.iilor interpersonale, privirea (eye-contact) ofera un feedback impo
rtant despre
reac.iile celuilalt. ntr-un studiu de sinteza recent, C. Neil Macrae et al. (2002

, 460) apreciaza
ca direc.ia privirii este un mijloc prin care oamenii oi alte animale pot transmi
te informa.ii
sociale relevante . n anumite contexte, prelungirea contactului vizual poate nsemna
ostilitate
oi furie, n alte contexte este un semn de prietenie, de iubire, n general, de inte
res pentru persoana
celuilalt (M. Argyle oi M. Cook, 1976; K. Kellerman et al., 1989; C.L. Kleinke,
1989).
Experimentele realizate de Michael Argyle oi Janet Dean (1965) au pus n eviden.a
ca
indivizii tind spre un echilibru al distan.ei n rela.iile interpersonale oi adopt
a, conform acestei
distan.e, un anumit model de contact vizual. n timpul interac.iunilor sociale, oa
menii se uita
n ochii celorlal.i n repetate rnduri, nsa privesc mai mult cnd asculta ceea ce vorbeo
te
celalalt, men.innd privirea trei pna la zece secunde. Daca privirea ndreptata spre
celalalt
se prelungeote, se instaleaza disconfortul interlocutorului. Elliot Aronson (199
9) remarca faptul
ca n cultura americana a nu privi n ochii celuilalt cnd vorbeote poate genera suspici
une

Comunicarea nonverbala: gesturile oi postura


oi, de asemenea, a vorbi cu cineva care poarta ochelari de soare poate produce d
isconfort psihic.
n alte culturi nsa a privi n ochii celuilalt este considerat o lipsa de respect, ma
i ales fa.a de
persoane cu pozi.ii sociale superioare. Cercetarile realizate n Nigeria, Porto Ri
co, Thailanda
sau Japonia au aratat ca tinerii, copiii nu sunt ncuraja.i sa realizeze contacte
directe la nivelul
ochilor cu profesorii lor sau n interac.iunile cu al.i adul.i. n schimb, arabii ut
ilizeaza numeroase
contacte le nivelul ochilor n rela.iile interpersonale, cu o durata care ar putea
fi stnjenitoare
pentru indivizii din alte culturi. n general, popula.iile din Asia, Indiile de Ve
st, ca oi
portoricanii sau afro-americanii considera ca a privi direct n ochii altor persoa
ne este nepoliticos,
o ncercare de intimidare sau un semnal avnd conota.ie sexuala.
Fara contact la nivelul ochilor, oamenii nu simt ca interac.ioneaza, nu comunica
pe deplin.
Georg Simmel (1908) aprecia contactul vizual ca asigurnd, dintre toate rela.iile i
nterumane,
reciprocitatea desavroita (apud M. Argyle oi J. Dean, 1965, 289) oi ca individul se
dezvaluie
pe sine n privirea care l primeote pe celalalt n sine; n acelaoi act prin care subie
ctul uman
cauta sa-oi recunoasca obiectul, se preda la rndul sau obiectului. Nu putem primi
prin ochi
fara a da n acelaoi timp (apud S. Dungaciu, 2003, 113).
Schimbul de priviri, aoadar, introduce reciprocitatea n rela.iile interumane. n le
gatura
cu privirea, trebuie sa analizam intensitatea ei
cantitatea de contact vizual , car
e poate
varia de la zero (a nu privi interlocutorul) la suta la suta (mutual gaze), dar
oi direc.ia privirii.
De asemenea, putem analiza durata privirii (care dintre interlocutori reuoeote s
a-l priveasca
pe celalalt mai mult timp). Intensitatea privirii este mai mare cnd subiectul asc
ulta dect atunci
cnd el nsuoi vorbeote (n raport de trei la unu), iar n ceea ce priveote direc.ia pri
virii, indivizii
privesc n sus la sfroitul unor fraze din cadrul discursului sau la finalul discurs
ului oi privesc
nainte la nceputul unor fraze lungi (M. Argyle oi J. Dean, 1965, 290).
De asemenea, n timpul discursurilor mai pu.in personale, cnd con.inutul discursulu
i se
bazeaza pe elemente cognitive, argumente logice, intensitatea privirii este mai
ridicata dect
n cadrul discursurilor personale. Exista diferen.e individuale n ceea ce priveote
intensitatea
privirii, femeile fiind angajate n contacte la nivelul ochilor mai mult dect barba
.ii. Direc.ionarea
privirii depinde oi de tipul de rela.ie care se stabileote ntre partenerii de dis
cu.ie, fiind
mai mare daca partenerii sunt atraoi unul de celalalt sau se afla n rela.ii de co

operare dect
daca sunt n conflict.
Analiznd func.iile privirii, Michael Argyle oi Janet Dean (1965, 291) men.ioneaza
:
1) Cautarea informa.iei: indivizii cauta un raspuns al ac.iunilor lor n ochii cel
orla.i, care este absolut
necesar pentru adaptarea n continuare a discursului.
2) Semnalarea deschiderii canalului de comunicare: daca n cadrul unei conversa.ii
ntre doua persoane
unul dintre interlocutori ntoarce privirea catre un al treilea, aceasta nseamna nch
iderea canalului de comunicare
cu prima persoana. Contactul la nivelul privirii include obliga.ia de a interac.
iona. Daca un vnzator,
spre exemplu, se lasa privit, el oi manifesta disponibilitatea de a fi la dispozi
.ia clientului.
3) Ascunderea oi exhibi.ionismul: tendin.a unor persoane de a se ascunde de priv
irea celorlal.i oi, n sens
contrar, tendin.a altora de a se face remarcate.
4) Stabilirea, confirmarea rela.iilor sociale: privirea poate fi un indicator al
tipului de rela.ie sociala care
se stabileote ntre interlocutori (atrac.ie, supunere, dominare etc.).
Atrac.ia fa.a de persoanele cu pupilele dilatate a fost dovedita n cadrul unui st
udiu experimental
realizat de M. Niedenthal oi N. Cantor (1982).

Semne, semnale, coduri oi canale n comunicarea nonverbala


Un interes aparte pentru cercetare l-a suscitat privirea ochi n ochi sau holbarea (mu
tual
gaze), considerata un gest ndrazne. n cadrul multor culturi. n Japonia, de exemplu,
a privi
interlocutorul n ochi este un semn al lipsei de respect. Se recomanda a privi maru
l lui Adam
(zona nodului cravatei). Acest gest este strict legat de raporturile de dominan.
a oi amenin.are
att la om, ct oi n lumea animala. Totuoi, interpretarea trebuie realizata n func.ie
de context,
uneori privirea n ochi semnificnd solicitarea ajutorului (E. Goffman, 1971). Daca do
ua
persoane, sa spunem A oi B, intra ntr-o ncapere oi A se uita fix la B, putem n.eleg
e ca avem
de-a face cu un raport de dominare: B este tensionat oi oi poate muta privirea el
iminnd
disconfortul sau poate, la rndul lui, sa-l priveasca pe A, crendu-i acestuia disco
nfort. Jocul
de putere va continua pna ce unul dintre interlocutori va cobor privirea, recunoscn
du-se
nvins . Totuoi, n sens strict, privirea ochi n ochi are o durata cuprinsa ntre 1,5 oi
secunde, dincolo de care exista miocari ale ochilor de evitare, clipire, redirec
.ionare a privirii.
ntr-o suita de experimente realizate de A. Mazur, E. Rosa et al. (1980) s-a const
atat ca mutual
gaze determina un raspuns specific oi ca un actor poate transmite informa.ii man
ipulnd intensitatea
acestor raspunsuri, utiliznd semnale ale sprncenelor . Mai mult, raspunsurile subiec.
ilor
la privirea n ochi sunt un bun predictor al gradului de domina.ie al individului n g
rup,
ntr-o situa.ie specifica.
Referitor la raporturile de dominan.a oi legatura lor cu intensitatea privirii,
cercetatorii
americani John F. Dovidio oi Steve L. Ellyson (1982) au aratat ca atunci cnd indi
vizii privesc
mai mult interlocutorul cnd vorbesc oi tind sa nu aiba acest comportament cnd ascu
lta, ei
sunt percepu.i ca fiind dominan.i.
ntrebarea de la care pleaca cei doi cercetatori americani este daca dominan.a, ex
primata
prin privire, poate fi decodificata la nivelul receptorilor. John F. Dovidio oi
Steve L. Ellyson
definesc dominan.a vizuala (visual dominance) ca raport ntre timpul petrecut privin
d interlocutorul
n timp ce subiectul vorbeote oi timpul petrecut privind interlocutorul n timp ce
subiectul asculta. Un numar de 246 de studen.i (129 barba.i oi 117 femei) au fos
t selecta.i sa
participe la acest studiu. Au fost proiectate doua experimente care sa verifice
modul n care
visual dominance (definita n modul precizat mai sus) este decodificata la nivelul
receptorilor.
n primul experiment, subiec.ii au fost ruga.i sa evalueze persoanele care apareau
n
nregistrari video alb-negru lipsite de sonor. nregistrarile cuprindeau barba.i, re

spectiv femei
care conversau cu o alta persoana de acelaoi sex. Conversa.ia era filmata n aoa f
el nct se
puteau observa atent elementele nonverbale ale fe.ei subiectului din nregistrare,
inclusiv
privirea acestuia, cnd camera era pozi.ionata n dreptul interlocutorului. Fiecare n
registrare
avea o durata de 200 de secunde, timp n care persoana-stimul afioa un comportamen
t nonverbal
diferit din punct de vedere al dominan.ei vizuale: 1) dominan.a ridicata: 55 la
suta privesc
interlocutorul cnd vorbeote, 40 la suta privesc interlocutorul cnd asculta; 2) dom
inan.a medie:
40 la suta privesc interlocutorul cnd vorbeote, 60 la suta privesc interlocutorul
cnd asculta;
3) dominan.a scazuta: 25 la suta privesc interlocutorul cnd vorbeote, 75 la suta
privesc interlocutorul
cnd asculta. nregistrarile au fost realizate n aoa fel nct alte elemente specifice
conversa.iei, ca pattern-urile vorbirii, frecven.a zmbetelor sau a expresiilor fa
ciale, sa fie
men.inute constante.
Rezultatele acestui prim experiment au aratat ca visual dominance, n sensul consi
derat de
experimentatori, a fost decodificata de receptori. Subiec.ii care au privit n mai
mare masura
cnd s-au adresat interlocutorului, comparativ cu situa.ia cnd l-au ascultat pe ace
sta, au fost

Comunicarea nonverbala: gesturile oi postura


evalua.i ca fiind mai puternici, indiferent de apartenen.a lor la gen. Totuoi, a
cest experiment
nu arata ce legatura exista ntre visual dominance oi percep.ia puterii persoaneistimul. De
aceea John F. Dovidio oi Steve L. Ellyson au proiectat un nou experiment care sa
detalieze
concluziile primului. Subiec.ii (54 studen.i oi 54 studente) s-au oferit volunta
r sa participe la
experiment. Ei nu mai participasera la experimentul anterior. Au fost distribui.
i n mod aleatoriu
sa analizeze nregistrarile video, de acelaoi tip ca oi n experimentul anterior, da
r respectnd
noua condi.ii experimentale
o combina.ie dintre: a) trei procente specifice grad
ului n care
persoana-stimul priveote interlocutorul cnd i se adreseaza (25%, 50%, 75%); b) tr
ei procente
specifice gradului n care persoana-stimul priveote interlocutorul cnd l asculta (25
%, 50%,
75%). Fiecare dintre cele noua nregistrari avea o durata de 200 de secunde, n care
o persoanastimul
(un barbat) converseaza cu un partener de acelaoi sex.
Rezultatele celui de-al doilea experiment au sus.inut concluziile primului studi
u, aratnd
ca exista o rela.ie liniara direct propor.ionala ntre procentul n care individul p
riveote atunci
cnd vorbeote cu interlocutorul oi perceperea nivelului dominan.ei la acesta oi o
rela.ie liniara
invers propor.ionala ntre frecven.a cu care individul priveote interlocutorul cnd l
asculta
oi perceperea dominan.ei. Concret, indivizii au fost vazu.i ca fiind mai puterni
ci cu ct raportul
vorbit-privit a crescut oi au fost vazu.i mai submisivi cu ct raportul ascultat-p
rivit a crescut.
n acelaoi timp, creoterea propor.iei vorbit-privit a fost asociata cu descreotere
a evaluarii
persoanei n cauza ca fiind prietenoasa sau mul.umita . n felul acesta, experimentul ara
ta
ca responden.ii pot decodifica n mod inexact raporturile de putere ntr-o conversa.
ie ntre
persoane de acelaoi sex, lund n considerare raportul dintre timpul n care una dintr
e persoane
priveote cnd vorbeote oi timpul n care priveote cnd asculta. Interesant este ca stu
diul probeaza
un gen de ra.ionalitate a subiec.ilor n interpretarea rela.iilor de putere, folos
ind elemente
nonverbale. Teoria actorului ra.ional nu poate fi lasata n afara discu.iei.
Orientarea privirii este strns legata de motiva.ia nevoii de afiliere oi, alaturi
de miocarile
corporale, determina un anumit echilibru la nivelul proximita.ii ntre doua persoa
ne. Michael
Argyle oi Janet Dean (1965, 292) considera ca subiacente privirii sunt nevoia de
feedback oi
nevoia de afiliere. Pe baza acestor asump.ii, cei doi cercetatori de la Universi
tatea Stanford
au formulat teoria conflictului afiliativ (The afiliative conflict theory), confor

m careia ne
aoteptam sa existe un echilibru al intensita.ii privirii (contactului vizual) un
ei persoane aflate
n rela.ie cu o alta, echilibru conferit de situa.ia concreta, dar oi de distan.a
sociala data. Michael
Argyle oi Janet Dean sugereaza ca, n primul rnd, contactul vizual are rolul de a c
ontrola nivelul
de intimitate al interac.iunii (intimitatea fiind considerata func.ie a contacte
lor vizuale, proximita.ii
fizice oi cantita.ii zmbetelor ). Astfel, cu ct indivizii sunt plasa.i mai aproape un
ii de
ceilal.i, cu att contactul vizual este mai redus, privirile au o durata mai mica.
Efectul apropierii
fizice este oi mai puternic daca persoanele sunt de sex opus (D.J. Knight, D. La
ngmeyer
oi D.C. Lundgren, 1973, 390). Pentru a exista un echilibru al intimita.ii , cele do
ua persoane
aflate n contact procedeaza la o situa.ie de compromis. Daca intimitatea creote,
individul va
genera reducerea ei pna la niveluri normale fie prin redirec.ionarea privirii, fi
e prin marirea
distan.ei fizice fa.a de interlocutor.
Edward T. Hall (1959/1973) a observat ca americanii nu stau la o distan.a mai mi
ca de
20 cm cnd vorbesc cu un strain de acelaoi sex. Daca sunt for.a.i sa stea mai apro
ape, reac.ioneaza
prin orientarea privirii n alta direc.ie dect spre interlocutor. De asemenea, daca
subiec.ii
sunt aoeza.i n grupuri de cte zece persoane, se observa ca indivizii tind sa vorbe
asca mai

Semne, semnale, coduri oi canale n comunicarea nonverbala


degraba cu cei afla.i la o distan.a de doua locuri de ei dect cu cei afla.i imedi
at lnga. Pentru
contactul vizual exista o distan.a sociala maxima oi minima.
Michael Argyle oi Janet Dean (1965) sus.in
pe baza studiilor experimentale
ca su
biec.ii
stabilesc un punct de echilibru ntre distan.a oi privire, situat mult mai aproape
daca subiec.ii
au ochii nchioi. Subiec.ii au fost invita.i sa priveasca o persoana aoezndu-se att d
e aproape
de interlocutor nct sa se simta confortabil . Exista, sub acest raport, diferen.e ntr
e adul.i oi
copii, aceotia din urma men.innd un punct de echilibru mai apropiat indiferent de
situa.ie. ntr-un
experiment similar, cei doi cercetatori americani au aoezat interlocutorii fa.a n
fa.a, pe scaune
situate la distan.e de pna la 25 cm. Unul dintre interlocutori, complice al experi
mentatorului
(confederate of the experimenter), privea continuu la subiectul naiv . Acesta din u
rma
a variat intensitatea privirii n func.ie de distan.a care-l despar.ea de complice
. Practic,
intensitatea privirii a descrescut o data cu creoterea proximita.ii fizice mai m
ult la perechile
de sex opus. Daca se modifica unghiul n care sunt dispuoi cei doi interlocutori,
s-a observat
ca efectele distan.ei au fost mai mari cnd aceotia erau aoeza.i la 90 de grade oi
mai mici cnd
erau dispuoi la 180 de grade. Subiec.ii s-au angajat ntr-o serie de miocari pentr
u a reduce
intimitatea oi pentru a restabili echilibrul: au privit n jos, oi-au ascuns ochii
cu mna, oi-au
reglat vocea, oi-au suflat nasul, au acoperit o parte a corpului cu mna.
Ar mai fi de adaugat faptul ca privirea are determinari culturale: negrii prives
c interlocutorii
cnd li se adreseaza, albii, cnd asculta ce spun aceotia; n .arile arabe, femeilor n
u le este
permis sa-i priveasca n ochi pe barba.i.
Miocarea ochilor a fost cercetata oi din perspectiva psihofiziologica, urmarindu
-se raspunsurile
pupilare oi electro-oculografia prin masurarea diametrului pupilelor oi a modificar
ii
direc.iei privirii. La apari.ia unor stimuli, pupilele oi maresc diametrul cu pna
la 1 mm. Cu
ajutorul unei aparaturi nu foarte sofisticate pot fi masurate modificari ale dia
metrului pupilelor
de pna la 0,50 mm, iar direc.ia privirii, ca oi schimbarea acesteia, pot fi nregis
trate pentru
o durata de pna la 100 ms (Barrett, 1995/1998, 165).
Dale C. Leathers (1986) a descoperit oase func.ii ale modalita.ilor de a privi:
1) Func.ia aten.iei semnaleaza ca interlocutorii oi acorda reciproc aten.ie, sau un
ilateral, sau nu-oi acorda
deloc aten.ie (privesc n alta parte dect la cel cu care vorbesc sau se uita la el
oi nu l vad, trecnd peste el

cu privirea).
2) Func.ia reglatoare , prin care este marcata durata convorbirii (nceputul oi sfroit
ul ei).
3) Func.ia de putere , exprimnd diferen.ele de status social.
4) Func.ia afectiva , indicnd emo.iile pozitive sau negative.
5) Func.ia de formare a impresiei , comunicnd modul n care individul doreote sa fie p
erceput.
6) Func.ia persuasiva , de sporire a credibilita.ii prin men.inerea contactului viz
ual.
Aoa cum sus.ine D.K. Orban (1999, 9),

prin ochi exprimam un comportament cognitiv

oi emo.ional. Dam impresia de gndire profunda, confuzie sau neaten.ie. Ne dezvalu


im emo.iile
de frica, mnie, furie oi triste.e [ ]. Nu ne dam seama cte mesaje ascunse sunt decon
spirate
prin contactul vizual (apud Larson, 2001/2003, 272). Miocarea ochilor n sus nso.eot
e, de
regula, efortul de a ne reaminti ceva, iar coborrea lor (privirea n pamnt) poate ex
prima
vinova.ie, ascunderea adevaratelor sentimente, o stare de disconfort psihic. A p
rivi ntr-o parte
nseamna a-i comunica celuilalt lipsa de interes pentru ce spune. A-l privi n ochi
exprima

Comunicarea nonverbala: gesturile oi postura


sinceritate, dar oi o amenin.are. n institu.iile totale analizate de Erving Goffman
(1961/2004,
27), un test de supunere , prin care se urmareote njosirea persoanelor, l constituie
comanda:
Uita-te la mine cnd .i vorbesc! . Acest ordin are scopul de a nfrnge voin.a individului
institu.ionalizat. Sunt subliniate situa.ia lui de inferioritate, statusul socia
l superior oi puterea
celuilalt.
Nu numai agresivitatea oi dominan.a pot fi exprimate prin modul de a privi. Unii
autori
(M. Argyle oi M. Cook, 1976) sugereaza ca privirea poate semnala dorin.a de afil
iere oi educa.ia.
Probabil ca exprimarea afilierii prin privire
aoa cum opinau B.J. Feher oi R.V.
Exline
(1987) oi are radacinile n copilarie, otiut fiind ca, la vrstele mici, copiii vad n
persoanele
adulte cea mai sigura sursa de protec.ie.
Erving Goffman (1969/2003) a atras aten.ia asupra faptului ca prin miocarea ochi
lor
(privirea rapida a unei persoane oi comutarea privirii spre altceva) semnalam re
cunoaoterea
prezen.ei celuilalt, fara a urmari sa intram n rela.ie cu acesta. Este vorba desp
re neaten.ia
civila (sau neaten.ia politicoasa ), care are o importan.a fundamentala n via.a noastr
a de
zi cu zi
dupa cum aprecia sociologul Anthony Giddens (1997/2000, 80).
Cercetarile comparative interculturale (cross-cultural research) au pus n eviden.
a existen.a
unor modele (pattern-uri) diferite ale modului de a privi. n aoa-numitele culturi
de contact
(contact cultures, n care se ncurajeaza atingerile cutanate ale interlocutorilor),
s-a constatat
ca indivizii se angajeaza mai frecvent n schimburi de priviri, i privesc n ochi pe
interlocutori,
practica atingerile corporale mai mult dect cei din culturile de noncontact (C. Wat
son, 1970).
Numeroase studii au aratat ca n cultura araba oamenii nu se privesc direct unii p
e al.ii cnd
interac.ioneaza, aoa cum o fac europenii sau americanii (E.T. Hall, 1966; O.M. W
atson, 1970).
Cineva dintr-o alta cultura, de exemplu un militar romn aflat n misiune n Irak, ar
putea sa
interpreteze ascunderea privirii ca un semn de ostilitate. ntr-o epoca a globaliz
arii, a nva.a
cum sa interpretam semnalele nonverbale devine o necesitate.
Haptica sau contactul cutanat (atingerile cutanate)
Pielea este un organ viu, nu un nvelio incapabil de a recepta oi transmite semnal
e. Face
parte din corpul nostru, nu marcheaza doar limitele lui, nu este doar un .esut c
are acopera
ntreaga suprafa.a a corpului, un sac n care sunt vrte alte organe. Pielea este un iden

ti.ial,
arata carei rase sau culturi i apar.inem, ce status social avem, stima de sine, sta
rea de sanatate,
vrsta etc. Industria cosmeticii oi dermatologia arata cta importan.a acorda societ
atea
nvelioului corpului uman. Numarul de epitete atrase de cuvntul piele sugereaza, de ase
menea,
valorizarea sociala. n limba romna conform Dic.ionarului de epitete ntocmit de
Marian Buca (1985, 220)
sunt consemnate 70 de determinari cu func.ie artistica.
Pielea poate
fi alunecoasa, batucita, frageda, gingaoa, lucitoare, tnara etc., n afara colorist
icii: alba, bruna,
caramizie, ciocolatie, galbuie, oacheoa, pamntie, roz, smolita, trandafirie, tuci
urie, vnata.
n func.ie de structura anatomo-fiziologica, prin piele
ca analizator
receptam sem
nale
referitoare la diferen.ele de presiune (sensibilitatea tactila), de temperatura
(sensibilitatea
termica) oi stimulii algici (sensibilitatea dolorifica). Rela.iile interpersonal
e depind oi de informa.iile
cutanate. n acelaoi timp, contactul cutanat, adesea, are o semnifica.ie erotica,
iar termenul
ca atare este utilizat ca un eufemism pentru a desemna rela.iile intime. Noi vom
utiliza

Semne, semnale, coduri oi canale n comunicarea nonverbala


termenul de contact cutanat (touch) cu sensul cel mai larg, acela de atingere a ori
caror par.i
ale corpurilor a doua persoane (O. Grusky, P. Bonacich oi M. Peyrot, 1984, 715).
Cercetarile lui H.F. Harlaw (1959) pe pui de Macaca mulatta, o specie de maimu.e
, au
pus n eviden.a importan.a contactului cutanat n organizarea comportamentelor, chia
r pe scara
infraumana. H.F. Harlaw a facut distinc.ie ntre nevoia alimentara a puilor de mac
aci oi nevoia
lor de contact (contact comfort). S-a constatat ca ataoamentul puilor fa.a de fe
mela-mama nu
este determinat numai de faptul ca aceasta i hraneote. Astfel, dupa ce erau hrani
.i pe un
surogat de mama confec.ionat din srma oi buca.i de stofa colorate, puii de macaci c
ontinuau
sa ramna aga.a.i de surogatul de mama, aoa cum se ntmpla n condi.ii naturale, cnd ei
stau aga.a.i de blana femelelor-mama. S-a observat ca fie oi numai prezen.a unui
surogat de
mama n spa.iul de via.a al puilor de macaci are efecte pozitive asupra organizarii
comportamentului.
Maimu.ele private de prezen.a mamei sau a surogatului de mama aveau tendin.a
de a se izola, fiind nspaimntate de apari.ia n preajma a obiectelor noi. Puse n cont
act cu
alte maimu.e, private oi ele de contactul cutanat cu mamele sau cu surogatul de m
ama , acestea
dezvoltau un comportament agresiv, ajungndu-se pna la raniri mortale.
Importan.a comunicarii umane prin canalul cutanat i-a preocupat de timpuriu pe o
amenii
de otiin.a interesa.i de procesul de socializare a copiilor, ca oi pe cei ce au n
cercat sa studieze
psihosociologic iubirea. Jacques Corraze (1980/2001, 176-9) trece n revista unele
dintre cele
mai semnificative cercetari referitoare la comunicarea nonverbala prin canalul c
utanat. Sunt
semnalate nceputurile: observa.iile lui Erasmus Darwin, datate 1794. Este vorba d
e preistoria
cercetarii comportamentului nonverbal. Dintre fondatorii domeniului de cercetare
sunt cita.i
L.K. Frank (1957), S.M. Jourard (1966), M.H. Klaus (1970), H.R. Scheffer oi P.E.
Emersdon
(1964), A. Borno Williams (1966); dintre contemporani, Hoffman oi Teyber (1985),
R. Heslin
oi D. Boss (1980), B. Major (1981), T. Nguyen, R. Heslin oi M.L. Nguyen (1975).
Pe baza
cercetarilor otiin.ifice ale acestora s-a ajuns la o serie de concluzii interesa
nte. Contactul cutanat
dintre mama oi copilul nou-nascut se realizeaza nca din primele momente de via.a
ale acestuia.
Mamele ncep prin atingerea cu mna a extremita.ilor copilului, n primul rnd a degetel
or
de la mini, apoi de la picioare. Perioada n care atingerea cutanata a copiilor are
frecven.a
cea mai mare este la vrsta de unu-doi ani, feti.ele fiind privilegiate fa.a de ba
ie.ei. Reac.iile

copiilor la atingerile cutanate ale mamei nu sunt uniforme. Exista copii care re
sping mbra.i
oarea mamelor (non-cuddlers), copii care doresc mbra.ioarea (cuddlers) oi, desigu
r, o categorie
intermediara.
Importan.a contactului fizic dintre persoane este relevata oi de situa.iile de i
zolare n cazul
unor boli contagioase. Neatingerea corpului induce un stigmat: este, de exemplu,
situa.ia persoanelor
infectate cu HIV, bazata pe prejudecata ca maladia s-ar putea transmite oi n alt
mod
dect prin snge sau sperma.
O data cu trecerea din stadiul de nou-nascut la cel de copil mic, apoi de preoco
lar, ocolar,
adolescent oi tnar, se instituie tabuuri n legatura cu atingerea corpului. Sidney
M. Jourard
(1966) a avut curiozitatea sa afle de la studen.i care sunt zonele de contact cu
tanat permise
parin.ilor, prietenilor de acelaoi sex oi de sex opus. Analiznd raspunsurile prim
ite de la 168
de studen.i oi 140 de studente, a rezultatat o harta a corpului uman masculin oi,
respectiv,
feminin (Figura 2.5).
n Figura 2.5 zonele de contact sunt diferit haourate, n func.ie de numarul studen.
ilor (n
procente) care au declarat ca permit atingerea acestor zone de catre parin.i (ma
ma, tata) oi

Comunicarea nonverbala: gesturile oi postura


Fig. 2.5. Zonele de contact cutanat ale corpului barba.ilor oi femeilor pentru p
arin.i oi prieteni stabilite
de S.M. Jourard (dupa D. Morris, 1982/1986, 231)
Barba.i Femei Barba.i Femei
Atingere de catre mama Atingere de catre tata
Atingere de catre Atingere de catre
prieteni/prietene de acelaoi sex prieteni/prietene de sex opus
0 25% 26 50%
51 75% 76 100%
de catre prieteni (de acelaoi sex oi de sex opus). Se constata chiar din aceste
declara.ii (care
trebuie, totuoi, privite cu pruden.a) ca femeile primesc mai multe mesaje cutana
te dect barba.ii,
ca majoritatea contactelor cutanate sunt permise prietenilor de sex opus oi ca n
u exista diferen.e
n func.ie de sex n ceea ce priveote zonele de contact cutanat cu parin.ii. Zonele
cutanate cel
mai frecvent atinse de alte persoane sunt cele ale minilor, bra.elor, umerilor oi
ale fe.ei.
Dar care este ecoul emo.ional al acestor atingeri? Cercetarile au condus la conc
luzia ca, n
general, femeile agreeaza mai mult dect barba.ii contactul cutanat. n Figura 2.6 s
unt prezentate
zonele corporale care genereaza emo.ii pozitive sau negative cnd sunt atinse de c
atre
persoane straine de acelaoi sex sau de sex opus oi de catre prieteni intimi, de
acelaoi sex sau
de sex opus.
Aoa cum remarca W.S. Rogers (2003, 112), s-ar fi ajuns la o harta a placerii atin
gerilor
corporale , daca n studiu ar fi fost incluse oi persoane homosexuale.

Semne, semnale, coduri oi canale n comunicarea nonverbala


Fig. 2.6. Zonele corporale ale barba.ilor oi femeilor oi emo.iile generate de at
ingerea cutanata
(dupa W.S. Rogers, 2003, 111)
Acelaoi sex Sex opus
Persoana straina Persoana straina
Barbat Femeie Barbat Femeie
Prieten(a) apropiat(a) Prieten(a) apropiat(a)
Barbat Femeie Barbat Femeie
Foarte placut
Moderat
Foarte neplacut
Studiul realizat de Sidney M. Jourard are, fara ndoiala, serioase limite (se baze
aza pe declara.iile
subiec.ilor intervieva.i, a cuprins un numar relativ mic de persoane, s-a desfao
urat numai
n mediul universitar), fapt pentru care rezultatele nu pot fi generalizate. Chiar
oi n aceste
condi.ii, el are meritul de a fi relevat ca atingerea corpului altuia este regle
mentata social oi
cultural, la fel ca oi contemplarea acestuia.
Erving Goffman (1967) a remarcat printre cei dinti ca persoanele cu status superi
or au
privilegiul contactului cutanat. Un subaltern accepta ca oeful lui direct sa pun
a bra.ul pe umarul
lui. Daca persoana cu status social inferior ar ncerca sa faca acelaoi lucru supe
riorului sau,
acesta, foarte probabil, ar reac.iona negativ. n via.a de zi cu zi putem lesne ob
serva astfel
de situa.ii. n 1973, Nancy M. Henley a facut observa.ii sistematice n diferite loc
uri publice
oi a constatat ca femeile recep.ioneaza mai multe semnale cutanate din partea ba
rba.ilor dect
emit: 42 la suta semnale cutanate de la barba.i la femei oi 25 la suta de la fem
ei la barba.i. Nancy
M. Henley (1977, 109) precizeaza ca aceste atingeri nu au n mod necesar conota.ie
sexuala.
Explica.ia pe care o da acestei constatari se nscrie n aceeaoi paradigma a diferen
.ei de status,
barba.ii bucurndu-se de un status social superior. Conform aceleiaoi paradigme, s
-a constatat
ca persoanele cu status social superior sunt cele care ini.iaza cel mai adesea c
ontactul cutanat.

Comunicarea nonverbala: gesturile oi postura


Aoa cum conchidea B. Major (1981, 26), actul de atingere corporala implica o rela
.ie de
putere (apud J. Corraze, 1980/2001, 184).
La aceeaoi concluzie au ajuns oi Oscar Grusky, Phillip Bonacich oi Mark Peyrot (
1984)
cnd au studiat contactul fizic n familie. Cei trei sociologi americani oi-au propu
s sa testeze
urmatoarele ipoteze derivate din literatura de specialitate referitoare la semni
fica.ia atingerilor
cutanate n alte contexte dect cel al familiei: a) n cadrul familiei, membrii cu sta
tus
social mai nalt ini.iaza mai multe contacte fizice oi primesc mai pu.ine atingeri
cutanate dect
persoanele cu status mai scazut; b) membrii de familie prefera.i au o probabilit
ate mai mare
de a primi atingeri cutanate dect ceilal.i. Datele cercetarii lor sus.in puternic
prima ipoteza,
constatndu-se ca ini.ierea contactelor cutanate a fost mai frecventa la parin.i d
ect la copii,
iar receptarea atingerilor de catre parin.i din partea copiilor a fost mai scazu
ta; oi mai scazuta
a fost a ta.ilor dect a mamelor, precum oi a copiilor mai mari fa.a de cei mai mi
ci. Cea de-a
doua ipoteza nu s-a confirmat.
Cercetarile otiin.ifice n acest domeniu nu sunt deloc numeroase oi s-au realizat
aproape
exclusiv n spa.iul anglo-american. Generalizarea rezultatelor trebuie facuta cu p
ruden.a, otiut
fiind ca atingerile corporale sunt puternic reglementate cultural oi contextual.
Unele constatari
merita, totuoi, sa fie luate n considera.ie: a) ini.ierea contactelor cutanate es
te asimetrica, barba.ii
atingnd mai frecvent femeile dect femeile pe barba.i; b) ini.ierea atingerilor cut
anate depinde,
n afara apartenen.ei la gen, de vrsta, de tipul rela.iilor dintre persoane, de con
textul situa.ional
oi, nu n ultimul rnd, de statusul social; c) femeile, cu deosebire cele de vrsta a
treia, se angajeaza
mai frecvent dect barba.ii n atingerea corporala a persoanelor de acelaoi sex; d)
atingerile
corporale dintre persoanele de acelaoi sex sunt mai frecvente dect ntre persoanele
de
sexe opuse (cf. J.K. Burgoon, 1989/1996, 96).
n spa.iul public, este interesant de urmarit n direct sau la televizor vizitele oe
filor de state.
Iata un exemplu: cnd Vladimir Putin, preoedintele Federa.iei Ruse, l-a vizitat n v
ara anului
2003 pe George Bush Jr. la ferma din Texas, preoedintele SUA l-a ntmpinat prietene
ote, atingndul cu palma pe spate. A exprimat prin aceasta nu numai sentimentele lui de priete
nie,
dar oi faptul ca este oeful unicei superputeri mondiale. O luna mai trziu, n mpreju
rari asemanatoare,
l-a luat pe dupa umeri pe Silvio Berlusconi, prim-ministrul Italiei oi preoedint

ele Consiliului
Europei la acea data. Aceste semnale cutanate au fost transmise n fa.a camerelor
de
luat vederi: telespectatorii au putut sa desluoeasca fara echivoc rela.iile de p
utere.
Atingerile corporale sunt strict reglementate social oi cultural. Prezentam doua
secven.e
comportamentale: n 2003, la casatoria fiului prim-ministrului Turciei, Recep Tayy
ip Erdogan,
a fost invitat de onoare oi Silvio Berlusconi. Dupa ceremonie, acesta i-a felici
tat pe tinerii casatori.i,
dnd mna cu mirele oi ncercnd sa faca acelaoi lucru oi cu mireasa. Aceasta s-a retras
c.iva paoi. n cultura islamica este interzisa atingerea corpului femeilor de catre
persoane
straine, dupa cum este interzisa oi privirea chipului acestora (fapt pentru care
fa.a le este acoperita
cu un val).
La nceputul lunii martie 2004, regina Marii Britanii a facut o vizita n Fran.a. Pr
esa britanica
s-a scandalizat. Ce s-a ntmplat? Preoedintele Fran.ei, Jacques Chirac, conducnd-o p
e
regina, ntr-un moment de curtoazie a atins cu mna umerii acesteia. Fotografii au s
urprins
acest gest de ghidaj oi presa britanica a explodat: regina nu poate fi atinsa!
Gestul de ghidaj reprezinta unul dintre cele 14 tipuri principale de gesturi pe
care le-a descris
Desmond Morris. n realitate, spune autorul citat, au fost observate 457 de tipuri
de contacte

Semne, semnale, coduri oi canale n comunicarea nonverbala


corporale, dar multe dintre ele se ntlnesc rarisim oi au importan.a redusa n comuni
carea
nonverbala. Ne vom referi n continuare doar la cteva dintre cele mai frecvente ati
ngeri cutanate
pe care le-a descris Desmond Morris (1977/1986, 140-153).
Strngerea minii, ca salut sau gest de despar.ire, este un tip de atingere corporal
a cutanata
puternic socializata oi ndelung studiata. Exista reguli culturale oi sociale care
reglementeaza
aceasta forma specializata de atingere: cine ntinde primul mna, n ce ordine se strng
minile
(cnd o persoana este prezentata unui grup) oi, mai ales, cum se saluta prin strnge
rea minii.
La noi, ca oi n multe alte .ari europene, ini.iaza salutul prin ntinderea minii per
soanele cu
status social superior, doamnele, persoanele mai vrstnice. Cnd sunt laolalta mai m
ulte persoane,
minile se strng pe rnd: doamnele ntre ele, doamnele oi domnii, domnii ntre ei (A. Mar
inescu,
1995/2002, 47). Daca se ncalca aceste norme, concluzia nu poate fi dect una singur
a: persoana
n cauza nu a fost deplin socializata. Dar n cadrul aceleiaoi culturi exista diferi
te moduri de
a ntinde oi de a strnge mna, transmi.ndu-se astfel informa.ii despre identitatea per
soanei,
despre rela.iile dintre persoane oi despre sentimentele persoanelor care se salu
ta prin strngerea
minii.
Pentru ca modelul salutului prin strngerea minii este cultural determinat, indiviz
ii oi
exprima sentimentele adaugnd oi alte semnale: apropierea spa.iala, contactul vizu
al prelungit,
zmbetul, atingerea oi a altor par.i ale corpului (antebra., umeri) dect minile (Fig
ura 2.7).
Allan Pease (1981/1993, 54) apreciaza ca pozi.ia palmei ndreptata n sus sau n jos cn
d
ntindem mna pentru salut transmite informa.ii despre atitudinea noastra fa.a de ce
lalalt:
Fig. 2.7. Exprimarea sentimentelor prin modul n care ne salutam prin strngerea mini
i
(dupa D. Morris, 1972/1986, 141)

Comunicarea nonverbala: gesturile oi postura


dominare, supunere, egalitate. ntinderea minii cu palma n jos ar putea exprima tend
in.a de
dominare a celuilalt. Dovada: un studiu ntreprins asupra unui numar de 54 de oamen
i de afaceri
cu func.ii de conducere oi cu succese n activitatea lor a dezvaluit ca 42 dintre
ei nu numai
ca au avut ini.iativa strngerii minii, dar au oi utilizat-o n varianta dominatoare
a acesteia
(ibidem). ntinderea minii cu palma n sus semnifica exact contrariul, acceptarea sup
eriorita.ii
celuilalt.

Acelaoi specialist australian n comunicarea nonverbala oi n crearea imaginii, Alla


n Pease
(op. cit., 59 sqq), descrie cteva moduri de a strnge mna: manuoa , peote mort , menghin
apucarea vrfului degetelor, a ncheieturii minii, a cotului, a bra.ului sau a umarul
ui. Fiecare
modalitate de a strnge mna semnifica altceva: maniera manuoa , denumita oi strngerea
de mna a politicienilor , exprima dorin.a celui ce ini.iaza gestul de a fi consider
at un om onest,
demn de ncredere, bun prieten; strngerea de mna tip peote mort provoaca o senza.ie fo
arte
neplacuta oi constituie un indiciu al deficitului de energie; strngerea minii tip m
enghina ,
cnd nu tradeaza o fire agresiva, arata cel pu.in necunoaoterea normelor sociale.
ai celelalte
moduri de a strnge mna pot comunica stari psihice, sentimente, dorin.e, felul n car
e am
fost socializa.i. Aten.ie nsa, interpretarea psihologica oi sociologica a strngeri
i de mna trebuie
sa .ina seama de informa.iile transmise prin celelalte canale de informare, de s
itua.ia concreta
oi de comunicarea verbala.
Vom spune, aoadar, ca strngerea minii ca semn de legatura (tie-sign) transmite volun
tar
sau involuntar informa.ii de natura psihologica, sociologica oi culturala. n unel
e culturi (nordamericana
sau europeana, de exemplu), copiii sunt nva.a.i sa-i priveasca n ochi pe cei cu
care dau mna. n alte culturi (de exemplu, n India), copiii nva.a regula namaste (sa
plece
privirea, sa se ncline n fa.a celuilalt, sa adopte o pozi.ie de supunere, de ruga
chiar. n Thailanda
se practica acelaoi ritual de salut, sub numele de wai (R.E. Axtell, 1991/1998,
18).
Eschimooii oi vechile popula.ii din Samoa oi din Insulele Filipine se salutau at
ingndu-oi
nasurile, fapt ce ar parea fara sens daca nu am oti ca semnalele olfactive serve
sc oi la recunoaoterea
similarita.ii genetice. Popula.ia maori din Noua Zeelanda ne asigura Roger E. Ax
tell
(1991/1998, 19) exprima chiar oi azi bucuria rentlnirii celor dragi frecndu-oi nasu
rile
(Figura 2.8).
Herbert Spencer (1820 1903), unul dintre fondatorii sociologiei, remarca n First Pr

inciples
of Sociology (1870) ca atingerea nasurilor reprezinta mai mult dect un gest de sa
lut: prin miros
persoanele n cauza se identifica oi se recunosc unele pe altele ca facnd parte din
acelaoi grup.
Sarutarea minii. ntr-un faimos text de antropologie istorica, Jacques Le Goff (197
8/
1986c, 202) defineote vasalul ca fiind homme de bouche et de main (om de gura oi d
e mna).
n Evul Mediu european, ritualul de vasalitate pune n joc vorbirea, gestul oi obiec
tele. Ct
priveote gestul, ntlnit n a doua faza a intrarii n vasalitate, acesta era sarutul. T
extele din
secolul al XIII-lea subliniaza ca sarutul era dat n semn de fidelitate oi de cred
in.a. Este un
gest, probabil, de origine spaniola sau orientala. Ca ritual, este de origine pr
ecreotina. Teologul
roman Tertulian (c. 155 c. 222), caruia i se atribuie formula Credo quia absurdum
(Cred pentru
ca este absurd), l-a condamnat ca fiind pagn. Sarutul liturgic apare pe vremea Sfn
tului Pavel
consemneaza Jacques Le Goff (1978/1986c, 203).
Azi, n cultura noastra sarutarea minii a ramas o forma de salut demodata, care poa
te fi
jignitoare att pentru barbat, ct oi pentru femeie: simbolizeaza vasalitatea barba.
ilor oi

Semne, semnale, coduri oi canale n comunicarea nonverbala


Fig. 2.8. Salutul la popula.ia maori din Noua Zeelanda (dupa R.E. Axtell, 1991/1
998, 20)
considerarea femeii doar ca obiect de amor . n general, barba.ii care saruta mna feme
ilor,
dar mai ales cei care fac acest gest pe strada sau n aer liber, departe de a arat
a aoa cum
crede Aurelia Marinescu (1995/2002, 48)
ca sunt foarte politicooi oi bine crescu
.i, nu reuoesc
dect sa arate ca nu otiu pe ce lume traiesc. Ca oi femeile care spun Merci dupa ce
li se
saruta mna. Schi.area unui gest de mbra.ioare prin atingerea uooara a umerilor oi
apropierea
buzelor de obraji exprima n ntregime bucuria revederii, pre.uirea noastra. Aten.ie
nsa la
diferen.a de status social oi la tipul de cultura (de contact sau de noncontact)
. Sarutarea ambilor
obraji ca semn de salut a devenit un obicei. n zadar ncercam sa-l oprim condamnndul n
codul bunelor maniere. Altfel stau lucrurile cnd este vorba despre sarutul pe gur
a.
Sarutul pe gura. n interpretarea lui Jacques Le Goff (1978/1986c, 195), sarutul p
e gura
pare sa .ina de credin.e care recomanda schimbul fie de rasuflari, fie de saliva.
El invoca
schimbul de snge n alte tipuri de contracte sau de alian.e foarte solemne. [ ] Schim
bul de
rasuflari sau de saliva, aidoma celui de snge, se face ntre egali sau, mai precis,
i face egali
pe cei ce le schimba . Pentru unele popula.ii primitive, de exemplu indienii miski
to din Honduras,
felul nostru de a saruta pe gura este scrbos, fiind privit ca o forma mai uooara
a canibalismului.
Etnologul german Iulius E. Lips (1895 1950), din a carui lucrare Obroia lucrurilor
(1955/1958, 348) am preluat aceasta informa.ie, consemneaza n continuare ca, la r
espectiva
popula.ie, cnd doi oameni se ntlnesc, se saluta frecndu-oi nasurile, iar pe copiii m
ici i saruta
tot cu nasul, spunnd ca le asculta mirosul .
Etologii includ sarutul pe gura n categoria gesturilor-relicva (relic gesture), pro
venind
din practica primitiva (ntlnita izolat oi azi) de hranire a copiilor prin introduc
erea n gura
acestora a alimentelor mestecate de mama (D. Morris, 1977/1986, 148). Cnd ndragost
i.ii se
saruta introducnd limba unul n gura celuilalt, desigur ca nu otiu ca repeta un ges
t sublimat al
mpar.irii hranei. Pentru ei, sarutul pe gura, variat ca durata oi modalita.i, rep
rezinta un semn
de iubire cu conota.ii sexuale. Fiecare vrsta are modul ei de a saruta. La vrsta i
ubirii nfocate,
partenerii de cuplu oi strivesc buzele minute n oir; la vrsta a treia, abia daca oi
ating o frac.iune
de secunda buzele: iubirea-pasiune s-a transformat n iubire-camaraderie . Nu-i de
mirare. Interesant este nsa ca sarutul pe gura a trecut din sfera privata n sfera

publica. Sa nu
uitam ca n anii

60 ai secolului trecut a avut loc o

revolu.ie sexuala .

mbra.ioarile sunt oi ele semne de legatura, adesea cu semnifica.ie sexuala. Cnd do


ua
persoane se ntlnesc dupa o perioada de timp mai mare, se mbra.ioeaza. Se exprima n a
cest

Comunicarea nonverbala: gesturile oi postura


fel bucuria revederii. La fel fac oi cimpanzeii: se pot nclina [ ], se pot saruta, mb
ra.ioa,
atinge sau mngia (J. van Lawick-Goodall, 1971/1985, 279). Concluzia autoarei este c
a:
De fapt, daca trecem n revista ntreaga gama de comunicare pozi.ionala oi gestica a
cimpanzeilor, pe de o
parte, oi cea a oamenilor, pe de alta parte, vom gasi cazuri izbitor de asemanat
oare. Ar reieoi fie ca omul oi
cimpanzeul oi-au dezvoltat gesturile oi postura ntr-un mod vadit similar, fie ca
undeva, n negura trecutului
foarte ndepartat, au avut un stramoo comun; un stramoo care comunica cu semenii s
ai cu ajutorul sarutului
oi mbra.ioarii, atinsului oi mngiatului, precum oi prin apucarea minilor.
Dar omul oi-a dezvoltat uimitoarea capacitate de comunicare verbala, astfel ca g
esturile
trebuie interpretate totdeauna prin luarea n considerare oi a mesajului verbal. C
e spun oamenii
cnd se mbra.ioeaza? ai ct de sinceri sunt? Incongruen.a mesajelor verbale oi nonver
bale,
cnd apare, este rezolvata de cele mai multe ori n favoarea comunicarii nonverbale.
Trebuie
luate n considerare oi tipul de cultura, oi situa.ia sociala concreta. mbra.ioarea
partenerilor
pe un ring de dans oi cea a fotbaliotilor pe stadion au semnifica.ii diferite. D
e asemenea, trebuie
avuta n vedere oi starea de sanatate psihica a persoanelor: se spune despre Adolf
Hitler ca
nu suferea nici sa fie atins de o alta persoana, nici sa atinga pe cineva. Medic
ii lui au declarat
ca, din aceasta cauza, le era foarte greu sa-l consulte.
Autoatingerile. Frecarea ochiului, a pleoapei inferioare la extremitatea nazala
a ei poate
sa nsemne: N-am vazut nimic rau , dar oi ndepartarea inducerii n eroare, ndoiala sau
minciuna pe care le vede (Pease, 1981/1993, 81). Prin acest gest o persoana evita
sa-oi priveasca
n fa.a interlocutorul pe care l minte. La fel, atingerea nasului ca versiune deghi
zata
a gestului de acoperire a gurii
semnifica ncercarea subconotienta de oprire a cuv
intelor
mincinoase pe care o persoana ncepe sa le rosteasca. Originea acestui din urma ge
st poate
fi de natura fiziologica: s-a demonstrat ca, atunci cnd o persoana minte, termina
.iile nervoase
provoaca senza.ia de furnicare, ceea ce face ca respectiva persoana sa-oi frece
nasul cu degetele
(ibidem). Pentru interpretarea acestui gest, trebuie avute n vedere contextul soc
ial concret,
precum oi con.inutul comunicarii verbale. De asemenea, otiut fiind ca barba.ii oi
freaca ochii
viguros oi ca, de regula, i lasa n jos cnd mint, iar femeile fac acest gest ca o mi
ocare tandra
(urmare a socializarii, a codului bunelor maniere care le interzice gesturile rob
uste sau a grijii
de a nu-oi strica fardul), se impune un scepticism ponderat (Ch. U. Larson, 1989/2

003) n
receptarea acestui mesaj nonverbal, ca de altfel a oricarui mesaj, fie el verbal
sau nonverbal.
Atingerea nasului cu degetele are semnifica.ii diferite n zone culturale diferite
(n func.ie
oi de degetele cu care faci respectiva miocare). Roger E. Axtell (1991/1998, 71)
arata ca n
Marea Britanie gestul de atingere laterala a nasului cu degetul aratator traduce
, probabil, inten.ia
de confiden.ialitate, ceva de genul Ramne numai ntre noi! . n Italia, acelaoi gest, uo
or
diferit de la o regiune la alta, transmite o avertizare prieteneasca: Fii atent! .
La noi, a lovi
uoor oi repetat nasul cu degetul aratator are, n mod obionuit, semnifica.ia Sa-.i
fie ruoine! .
Atingerea nasului cu aratatorul oi cu degetul mijlociu departate n forma de V, pa
lma fiind
ndreptata spre fa.a celui care face gestul constituie n unele .ari (de exemplu, Ar
abia Saudita,
Mexic) o insulta (Figura 2.9). Nasul simbolizeaza falusul, iar degetele departat
e, labiile (Axtell,
1991/1998, 72). Tot o insulta, cu aceeaoi simbolistica, o constituie introducere
a nasului n
cercul format de aratator oi degetul mare (asemanator gestului specific pentru O
K). n Columbia,
prin acest gest este aratata o persoana cu orientare sexuala stigmatizata (homos
exuala)
(Axtell, 1991/1998, 72).

Semne, semnale, coduri oi canale n comunicarea nonverbala


Fig. 2.9. Gest obscen (n Arabia Saudita oi n Mexic)
Unele atingeri ale nasului au o semnifica.ie universala: de exemplu, atingerea vr
fului
nasului cu degetul mare, n timp ce degetele celelalte rasfirate freamata parca ar
cnta la flaut
(Axtell, 1991/1998, 73) (Figura 2.10). Copiii mai ales oi dau astfel cu tifla, n s
emn de batjocura.
Strngerea nasului cu vrful degetelor mare oi aratator este, de asemenea, considera
Roger
E. Axtel, un gest universal. El semnifica Ceva miroase urt . Autorul men.ionat ne in
formeaza
ca la Hollywood prin acest gest se exprima o judecata de valoare: Pelicula vizion
ata este
lipsita de valoare . Exista oi autoatingeri ale nasului ntlnite numai n unele .ari sa
u culturi.
Rotirea n jurul nasului a cercului format din degetul mare oi aratator se ntlneote
numai n
Fran.a oi semnifica dorin.a sau invita.ia de a consuma bauturi alcoolice (Axtell
, 1991/1998,
74). Tot n Fran.a, Roger E. Axtell a observat gestul de autoatingere a narilor cu
vrful indexului
oi al degetului mare, semnificnd uourin.a de a face un anumit lucru (Axtell, 1991
/1998, 74).
n Japonia, cnd o persoana vorbeote despre sine, adesea oi atinge vrful nasului cu ex
tremitatea
degetului aratator.
Autoatingerea obrazului cu degetele constituie, de asemenea, gesturi cu semnific
a.ii diferite.
n Iran, a duce aratatorul la musta.a echivaleaza cu a bate obrazul , cum se spune la
noi. De
Fig. 2.10. A da cu tifla

Comunicarea nonverbala: gesturile oi postura


ce? Pentru ca
aoa cum am mai spus
musta.a, n .ara lui, este semn de barba.ie. n tr
ecut,
pentru a ntari cuvntul dat, i se trimitea celui fa.a de care te-ai angajat un fir
de par din musta.a.
Acesta pecetluia n.elegerea. n Italia, rasucirea aratatorului n obraz este un gest
prin care
un macho semnaleaza apari.ia unei tinere foarte dragu.e. Acelaoi gest n Germania
observa
Roger E. Axtell (1991/1998, 75) transmite mesajul Este nebun! .
Paul Ekman (1977) observa ca n interpretarea autoatingerilor trebuie sa avem n ved
ere
ce par.i ale corpului se ating. Cel mai adesea, minile ating celelalte zone geogra
fice ale
corpului . Una semnifica atingerea capului cu mna oi alta, atingerea ooldului. n mul
te culturi
a duce degetul la tmpla nseamna a gndi , iar mngierea ooldului cu mna transmite un
semnal sexual.
Desmond Morris (1977/1986, 154) numeote auto-intim (self-intimacy) acest tip de mi
ocare
ce mimeaza inconotient contactul cutanat cu o alta persoana. Ne mngiem barba, prob
abil,
pentru ca am dori sa fim mngia.i de al.ii. Plimbam limba pe buze pentru ca ne-ar p
lacea
sa fim saruta.i o.a.m.d.
Vocalica sau paralimbajul
Anticii credeau ca Sermo imago animi est; vir qualis, talis est oratio (Vorbirea
este imaginea
spiritului; cum este omul, aoa este oi felul sau de a vorbi). Se noelau ei oare?
n primele decenii ale secolului trecut, antropologul oi lingvistul american Edwar
d Sapir
(1884 1939) a publicat un studiu de mici dimensiuni, Speech as a personality trait
(1927),
care a fost retiparit n diferite readings (de exemplu, J. Laver oi S. Hutchenson,
1972), fiind
considerat un text de referin.a n ncercarea de a cunoaote trasaturile de personali
tate pe baza
analizei modului de a vorbi. Edward Sapir apreciaza ca analiza comportamentului
verbal trebuie
realizata la mai multe niveluri. Vocea, care poate fi considerata din anumite pu
ncte de vedere
un gest, reprezinta nivelul de baza, fundamental al analizei (E. Sapir, 1927/197
2, 73). Pe baza
caracteristicilor vocii putem deduce daca persoana n cauza este sentimentala sau
nu, daca
este a unui barbat sau a unei femei o.a.m.d. Edward Sapir atrage aten.ia oi asup
ra aspectelor
dinamice ale vocii . Se refera n acest sens la intona.ie, la ritmul oi continuitate
a vorbirii, la
pronun.ie.
Aproximativ n aceeaoi perioada, doi reputa.i psihosociologi americani, Gordon W.
Allport

oi Hadley Cantril, au realizat un studiu de referin.a: Judging personality from


voice (1934).
Evaluarea personalita.ii dupa voce
de fapt, titlul studiului citat
raspundea la
acea data,
cnd radioul reprezenta cel mai important mijloc de comunicare n masa, unei necesit
a.i de
cunoaotere: ce trasaturi de personalitate au oamenii politici, artiotii, comenta
torii carora nu
le auzim dect vocea? O prima ncercare de a afla daca vocea da informa.ii despre pe
rsonalitatea
celui care vorbeote la radio o datoram cercetatorului englez T.H. Pearl (1931),
care a facut
urmatorul experiment: 4 000 de ascultatori radio au fost chestiona.i n legatura c
u profesia,
locul de reziden.a, vrsta oi locul de naotere ale unui numar de noua prezentatori
de la British
Broadcasting Company, de ambele sexe, de diferite vrste oi profesii de baza. T.H.
Pearl a
urmarit n special importan.a accentului oi a dialectului n evaluarea personalita.i
i. A descoperit
ca vocea releva cel mai acurat sexul oi vrsta vorbitorului. Locul de naotere al v
orbitorilor
nu a putut fi stabilit cu precizie. Nici profesia de baza. ai aceasta din cauza
stereotipurilor

Semne, semnale, coduri oi canale n comunicarea nonverbala


vocale. La rndul lor, Gordon W. Allport oi Hadley Cantril au condus zece experime
nte, cu un
total de 587 de subiec.i (studen.i), care erau ruga.i sa evalueze vrsta, profesia
, preferin.ele politice,
orientarea valorica, precum oi unele trasaturi de personalitate ale vorbitorilor
(de exemplu,
introversiunea/extraversiunea, ascenden.a/submisivitatea), al caror discurs fuse
se nregistrat
pe banda magnetica. Analiza datelor experimentelor a condus la formularea a doua
concluzii
principale: 1) vocea ofera informa.ii corecte despre caracteristicile de persona
litate; 2) vocea
nu releva toate trasaturile de personalitate cu aceeaoi acurate.e.
Alte cercetari au urmarit sa testeze daca pot fi stabilite somatotipurile descri
se de Kretschmer
(vezi capitolul 3) pornind de la caracteristicile vocii (M. Bonaventura, 1935; P
.J. Fay oi

W.C. Middleton, 1940), daca exista vreo corela.ie ntre voce oi coeficientul de in
teligen.a sau
ntre voce oi valorile sociale mpartaoite de vorbitori (P.J. Fay oi W.C. Middleton,
1939, 1940).
Rezultatele acestor investiga.ii sunt contradictorii. Totuoi, trecnd n revista exp
erimentele
facute n prima jumatate a secolului trecut, E. Kramer (1963) apreciaza ca, n gener
al, ele
atesta existen.a unei rela.ii ntre caracteristicile vocii oi trasaturile de perso
nalitate. Interesul
pentru studiul rela.iei dintre voce oi personalitate a renascut o data cu contur
area preocuparilor
de cercetare a comunicarii nonverbale.
n studiul comunicarii nonverbale, aspectele legate de caracteristicile vocii sunt
denumite
paralimbaj (n sensul de mpreuna cu limbajul , nu mpotriva limbajului
cum s-ar putea
crede pe baza analogiilor cu parasolar , paratraznet etc.) sau vocalica (n concordan.a
erminologica
cu al.i termeni utiliza.i n studiul comunicarii nonverbale, precum kinezica , haptica
sau proxemica ). Termenul de elemente extralingvistice este mai general dect cel de
paralimbaj , incluznd oi manifestari ca plnsul, rsul, tuoitul etc. (J. Corraze, 2000).
Aceste
manifestari transmit informa.ii despre emi.ator, despre personalitatea sau stare
a sa de spirit n
timpul conversa.iei (A. Gilles oi A. Guittet, 1997). Din acest punct de vedere,
distingem: a) caracteristicile
fonice ale vocii: intona.ia, intensitatea, timbrul, accentul; b) rsul, plnsul, res
pira.ia;
c) repetarea inconotienta a unor sunete, adesea aratnd angoasa sau neliniotea; d)
articularea cuvintelor
oi intona.ia; e) ritmul, debitul vorbirii, structurarea vorbirii n timp, pauzele.
Multe dintre
manifestarile para- sau extralingvistice sunt determinate cultural. Ele dau indi
ca.ii despre
regiunea geografica, despre grupul de apartenen.a oi chiar despre statusul socia
l al individului.
Pentru ca termenul de

paralimbaj a intrat de mult n vocabularul limbii romne, l vom

folosi oi noi n continuare, deoi nu este scutit de unele ambiguita.i. Modalita.il


e paralingvistice
se refera la modificarile de ritm n comunicarea verbala, la intensitatea oi tonal
itatea vocii.
Nu numai oamenii comunica prin sunetele emise de aparatul lor vocal (abstrac.ie
facnd
de limbajul oral). W.H. Thorpe (1972) a descris comunicarea prin sunete vocale l
a animale
oi la om. Numeroase cercetari au fost facute pe primate, nregistrndu-se sunetele v
ocale ale
acestora. S-a studiat achizi.ia paralimbajului la copii. D. Matsumoto oi H. Kish
imoto (1983)
au testat abilitatea copiilor de decodificare a starilor afective (bucurie, surp
riza, triste.e, enervare)
dupa caracteristicile vocii: copiii americani n vrsta de cinci ani au reuoit sa id
entifice
corect doar emo.ia de surpriza, spre deosebire de covrstnicii lor japonezi, care
au identificat
corect emo.iile de surpriza oi triste.e. La vrsta de oase ani copiii americani te
sta.i au putut sa
recunoasca toate cele patru emo.ii, iar copiii japonezi, la oapte ani (apud J.K.
Burgoon, D.B.
Buller oi W.G. Woodall, 1989/1996, 59). Alte cercetari (de exemplu, cele ale lui
D.E. Bugentaal,
1970, 1974) au pus n eviden.a dificulta.ile copiilor de a decodifica sarcasmul, m
esajele
mixte n care exista un conflict ntre paralimbaj oi kinezica (vezi discu.ia despre
congruen.a
oi incongruen.a semnalelor).

Comunicarea nonverbala: gesturile oi postura


Intona.ia. Se otie ca tonul face muzica . Unii dintre noi sunt nsa afoni (gr. aphono
s,
mut), nu au nva.at sa cnte corect oi se vaita ca nu au ureche muzicala , n loc sa exer
seze.
Niciodata nu este prea trziu. Sesiza.i diferen.a dintre ce se transmite prin prop
ozi.ia Atacul
terorist s-a soldat cu moartea a o suta cinci persoane, ntre care unsprezece copi
i oi propozi.ia
Atacul terorist s-a soldat cu moartea a o suta cinci persoane, ntre care unsprezec
e copii ?
Cuvintele sunt aceleaoi, accentul este diferit. n cea de-a doua propozi.ie intona
.ia subliniaza
numarul mare de victime oi atrocitatea crimei. Fara inten.ie, uneori prezentarea
otirilor la radio
sau TV deformeaza sensul mesajelor prin intona.ia nefireasca sau neprofesionista
. Oricine
poate continua exerci.iile spre a-oi forma ureche muzicala urmarind (radio)jurnalu
l de
actualita.i. Poate ca nu este cazul, dar mi sta pe limba o gluma nevinovata despr
e tonalitate
oi accent. Un student strain, care nva.a limba romna, l ntreaba pe un coleg romn: La
voi, pe ce se pune accentul, pe prima silaba sau pe ultima silaba a cuvntului, de
exemplu,
intelectuali ? Raspunsul studentului romn nu a ntrziat nici o clipa: La noi, pe intele
ctuali
nu se pune nici un accent! Daca nu a.i zmbit, sa va mai spun una: Mark Twain a ntrzi
at
ntr-o vizita. Cnd a ajuns, i-a spus gazdei care, mpreuna cu ceilal.i invita.i, oi fa
cuse griji:
Stimata doamna, mi pare nespus de rau ca vin att de trziu, dar a trebuit sa-i sucesc
gtul
batrnei mele matuoi oi asta a durat ceva mai mult dect mi nchipuisem . Ce minunat ca
a.i venit totuoi!
a exclamat gazda. Daca nici acum nu a.i zmbit, sunt obligat sa v
a spun
poanta, cu toate ca o gluma nu se explica, aoa cum un tablou nu se povesteote: a
desea, la petreceri
mai ales, noi vorbim unul pe lnga altul, nu unul cu altul. Deducem sensul mesajul
ui nu
din cuvinte, ci dupa intona.ie
atragea aten.ia Vera F. Birkenbihl (1979/1999, 17
4), de la
care am preluat acest exemplu.
Dar sa lasam glumele oi sa vedem ce spun cercetarile otiin.ifice. Mary B. Harris
(1974)
a studiat reac.iile agresive generate de apelurile telefonice greoite, n func.ie
de caracteristicile
apelului (modul de adresare, con.inutul comunicarii oi tonul vocii). S-a constat
at ca modul
de adresare pe un ton agresiv n cazul unui apel telefonic greoit provoaca raspuns
uri mai
agresive din partea persoanei deranjate dect adresarea politicoasa, pe un ton cal
d, prietenos.
Cei vechi spuneau: Sermo dulcis frangit iram (Vorbirea blnda domoleote mnia). J.S.
Kleinfeld
(1974), cercetnd experimental efectele comunicarii nonverbale calde (prietenoase)
oi ale
comunicarii neutre asupra procesului de nva.amnt, a ajuns la concluzia ca, alaturi

de al.i
factori, caracteristicile vocalice au contribuit la sporirea randamentului stude
n.ilor, la sporirea
performan.ei lor n achizi.ionarea cunootin.elor. Concluziile acestui studiu au ap
licativitate
directa: stilul calduros de comunicare nonverbala intervine pozitiv n activitatea d
e nva.are;
exista diferen.e culturale n ceea ce priveote pregnan.a influen.ei acestei dimens
iuni (calduros/
neutru) de la un grup etnic la altul (n experimentul sau, J.S. Kleinfeld a descop
erit ca studen.ii
eschimooi erau mai puternic influen.a.i de stilul de comunicare nonverbala caldu
ros dect
studen.ii americani albi.
Timbrul vocii. S-a observat (A. Pease oi B. Pease, 1999/2001, 111) ca femeile su
praponderale
tind sa foloseasca o voce de ocolari.a , probabil pentru a compensa dimensiunile
corporale oi a declaoa un comportament de ocrotire din partea celorlal.i, a barb
a.ilor ndeosebi
(vezi paragraful despre fe.ele neotenice). Pe de alta parte, s-a constatat ca, n
afaceri, femeile
cu voce mai joasa sunt considerate mai inteligente, mai autoritare oi mai demne
de ncredere.
Este vorba despre un stereotip n evaluarea femeilor care practica profesii rezerv
ate altadata

Semne, semnale, coduri oi canale n comunicarea nonverbala


barba.ilor: n mentalul multora, un manager trebuie sa fie inteligent, de ncredere
oi autoritar.
Ca barbat, el are vocea mai joasa. De aici oi credin.a ca femeile care au vocea
apropiata ca
timbru de cea a barba.ilor poseda calita.i intelectuale atribuite n trecut reprez
entan.ilor sexului
tare
daca se poate vorbi despre aoa ceva. Allan Pease oi Barbara Pease sunt de pa
rere ca
femeile prefera vocile mai joase la barba.i pentru ca indica un nivel crescut de
testosteron,
ceea ce nseamna o virilitate mai puternica (ibidem). O astfel de explica.ie poate
dezvalui prejudecata
ca femeile nu se gndesc dect la orgasm oi nu se satura niciodata de sex
prejudecat
a
denun.ata de catre noioi autorii cita.i cnd arata ca femeia obsedata sexual nu est
e dect rodul
imagina.iei barba.ilor oi reprezinta sub unu la suta dintre femei (ibidem, 252).
Intensitatea vocii. Sa nu ridici vocea cnd vorbeoti cu mine! sau De ce .ipi aoa, nu
po.i sa vorbeoti civilizat?! . Am auzit de attea ori astfel de reproouri, nct nici nu
ne mai
ntrebam ce semnifica.ie are intensitatea vocii n actul de comunicare. Pare de la s
ine n.eles.
Cineva ncearca sa se impuna aten.iei prin sporirea intensita.ii vocii: vorbeote ta
re . Este un
semnal de lupta. ai nu este de mirare ca i percepem pe cei care, la un moment dat
, ridica
vocea ca fiind persoane agresive. Uneori ne noelam. Intensitatea vocii nu constit
uie dect
un semnal, care
aoa cum am aratat (vezi axiomele comunicarii nonverbale) ne poat
e induce
n eroare daca l interpretam izolat de celelalte semnale, rupt de context.
Dar oi cei care reduc intensitatea sonora a vocii n anumite contexte, cnd cer sau
cnd
transmit o informa.ie, vor sa atraga aten.ia asupra lor, urmaresc anumite avanta
je sau vor sa
apara ntr-un anumit fel (persoane de ncredere, discrete, devotate etc.). n fond, zv
onurile se
ooptesc, nu se striga. Nici brfa. n salile de examene nu se poate sa nu se gaseasc
a un student
(de cele mai multe ori, o studenta) care sa nu ceara o lamurire n ooapta. Tare, sa
auda toata
lumea, nu este nimic de ascuns!
tuna vocea profesorului. Cum interpretam aceste d
ecalaje
n intensitatea vocilor? Cum i decodificam pe cei care ne ooptesc n ureche aria calom
niei?
Sigur, trebuie sa luam n considerare con.inutul comunicarii verbale, sa integram n
tr-un sistem
semnalul paralingvistic oi celelalte semnale nonverbale, sa ne raportam la conte
xtul social
concret al comunicarii. Este clar nsa ca aceia care rostesc mai ncet anumite cuvinte
vor,
n mod conotient, sa le sublinieze importan.a. Pe de alta parte, apreciaza Vera F.
Birkenbihl
(1979/1999, 193), pronun.area unor cuvinte sau propozi.ii cu glas deosebit de sc
azut, chiar

.innd mna la gura, poate constitui un semnal de sine statator, care semnifica o st
are de neplacere
sau de nesiguran.a. A.i sesizat ct de clar rostesc profesorii cuvintele intrate n
vocabularul
otiin.ei, cu care sunt familiariza.i, oi ct de neclar, cu voce slaba pronun.a terme
nii noi, pe
care nu-i stapnesc foarte bine? Daca nu a.i observat acest lucru, ncerca.i sa o fa
ce.i de acum
ncolo. Dar nu numai n ceea ce i priveote pe profesori. Teoreticianul clasicismului,
scriitorul
francez Nicolas Boileau-Despraux (1636 1711), a formulat n Art potique (1674) ceea ce
s-ar putea numi legea clarita.ii n actul comunicarii: Ceea ce concepi bine se enun.a
n
mod clar oi cuvintele pentru a le exprima .i vin cu uourin.a .
Ritmul vorbirii. Se accepta larg ideea ca ritmul vorbirii este mai important dect
intona.ia
pentru n.elegerea mesajelor verbale. Dar transmite acest element al paralimbajulu
i mai multa
informa.ie despre emi.ator, contextul socio-cultural etc.? ntr-adevar, cel care v
orbeote mai repede
este mai inteligent sau face dovada ca s-a familiarizat cu cuvintele pe care le
rosteote? Vorbesc
mai repede (numar de silabe pe minut) cei care au un bun exerci.iu n domeniul la
care se refera.

Comunicarea nonverbala: gesturile oi postura


Aceasta oi pentru ca nghit unele silabe. Un ofi.er va spune gealul oi camarazii lui v
or n.elege
fara nici o dificultate ca vine generalul, respectiv comandantul. Practica presc
urtarii cuvintelor
prin suprimarea silabelor intermediare se subordoneaza oi tendin.ei de mcdonaldiz
are
a societa.ii . Elevii spun proful oi diriga nu pentru a brava, ci pentru a economisi t
imp n
comunicarea informala. Nu este nimic rau. Dar daca folosesc acest procedeu de sp
orire a
ritmului vorbirii prin nghi.irea silabelor ntr-o comunicare formala (ntr-un cadru ofi
cial),
ei transmit nu numai ce inten.ionau sa transmita, ci oi faptul ca nu apreciaza c
orect situa.ia
concreta sau ca nu respecta normele de polite.e.
Vera F. Birkenbihl (1979/1999, 183), referindu-se la viteza vorbirii, introduce
o distinc.ie
foarte interesanta: raportarea la o viteza absoluta (pentru limbile indo-europene,
din care
face parte oi limba romna, o vorbire relativ rapida nseamna circa 500 de silabe pe
minut),
dar oi la viteza medie (specifica fiecarei persoanei). Dupa ritmul vorbirii, putem
identifica,
uneori cu destula precizie, .ara sau zona din care provine o persoana sau alta,
nivelul ei de
ocolaritate, chiar oi profesia sau preferin.ele oi interesele culturale. Francez
ii oi italienii au un
ritm de vorbire mai rapid dect germanii sau romnii. ntre romni, oltenii vorbesc mai
repede
dect ardelenii sau moldovenii. Cei cu studii superioare emit mai multe silabe pe
minut dect
persoanele cu studii elementare, mai ales cnd vorbesc despre domeniul lor de acti
vitate. Pe
de alta parte, ruperea ritmului vorbirii normale a unei persoane transmite un se
mnal: ceva nu
este n regula. De ce mareote sau ncetineote ritmul vorbirii o persoana care oi pove
steote via.a
exact cnd se refera la iubirile trecute? Nu exista un singur raspuns: este de pre
supus ca retraie
ote o experien.a agreabila sau, dimpotriva, dezagreabila. Singurul lucru care se
poate spune,
oi acesta cu o anumita probabilitate, este ca persoana n cauza oi-a modificat sta
rea afectiva.
Pauzele n actul vorbirii. Deoi nu au nici un con.inut, pauzele din actul vorbirii
transmit
informa.ii despre caracteristicile psihologice ale emi.atorului sau despre inten
.iile receptorului,
despre natura rela.iilor interpersonale sau despre contextul sociocultural n care
se desfaooara
comunicarea. Ca semnal paralingvistic, pauzele pot fi inconotient realizate, dar
oi inten.ionate.
Unii oameni doresc sa atraga aten.ia asupra a ceea ce spun ridicnd tonul; al.ii o
fac mai subtil,
prin ntreruperea comunicarii, facnd pauze naintea cuvintelor pe care vor sa le subl
inieze.

Un profesor universitar, ndreptndu-se mpreuna cu asistentul sau spre sala de curs,


face considera.ii
asupra subiectului prelegerii: Problema a fost pusa [pauza] magistral chiar de ca
tre
[pauza] Max Weber n faimosul sau discurs despre [pauza] Sensul neutralita.ii axiol
ogice
n otiin.ele sociologice oi [pauza] economice . Interesant este faptul ca de cte ori
face pauze
n vorbire profesorul se opreote din mers, obligndu-l pe asistent sa ramna sau sa se
ntoarca
lnga el. Nu am observat vreodata ca asistentul sa puncteze cu pauze replica data
profesorului
oi mai ales sa stea n loc, silindu-l pe acesta sa-oi ncetineasca mersul. Pauzele s
ubliniaza deci
nu numai cuvintele, dar arata oi diferen.a de status social dintre interlocutori
.
Uneori, pauzele semnaleaza nevoia persoanelor de a reflecta naintea formularii ra
spunsului.
n situa.iile de examen acest lucru este uoor de observat. Alteori, facem pauze n v
orbire
pentru a da celuilalt posibilitatea de a se exprima (V.F. Birkenbihl, op. cit., 18
9). Cnd
observam ca interlocutorul nostru vrea sa vorbeasca (trage aer n piept, ridica pr
ivirea, deschide
gura sau ridica mna sau doua degete), ne oprim discursul
daca suntem aten.i sau d
aca suntem
politicooi, ceea ce n cazul de fa.a este cam acelaoi lucru. Fireote ca mai sunt o
i pauze n vorbire
care semnaleaza evadarea din cmpul comunicarii (distragerea aten.iei), ca oi pauze s
trategice
(care au func.ia de a-i face pe ceilal.i sa vorbeasca).

Semne, semnale, coduri oi canale n comunicarea nonverbala


Componenta sonora a rsului. Cnd am analizat expresiile faciale, am atras aten.ia a
supra
valorii de comunicare a rsului oi am subliniat ca, pentru a desluoi semnifica.ia
acestui act
de comunicare, trebuie sa luam n calcul toate componentele acestui comportament c
omplex,
ntre care oi cele legate de vocalica. Din punct de vedere sonor, rsul poate fi: as
cu.it, behait,
bzitor, bubuitor, chicotit, clar, convulsiv, cristalin, fonf, glgit, gngav, gros, gut
ural, hrit,
hohotitor, intens, intermitent, nabuoit, ncet, nfundat, melodios, nechezat, pi.igai
at, prelung,
raguoit, rasunator, sacadat, saltare., sec, sincopat, sonor, spart, strident, su
b.ire, ouierat, zglobiu,
zgomotos (M. Buca, 1985, 247).

Sub raportul semnifica.iei, rsul are determinari culturale specifice. Mahadev L.


Apte (1985,
16) considera ca zmbetul oi rsul, ca raspunsuri comportamentale, ca rezultate ale
activita.ii
cognitive oi intelectuale de percepere oi evaluare a stimulilor declanoatori ai
umorului (incongruen.a,
exagerarea, distorsiunea oi combina.ia neobionuita a elementelor culturale), sun
t intim
conectate la cultura oi pot servi la cunoaoterea valorilor sociale. Antropologul
citat a analizat
diferen.ele culturale privind umorul oi normele sociale care l reglementeaza. El n
.elege prin
umor: a) experien.a cognitiva, adesea neconotientizata, care implica redefinirea
interna a realita.ii
socioculturale, avnd ca rezultat o stare de bucurie spirituala; b) factorii socio
culturali
externi ce declanoeaza aceasta experien.a cognitiva; c) placerea derivata din ac
easta experien.a;
d) manifestarile externe, zmbetul oi rsul. n fiecare cultura se stabileote cu preci
zie cine are
dreptul sa rda de al.ii (ndeobote femeile mai pu.in dect barba.ii oi copiii mai pu.
in dect
adul.ii) oi n ce mprejurari este interzis rsul (la adunari solemne, la ceremonii fu
nebre etc.).
Diferitele feluri de a rde au nu numai semnifica.ii, dar oi denumiri diferite. De
exemplu,
popula.ia Marathi din vestul Indiei (aproximativ patruzeci de milioane de oameni
) desemneaza
prin onomatopee opt tipuri de rs. Rsul gingao al unui copil se numeote huduhudu ,
daca este zgomotos, hadahada . Rsul vulgar, obscen este desemnat prin faidifaidi , iar
rsul aprobator prin hashas . Rsul n hohote este denumit hodohodo , cel nechezat, hihi ;
rsul batjocoritor, fsfs , iar cel de complezen.a, haiahaia .
n cultura europeana s-a constatat ca, atunci cnd rd, oamenii accentueaza o vocala s
au
alta, exprimnd prin aceasta cu o probabilitate acceptabila
diferite stari psihice
oi inten.ii
comportamentale. Directoarea Institutului German de Studii Cerebrale, Vera F. Bi
rkenbihl
(1979/1999, 196-198), enumera cteva moduri de a rde:

1) Rsul
2) Rsul
gios.
3) Rsul
e.inuta.
4) Rsul
edere.
5) Rsul
re rs).

n A . Haha
n E . Hehe
n I

exprima bucuria oi lipsa stresului. Este rsul primordial, contagios.


(rs behait) exprima dispre.ul, batjocura, o amenin.are. Nu este cont

Hihi (rs de

gsculi.a ), adeseori involuntar, exprima o bucurie rautaci

n O . Hoho

este asociat cu uimirea oi dispre.ul; uneori, exprima o doza de nenc

n U . Huhu

exprima teama oi spaima (cu greu s-ar putea spune ca este vorba desp

Vera F. Birkenbihl atrage aten.ia ca este dificil sa clasifici rsul oi ca n interp


retarea acestuia
trebuie sa se .ina seama de situa.ia concreta n care se gasesc persoanele care rd.
Totuoi, Horst
H. Rckle (1979/1999, 156-157), prezentnd aceeaoi tipologie a sonorita.ii rsului, su
s.ine
ca tipul de vocala, gradul de tensiune nervoasa oi intensitatea sunetului dau inf
orma.ii suplimentare
asupra naturale.ii rsului, precum oi asupra con.inutului sau .
Manifestari sonore fara con.inut verbal. n lucrarile de analiza a comunicarii non
verbale,
sub acest titlu apar: plescaitul, oftatul, gemetele, dresul vocii, tuoitul oi rgit
ul. Daca plescaitul
(un fel de . accentuat oi uneori prelungit) apare ca o constanta n vorbirea unora (
tradnd

Comunicarea nonverbala: gesturile oi postura


o anumita lipsa a controlului n exprimarea verbala), gemetele oi oftatul au fost
interpretate
n psihanaliza, dar oi n via.a de zi cu zi
ca fiind semnul unei dureri profunde. Ct
de
nefericit suna Of, Doamne! oi ct de frecvent l auzim. Un astfel de oftat nu poate fi
dect
sincer cred cei mai mul.i dintre noi, mpartaoind durerea astfel exprimata. Cei ca
re oi-au
facut un obicei din a se vaita (pe un ton plngare., agrementat cu multe oftaturi)
nu-i atrag
pe ceilal.i, dimpotriva, i ndeparteaza. Un motiv n plus sa ofteze!
Dresul vocii, ca oi tuoitul (cnd nu are o explica.ie medicala) ofera o anumita in
forma.ie
despre interlocutori. Cei care oi dreg ritmic vocea, tuoesc oi
de ce sa nu o spun
em?! rgie
par sa se elibereze de ceva . ncearca sa elimine simbolic acel ceva
este de parere Ver
a
F. Birkenbihl (1979/1999, 199).
n ncheierea discu.iei despre vocalica, ilustram cu cercetarea lui J.R. Davitz (196
4)
posibilitatea diferen.ierii emo.iilor prin luarea n calcul a unui ansamblu de sem
nale
paralingvistice, nu doar a unuia singur (Tabelul 2.3).
Tabelul 2.3. Caracteristicile paralingvistice ale emo.iilor (J.R. Davitz, 1964,
63,
dupa M.L. Knapp, 1990, 62)
Emo.ia Intensitatea Nivelul Timbrul Viteza Inflexiunea Ritmul Rostirea
Supararea Tare nalt Zgomotos Rapida Neregulata Neregulat Rapida
Triste.ea Redusa Jos Rasunator Lenta n coborre Neregulat Neclara
Dincolo de aceste date de cercetare otiin.ifica, exista multe observa.ii necontr
olate oi mult
mai multe specula.ii, toate pacatuind prin ignorarea gndirii probabiliste oi prin
ncalcarea
axiomelor comunicarii nonverbale .
Olfactica: semnalele olfactive
n primele luni ale anului 2004, s-a anun.at n presa ca Un furnizor britanic de serv
icii
Internet inten.ioneaza sa lanseze pe pia.a un dispozitiv cu esen.e de parfum, ca
re poate fi
conectat la computer, la fel ca o imprimanta (The Times, otire preluata de Evenim
entul zilei,
din 20/02/2004, nr. 3649, p. 20). Dispozitivul are douazeci de arome de baza, ca
re prin
combinare pot produce 60 de mirosuri diferite. Curnd, ndragosti.ii oi vor putea tra
nsmite
e-mail-uri parfumate. ai ce miros este mai suav dect cel al iubitei?
Mirosul este un semnal, oi nca unul dintre primele utilizate n evolu.ia vie.ii pe
pamnt.
Semnalele chimice au avantaje (ocolesc obstacolele, se transmit oi prin ntuneric,
au o mare

eficien.a energetica oi o gama de transmitere a informa.iilor considerabila) oi


dezavantaje
(lentoarea transmisiei, atenuarea) (E.O. Wilson, 1975/2003, 188-189).
nca din Antichitate se cunoaote rolul esen.ial al mirosului n lumea animala. Arist
otel
remarcase, ca o curiozitate, atrac.ia fluturilor pentru anumite mirosuri, dar ab
ia la sfroitul
secolului al XIX-lea entomologul francez Jean Henri Fabre (1823 1915) a demonstrat
ca la
anumite specii de fluturi masculii sunt atraoi de mirosul emanat de femele. n pre
zent, etologii
studiaza feromonii, supranumi.i oi socio-hormoni , dat fiind rolul lor n organizarea
vie.ii
gregare. Termenul de feromoni a fost introdus n vocabularul otiin.elor biologice n 1
959

Semne, semnale, coduri oi canale n comunicarea nonverbala


oi denumeote substan.ele volatile oi odorante secretate de animale. Identifica.i
mai nti la
insecte, s-a descoperit ca oi mamiferele secreta socio-hormoni. Aoadar, semnalel
e olfactive
servesc multor specii de animale (furnici, ooareci, albine) pentru recunoaotere,
aparare, grupare,
orientare n spa.iu oi, mai ales, pentru identificarea partenerilor sexuali. La al
bine, de exemplu,
feromonii mpiedica dezvoltarea altor regine oi declanoeaza dansul nup.ial. Muscul
i.a Drosophila
melanogaster oi alege partenerul dupa miros. De altfel, Charles Darwin admitea ca
, n
evolu.ia speciilor, masculii cei mai odorifici atrag mai multe femele oi, n conse
cin.a, au mai
mul.i descenden.i.
Identificarea n structura genetica a unei forma.ii numita major histocompatibilit
y complex
(MHC) a condus la supozi.ia ca oi oamenii folosesc feromonii ca semnal olfactiv
pentru recunoa
oterea similarita.ii genetice. Se accepta
pe baza cercetarilor lui N. Nicolaides
(1974)
ca fiecare individ poseda un miros distinctiv, o semnatura chimica oi un mecanism
de recunoa
otere olfactiva a similarita.ii genetice (R. Lewis, 1984), n cadrul caruia feromo
nii au un
rol important. Feromonii sunt substan.e chimice care servesc att sistemului endocr
in pentru
dezvoltarea schimburilor n cadrul organismului (primer pheromones), ct oi pentru a
provoca
un raspuns imediat din partea unui organism-.inta (relase pheromones) (E.E. Filsi
nger oi R.A.
Fabes, 1985, 352).
Experimentele realizate de C. Wedekind et al. (1995) au condus la concluzia ca f
emeile
prefera barba.ii n func.ie de MHC-ul lor: unor femei tinere li s-a cerut sa miroa
sa tricourile
purtate 48 de ore de diferi.i barba.i oi sa evalueze care emana mirosul cel mai
placut. Tendin.a
a fost de a alege tricourile purtate de barba.ii care aveau MHC-ul diferit de pr
opriul lor MHC
(apud W.S. Rogers, 2003, 112). Concluzia pare indubitabila: comunicarea olfactiv
a intervine
n alegerea partenerului de cuplu. De altfel, experimentele pe animale au aratat c
a eliminarea
mirosului degradeaza comportamentul sexual al animalelor. Un ooarece cu centrul
olfactiv
distrus devine incapabil sa identifice femelele. La hamsteri, extirparea bulbulu
i olfactiv compromite
definitiv comportamentul sexual. De asemenea, s-a probat experimental ca sensibi
litatea
olfactiva intervine decisiv n ataoamentul femelei fa.a de propriii pui. Daca n pri
mele douasprezece
ore dupa ce i nasc vacile nu-oi miros vi.eii, daca nu au priza de contact olfactiv ,
i
resping. Daca n acest rastimp li se aduce un vi.el nou-nascut, altul dect al lor,

respectivul
vi.el este acceptat ca descendent propriu. Acceptarea pe baza prizei de contact
olfactiv este
totala n primele minute dupa naotere, n propor.ie de 30 la suta dupa o ora, de 10
la suta
dupa oase ore oi lipseote complet daca nou-nascutul este prezentat dupa douaspre
zece ore.
Astfel de cercetari au, fireote, aplicabilitate n zootehnie, dar sugereaza direc.
ii de studiu oi
n ceea ce priveote comportamentul uman, dat fiind faptul ca sistemul olfactiv est
e similar
din punct de vedere anatomic oi electrofiziologic la multe specii, permi.nd compa
ra.ii ntre
comportamentul uman oi comportamentele animalelor, dar
fireote
nu extrapolari.
Experimentele din puericultura au pus n eviden.a primordialitatea sensibilita.ii
olfactive
oi la om: ntre copilul nou-nascut oi mama se stabileote pe aceasta baza o legatur
a biunivoca
nca de la expulzarea fatului (R.H. Porter oi J.D. Moore, 1981; R.H. Porter, J.M.
Cernoch oi
F.J. McLaughlin, 1983). R.H. Porter oi colaboratorii sai (1981, 1983) au descope
rit ca mamele
au capacitatea de a identifica mirosul maieului propriului copil (comparativ cu
mirosul maieului
altor copii) oi chiar de a diferen.ia mirosul lenjeriei de corp a copiilor lor,
baie.i sau fete. n
experimentele pe care le-au desfaourat, mamele au identificat cu precizie mirosu
l scutecelor

Comunicarea nonverbala: gesturile oi postura


nou-nascu.ilor, chiar n condi.iile n care postpartum nu au avut dect pu.in timp con
tact cu
copiii lor nou-nascu.i. Alte cercetari experimentale au eviden.iat ca nou-nascu.
ii recunosc
mirosul laptelui matern nca de la vrsta de o luna (M.J. Russel, 1976). La doua zil
e dupa naotere,
copiii nu reuoesc o astfel de performan.a, dar dupa o saptamna sau doua reuoesc d
estul de
bine, iar la vrsta de oase saptamni reuoita este deplina (M.J. Russell, 1976). Leg
atura olfactiva
mama-copil se diminueaza pe masura creoterii n vrsta a copilului: la vrsta de 2-3 a
ni recunosc
mirosul matern aproximativ 70 la suta dintre copii, iar cnd mplinesc 4 ani doar 50
la suta au
o asemenea performan.a. Psihologul H. Montagner, care a constatat experimental a
cest lucru,
apreciaza ca mirosul are un rol hotartor n legatura afectiva dintre mama oi copil.
Spre aceasta concluzie converg cercetarile psihologice, sociologice oi medicale
de pna
acum. Investiga.iile trebuie continuate, pentru ca nu s-au produs nca probe irefu
tabile n
legatura cu natura raspunsului la stimulii olfactivi: sunt raspunsuri nnascute sa
u nva.ate?
Ce se poate spune este ca rela.iile sociale se bazeaza n parte pe procesele fiziol
ogice, iar
comunicarea chimica prin miros nu poate fi ignorata ca mecanism (E.E. Filsinger o
i R.A. Fabes,
1985, 352).
Este adevarat ca n comunicarea interpersonala adul.ii se servesc ntr-o mai mica ma
sura
de semnalele olfactive, comparativ cu cele vizuale oi auditive. Totuoi, oamenii
sunt capabili
de performan.e deosebite: mirosul de mosc (o substan.a secretata de o specie de
animale
rumegatoare din Asia oi care are efecte n planul sexualita.ii) l receptam chiar ntr
-o concentra.ie
care nu depaoeote 0,00004 miligrame pe litru, ceea ce corespunde dizolvarii ntr-u
n bazin
de apa cu lungimea de 1 km, la.imea de 250 m oi adncimea de 10 m a unei cantita.i
de numai
100 de grame de mosc. Interesant este ca femeile, comparativ cu barba.ii, reac.i
oneaza diferit
fa.a de mirosul de mosc: barba.ii l considera foarte agreabil, n timp ce femeilor
le produce
repulsie. Cel pu.in acestea sunt constatarile experimentale comunicate de Marcel
Guillot n
1965 la cel de-al IV-lea Simpozion mediteranean asupra sensibilita.ii olfactive.
ai mai interesanta
este constatarea cercetatorului francez ca aceleaoi femei care respinsesera hota
rt mirosul
de mosc au apreciat ca fiind delicios parfumul n compozi.ia caruia moscul constitui
a ingredientul
de baza. Experimentul la care ne-am referit pune n eviden.a fenomenul de cultural
izare

a sensibilita.ii olfactive, dar ridica oi ntrebarea: este diferita sensibilitatea


olfactiva a femeilor,
comparativ cu barba.ii? Raspunsul este un Da prudent.
n 1952, Jacques Le Magnen a descoperit ca femeile sunt mai sensibile dect barba.ii
numai
la anumite substan.e odorifice (de exemplu, la mirosul oxadolidului). Sensibilit
atea olfactiva
a femeilor creote n perioada ciclului menstrual, atingnd pragul cel mai ridicat n m
omentul
ovula.iei. Sensibilitatea olfactiva crescuta a femeilor nu este evidenta dect dup
a pubertate oi
pna la menopauza. Unii cercetatori considera chiar ca mirosul reprezinta un verit
abil caracter
sexual secundar. Hipersensibilitatea olfactiva creote la femeile gravide, fapt c
e explica accesele
de voma n timpul sarcinii. Interesanta este oi constatarea privind fluctua.ia sen
sibilita.ii olfactive
diferen.iata la barba.i oi femei: sensibilitatea olfactiva a femeilor este mai a
ccentuata diminea.a
dect seara, n timp ce la barba.i sensiblitatea olfactiva este maxima dupa-amiaza.
Au
aceste date de cercetare vreo semnifica.ie n comunicarea nonverbala? Raspunsul nu
poate
fi dect unul pozitiv.
Erik E. Filsinger oi Richard A. Fabes (1985, 354-356) invoca o serie de cercetar
i care
probeaza rolul comunicarii olfactive (n particular, al feromonilor) n rela.iile so
ciale. Primele
investiga.ii le datoram lui J.J. Cowley oi colaboratorilor sai (1977), care au c
onstatat ca

Semne, semnale, coduri oi canale n comunicarea nonverbala


feromonii influen.eaza evaluarea persoanelor. n experimentul pe care l-au montat,
au cerut
unor subiec.i de sex masculin sa citeasca oi sa evalueze CV-urile unor ipotetice
candidate pentru
ocuparea unor posturi de munca. Subiec.ii de experiment au fost ruga.i sa poarte
maoti
chirurgicale n tip ce citesc respectivele CV-uri. Unele maoti chirurgicale erau i
mpregnate cu
substan.e mirositoare care con.ineau feromoni, altele nu (subiec.ii de experimen
t nu cunooteau
aceasta stratagema). Cnd purtau maoti odorificate, subiec.ii de experiment (barba
.i) evaluau
candidatele mai negativ dect n condi.iile n care maotile chirurgicale nu erau impre
gnate
cu substan.e mirositoare. M. Kirk-Smith et al. (1978) au recurs la aceeaoi strat
agema a maotilor
chirurgicale neimpregnate oi impregnate cu substan.e mirositoare (androstenol).
Subiec.ii de
experiment (barba.i oi femei) trebuiau sa evalueze, pe o scala cu 15 adjective b
ipolare ( Diferen.iatorul
semantic al lui Ch. Osgood), o serie de fotografii de barba.i, femei, animale, fl
ori
oi construc.ii. Cnd purtau maoti chirurgicale impregnate cu androstenol (o substa
n.a din
componen.a feromonilor), femeile evaluau persoanele din fotografii (barba.i sau
femei) ca
fiind mai sexy, mai atractive. Efectul feromonilor asupra evaluarii atractivita.
ii fizice a persoanelor
a fost pus n eviden.a oi de alte studii (S.L. Black oi C. Biron, 1982; E.E. Flisi
nger et
al., 1984).
Aplica.iile studiilor asupra sensibilita.ii olfactive oi a rolului mirosurilor n
via.a sociala,
inclusiv n comunicarea nonverbala, nu sunt deloc nesemnificative
aoa cum am vazut
. Ele
sunt oarecum dificil de realizat oi pentru ca nu s-a reuoit pna n prezent o clasif
icare adecvata
a mirosurilor. Nu otim bine ce nseamna miros placut sau dezagreabil , miros n.epator
sau acru , miros proaspat sau statut etc. Variabilitatea aprecierii mirosurilor de la o
persoana
la alta oi de la o cultura la alta ridica un obstacol, nu uoor de trecut, n ncerca
rea de a
clasifica mirosurile. Adesea, se substituie con.inutul obiectual al mirosului cu
tonusul emo.ional
al senza.iei olfactice. n legatura cu aceasta, Charles S. Peirce (1905/1990, 274)
a remarcat
tendin.a mirosurilor de a se reprezenta pe ele nsele, precum oi puterea lor de a
aduce n minte,
prin asocia.ie, calita.i psiho-morale:
Parfumul preferat
.a sa spirituala.
nu foloseote nici
ul de violete, va
aceeaoi fine.e oi
randafir. Una era

al unei doamne mi se pare ca este oarecum n concordan.a cu fiin


Daca ea
unul, natura sa va fi lipsita de parfum. Daca foloseote parfum
avea ea nsaoi
delicate.e. Am cunoscut doua femei care foloseau parfumul de t
o artista,

fata batrna, o grande dame, cealalta era o femeie tnara, casatorita, foarte galagi
oasa oi foarte iritanta. n
mod ciudat nsa, ele semanau. n ceea ce le priveote pe cele care folosesc parfumul
de heliotrop, de franfipan
etc., att ct otiu despre ele, mi este de ajuns. Nendoios, exista o asemanare subtila
ntre parfum oi impresia
pe care mi-o fac despre natura unei femei.
Edward O. Wilson (1975/2003, 385) descrie o spectaculoasa lupta de duhori ntre doi
masculi lemurieni cu coada inelata (despre care am amintit oi n legatura cu marca
rea teritoriului).
De obicei, confruntarea n perioada mperecherii, care atinge apogeul n luna aprilie,
debuteaza printr-o semnalizare chimica facilitata de fluturarea cozii, ce duce m
irosul secre.iilor
glandulare spre adversar. Lupta de duhori oi are corespondent n expresia vulgara:
bii
sa ne luptam sau n ciorapi sa ne mirosim?! De fapt, miros frumos persoanele care n
u miros
deloc oi miros oi mai frumos persoanele care folosesc sapunul, apa de colonie oi
parfumurile
adecvate vrstei, sexului oi contextului sociocultural concret.
Din pacate, o psihosociologie a mirosurilor nca nu s-a scris, deoi o serie de sav
an.i au contribu.ii
foarte semnificative (P. Berger oi T. Luckman, 1967; J. Dollard, 1957; E.T. Hall
, 1967;

n sa

Comunicarea nonverbala: gesturile oi postura


O. Kineberg, 1935; G. Simmel, 1908) la cristalizarea acestui domeniu al cunoaote
rii, dnd
raspunsuri la ntrebari precum: Ce efecte au diferen.ele culturale oi de stil de vi
a.a asupra
percep.iei oi generarii mirosurilor? Ce mentalita.i sociale sunt atribuite perce
p.iilor oi generarii
acestor mirosuri? Ce func.ii sociale au mirosurile? Mai specific: de ce negrii o
i persoanele
din clasele de jos sunt stereotipizate ca fiind urt mirositoare? Cum este utilizat
mirosul
urt pentru justificarea respingerii interac.iunilor? Care este semnifica.ia socia
la a tabuului
flatula.iilor? Care este dinamica manipularii mirosurilor? Pentru ce, de exemplu
, se parfumeaza
oamenii? Au relevan.a sociala utilizarea substan.elor mirositoare utilizate n des
faourarea
serviciului religios? (G.P. Largey oi D.R. Watson, 1972, 1021). La aceste ntrebari
provocatoare
intelectual, formulate de Gale P. Largey oi David R. Watson, se pot adauga altel
e: influen.eaza
mirosurile stereotipizarea grupurilor etnice sau profesionale? Exista o amintire
flash
a mirosurilor? Cum se explica haloul mirosurilor ? Dar manipularea comportamentala
prin
utilizarea parfumurilor? Ce forme a luat, de-a lungul timpului, conflictul deodo
rizarea/odorizarea
corpului uman? Merita sa se dea un raspuns otiin.ific acestor ntrebari. Unele luc
ruri
se cunosc; altele ramn sa fie studiate.
Filosoful oi sociologul german Georg Simmel credea ca mul.i dintre cei care ar fi
dispuoi
la eforturi oi sacrificii importante n folosul claselor defavorizate nu se mpaca, n
sa, pentru
nimic n lume cu contactul direct cu cei care miros a sudoarea muncii cinstite (apu
d S.
Dungaciu, 2003, 116). Ideea discriminarii sociale pe baza de miros a fost reluat
a de sociologii
americani Gale P. Largey oi David R. Watson (1972), care au pus n eviden.a ca pre
judeca.ile
sociale oi rasiale au ca falsa justificare mirosul urt al .aranilor, muncitorilor,
negrilor sau
evreilor oi, adaugam noi, al romilor.
De ce
i

aoa cum observa antropologul Edward T. Hall (1969, 119, apud G.P. Largey o

D.R. Watson, 1972, 1022) atunci cnd, n lumea araba, intermediarii pe.esc o fata, a
desea
o miros oi o resping daca nu miroase dulce ? Este posibil sa afli dupa miros daca o
tnara
este virgina sau nu
aoa cum comenta Havelock Ellis (1928)? Tabuul vnturilor urt mir
ositoare
s-a mpamntenit trziu. n De civilitate morum puerilium (Despre buna creotere a
copiilor), publicata n 1530, Erasmus din Rotterdam afirma ca nu este civilizat sa
pretinzi
unui tnar sa-oi re.ina vnturile, ventris flatum retineat, caci, sub aparen.a de ur
banitate, se

poate mbolnavi (apud N. Elias, 1939/2002, 177). Procesul civilizarii urmeaza regul
a: Faptele
ce nu demult erau permise sunt interzise astazi
conchide Norbert Elias (1939/2002
, 124).
Aceasta regula opereaza oi n legatura cu olfac.ia, dat fiind faptul ca Homo sapie
ns sapiens
este att receptor, ct oi producator de mirosuri.
Ca oi n cazul frumuse.ii fizice (The beautiful is good), mirosurile genereaza un
halou:
Who smells good is good (Cine miroase bine este bun). Managementul impresiei pri
n mirosuri
se bazeaza pe acest stereotip. Pentru a mirosi social acceptabil, actorii social
i au la dispozi.ie
doua practici fundamentale: deodorizarea (spalarea cu sapun, gargara cu apa de g
ura, periajul
din.ilor) oi odorizarea (utilizarea lo.iunilor oi parfumurilor). Gale P. Largey
oi David R. Watson
(1972, 1028)), tratnd n profunzime cele doua practici, observa ca identitatea olfac
tiva este
asociata cu identificarea rasiala, de clasa oi sexuala; iar utilizarea parfumuri
lor este strns legata
de prezentarea oi manipularea acestor identificari . Mi se pare sagace observa.ia
celor doi
profesori americani ca utilizam practicile deodorizare/odorizare pentru a respin
ge stigmatizarile
sociale (apartenen.a la grupurile sociale considerate inferioare) oi ca, uneori,
exponen.ii grupurilor
defavorizate folosesc parfumuri ieftine, iar cei ai clasei de mijloc apeleaza la
parfumuri
fine pentru a lasa impresia ca fac parte din categoria persoanelor cu status soc
ial superior.

Semne, semnale, coduri oi canale n comunicarea nonverbala


Cronemica: percep.ia oi semnifica.ia utilizarii timpului
Etimologic, termenul de
ard

cronemica

(chronemics)

inven.ie lingvistica propusa de Edw

T. Hall (1959) pentru a desemna studiul func.iei de comunicare a timpului (perce


perea, structurarea
oi utilizarea lui) con.ine particula crono (gr. chronos, referitor la timp), ca oi
termenii
cronografie , cronometrie , cronometru etc. n mitologia greaca, cel mai tnar dintre tit
,
Cronos, ajuns stapnul lumii dupa ce oi-a detronat tatal, oi devora copiii de ndata
ce se naoteau
(pe Demeter, Hades, Hera, Hestia, Poseidon), temndu-se sa nu fie la rndul lui detr
onat.
Legenda spune ca, prin oiretlicul so.iei sale, Rhea, unul dintre copii a scapat
(Regina Mater
i-a dat lui Cronos sa nghita n locul nou-nascutului o piatra nvelita n scutece). Ast
fel a fost
salvat Zeus, parintele tuturor zeilor oi al oamenilor, personificarea cerului. L
a romani, Cronos
era Saturn, n cinstea caruia se organizau Saturnaliile, dupa cum la Atena se orga
nizau Croniile.
Sunt memorabile cuvintele lui Seneca: Tempus nos avidum devorat et chaos ( Pe noi
ne nghite
timpul cel lacom oi neantul ), ca oi versurile lui Ovidiu: Tempus, edax rerum, tuq
ue, invidiosa
vetustas, / Omnia destruitis ( Timpule, devorator al lucrurilor; oi tu invidioasa t
recere a vremii,
toate le nimici.i
(apud E. Munteanu oi L.-G. Munteanu, 1996, 306).
Edward T. Hall (1988, 142) considera ca Timpul constituie una dintre bazele pe ca
re se
sprijina orice cultura oi n jurul careia se structureaza toate activita.ile. n.ele
gerea diferen.ei
dintre timpul monocronic oi timpul policronic este esen.iala . Timpul monocronic e
ste interpretat
ca fiind liniar, tangibil oi divizibil n par.i din ce n ce mai mici oi mai precise
(ani, luni,
saptamni, zile, ore, minute, secunde, sutimi oi miimi de secunda). Spre deosebire
de acesta,
timpul policronic se caracterizeaza prin efectuarea mai multor activita.i deodat
a oi printr-o
implicare mai puternica a oamenilor n aceste activita.i. Istoricul francez Jacque
s Le Goff
atragea aten.ia ca timpul liniar (specific economiei industriale) coexista cu timpu
l circular
(asociat ciclurilor naturii, ritmului biologic). Analiznd profunzimile Evului Med
iu occidental,
marele istoric francez vorbeote despre conflictul dintre timpul bisericii oi timpul
negustorului
ca despre unul dintre evenimentele majore ale istoriei mentale a acestor veacuri,
cnd
se elaboreaza ideologia lumii moderne, sub presiunea alunecarii structurilor oi
practicilor
economice (Le Goff, 1978/1986, 93). Timpul bisericii, ritmat de slujbele religioa
se, de clopotele
care le anun.a, este un timp teologic: ncepe cu Dumnezeu, este liniar, are o dire

c.ie oi
un sens, tinde catre Dumnezeu. n 1355, locuitorii din Aire-sur-la-Lys primeau aut
oriza.ie sa
construiasca un turn ale carui clopote sa anun.e nceperea muncii n postavarii oi a
tranzac.iilor
comerciale. Timpul se laicizeaza oi se ra.ionalizeaza. Pentru negustori, timpul n
cepe sa aiba
pre., el releva distan.a parcursa, este masurabil, chiar mecanizat, dar oi discon
tinuu, taiat de
opriri, de momente moarte, afectat de accelerari sau de ncetiniri (idem, 104). Act
ivitatea
meseriaoilor oi a negustorilor impune masurarea mai exacta a timpului. Timpul cl
opotelor este
luat de timpul orologiilor. Dar sa-l lasam pe Jacques Le Goff (1978/1986a, 102)
sa povesteasca:
Orologiile acestea ce se nal.a pretutindeni n fa.a clopotni.elor bisericilor semnif
ica marea revolu.ie a miocarii
comunale n ordinea timpului .
ai mai departe, ntr-un text despre timpul muncii:
De fapt, clopotul muncii, tras, fara ndoiala, de frnghii, ceea ce nseamna cu mna, nu
prezinta nici o inova.ie
tehnica. Progresul hotartor catre orele precise l constituie, evident, inventarea
oi raspndirea orologiului

Comunicarea nonverbala: gesturile oi postura


mecanic, a sistemului ro.ii cu din.i, care promoveaza, n sfroit, ora n sens matemat
ic, a douazeci oi patra
parte a zilei. Cel ce depaoeote aceasta etapa esen.iala este, cu siguran.a, seco
lul al XIV-lea. Principiul acestei
inven.ii este nsuoit la sfroitul secolului al XIII-lea, iar al doilea sfert de vea
c al secolului al XIV-lea l vede
aplicat n orologiile urbane, a caror arie geografica este tocmai cea a marilor zo
ne urbane: Italia de Nord,
Catalonia, Fran.a septentrionala, Anglia meridionala, Flandra, Germania (Le Goff
(1978/1986b, 125).
Dezvoltarea societa.ilor umane oi mai ales mcdonaldizarea presupun ghidarea acti
vita.ilor
din ce n ce mai mult dupa timpul obiectiv, masurat cu ceasul (clock time), iar nu d
upa timpul
personal sau subiectiv. n culturile monocrone, precum America de Nord oi Europa,
punctualitatea
este nalt valorizata. Nu acelaoi lucru se poate spune oi despre culturile policro
ne din
Africa sau din America de Sud. Se spune despre americani ca sunt ntrecu.i numai d
e nem.i
oi de suedezi n ceea ce priveote orientarea activita.ilor n func.ie de timp. La no
i, s-a mpamntenit
expresia punctualitate nem.easca . n America Latina a ntrzia la o oedin.a sau la orele
de curs nu reprezinta ceva negativ.
n The Silent Language, Edward T. Hall sus.ine ca n orice cultura se pot distinge t
rei
sisteme temporale distincte: timpul tehnic, timpul formal oi timpul informal. Ti
mpul tehnic,
masurat uneori cu o precizie uluitoare
zborurile cosmice sunt un bun exemplu , ar
ata gradul
de dezvoltare al otiin.ei oi tehnicii la un moment dat. n momentul aselenizarii,
modulul misiunii
Apollo 11 nu mai dispunea dect de o cantitate de combustibil pentru nca zece secun
de de
zbor. Pentru a deveni Homo faber, stramooii nootri au trebuit sa ajunga Homo met
ricus. Judee
K. Burgoon, David B. Buller oi W. Gill Woodall (1989/1996, 128) apreciaza ca timp
ul tehnic
este mai pu.in relevant pentru codul cronemic . n schimb, timpul formal (modul trad
i.ional
n care este n mod conotient privit timpul) oi, mai ales, timpul informal (regulile
oi expecta.iile
legate de percep.ia oi utilizarea timpului, pe care le-am nva.at n cursul socializ
arii oi de care
nu ne dam totdeauna seama) furnizeaza o serie de informa.ii despre tipul oi nive
lul socializarii,
despre stima de sine sau despre atitudinea fa.a de ceilal.i.
Punctualitatea reprezinta unul dintre cele mai importante elemente din sistemul
timpului
informal. Desfaourarea rela.iilor interpersonale depinde ntr-o mare masura de pun
ctualitatea
partenerilor. A te lasa aoteptata sau
de ce nu?! aoteptat poate fi un truc pentr
u a te face oi

mai mult dorit, poate indica lipsa de importan.a pe care o acorzi ntlnirii, dar po
ate fi oi un
semn al incapacita.ii persoanei n cauza de a organiza activita.ile, ca sa nu mai
vorbim de
lipsa bunului sim.. A fi la timp depinde de contextul situa.ional concret. n unele
situa.ii,
a ntrzia cinci minute impune sa-.i ceri scuze, sa explici ce s-a ntmplat sau sa inve
ntezi
un motiv plauzibil ct mai credibil cu putin.a. Nu a venit tramvaiul! sau Nu am gasit
taxi!
sunt scuze care nu mai prind, chiar daca reprezinta cauza reala a ntrzierii. n alte
situa.ii, a
depaoi cu 15-30 de minute ora fixata pentru o ntlnire
o vizita la domiciliul unui
coleg, de
exemplu este aproape obligatoriu. Am sosit exact la ora fixata! nu bucura niciodat
a gazda,
cel pu.in n cultura noastra.
n situa.ii oficiale nu ai voie sa ntrzii nici cinci minute. Mi-a povestit un coleg
ca la
angajare a fost chemat de rectorul institu.iei de nva.amnt superior sa se prezinte
la ora 10
a.m. Cu cinci minute nainte era deja n anticamera. La 10 punct a sunat telefonul.
Secretara
l-a anun.at ca rectorul l roaga sa nu se supere ca va fi nevoit sa mai aotepte pu
.in. Colegul
nostru se gndea ca va aotepta n continuare zeci oi zeci de minute. n realitate, dup
a circa
cinci minute uoa cabinetului se deschide oi rectorul oi invita noul angajat, scuzn
du-se: Am
fost sunat de la minister. A trebuit sa raspund. Dar chiar daca nu ma suna nimen
i, tot nu va

Semne, semnale, coduri oi canale n comunicarea nonverbala


primeam la ora fixata. A.i fi putut sa crede.i ca un rector nu are nimic de facu
t . Se pare
ca cei doi universitari adoptasera acelaoi model cultural (displaced-point time
pattern). Inutil
sa mai spunem ca interviul de angajare s-a soldat cu ncadrarea n institut a colegu
lui nostru,
care oi aminteote cu placere de acel episod, mai ales ca rectorul a dispus sa i s
e acorde ca
salariu maximum din ceea ce este legal .
Uneori, a-i .ine la uoa pe subordona.i face deliciul oefilor. Aoa oi exprima aceo
tia importan.a,
uitnd ca suntem trecatori prin via.a oi prin func.ii. A lua din timpul altora est
e nici mai
mult, nici mai pu.in dect o ho.ie; doar time is money. ai o lipsa crasa de polite
.e. aefii care oi
bat joc de timpul altora ar trebui sa-oi aminteasca mereu povestea cu Harry Trum
an, preoedintele
Statelor Unite ale Americii la sfroitul celui de-al Doilea Razboi Mondial. La scu
rt timp
dupa ce devenise preoedinte, a acceptat sa dea un interviu unui jurnalist reputa
t. Jurnalistul
a fost lasat sa aotepte mai mult de 45 de minute. Cnd a ntrebat daca mai are mult
de aoteptat,
raspunsul lui Truman a fost sec: nca 45 de minute! ai a oi explicat: Cnd eram tnar s
enator
de Missouri, acest jurnalist m-a facut sa-l aotept o ora oi jumatate .
Rela.iile interpersonale au de suferit oi atunci cnd modelele culturale de utiliz
are a timpului
sunt disimilare: o persoana adopta modelul timpului precis (displaced-point time p
attern),
cealalta, modelul timpului imprecis (diffused-point time pattern). ntr-o asemenea s
itua.ie,
prima persoana se prezinta exact la ora fixata pentru ntlnire n orao, cea de-a doua
, care
considera timpul mai lax, apare dupa 20-30 de minute. Cele spuse sunt valabile, n
general,
pentru cultura europeana oi pentru popula.ia urbana. n mediul rural tradi.ional,
masurarea
timpului dupa elemente naturale, dupa mersul soarelui pe bolta cereasca etc. nu
opereaza att
de drastic. De asemenea, n unele culturi, de exemplu n Brazilia, punctualitatea ar
e al.i parametri
dupa cum raporteaza R. Levine et al. (1980). Pentru un om de afaceri din SUA, a
fi
la timp la o ntlnire prestabilita are conota.ia omului de succes ; n Brazilia, conota.
ia omului
de succes este de a ntrzia (apud G. Johnes, 1996/1998, 342).
R. Levine oi E. Wolff au prezentat n revista Psychology Today (1985, 28, 35) rezu
ltatele
unei investiga.ii care arata diferen.ele culturale n ceea ce priveote importan.a
acordata masurarii
timpului n diferite societa.i, lund ca indicator exactitatea ceasurilor (Tabelul 2
.4).
Tabelul 2.4. Exactitatea ceasurilor n diferite .ari (dupa G. Johnes, 1996/1998, 3

42)
Devia.ii exprimate n minute
Japonia 0, 56
SUA 0, 90
Taiwan 1, 19
Marea Britanie 1, 20
Italia 1, 50
Indonezia 3, 25
Nota. Numerele mai mici arata ceasuri mai exacte
Se observa cu uourin.a ca japonezii au, n cea mai mare masura, sentimentul valori
i timpului,
dar oi capacitatea tehnica de a-l masura cu exactitate. Punctualitatea trebuie e
valuata
oi dupa modelul cultural, dar oi dupa performan.ele n masurarea timpului. Ar fi b
ine venita
o investiga.ie privind exactitatea ceasurilor publice din Bucureoti.

Comunicarea nonverbala: gesturile oi postura


Strns legat de punctualitate, timpul de aoteptare transmite un semnal cronemic pu
ternic.
Aoteptarea se subordoneaza modelelor culturale de utilizare a timpului (L.W. Doo
b, 1971) oi
are o ncarcatura subiectiva puternica. Cnd ne aoteptam iubita/iubitul, timpul zboa
ra; cnd
aoteptam liftul, ne enervam pentru cele cteva secunde pierdute. Venim la gara n mo
d obionuit
cu 15 minute nainte ca trenul sa traga la peron
oi consideram acest lucru firesc ,
dar ni se
pare o veonicie rastimpul de ncarcare a programului la computerul personal, masur
at n secunde.
Referitor la timpul de aoteptare, sa va mai spun o poveste. n anii studen.iei, av
eam un profesor
care obionuia sa ntrzie cam mult la ore. Prezen.a la cursuri era obligatorie. n gru
pa noastra
tocmai se transferase de la Universitatea din Cluj o studenta, care nu stralucea
dect prin
dragalaoenie. Dupa zece minute de aoteptare, clujanca s-a ridicat din banca oi n
e-a ntrebat:
Ce facem, nu plecam?! Cu greu am convins-o sa mai aoteptam nca cinci minute. Cnd
cele cinci minute au trecut, colega nou-venita a sarit n picioare oi dusa a fost.
Noi am ramas
n aoteptare. La un moment dat, uoa s-a deschis brusc oi noi, creznd ca, n sfroit, a
venit profesorul,
ne-am ridicat sa-l salutam. Periu.elor!
ne-a apostrofat noua noastra colega, trntin
d
uoa n urma ei. Ce o fi fost n capul ei? Probabil, un displaced-point time pattern.
Abordarea sociologica a utilizarii timpului releva lucruri foarte interesante. D
in aceasta
perspectiva, E.P. Thompson (1965) a descris doua tipuri de timp: timpul masurat d
upa activita.i
oi timpul masurat dupa ceas ( task -and- clock -oriented notation of time). Timpul
masurat n func.ie de activita.i este specific epocii preindustriale, fiind
dupa a
utorul citat
mai apropiat de om ca n.elegere (humanely comprehensible). La noi, n zonele rurale
se vorbe
ote oi azi de lucru cu ziua , de zi-lumina sau de zi-munca , fara a se preciza daca este
vorba de 8, 10 sau 12 ore. Timpul masurat cu ceasul presupune o dihotomie clara n
tre munca
oi timpul liber. Este definitoriu pentru revolu.ia industriala; nseamna bani! Dar
aoa cum
remarca N. Paolucci n lucrarea Tempi postmoderni (1993)
nu po.i sa schimbi n ntregim
e
timpul n bani (apud J. Gershuny oi O. Sullivan, 1998, 71).
n studiile sociologice consacrate bugetelor de timp se face distinc.ie ntre timpul
otiin.ific (determinat matematic) oi timpul social , care implica anumite trairi emo
.ionale,
pozitive sau negative.
Cuvinte-cheie
Artefactele Paralimbajul

Cronemica Proxemica
Cultura de contact Rsul
Cultura de noncontact Semnalele olfactive
Distan.a intima Spa.iul sociofug
Distan.a personala Spa.iul sociopet
Distan.a publica Teritoriul
Distan.a sociala Timbrul vocii
Expresiile faciale Timp monocronic
Fa.a neotenica Timp policronic
Haptica Vestimenta.ia
Intona.ia Vocalica
Kinezica Vocea
Moda Zmbetul
Oculezica

Semne, semnale, coduri oi canale n comunicarea nonverbala


Probleme recapitulative
Care este sistemul conceptual al kinezicii?
Descrie.i miocarea ochilor spre dreapta oi gura deschisa folosind sistemul de pi
ctograme propus de Ray
L. Birdwhistell.
Ce semnifica.ie au cele patru tipuri de distan.e stabilite de Edward T. Hall?
n ce cazuri zmbetul este o obliga.ie profesionala?
Zmbesc mai mult femeile dect barba.ii? De ce?
Care sunt func.iile hainelor?
Arata.i cum func.ioneaza simbolismul culorilor hainelor pe care le purtam.
n ce consta paradoxul modei ?
Descrie.i stilul dv. de a strnge mna persoanelor cunoscute cu care va ntlni.i.
Ce rela.ie exista ntre statusul social oi atingeri (contact cutanat)?
Prin ce se caracterizeaza fe.ele neotenice?
Ce caraceteristici ale vocii intervin n comunicarea nonverbala?
Arata.i cum influen.eaza mirosul spa.iul de interac.iune a persoanelor.
Care este deosebirea dintre timpul monocronic oi timpul policronic?

Septimiu Chelcea oi Adina Chelcea


Capitolul 3
Mesajele corpului uman:
cercetari experimentale oi stereotipuri sociale
Sa ne fie ngaduit sa ncepem discu.ia despre mesajele corpului uman reproducnd un
fragment din Antoniu oi Cleopatra de William Shakespeare (Actul III, scena 3).
CLEOPATRA ai nu fiin.a vie pare.
E tot att de-nalta ca oi mine? CLEOPATRA
SOLUL [ ] Nu e
Mai scunda e, lumina.ia-voastra. Nimic n ea n stare sa atraga.
CLEOPATRA [ ] Ce vrsta-i dai?
Dar glasu-i auzioi? Vorbeote tare? SOLUL
Vorbeote stins? Treizeci de ani a depaoit, desigur.
SOLUL CLEOPATRA
Vorbeote stins, stapna. Dar fa.a-i este lunga? E rotunda?
CLEOPATRA SOLUL
Nu va putea atuncea s-o iubeasca. Rotunda e din cale-afara.
[ ] Glasul CLEOPATRA
Cel stins oi talia pitica nu pot Chipul
Iubire sa inspire. Mersul oare Cnd au rotund, femeile sunt proaste.
i e mare.? [ ] Dar, spune-mi, ce culoare are paru-i?
SOLUL SOLUL
Mi s-a parut ca se treote. Mersul E castaniu, oi fruntea-i este mica.
Sau statul ei sunt una. Nu arata CLEOPATRA
Dect un trup nensufle.it. Statuie, [ ] Fiin.a-aceea nu-i deosebita.
Constitu.ia corporala ne este data de la naotere,
ii prime
a personalita.ii mai putem interveni ntr-o mica
e, stil de
via.a sau artefacte. n acest capitol vom discuta
a fizica oi personalitate,
dar oi despre stereotipurile sociale care stau la

chiar daca asupra acestei

mater

masura prin dieta, exerci.ii fizic


despre rela.ia dintre constitu.i
baza prejudeca.ilor corporale .

Comunicarea nonverbala: gesturile oi postura


Somatotipologia
Legatura dintre constitu.ia corporala oi trasaturile psihologice ale persoanei a
fost stabilita
nca din Antichitate. n timp, s-au elaborat diferite tipologii biologice oi observa
.iile privind
coresponden.a dintre o anumita constitu.ie fizica oi caracteristicile normale sa
u patologice
ale persoanei s-au nuan.at. Astazi, nici un specialist nu contesta ca ntre corp
c
eea ce Gordon
W. Allport (1961/1981, 69) numea materia prima a personalita.ii
oi trasaturile psi
hologice
ale oamenilor exista un raport de determinare lateralizat , n sensul ca influen.a pr
edominanta
vine dinspre biologie spre psihologie oi doar ntr-o mica masura oi foarte lent di
nspre
factorii psiho-socio-culturali spre prezen.a fizica a oamenilor. Avem n vedere co
lectivita.ile
umane numeroase, marile ansambluri umane, popoarele oi grupurile de popoare.
Hipocrat din Kos (460 375 .e.n.) a descris tipurile temperamentale sangvin, melancoli
c,
coleric oi flegmatic dupa predominan.a n organismul uman a uneia dintre umori (ho
rmones):
snge, bila neagra, bila galbena oi flegma. Amestecul acestor umori ar asigura sta
rea de sanatate.
Concep.ia parintelui medicinei se bazeaza pe sistemul filosofic al lui Empedocle
(490 430
.e.n.), potrivit caruia natura este compusa din patru elemente necreate, indestru
ctibile oi imuabile:
aer (cald oi umed), pamnt (rece oi uscat), foc (cald oi uscat), apa (rece oi umed
).
Teoria temperamentelor umorale, foarte raspndita n Antichitatea timpurie, preluata
oi
dezvoltata de medicul grec Galenus (130 200 .e.n), care a identificat noua tipuri t
emperamentale,
este pusa n discu.ie de otiin.a moderna, dar denumirea tipurilor (sangvin, melanc
olic,
coleric, flegmatic) s-a pastrat, caracteriznd
aoa cum a demonstrat savantul rus I
van Petrovici
Pavlov (1849 1936), laureat al Premilului Nobel pentru medicina (1904) tipurile de
activitate
nervoasa superioara (Tabelul 3.1).
Tabelul 3.1. Tipuri de activitate nervoasa superioara
Tipuri Caracteristici ale activita.ii nervoase superioare
Sangvin Puternic, echilibrat, mobil
Melancolic Slab
Coleric Puternic, neechilibrat, excitabil
Flegmatic Puternic, echilibrat, inert
Paul Popescu-Neveanu (1978, 753) arata ca tipurile generale de activitate nervoa
sa superioara
descoperite de Ivan Petrovici Pavlov au fost stabilite lundu-se drept criteriu urm
atoarele

nsuoiri ale proceselor nervoase fundamentale (excita.ia oi inhibi.ia): 1) for.a p


roceselor nervoase,
care se manifesta n capacitatea de ac.iune oi de rezisten.a a .esutului neuronal
oi care
are la baza, probabil, capacitatea neuronului de a nmagazina oi utiliza o cantita
te mai mare
sau mai mica de substan.a func.ionala; 2) mobilitatea proceselor nervoase, manifes
tata n
rapiditatea cu care apar, se ntrerup sau se nlocuiesc una pe alta excita.ia oi inh
ibi.ia, avnd
la baza viteza variabila a dezagregarii substan.ei func.ionale din neuron; 3) echi
librul proceselor
nervoase, constnd din distribu.ia egala sau inegala a for.ei (dupa cercetarile no
astre)
oi a mobilita.ii ntre cele doua procese nervoase fundamentale .
Deoi nu exista tipuri temperamentale pure (aproximativ 60 la suta dintre noi apa
r.inem unor
tipuri intermediare oi mixte), la nivelul limbajului de zi cu zi i caracterizam c
u foarte multa
uourin.a pe unii ca sunt flegmatici, pe al.ii ca sunt melancolici o.a.m.d. Inter
esant ni se pare

Mesajele corpului uman: cercetari experimentale oi stereotipuri sociale


Fig 3.1. Reprezentarile fiziognomice ale celor patru temperamente: 1) melancolic
; 2) coleric;
3) flegmatic; 4) sangvin (dupa Allport, 1961/1981, 53)
1
2
3 4
rezultatul unui experiment relatat de Gordon W. Allport (1961/1981, 52): peste 8
0 la suta dintre
subiec.ii testa.i au recunoscut reprezentarile celor patru tipuri temperamentale
(Figura 3.1).
Experimentul invocat de noi arata ca percep.ia celorlal.i se bazeaza pe stereoti
purile pe
care le dobndim prin observarea celorlal.i. Nu este nimic rau, chiar daca nu ne d
am seama
ce indicii am luat n considera.ie cnd am apreciat ca cineva apar.ine unui tip temp
eramental
sau altuia. Rau este cnd stereotipul se transforma n prejudecata: persoanele sangv
ine sunt
superioare, cele melancolice nu au valoare sociala, sunt incapabile de performan
.a, cele colerice
sunt plasate n anticamera criminalita.ii etc.
n Fran.a, n primele decenii ale secolului trecut, o serie de medici, precum Vincen
t Sigaud
(1912), Marc Auliffe (1922) oi F. Tissot (1935), au legat caracteristicile psiho
-morale de unul
sau altul dintre marile sisteme fiziologice, identificnd patru tipuri umane:
1) tipul digestiv , avnd corpul oi capul ca o para, n ceea ce priveote constitu.ia fi
zica, oi o fire joviala,
n ceea ce priveote caracteristicile psihologice;
2) tipul respirator , cu trunchi bine dezvoltat, ca un triunghi cu baza pe umeri, c
aracterizat prin energie
oi vitalitate;
3) tipul muscular , detectabil prin forma dreptunghiulara a capului oi corpului oi
prin firea placida oi
concilianta;
4) tipul cerebral , care se particularizeaza prin statura marunta, fa.a de mari dim
ensiuni, ca un triunghi
cu vrful n jos oi, asociate acestor caracteristici fizice, nclina.ia spre specula.i
i abstracte oi spre utopii (vezi
Descamps, 1989/1993, 25).
Fara a cunoaote aceasta tipologie, mul.i dintre noi sunt dispuoi sa foloseasca e
tichete de
genul Popescu este un tip intelectual, Georgescu un digestiv etc. Se fac astfel su
prageneralizari

Comunicarea nonverbala: gesturile oi postura


care ne ajuta sa ne orientam n ha.ioul rela.iilor interpersonale, dar nu ne ofera
n nici un caz
o baza solida pentru cunoaoterea otiin.ifica a personalita.ii.
Psihiatrul german Ernest Kretschmer (1888 1964) a publicat n 1921 lucrarea Structur
a
corpului oi a caracterului, care s-a bucurat de succes. Pe baza observa.iilor cl
inice, Ernest
Kretschmer a stabilit ca persoanele picnice (gr. pyknos, gras) au temperament ci
cloid, iar
persoanele de tip constitu.ional leptosom (gr. leptosom, corp sub.ire) au temper
ament schizoid.
ntre cele doua extreme (cicloid schizoid) se afla tipul temperamental intermediar
, cu o structura
anatomo-morfologica atletica. Din punct de vedere psiho-moral, ciclotimicii ar f
i oameni
dintr-o bucata , spontani, dar incapabili sa efectueze concomitent mai multe activ
ita.i, avnd
o slaba distribu.ie a aten.iei. Ciclotimicii au o gndire concreta, bogata n imagin
i plastice,
fiind foarte buni povestitori. Se exprima mai bine oral dect n scris. Sunt sugesti
onabili oi
uoor de convins. Altruismul, generozitatea, caldura sufleteasca, sentimentul ca a
i pe cine te
baza , spontaneitatea contactelor umane, senza.ia de buna dispozi.ie i recomanda pe
ciclotimici
n rela.iile interpersonale. La polul opus, schizotimicii s-ar caracteriza prin or
iginalitate,
nclina.ie spre analize abstracte oi sistematizari riguroase. Au aten.ia larg dist
ributiva.
Schizotimicii devin mai degraba scriitori originali dect oratori straluci.i. Din
punct de vedere
caracterial, schizotimicii reprezinta puritatea, devotamentul pasionat, altruism
ul nelimitat,
abnega.ia desavroita.
Chiar daca tipologia lui Ernest Kretschmer a ramas doar ca moment n evolu.ia ncerc
arilor
de stabilire a somatotipurilor, este uimitoare asemanarea cu tipologia propusa d
e Carl Gustav
Jung, n sensul ca ciclotimicii sunt, de regula, extraverti.i, iar schizotimicii, n
cele mai multe
cazuri, introverti.i.
Psihiatrul elve.ian Carl Gustav Jung (1875 1961) a clasificat oamenii, dupa cum se
raporteaza
la mediul nconjurator, n doua tipuri generale, extravertit oi introvertit, la care
a adaugat,
fireote, un tip intermediar. Dupa psihiatrul elve.ian, cei care gndesc, simt oi ac
.ioneaza sau,
ntr-un cuvnt, traiesc conformndu-se nemijlocit condi.iilor obiective oi cerin.elor
acestora,
att n sens bun ct oi n sens rau, sunt extraver.i (C.G. Jung, 1921/1994, 17). Spre deo
sebire
de tipul extravertit, tipul introvertit nu se orienteaza cu precadere dupa obiec
t, ci dupa factorii
subiectivi. Gndirea introvertita se orienteaza n primul rnd dupa factorul subiectiv

[ ].
Nu duce, aoadar, de la experien.a concreta napoi la lucrurile obiective, ci la un
con.inut subiectiv
spune Carl Gustav Jung (1921/1994, 71). Pentru exemplificare, psihiatrul elve.ia
n se refera
la Charles Darwin, care ar putea reprezenta tipul de gndire extravertita normal; I
mmanuel
Kant ar putea fi desemnat ca tip opus, ca tip de gndire introvertita normal. Dupa
cum primul
evoca faptele, al doilea evoca factorul subiectiv. Darwin se avnta spre vaste ntin
deri ale
realita.ii faptice obiective, n timp ce Kant se opreote asupra criticii cunoaoter
ii n genere. Daca
luam un Cuvier oi i-l opunem pe Nietzsche, facem contrastul oi mai puternic (idem
, 83).
Tipologia lui Carl Gustav Jung a fost dezvoltata de psihologul englez de origine
germana
Hans Jrgen Eysenck (1916 1997). Extravertitul este o persoana orientata spre lumea
exterioara,
evita singuratatea, cauta ini.iativa oi n grup oi asuma rolul de conducator, este
agreat de ceilal.i.
nfrunta riscul, este optimist, iubeote via.a plina de neprevazut. Extravertitul t
ipic simte nevoia
comunicarii cu ceilal.i, are mul.i prieteni, ac.ioneaza rapid, este gata de ripo
sta, tinde spre agresivitate
oi oi pierde uoor stapnirea de sine oi controlul sentimentelor. n opozi.ie cu el, i
ntrovertitul
se caracterizeaza prin centrarea asupra lui nsuoi, prin orientarea catre sine. Pe
rsoanele introvertite
sunt contemplative, liniotite, rezervate fa.a de al.ii. Deosebit de sensibile, p
ersoanele

Mesajele corpului uman: cercetari experimentale oi stereotipuri sociale


introvertite sunt nclinate mai mult spre lumea abstrac.iilor dect spre via.a pract
ica, dau dovada
de timiditate oi lipsa de ncredere n ele nsele. oi autoanalizeaza perpetuu sentiment
ele, iau
lucrurile n serios oi fac planuri de viitor, evitnd ac.iunea sub impulsul momentul
ui, duc o
via.a ordonata.
Gordon W. Allport (1961/1981, 71) manifesta o anumita rezerva fa.a de tipologia
lui Ernest
Kretschmer, aratnd ca psihiatrul elve.ian nu avea o modalitate sigura de a masura
constitu.ia
fizica oi a neglijat factorul vrsta: schizofrenia tinde sa apara mai devreme n via
.a dect tulburarile
maniaco-depresive oi ntr-un moment n care constitu.ia fizica tinde sa fie zvelta . n
schimb, acorda credit tipologiei oi modului de lucru ale profesorului William H.
Sheldon, de
la Universitatea Columbia, oi ale colaboratorilor sai, Stanley S. Stevens oi Wil
liam Boose.
William H. Sheldon (1889 1977), de profesie medic, oi bazeaza tipologia constitu.ie
i corporale
pe dominan.a uneia dintre cele trei foi.e blastodermice: endomorful are o constitu
.ie
rotunjita , burta mare, oasele oi muochii pu.in dezvolta.i (asemanator picnicului d
in tipologia
lui Ernest Kretschmer); mezomorful are o constitu.ie fizica patrata , cu oasele oi mu
ochii
bine reprezenta.i (asemanator tipului muscular ); ectomorful (astenic), caracterizat
prin
bra.e oi picioare lungi, dezvoltare musculara deficitara oi constitu.ie liniara
(asemanator tipului
leptosom n viziunea lui Ernest Kretschmer) (Figura 3.2). Conform teoriei lui Will
iam H.
Sheldon, fiecarui tip constitu.ional i corespunde un temperament de baza (Tabelul
3.2).
William H. Sheldon a imaginat oi o modalitate mai precisa de masurare a corpului
uman,
propunnd sa se acorde un punctaj de la 1 la 7 pentru fiecare dintre caracteristic
ile tipurilor
endomorf, mezomorf oi ectomorf care pot fi identificate la una oi aceeaoi persoa
na. Astfel,
fiecare individ primea nu una, ci trei note. Tipurile extreme notate cu 7 7 7 sau cu
1 1 1
sunt pure abstrac.ii. n realitate se ntlnesc diferite combina.ii, ca spre exemplu:
mai mult
endomorf dect mezomorf oi cu att mai mult dect ectomorf (formula 5 4 2). n plus,
diferitele par.i ale corpului pot primi scoruri care n final vor fi nsumate: torsu
l poate fi
mezomorf aproape perfect (notat cu 6), picioarele ectomorfe medii (notate cu 4)
o.a.m.d. Astfel
de tipuri constitu.ionale au fost numite tipuri displastice , corespunznd unor tipur
i
temperamentale mixte. William H. Sheldon a observat ca unii barba.i prezinta ase
manari

Tabelul 3.2. Tipurile constitu.ionale oi temperamentale (dupa W.H. Sheldon, 1940


)
Tipul constitu.ional Caracteristici fizice Temperament Caracteristici psihice
Aparatul digestiv dezvoltat; Relaxare, reac.ii lente, instinctiv,
muochii oi oasele pu.in sociabilitate, stima de sine, amabilitate,
Endomorf Visceroton
dezvoltate; bra.ele scurte, automul.umire, somn adnc, atrac.ie pentru
constitu.ie corporala rotunjita . confort oi mncare, toleran.a.
Energic, dominator, atrac.ie pentru risc,
Oasele oi muochii bine dezvolta.i;
curaj, nevoie de autoafirmare oi tendin.a
Mezomorf robuoti, pielea groasa oi paroasa, Somatoton
spre aventura, buni luptatori, claustrofobie,
constitu.ie corporala patrata .
duritate fa.a de suferin.a sa sau a altora.
Extremita.i lungi; dezvoltare Reac.ii rapide, ncordat, anxios, re.inut n
musculara deficitara; zvelt, fragil gesticula.ie, ezitant, nevoie de singuratate
,
Ectomorf Cerebroton
oi delicat, constitu.ie corporala gndire introvertita, nclina.ii spre otiin.a oi
liniara. filosofie, agorafobie oi sociofobie.

Comunicarea nonverbala: gesturile oi postura


Fig. 3.2. Tipurile constitu.ionale stabilite de W.H. Sheldon (1940)
Masculin Feminin
Tipul A: endomorf
Tipul C: mezomorf
Tipul B: ectomorf
corporale cu femeile, oi viceversa. A denumit ginandromorfie
a barba.ilor
oi constitu.ia masculina a femeilor .

constitu.ia feminina

n cercetarile realizate de William H. Sheldon oi colaboratorii sai (au fost fotog


rafia.i
aproximativ 4 000 de studen.i, fa.a, spate oi profil) s-a gasit un coeficient de
corela.ie r (rho)
ridicat (+80) ntre tipurile constitu.ionale (n numar de 76) oi tipurile temperamen
tale (a
observat studen.ii timp de un an oi a masurat, pe o scala cu oapte trepte, un nu
mar de 50 de
caracteristici psihologice) (Tabelul 3.3).
Cercetarile lui William H. Sheldon oi ale colaboratorii sai, ntre care Stanley S.
Stevens
(1906 1973) a ramas un nume de referin.a n teoria masurarii psihologice, au probat
unitatea
dintre corp oi psihic: corpul exprima cu acurate.e caracteristicile psiho-morale
. S-ar parea ca
avem dovada indubitabila a acestui adevar. Totuoi, alte cercetari (H. Winthrop,
1957; S. Diamond,
1967) au constatat o corela.ie moderata sau chiar o corela.ie zero (absen.a oric
arei

Mesajele corpului uman: cercetari experimentale oi stereotipuri sociale 103


Tabelul 3.3. Rezultatele testului de corela.ie r n cercetarile lui W.H. Sheldon
(dupa M.-A. Descamps, 1989/1993, 30)
Visceroton
Somatoton
Cerebroton
Endomorf
+ 79
29
32
Mezomorf
23
+ 82
58
Ectomorf
40
53
+ 83
corela.ii). De acord cu Gordon W. Allport (1961/1981, 74), vom spune oi noi ca ex
ista ceva
adevarat n formula lui Sheldon (un fapt care confirma numai credin.a noastra trad
i.ionala n
aceasta paralela fiziognomica) . Fara a pretinde ca atinge problema de fond (rela.
ia dintre
constitu.ia corporala oi caracteristicile psihologice ale persoanei), Marc-Alain
Descamps
(1989/1993, 32) aduce n discu.ie cercetari care confirma ca avem tendin.a de a as
ocia tipurilor
constitu.ionale anumite trasaturi psiho-morale. M. Bruchon-Schweitzer (1981) a p
rezentat unui
numar de 40 de adul.i 18 planoe cu siluetele celor trei tipuri identificate de W
illiam H. Sheldon
(barba.i oi femei, fa.a, spate oi profil), cerndu-li-se sa faca portretul psiho-m
oral al persoanelor
respective). A fost pus n eviden.a stereotipul legat de modul de atribuire a cara
cteristicilor
psiho-morale n func.ie de tipurile mezomorf, endomorf oi ectomorf. n cercetarile p
roprii,
Marc-Alain Descamps a gasit ca tipul constitu.ional mezomorf este preferat, ca f
emeile sunt
mai severe n ceea ce priveote evaluarea volumului corporal, apoi tinerii, care ev
alueaza mai
pozitiv corpurile musculoase (Tabelul 3.4).
Numeroase cercetari psihosociologice (Cavior et al., 1975; Kagan, 1964; Jones, 1
957; Mussen
oi Jones, 1957; Staffieri, 1967) au pus n eviden.a ca mezomorfismul reprezinta ide
alul cultural
pentru barba.i , ca barba.ii cu constitu.ie corporala mezomorfa sunt considera.i m
ai atractivi
Tabelul 3.4. Trasaturile psiho-morale atribuite siluetelor reprezentnd cele trei
somatotipuri (N = 60)
(dupa M.-A. Descamps, 1989/1993, 33)
Tipul constitu.ional Somatotipul masculin Somatotipul feminin
Trasaturi dezirabile = 76: dinamic 45; Trasaturi dezirabile = 115: decisa 60: si

gura
sportiv 20; inteligent 7; curtenitor 4

pe sine 42; sociabila 13

Mezomorf
Trasaturi indezirabile = 66; timiditate 22; Trasaturi indezirabile = 42: masculi
nitate 9;
nfumurat 21; agresiv 10; prost 9 intoleranta 9; proasta 4
Trasaturi dezirabile = 55: gentil 21; calm 17; Trasaturi dezirabile = 76: matern
a 19;
viguros 9; plin de via.a 8 infantila 15; dulce 9; plina de via.a 14,
viguroasa 10; mul.umita de sine 9
Endomorf
Trasaturi indezirabile = 92: apatic 74; Trasaturi indezirabile = 63: neglijenta
36;
complexat 9; antipatic 8 complexata 17; proasta 6
Trasaturi dezirabile = 67: inteligent 20; Trasaturi dezirabile = 76: discreta 22
; sigura
visator 18; gentil 13; riguros 2 pe sine 20; dulce 6; umor 4
Ectomorf
Trasaturi indezirabile = 64: nchis n sine 22; Trasaturi indezirabile = 80: meschin
a 49;
timid 14: fragil 13; maniac 5; agresiv 4 bolnavicioasa 16; veotejita 15

Comunicarea nonverbala: gesturile oi postura


sexual oi mai eficien.i fizic (S.B. Kaiser, 1985, 72). Se pare, de asemenea, ca
barba.ii
cel pu.in
cei americani, pentru ca cercetarile au fost realizate n Statele Unite ale Americ
ii, n anii 80
ai secolului recent ncheiat apreciaza la femei somatotipul mezomorf.
Fiziognomonia oi frenologia
n prezent, se accepta ca exista trei mari clase de fizionomii: a) negroida (ochi
mari oi rotunzi,
nas cu nari largi, buze groase, pielea oi parul negru); b) caucaziana (ochi de m
arime medie,
albaotri, nas pregnant, buze de grosime medie, pielea alba, parul blond); c) mon
goloida (ochi
de culoare nchisa, nasul scurt, buze sub.iri, pielea galbuie, parul de culoare nch
isa). Aceste
caracteristici, fiind relativ stabile oi, n buna masura, independente de voin.a i
ndivizilor, nu
constituie un cod de comunicare nonverbala (J.K. Bourgoon, D.B. Buller oi W.G. W
oodall,
1989/1996, 53). Totuoi, ele trebuie luate n considerare n ncercarea de a identifica
subcultura
sau cultura careia i apar.in persoanele. Trebuie nsa avut n vedere oi faptul ca exi
sta, n cadrul
fiecarei clase de fizionomii, mari varia.ii de la o comunitate la alta oi, n cadr
ul comunita.ilor,
de la o persoana la alta. n plus, unele caracteristici pot fi modificate n acord c
u standardele
de frumuse.e (vopsirea parului, chirurgie plastica, cosmetica etc.).
Chipul omului nu este mut; el ne spune ceva despre via.a psihica a persoanei. Fa.
a, ca
element unic, fizic, maleabil oi public, este primul simbol al self-ului
aprecia
Anthony
Synnot (1989, 607). Unicitatea rezulta din aceea ca nu exista doi oameni care sa
aiba fe.ele
identice. n buletinul de identitate sau n paoapoarte suntem identifica.i prin foto
grafia fe.ei,
nu a altor par.i ale corpului. Fa.a constituie un element fizic; este, ca urmare,
intima oi personala,
dar fa.a este n acelaoi timp facuta, nfrumuse.ata oi subiect al modei (ibidem). Deoi
fa.a ne apar.ine, ea se arata celorlal.i, este publica. n fine, fa.a este maleabi
la pentru ca, prin
cei optzeci de muochi faciali, pot fi compuse peste 7 000 de expresii
spune Anth
ony Synnot.
Omul cu o mie de fe.e nu constituie o excep.ie. Fiecare dintre noi prezentam mii o
i mii de
fe.e. Dintre toate, una singura credem ca ne reprezinta oi o compunem ori de cte or
i vrem
sa aratam cine suntem. Iata de ce rupem fotografiile care nu ne reprezinta oi le
pastram pe
cele n care credem ca suntem noi cu adevarat.
Anaxagora (500 428 .e.n.), filosoful grec condamnat la moarte pentru necredin.a n ze
i,
spunea: Ceea ce se arata este o imagine a ceea ce nu poate fi vazut . Filosofii din
Antichitate

nu puteau sa nu faca legatura ntre suflet oi ovalul luminos al fiin.ei. i obliga sa


recunoasca
aceasta legatura concep.ia dominanta a unita.ii universului. ntr-o lucrare deloc
conformista,
psihiatrul sovietic Vladimir Levi (1975/1978) face trimitere la titanul Antichita
.ii , care aprecia
ca oamenii ale caror bra.e ajung la genunchi sunt ndrazne.i, viteji, cinsti.i oi s
pontani n raporturile
cu ceilal.i. Omul cu par zbrlit este fricos. Oamenii care au buricul nu la mijloc
ul pntecului,
ci mult mai sus, n-au o via.a lunga oi sunt impoten.i. Omul cu gura labar.ata e n
drazne.
oi cutezator (apud Levi, 1975/1978, 9). n cea mai veche lucrare de fiziognomonie,
de numai
24 de pagini, intitulata Physiognomonica oi atribuita lui Aristotel, se recurgea
la o transla.ie,
de altfel denun.ata de otiin.a moderna, de la animal la om: nasul butucanos ca b
otul boului
constituie un semn de lenevie, nasul cu narile departate, ca ale porcului, trade
aza prostia, nasul
proeminent, ca un cioc de corb, exprima impruden.a etc. Se presupunea ca daca fi
gura unui om
prezinta asemanari cu nfa.ioarea unui animal, atunci va avea oi caracteristicile
respectivului

Mesajele corpului uman: cercetari experimentale oi stereotipuri sociale


animal: daca fa.a lui sugereaza botul unei vulpi, atunci va avea un caracter vic
lean; o figura
leonina va exprima vitejie o.a.m.d. Dincolo de astfel de specula.ii, peste care
se poate trece
cu vederea, Gordon W. Allport (1961/1981, 52) considera ca n Physiognomonica lui
Aristotel
trei aser.iuni oi gasesc un sprijin n cercetarea oi teoria moderna: a) deoi judeca.
ile pot fi bazate
pe orice trasatura mobila, cele mai revelatoare sunt expresia faciala, miocarile
oi gesturile;
b) este o prostie sa te bazezi pe un singur semn; vei avea mai mare ncredere n conc
luziile
tale cnd gaseoti cteva semne care mpreuna indica un singur drum; c) structura oaselo
r,
.esutul corpului oi corpul (constitu.ia) dezvaluie ceea ce este nnascut oi relati
v neschimbator
(temperamentul), n timp ce structura musculara oi miocarea dezvaluie trasaturile
dobndite
ale personalita.ii .
Fiziognomonia animala fondata de Aristotel a fost preluata oi dusa pna la limita n E
vul
Mediu, cnd otiin.ele oculte au exploatat doctrina unita.ii universului, punnd n cores
ponden.a
sufletul cu zodiacul oi figura omului cu cele oapte animale zodiacale. Aoa s-a a
juns sa
se vorbeasca despre oameni lunatici , sau mar.ieni , sau jupiterieni oi sa se identifice
chipuri
umane de tip bovin sau leonin o.a.m.d. Astrologii studiau bolta cereasca pentru a ev
alua
caracterial oamenii oi pentru a le prezice viitorul. n secolul al XV-lea, n preocu
parea pentru
cunoaoterea individualita.ii psiho-morale s-a produs o deplasare spectaculoasa:
medicii au
luat locul astrologilor. S-a trecut de la studiul pozi.iei planetelor pe bolta c
ereasca la observarea
atenta a trasaturilor fe.ei. n perioada Renaoterii, s-au nmul.it considerabil trat
atele despre
fizionomii oi, o data cu ele, oi specula.iile n jurul semnelor prevestitoare de f
ericire sau nenorocire.
Cine s-ar mai gndi azi ca ridurile ar putea prezice soarta omului? Cine ar lua n s
erios
concluzia ca o figura umana vag asemanatoare cu cea a unui berbec tradeaza firea
ncapa.nata
a omului? ai totuoi n secolele al XVI-lea oi al XVII-lea astfel de asocieri se buc
urau de
credit. Lucrarea De Humana Physiognomonia a lui Gian-Battista Porta, aparuta n an
ul 1602,
a contribuit semnificativ la fondarea otiin.ei fiziognomoniei (Figura 3.3).
Fig. 3.3. Imagini din De Humana Physiognomonia (1602)

Comunicarea nonverbala: gesturile oi postura


Anumite semne
configura.ia buzelor, a nasului, a barbiei etc.
au fost puse n strict
a
coresponden.a cu caracteristicile psiho-morale. Filosoful englez Francis Bacon (
1561 1626)
credea ca fiziognomonia este o arta profitabila, care ne ngaduie sa-i deosebim pe
cei buni
de cei rai, pentru a-i frecventa pe unii oi a-i evita pe ceilal.i .
Johann Kaspar Lavater (1741 1801) a reprezentat momentul de glorie al fiziognomoni
ei,
dar oi nceputul amurgului ei. Lucrarea lui Despre fiziognomonie (1775) a cunoscut
numeroase
edi.ii (pna n 1885, nu mai pu.in de 18 edi.ii). Daca vrei sa cunooti firea unui om,
priveote-i
fa.a
afirma Johann Kaspar Lavater, care a formulat o suta de reguli pentru a ntrep
rinde cu
succes acest lucru. Voga fiziognomoniei s-a datorat calita.ilor de excep.ional o
bservator al comportamentelor
expresive de care a dat dovada Johann Kaspar Lavater, care credea ca evaluarea
psihologiei unei persoane dupa trasaturile oi propor.iile fe.ei depinde de bunav
oin.a lui Dumnezeu
oi de calita.ile mistice ale celor aleoi. Johann Kaspar Lavater era pastor. Spov
edaniile
enoriaoilor lui din Zrich l-au ajutat sa compuna un album al fe.elor umane, la ca
re a adaugat
caracterizari psihologice laconice sau mai ample, nu de pu.ine ori surprinzatoar
e prin profunzime
oi veridicitate (deoi a nregistrat oi eoecuri lamentabile, cum s-a ntmplat cnd a con
fundat
un criminal condamnat la moarte cu un om politic al vremii). Cu toate ca faima p
astorului elve.ian
cucerise Europa (la oedin.ele sale de fiziognomonie lua parte societatea nalta a
timpului)
oi partizanii lui l considerau un adevarat profet, criticii fiziognomoniei nu au n
trziat sa apara.
Cel mai nverounat critic al lui Johann Kaspar Lavater a fost filosoful oi fizicia
nul Georg
Lichtenberg, care a atacat fiziognomonia ntr-un eseu n care a expus cu o maiestrie
pna
azi neegalata teza conform careia nu trebuie sa ne bizuim pe aparen.e (Levi, 1975
/1978, 12).
Georg Lichtenberg i-a reprooat lui Lavater ca vede mai multe lucruri n nasurile s
criitorilor
dect n opera lor (aluzie la faptul ca Johann Kaspar Lavater afirmase ca geniul lui
Goethe era
dezvaluit de forma vrfului nasului acestuia) oi ca, daca ar fi sa aplicam n practi
ca nva.aturile
fiziognomoniei, ar trebui sa-i spnzuram pe unii oameni pentru forma nasului lor,
chiar nainte
de a fi comis vreo crima. n Fenomenologia spiritului (1807), Georg Wilhelm Friedr
ich Hegel
(1770 1831), cel mai de seama reprezentant al filosofiei clasice germane, a respin
s, de asemenea,
fiziognomonia ca otiin.a. Spre deosebire de Hegel, filosoful german Arthur Schop
enhauer
(1788 1860) a fost un adept convins al fiziognomoniei. ntr-unul din celebrele sale

eseuri
scria: Ceea ce exteriorizeaza omul este o imagine a ceea ce este n interior oi fa.
a este o
expresie oi o revelare a caracterului (apud A. Synnott, 1989, 627).
n a doua jumatate a secolului al XIX-lea, Cesare Lombroso (1835 1909) a ncercat sa
depisteze raufacatorii dupa stigmatele figurii oi dupa conforma.ia craniului. n l
ucrarea Uomo
criminale (1876), medicul penitenciarelor din Padova sus.inea ca infractorii pot
fi identifica.i
dupa maxilarele lor masive, proeminen.a deosebita a pome.ilor, orbitele oi arcad
ele supraorbitale
exagerat reliefate, urechile clapauge oi carnoase. Iata cum i descria Cesare Lomb
roso
pe cei nclina.i spre viol: urechi lungi, cranii turtite, ochi oblici foarte aprop
ia.i, nas turtit,
lungimea excesiva a barbie. Ho.ii s-ar identifica prin mobilitatea obrajilor, oc
hii mici, ngrijora.i
oi n permanenta miocare, sprncene stufoase, nasul turtit, fruntea joasa. Ucigaoii,
n fine, s-ar
particulariza prin craniu ngust, maxilare puternice, umerii obrajilor proeminen.i
. Ct de
hazardat este sa dai crezare semnelor figurii lombroziene? Sa ne gndim ca Johann
Wolfgang
von Goethe (1749 1832) avea fruntea joasa oi teoita, dupa cum rezulta din portrete
le sale din
anii 1777 1778. Este adevarat ca n ultimii sai ani de via.a o serie de pictori l-au
nfa.ioat pe

Mesajele corpului uman: cercetari experimentale oi stereotipuri sociale


cel mai de seama scriitor, gnditor oi om de otiin.a german cu o frunte nalta, foar
te proeminenta
(A. Zedies, citat de V.F. Birkenbihl, 1979/1999, 38). La fel au procedat mai trzi
u oi sculptorii
(vezi Larousse, p. 1260), care, n semn de respect pentru genialul autor al dramei
Faust, i-au
nal.at fruntea, probabil pentru ca sa nu contrazica teoria lui Cesare Lombroso.
Fiziognomonia a nregistrat o anumita revigorare n secolul XX prin reapari.ia preoc
uparilor
privind caracterologia oi prin ncercarile de aplicare a ei, inclusiv a fiziognomonie
i chinezeoti , n lumea afacerilor. Parca scrise cu patru sute de ani n urma, multe lucrari
redactate
azi sus.in aceleaoi specula.ii depaoite de cunoaoterea otiin.ifica. Reproducem, n
tr-o forma
sintetica (Tabelul 3.5), coresponden.a pe care o face Clment Blin (1996/2002, 2324) ntre
forma nasului oi caracteristicile psiho-morale ale persoanei.
Tabelul 3.5. Coresponden.a dintre forma nasului oi caracteristicile psiho-morale
ale persoanelor
(dupa C. Blin, 1996/2002, 23-24)
Nasul Caracteristicile psiho-morale ale persoanei
Pu.in proeminent (mic, scurt) [Fire] rezervata, modestie, indecizie, inhibi.ie
Proeminent (mare, lung) Extravertire, afirmare, alegere, decizie, ambi.ie
Drept Sensibilitate, delicate.e
Concav (vrful ridicat) Receptivitate, ncredere, adaptare
Cocooat Perspicacitate, subtilitate
Crn Capricios, curios, impulsiv, spiritual
Convex Voluntar, autoritar, organizator, dominator
Cazut (cu vrful cazut) Serios, rezervat, prudent, chibzuit, rabdator, melancolic
Coroiat ndrazne., ntreprinzator, independent (autodeterminare)
Linia nasului sub.ire Delicate.e, discernamnt (rezisten.a nervoasa)
Linia nasului lata Putere, vitalitate (rezisten.a organica)
Extremitate rotunda Bunavoin.a, sensibilitate pu.in nuan.ata
Extremitate ascu.ita Nencredere, critic, impertinen.a, ascetism
Extremitate bilobata Spirit duplicitar, ambivalent, viclean, descurcare.
Baza ngusta (strmta) Retragere n sine, cerebralitate, control
Baza larga (dilatata) Extravertire, puterea instinctelor, impulsivitate
Ca sa dam crezare unor astfel de coresponden.e, ar trebui sa otim care a fost me
toda prin
care s-au colectat datele, ce con.inut au termenii cu ajutorul carora s-au facut
caracterizarile
psiho-morale, care este universul popula.iei vizate (ntreaga popula.ie de pe Terr
a, africanii,
asiaticii, europenii etc.). Ar trebui, de asemenea, sa ne debarasam de cunootin.
ele acumulate
n domeniul psihologiei otiin.ifice, dnd crezare unor observa.ii nesistematice oi m
ai ales
necontrolate
ceea ce ni se pare absurd. Totuoi, pe pia.a de carte din Romnia asem
enea lucrari
au succes la vnzare. Sancta simplicitas!

Suntem programa.i ereditar sa reac.ionam diferit cnd percepem diferite fe.e. Puii
de om ,
cu fa.a numai ochi oi obrajii de faian.a, cu fruntea bombata oi capul mult prea
mare n raport
cu corpul, declanoeaza aoa-numitul comportament parental de ocrotire . Noi credem c
a
atractivitatea figurilor dragalaoe
despre care vom discuta cnd vom analiza mesajele
figurii
umane
se bazeaza pe aceasta programare ereditara.
Constatarea ca reac.ionam diferit dupa cum percepem anumite caracteristici ale f
e.ei se
verifica oi n cazul persoanelor considerate atractive din punct de vedere fizic.
Exista, cel pu.in
n cultura occidentala, o preferin.a pentru fe.ele ovale, mai ales cnd este vorba d
espre femei.

Comunicarea nonverbala: gesturile oi postura


n 1984, Marc-Alain Descamps, E. Mevel oi E. Jeanbern au facut urmatorul experiment
: au
prezentat unui numar de 48 de persoane (24 de barba.i oi 24 de femei, cte 12 intr
over.i oi
12 extraver.i din fiecare sex) oapte desene reprezentnd tot attea tipuri de fe.e d
e femei (Figura
3.4), cerndu-li-se sa le clasifice n ordine, n func.ie de preferin.a lor, sa le aso
cieze unul
sau mai multe adjective (dupa o lista alcatuita de catre cercetatori) oi sa indi
ce meseria persoanelor
din desene.
S-a constatat preferin.a, n primul rnd, pentru femeile cu fa.a ovala (indice + 65)
, apoi
pentru cele cu fa.a rotunda (indice +11). Celelalte tipuri de fe.e au produs o i
mpresie negativa:
fa.a triunghiulara (-4), fa.a dreptunghiulara (-8), fa.a patrata (-25). Fa.a cu
receptorii senzoriali
de dimensiuni mari (ochi, nari, buze) este preferata (indice +6,5) celei cu rece
ptorii senzoriali
de dimensiuni reduse. S-a constatat, de asemenea, ca func.ioneaza un stereotip n
atribuirea
Fig. 3.4. Cele oapte tipuri de figuri feminine utilizate n experiment
(dupa M.-A. Descamps, 1989/1993, 51)
Triunghiulara Ovala Dreptunghiulara
Rotunda
Receptori senzoriali
Patrata
nchioi deschioi

Mesajele corpului uman: cercetari experimentale oi stereotipuri sociale


caracteristicilor psiho-morale diferitelor tipuri de fe.e, precum oi prejudecata
asocierii dintre
tipul fe.ei oi profesie. O investiga.ie asemanatoare a avut ca stimuli oapte des
ene ale tipurilor
de fe.e masculine, cu aceleaoi caracteristici oi denumiri ca n experimentul anter
ior. Cu pu.ine
deosebiri, rezultatele celui de-al doilea experiment, realizat tot n 1984 de Marc
-Alain Descamps
n colaborare cu C. Figeac oi A. Lewkovitch, sus.in concluziile amintite (Tabelul
3.6).
Dincolo de faptul ca a pus n eviden.a stereotipurile legate de fa.a femeilor oi a
barba.ilor,
Marc-Alain Descamps (1998/1993, 48) aduce n discu.ie rolul elementelor constituti
ve ale
fe.ei oi capului (fruntea, ridurile, ochii, nasul, gura, barbia, urechile, parul
) n formarea impresiei
despre ceilal.i. Nu vom re.ine aceste considera.ii. Literatura problemei este ex
trem de bogata
n tipologii: J. Brun-Ros, de exemplu, descrie 81 de tipuri de nas, 58 de frunte,
50 de barbie,
43 de ochi, 18 de buze etc. Cu astfel de tipologii nu se poate lucra, dat fiind
numarul enorm
de combina.ii ce pot aparea. Este totuoi de re.inut ca, dupa Marc-Alain Descamps
, nasul este
organul care vorbeote cel mai mult. Ideea nu este chiar noua. n secolul al XIX-le
a se bucura
de credit, daca avem n vedere ca n 1848 la Londra vedea lumina tiparului o lucrare
cu titlul
Nasologia: Sau sugestii pentru o clasificare a nasurilor (Nasology: Or Hints Tow
ards a
Classification of Noses) de Eden Warwick. Nasul este considerat omologul penisul
ui sau al
clitorisului, dupa cum buzele femeilor sunt omoloagele labiilor organului genita
l. n magazinele
cu suveniruri din Amsterdam turiotii pot cumpara sau pot fi mira.i sa vada o per
eche
de ochelari fixata pe un penis
se n.elege, din material plastic
ntocmai ca pe nas.
Conform
Tabelul 3.6. Asocierea dintre caracteristicile psiho-morale oi tipurile de fe.e
ale femeilor oi barba.ilor
n experimentele realizate de Marc-Alain Descamps et al. (dupa M.-A. Descamps, 198
9/1993, 52-56)
Tipul fe.ei Femeilor/caracteristici psiho-morale oi profesii Barba.ilor/caracter
istici psiho-morale
Ovala
Persoana placuta, calma, chibzuita, serioasa.
De profesie, infirmiera.
Persoana placuta, calma, deschisa,
de ncredere, amabila, sensibila.
Rotunda
Persoana deschisa, voioasa, amabila, plina de via.a,
n.elegatoare, sensibila, toleranta, placuta, dar pu.in
cam apatica, influen.abila, indecisa, supusa, otearsa,
rezervata, sceptica. De profesie, vnzatoare.

Persoana plina de via.a, vesela,


bonoma, ngaduitoare, gurmanda.
Patrata
Persoana ncapa.nata, decisa, voluntara, autoritara,
dura, hotarta, severa, tenace, exigenta. De profesie,
cadru de conducere sau militar.
Persoana virila, puternica, voluntara,
sigura de sine.
Dreptunghiulara
Persoana energica, voluntara, autoritara, dura, severa,
grosolana, exigenta. De profesie, oef de atelier.
Persoana sportiva, curajoasa, decisa,
autoritara.
Triunghiulara
Persoana serioasa, placuta, trista, timida. De profesie,
profesoara sau artista.
Persoana intuitiva, visatoare,
inteligenta, subtila.
Cu receptorii
senzoriali mari
Cu receptorii
senzoriali mici
Persoana deschisa, senzuala, expansiva, plina de via.a,
seducatoare. De profesie, stewardesa.
Persoana nchisa n sine, timida, pu.in inteligenta,
misterioasa, ascunsa. De profesie, muncitoare.
Persoana plina de via.a, bonoma,
vesela, amuzanta, ngaduitoare,
gurmanda, satisfacuta de sine.
Persoana nchisa n sine, rece,
severa, rigida, taciturna,
dezagreabila, anxioasa, ar.agoasa.

Comunicarea nonverbala: gesturile oi postura


teoriei autoimita.iei propusa de etologul Desmond Morris (1967/1991, 63), snii pronu
n.a.i,
emisferici ai femelei trebuie cu siguran.a sa fie copii ale feselor carnoase, ia
r buzele rooii,
puternic definite ale gurii trebuie ca sunt copii ale labiilor rooii . ntre alte ar
gumente n
sus.inerea teoriei autoimita.iei, etologul britanic se refera la folosirea de ca
tre femei a rujului
(se otie ca n stimularea sexuala att buzele, ct oi labiile genitale oi accentueaza r
ooea.a prin
intensificarea vasculariza.iei sangvine). Moda rujarii cu albastru-auriu, cu verde
etc. nu
sprijina n nici un caz supozi.iile lui Desmond Morris.
Frenologia
Spre sfroitul secolului al XVIII-lea s-a inventat o noua otiin.a, frenologia , care
pretindea
ca nu fa.a, ci craniul, cu protuberan.ele lui, ofera cheia descifrarii caracteri
sticilor psiho-morale
ale oamenilor. Noua otiin.a sus.inea ca bosele
protuberan.e ale cutiei craniene, uoo
r
identificabile prin pipaire
ar exprima dezvoltarea zonelor corticale subiacente,
responsabile
de anumite func.ii intelectuale sau raspunzatoare de comportamentele morale ale
indivizilor.
Medicul vienez Franz Joseph Gall (1758 1828), parintele frenologiei, de fapt al org
anologiei ,
cum i placea sa o numeasca, a stabilit harta cranioscopica , incluznd 27 de bose sau o
rgane
(ale faculta.ilor intelectuale, aptitudinilor oi dispozi.iilor morale). Franz Jo
seph Gall credea
ca faculta.ile morale oi intelectuale sunt nnascute.
n secolul al XIX-lea har.ile frenologice au dobndit o recunoaotere larga printre oam
enii
de otiin.a, care s-au straduit sa inventarieze ct mai multe bose, descoperind noi
oi noi organe .
Termenul de frenologie a fost inventat de Thomas Forster oi popularizat de asisten
tul lui Franz
Joseph Gall, dupa ce s-a despar.it n 1815 de magistru. Johan Gaspar Spurzheim (17
76 1832),
caci despre el este vorba, prin lucrarile sale (n special Phrenology, or the Doct
rine of the Mind,
publicata la Londra n 1825), ca oi prin conferin.ele .inute n Anglia oi America, i
nclusiv la
Universitatea Harvard, unde a fost bine primit, a contribuit masiv la difuzarea
cunootin.elor
de frenologie. Reproducem harta frenologica utilizata de Johan Gaspar Spurzheim
(Figura 3.5).
Fig. 3.5. Harta frenologica a lui J.G. Spurzheim (1825)
For.ele oi organele psihicului
1. Amativitate 18. Caracter miraculos
2. Dragoste pentru urmaoi 19. Idealitate

3. Tendin.a de a locui
20. Voiooie
mereu n acelaoi loc 21. Imita.ie
4. Aderen.a 22. Individualitate
5. Combativitate 23. Configura.ie
6. Destructivitate 24. Marime
7. Secretivitate 25. Greutate oi rezisten.a
8. Dorin.a de acaparare 26. Colorit
9. Inventivitate 27. Orientare
10. Respect fa.a de sine 28. Calcul
11. Dorin.a de aprobare 29. Ordine
12. Pruden.a 30. Eventualitate
13. Bunavoin.a 31. Timp
14. Venera.ie 32. Melodie
15. Fermitate 33. Limbaj
16. Conotiin.a 34. Compara.ie
17. Speran.a 35. Cauzalitate

Mesajele corpului uman: cercetari experimentale oi stereotipuri sociale


Mai trziu, frenologul american J.W. Refield a descoperit aproape doua sute de ast
fel de organe
pe care le-a trecut sistematic pe harta (Figura 3.6).
Fig. 3.6. Harta frenologica
Pe parcursul secolului XX au fost destul de numeroase ncercarile de modernizare a
frenologiei.
n acest sens, au adus contribu.ii psihiatrul britanic Bernard Hollander (1864 1934)
, care
a publicat lucrarea Scientific Phrenology (1902), psihologul belgian Paul Bouts
(1900 1999),
care a propus formarea unei otiin.e de sine statatoare, fiziognomia , prin integrar
ea perspectivelor
frenologiei, tipologiei oi grafologiei. n fine, n 1983 psihiatrul Peter Cooper a f
ondat
The London Phrenology Company Ltd. , cu scopul de a repune n drepturi mootenirea lui
Franz Joseph Gall.
Aoa cum aprecia Gordon W. Allport (1961/1981, 58-64), frenologia a debutat ca o n
cercare
onesta de a descoperi elementele fundamentale ale personalita.ii, dar s-a transf
ormat treptat
ntr-o escrocherie foarte rentabila pentru promotorii ei. Lucrarea lui Franz Josep
h Gall (Anatomie
et physiologie du systeme nerveux en gnral, et du cerveau en particulier, avec obs
ervations
sur la posibilit de reconnatre plusieurs dispositions intellectuelles et morales d
e
l homme et des animaux par la configuration de leur tete, 4 volume, publicate ntre
1810 oi
1819, revazuta n 1825 oi tradusa n engleza n 1935) prefigureaza psihologia diferen.
iala oi
psihofiziologia. Dupa ce a cunoscut o adevarata voga, frenologia a fost respinsa
oi catalogata
drept pseudootiin.a . Astazi, criticile sunt mai nuan.ate. Totuoi, pu.ini sunt cei
care i acorda
credit total. Autorii acestei lucrari nu se numara printre ei.
Fa.a

ovalul luminos

Orict de seducatoare ar fi la prima vedere, fiziognomonia oi frenologia nu sunt p


ropriu-zis
otiin.e, chiar daca au contribuit prin unele date de observa.ie la dezvoltarea c
unoaoterii
personalita.ii. Afirma.ii de tipul Fa.a releva nu numai starea de spirit a persoa
nei, dar oi caracterul,
sanatatea, personalitatea, via.a sexuala, popularitatea, abilitatea de a face ba
ni, statusul
social oi aspira.iile (M.L. Knapp, 1980, 179) sau preten.ii de tipul Arata.i-mi fa
.a mamei
dv. oi eu va voi spune cine sunte.i (K. Gibran, 1962) sunt calificate de catre An
thony Synnott

Comunicarea nonverbala: gesturile oi postura


(1989, 616), de la care am mprumutat aceste exemple, drept extravagante oi nesubst
an.iale .
Cercetarile moderne nu au gasit nici o corela.ie statistic semnificativa ntre arh
itectura fe.ei
sau a craniului oi trasaturile psiho-morale. Chiar localizarea zonala strict del
imitata a func.iilor
cerebrale este astazi pusa sub semnul ntrebarii. ncercarile recente de repunere n d
repturi a
fiziognomoniei sunt privite cu scepticism de catre oamenii de otiin.a, deoi unel
e rezultate
experimentale bine controlate sunt tulburatoare. De exemplu, revista Psychology
Today (februarie,
1982) comunica rezultatele surprinzatoare, ca sa nu spunem oocante, la care au a
juns
Roger Squier (SUA) oi John Mew (Marea Britanie). Studiind biografiile standard o
i raspunsurile
la chestionarele de personalitate, corelate cu radiografiile faciale, cei doi ce
rcetatori au
ajuns la concluzia ca oamenii cu fa.a prelunga oi barbia ascu.ita sunt mai degra
ba veseli,
insisten.i peste masura oi cu spirit practic, totuoi pu.in cam naivi. Oamenii cu
fa.a scurta oi
patrata sunt, de regula, capriciooi, imaginativi oi foarte perspicace. Revista m
en.ionata ne mai
informeaza ca, pe baza biografiilor ntocmite dupa un anumit punctaj, Roger Squier
a reuoit
sa descrie cu exactitate trasaturile fe.ei unor persoane pe care nu le-a vazut n
iciodata. Astfel
de date de cercetare urmeaza sa fie explicate, nu respinse. Se accepta cvasigene
ral ca fa.a
indica vrsta, genul, rasa
cu un anume grad de acurate.e , de asemenea starea de sa
natate
oi statusul socio-economic, starea de spirit oi emo.iile oi, probabil, caracteru
l oi personalitatea
(A. Synnott, 1989, 607)
n ceea ce ne priveote
aoa cum ne-am mai pronun.at (A. Chelcea oi S. Chelcea, 1986
,
84-89) , acordam credit abordarii rela.iei dintre figura oi psihologia oamenilor
sugerata de
Marcel Sendrail (1967/1983), bazata pe interac.iunea psihic/fizionomie. Nu este
exclusa,
fireote, influen.a elementelor exterioare acestei rela.ii (de exemplu, hiperacti
vitatea glandelor
endocrine poate marca att fa.a oamenilor, ct oi psihologia lor), dar, abstrac.ie f
acndu-se
de cazurile patologice, ac.iunea reciproca dintre chip oi personalitate poate nte
meia ceea ce
savantul francez a denumit otiin.a figurii omeneoti . Aducem cteva argumente n acest
sens.
Trasaturile fe.ei bine propor.ionate, conform canoanelor de frumuse.e acceptate n
tr-o
anumita societate, la un anumit moment dat, genereaza de cele mai multe ori
o fi
re optimista,
ncredere oi stima de sine, spirit de colaborare, bunatate oi ngaduin.a fa.a de al.
ii, chiar

ingeniozitate. Persoana privita cu simpatie datorita chipului ei placut raspunde


cu acelaoi
sentiment de simpatie. Contactele umane i produc satisfac.ie oi, ca urmare, cauta
sa le ini.ieze
oi sa le ntre.ina. Fiind totdeauna acceptata cu placere n comunicarea interumana,
o astfel
de persoana oi exerseaza oi oi dezvolta capacitatea de exprimare a ideilor, dobndeo
te curajul
de a afirma puncte de vedere personale, devine
n cele din urma
mai inteligenta. Pe
de
alta parte, o figura umana dispropor.ionata nu lasa nemodificata psihologia pers
oanei. William
Shakespeare prezinta n drama istorica Richard al III-lea un caz exemplar. Reprodu
cem un
fragment din monologul lui Richard, duce de Gloucester (mai trziu regele Richard
al III-lea),
n traducerea lui Dan Du.escu (1964):
Dar eu, ce nu-s strunjit pentru hrjoane
ai nici sa ma rasfa. n dulci oglinzi,
Eu, crunt, ciuntit, ce nu pot sa ma-nfoi
Pe lnga-o nimfa leganata-n oolduri;
Eu, cel necumpanit deopotriva,
Pradat la trup de firea necinstita,

Mesajele corpului uman: cercetari experimentale oi stereotipuri sociale


Ne-ntreg oi sclciat, prea timpuriu
Zvrlit n lumea aoa vie, oi-nca
Aoa pocit, scalmb, ca pn oi cinii
Ma latra cnd oonticaiesc pe drum [ ]
Deci, cum n-am sa pot sa fiu nici curtezan,
Nici sa ma-mbii la galeoe taifasuri,
Mi-am pus n gnd sa fiu un ticalos,
Urnd huzurul zilelor de azi.
(Actul I, scena 1)
Comentariile ni se par de prisos. Ne permitem doar sa semnalam natura probabilis
ta a
rela.iei dintre portret oi personalitate. Nu este exclus ca un chip hidos, compe
nsatoriu, sa
conduca la formarea unei personalita.i de o desavroita frumuse.e psiho-morala. Ap
oi, tot n
perspectiva psihosociologica, se cuvine sa atragem aten.ia asupra riscurilor de
a stabili coresponden.e
directe, punct cu punct, ntre o trasatura fizionomica oi o nsuoire psiho-caracteri
ala.
Eliminarea prejudeca.ilor bazate pe asemenea coresponden.e cura.a terenul pentru
studierea
sistematica a comunicarii nonverbale. Nu au nici un temei asocia.iile care se fa
c, la nivelul
cunoaoterii spontane, ntre nal.imea frun.ii oi inteligen.a, ntre viclenie oi buzele
sub.iri sau
ntre senzualitate oi buzele carnoase, ntre divergen.a axelor oculare oi nclina.ia s
pre visare
etc. Astfel de prejudeca.i populeaza mahalalele psihologiei : sprncenele drepte expr
ima
obiectivitate, cele arcuite, subiectivitate; sprncenele unite sunt semnul ideilor
fixe, iar cele
foarte departate, semnul sensibilita.ii; sprncenele abia conturate denota delicat
e.e, iar cele
groase, tarie de caracter. Urmnd parca aceste prejudeca.i, femeile oi penseaza sprn
cenele,
n timp ce barba.ii oi le zbrlesc
Dar nu numai configura.ia externa nrureote via.a psihica a omului; oi trairile psi
hice oi
pun n timp amprenta asupra figurii fiecaruia dintre noi. Suferin.a fizica oi psih
ica sapa pe
obraji urme de neoters. Col.urile gurii pastreaza n cutele formate bucuria sau tr
iste.ea. Pe
frunte, oan.urile adnci povestesc despre furtunile interioare. Fericirea da stral
ucire chipului
uman. Nu totdeauna, dar probabilitatea de influen.are depaoeote hazardul. Iata p
entru ce credem
ca otiin.a figurii omeneoti nu este prea veche, ci, dimpotriva, prea noua. Ne plac
e sa credem
ca cercetarea otiin.ifica riguroasa a interac.iunii dintre procesele psihice oi
fizionomie va arata
ca oi n acest domeniu formele semnifica .
Elementele componente ale fe.ei

Cercetarile experimentale de pna acum au aratat ca diferite elemente ale fe.ei (f


runtea,
sprncenele, ochii, nasul, gura, barbia), luate separat oi n combina.ie, influen.ea
za formarea
impresiei despre celalalt. n acest sens, sunt citate experimentele realizate de E
. Brunswik oi
Lotte Teiter (1937). Cei doi psihologi germani au prezentat 41 de fe.e schematice
subiec.ilor
de experiment, solicitndu-le sa le evalueze sub raport psiho-moral. Fe.ele schema
tice se
diferen.iau dupa distan.a dintre globii oculari, nal.imea frun.ii, pozi.ia oi lun
gimea nasului
oi dupa pozi.ia gurii. S-a constatat ca exista o anumita omogenitate a aprecieri
lor (Figura 3.7)

Comunicarea nonverbala: gesturile oi postura


Fig. 3.7. Fe.ele schematice utilizate n experiment de E. Brunswik oi L. Teiter, 1
937
(dupa G.W. Allport, 1961/1981, 477)
normal marginit vesel, sincer, batrn, nacrit blnd, trist, sarcastic,
tnar intelectual calculat,
negustor
oi ca gura
nu ochii, cum cred cei mai mul.i
reprezinta trasatura faciala cea mai
importanta
pentru formarea impresiei. Ramne deschisa problema validita.ii externe a acestor
experimente.
Rezultatele ob.inute pe fe.ele schematizate pot fi extrapolate la fe.ele oamenil
or n via.a de
zi cu zi?
n continuare, vom ncerca sa desluoim contribu.ia fiecarui element constitutiv al f
e.ei la
formarea impresiei despre ceilal.i. Men.ionam nca o data ca nici un semnal nonver
bal nu
trebuie privit ca o monada. n plus, n legatura cu semnalele transmise de elementel
e fe.ei nu
am identificat prea multe cercetari otiin.ifice bine controlate, n schimb am ntlnit
o puzderie
de specula.ii care trebuie preluate cu scepticism cumpatat oi feedback adecvat
dup
a formula
lui Charles L. Larson (2001/2003, 46). Ochilor le-am rezervat un subcapitol apar
te, data fiind
literatura beletristica oi otiin.ifica bogata ce le-a fost consacrata.
Fruntea. Daca nal.imea frun.ii nu ne spune prea multe lucruri despre caracteristi
cile
psihice ale persoanei
n ciuda stereotipului des ntlnit ca fruntea dreapta oi nalta e
ste semnul
inteligen.ei superioare, iar fruntea ngusta oi teoita, semnul lipsei de inteligen
.a oi al pornirilor
agresive , cutele de pe frunte semnalizeaza ceva. Cutele lungi oi verticale de de
asupra radacinii
nasului
numite oi cutele luptatorului
sunt asociate cu voin.a, cu efortul de conce
ntrare
(se mai numesc oi cutele concentra.iei ). Ele se contureaza stabil dupa vrsta de 20
de ani.
Cutele orizontale generate de contrac.ia muochiului aten.iei sunt asociate cu ridi
carea
sprncenelor oi deschiderea maxima a pleoapelor. Ele pot exprima mirarea, frica sa
u n.elegerea
brusca a situa.iei. Depinde de mprejurarile sociale concrete. Aoa-numitele cute ncr
e.ite ,
aparute pe frunte la intersec.ia cutelor verticale oi orizontale, semnifica mhnir
e, napastuire,
o neputin.a chinuitoare (vezi H.H. Rckle, 1978/1999, 125).
Sprncenele. n ABC-ul cunoaoterii de sine Clment Blin (1996/2002, 22) descrie noua
tipuri de sprncene (abia conturate, arcuite, cazute, de faun, drepte, foarte depa
rtate, groase,
oblice, unite) oi asociaza fiecarui tip caracteristici psiho-morale (de exemplu,

sprncenele unite
exprima intransigen.a, idei fixe, blocaje afective; cele arcuite, receptivitate,
afectivitate, subiectivitate).
Un ntreg folclor. Re.inem totuoi ca sprncenele arcuite oi abia conturate (mai degr
aba
combina.ia lor) reprezinta un semn de feminitate, iar sprncenele grose, zbrlite, u
n semn al
masculinita.ii.

Mesajele corpului uman: cercetari experimentale oi stereotipuri sociale

Dar analiza expresiei faciale nu se rezuma doar la exprimarea afectelor indivizi


lor, cercetatorii
ncercnd sa determine legatura dintre anumite elemente ale fe.ei oi modificarea rel
a.iilor
interpersonale. ntr-un studiu experimental, C.F. Keating, A. Mazur oi M.H. Segall
(1977)
sugereaza ca pozi.iile diferite ale sprncenelor transmit informa.ii despre statut
ul dominant/
dominat al interlocutorilor. n urma analizei unor fotografii ale unor barba.i de
diferite rase,
avnd sprncenele dispuse n mod diferit, subiec.ii au judecat ca fiind mai dominan.i ba
rba.ii
care aveau sprncenele coborte , n compara.ie cu cei care aveau sprncenele ridicate . Re
tatele
au fost consonante cnd n fotografii au fost prezentate personaje din desene animat
e.
ntr-un studiu similar, U. Mueller oi A. Mazur (1996) au analizat rela.ia dintre t
rasaturile fe.ei
oi promovarea n cariera militara. Cei doi cercetatori au evaluat, folosind Scala
dominan.a-submisivitate,
caracteristicile faciale ale unor elevi, absolven.i ai unei ocoli militare, rapo
rtndu-se
la fotografiile lor de la absolvire. Caracteristicile astfel evaluate au fost co
relate ulterior cu
promovabilitatea n cariera. Deoi pe termen mediu (doi ani) nu s-a determinat o le
gatura semnificativ
statistica ntre caracteristicile care exprima dominan.a oi probabilitatea promova
rii, pe
termen lung (peste 20 de ani) prezen.a anumitor trasaturi faciale a corelat semn
ificativ cu promovarea
n cariera. Studiul arata ca absen.a unor trasaturi fizice corespunzatoare modelul
ui tipic
specific pozi.iei respective poate constitui, pe termen lung, un obstacol n promo
varea n cariera.
Micile legende care nso.esc via.a militara ( avea fa.a de general , parea nascut sa fi
e
general ) pot avea, n fapt, baza reala de interpretare. n timp ce variabile ca educa
.ia parin.ilor,
background-ul familial cu privire la cariera militara nu s-au dovedit semnificat
ive pentru prezicerea
rangului militar, prezen.a unor trasaturi dominante ale fe.ei a constituit un bu
n predictor,
mai ales pentru a distinge ntre pozi.iile medii oi cele deosebit de nalte.
Ridicarea brusca a sprncenelor este unul dintre semnalele de salut cele mai raspnd
ite, este
un mod de a spune da
apreciaza Horst H. Rckle (1978/1999, 126). Autorul anterior ci
tat
spune: Este posibil ca sprncenele sa ia 40 de pozi.ii diferite. Acestea, cuplate c
u pozi.ia pleoapelor
oi cu ncre.irea frun.ii, pot genera un joc infinit al exprimarii mimice . Ar fi con
traproductiv
sa le descriem. Atragem totuoi aten.ia ca sprncenele trase n jos, cuplate cu ridic
area
obrajilor prin contrac.ia muochilor fe.ei, protejeaza ochii oi se observa cnd rdem
sau plngem.

Nasul. Ce legatura este ntre nas oi obraznicie? De ce se spune ai-a luat nasul la
purtare ?
Ipoteza ca nasul constituie un organ care imita penisul, sus.inuta de Desmond Mo
rris (1976/
1991, 60), deoi foarte discutabila, sugereaza urmatoarea traducere: ai-a luat nas
ul la purtare
= oi arata organul genital n public , ceea ce este obscen oi intra sub inciden.a legi
i juridice
referitoare la bunele moravuri.
n afara nasului mic oi a nasului scurt, primul exprimnd, chipurile, modestie, cel
de-al
doilea, ambi.ie (sfnta naivitate!), sunt amintite urmatoarele tipuri de nas: crn,
cazut, cocooat,
concav, convex, drept. ntre al.ii, Clment Blin (1996/2002, 23) stabileote o coresp
onden.a directa
ntre forma nasului oi anumite trasaturi psihice: cine are nasul cazut este melanc
olic, persoanele
cu nasul crn sunt capricioase etc. Nu s-a facut nici o statistica pentru a verifi
ca astfel de asocieri.
Sunt simple specula.ii. Totuoi, unele observa.ii au valoare de generalizare, sun
t sus.inute
de datele experimentelor otiin.ifice (de exemplu, nrooirea nasului oi marirea lui
cnd o persoana
nu spune adevarul). De asemenea, se accepta cvasiunanim ca modificarea circumfer
in.ei narilor
semnaleaza o stare de excita.ie, ca strmbatul din nas (apari.ia cutelor oblice pe
laturile nasului)
indica dezgust, neplacere, perplexitate. n acest sens, se oi spune despre o perso
ana greu de

Comunicarea nonverbala: gesturile oi postura


satisfacut: Cam strmba din nas! . Horst H. Rckle (1978/1999, 143) considera ca strmbatu
l
din nas, alternat cu un zmbet, genereaza o nota de cochetarie n special la femei,
dnd farmec
persoanei respective .
Gura. Se apreciaza ca gura este centrul bucuriei oi al durerii . Lundu-se n calcul oi
buzele
(sub.iri sau carnoase, ieoite n afara ambele sau doar una dintre ele), se vorbeot
e despre gura
carnoasa oi sinuoasa, cu buza inferioara protuberanta, cu buza superioara protub
eranta, cu
comisurile cazute, cu comisurile ridicate, ncleotata, mare, mica, proeminenta, su
b.ire oi rectilinie
(C. Blin, 1996/1999, 25). ai n legatura cu forma oi marimea gurii s-au construit
stereotipuri
i dezamagim pe cei care cred ca se poate descifra n cteva secunde psihologia persoa
nei
pe baza limbajului corporal
lipsite de orice smbure de adevar. Conform acestor st
ereotipuri,
gura proeminenta, cu ambele buze groase oi ieoite n afara ar trada dorin.ele inst
inctuale ale
persoanei, gura carnoasa oi sinuoasa ar fi proprie persoanelor sentimentale, iar
cea sub.ire oi
rectilinie ar exprima cerebralitate. Absurd! Dar, cum spunea Lucius Annaeus Sene
ca, Recti
apud nos locum tenet error, ubi publicus factus est (Cnd a devenit cunoscuta de t
oata lumea,
greoeala .ine pentru noi locul a ceea ce este corect).
Spre deosebire de forma ei, miocarea gurii transmite, conotient sau inconotient,
semnale
care pot fi decodificate destul de acurat. Psihologul Ernest Korff citat de Hors
t H. Rckle,
1978/1999, 144)
a stabilit ca miocarea scurta oi nervoasa oi tremuraturile muoch
iului gurii
indica o nervozitate accentuata, constituie un semnal de alarma. Gura deschisa p
oate marca
inten.ia de a vorbi, dar oi mirarea, imposibilitatea de a n.elege ceva. Gura nchis
a n mod
voit exprima dorin.a de a ntrerupe schimbul de replici. Cnd spunem i-am nchis gura
nseamna ca l-am lasat fara replica pe interlocutor, ca l-am adus n starea de a se
retrage de
la discu.ii. Cnd l caracterizam pe cineva ca este gura mare , ne referim nu att la fap
tul
ca vorbeote mult, ct mai ales ca vorbeote fara teama. Gura legata (nchisa, cu buzele
strnse)
arata nchiderea n sine. Ca oi la sugari cnd refuza hrana, la adul.i acesta este mod
ul de a spune
nu . Sa nu ne grabim nsa sa tragem concluzii. Mai nti sa facem conexiunea dintre semna
lele
gurii cu semnalele transmise de celelalte elemente componente ale fe.ei, cu alte
gesturi, cu
postura; sa luam n considerare situa.ia sociala concreta, statusul social al pers
oanelor, apartenen.a
la gen (gender), la clasa de vrsta, starea de sanatate (un nceput de pareza modifi
ca

forma gurii) etc. Abia dupa aceea, cu toata pruden.a ce se impune n evaluarea cel
orlal.i, sa
ne pronun.am, dar
aten.ie! n termeni probabilistici.
Maturitatea fe.ei. Ne putem ntreba: care anume trasaturi ale fe.ei exprima domina
n.a
sau, oi mai general, care trasaturi ale fe.ei sunt asociate cu un anumit tip de
personalitate?
Trasaturile care exprima dominan.a la diferitele specii de animale sunt, n genera
l, cele care
arata maturizarea sexuala (K. Lorenz, 1963/1988). Caroline Keating (1985) sus.in
e ca trasaturile
asociate maturita.ii fizice sunt semnale ale dominan.ei n lumea umana, la fel ca
oi n
rndul celorlalte specii. Indivizii cu maxilare puternice (semnal care indica matu
rizarea denti.iei
n lumea primatelor), cu fa.a proeminenta, cu buze sub.iri oi par pu.in (semnal as
ociat cu
naintarea n vrsta) sunt percepu.i ca fiind mai dominan.i. ntr-un studiu transcultura
l, Caroline
Keating a prezentat mai multe fotografii ale unor adul.i cu trasaturile fe.ei di
ferite. Fotografiile
au fost prezentate n perechi, iar subiec.ii au fost ruga.i sa spuna care fa.a est
e mai dominanta

Mesajele corpului uman: cercetari experimentale oi stereotipuri sociale


n raport cu cealalta. n zece din cele unsprezece culturi analizate, anumite tipuri
de fe.e au
fost vazute ca dominante de catre majoritatea evaluatorilor. Studiul a relevat f
aptul ca barba.ii
cu trasaturi dominante sunt considera.i mai atractivi att de catre femei, ct oi de
catre barba.i,
subliniind faptul ca atractivitatea la barba.i este strns legata de dominan.a. n s
chimb, ntre
atractivitate oi dominan.a se manifesta o rela.ie inversa n evaluarea femeilor. C
aracteristicile
imature, copilareoti, juvenile joaca un rol nsemnat n definirea atractivita.ii la
femei (I. EiblEibesfeldt, 1995). Din acest punct de vedere, dimensiunile ochilor oi proeminen.
a buzelor
sunt asociate caracterului dominant/nondominant al celui evaluat. Caroline Keati
ng sus.ine ca
identificarea caracteristicilor dominante ale fe.ei la barba.i a fost mai uooara
pentru subiec.ii
evaluatori dect identificarea acestora la femei. Probabil ca alte elemente nonver
bale sunt
determinante n evaluarea dominan.ei feminine.
Asimetria fe.ei. O serie de cercetari au pus n eviden.a rela.ia dintre asimetria
faciala oi
via.a psihica. S-a constatat ca atunci cnd asimetria este accentuata, de cele mai
multe ori avem
de-a face cu o persoana nevrotica (G. Lindzey et al., 1952). S-a avansat chiar i
deea
care
trebuie sa fie n continuare verificata experimental
ca partea dreapta a fe.ei exp
rima, de obicei,
self-ul public al persoanei, n timp ce partea stnga, via.a psihica inconotienta. O
analiza a
modului de a poza n atelierele fotografice sau ale pictorilor ar putea aduce argu
mente n
favoarea acestei intui.ii. Cu titlu explorator, fara o baza statistica suficient
a, nclinam sa credem
ca aoa stau lucrurile. Analiznd portretistica Renaoterii, directoarea Sec.iei de
arta a Renaoterii
de la Walters Art Gallery din Baltimore, Joaneath Spicer (1991/2000, 84), ajunge
la concluzia
ca n majoritatea nara.iunilor tratate pictural, limbajul corpului exprimnd stapnirea
de sine
este asociat cu autoritatea , arata deci self-ul public. Halebardierul (1526) din gr
avura lui
Hans Sebald Behm lasa sa i se vada partea dreapta a fe.ei, la fel ca oi Portdrape
lul (1617)
pictat de Evert van der Maes. Guvernatorul Indiilor de Est, Mattheus van den Bro
eck, pozeaza
pictorului Samuel van Hoogstraten astfel ca sa i se vada partea dreapta a fe.ei.
Dintre cei 22
de ofi.eri imortaliza.i n pictura lui Pieter Isaacsz Compania din Amsterdam a capi
tanului
Jacob Geritsz Hoing (1596), 17 privesc astfel nct sa li se lumineze jumatatea din d
reapta
a capului. Analiza ar merita sa fie extinsa. Numai portretele din Renaotere au a
ceasta particularitate,
sau portretele din orice perioada? ai n fotografii se pastreaza aceeaoi tendin.a

de a poza?
Pictorii oi fotografii sunt cei care au intuit func.iile asimetriei faciale, sau
cei care le-au oferit
chipul spre a-l picta sau fotografia?
O alta ipoteza la fel de ndraznea.a a fost lansata de so.ii F.G. Lynn oi D.R. Lyn
n (1938):
daca persoanele au o lateralitate manuala oi faciala dreapta (dupa cum ridica n s
us col.ul gurii
cnd zmbesc), atunci ele sunt mai expansive oi mai bine integrate social dect n cazul
n
care au lateralitate ncrucioata. ai aceasta ipoteza merita sa fie verificata.
Am adus n discu.ie aceste cercetari oi ipoteze pentru a sus.ine concluzia noastra
potrivit
careia otiin.a despre figura umana abia daca se contureaza, n nici un caz nu este
veche oi
depaoita. O dovada n acest sens o aduc cercetarile privind frumuse.ea corporala,
realizate n
ultimele decenii de catre psihosociologi (E. Berscheid oi E.H. Walster, 1979), s
ociologi (W.
Chapkis, 1988; G.L. Patzer, 1985), antropologi (S.A. Boone, 1986; R. Brain, 1979
) sau istorici
(M. Thevoz, 1981).

Comunicarea nonverbala: gesturile oi postura


Haloul atractivita.ii. Cercetarile psihosociologice (T.F. Cash et al., 1977; K.L
. Dion et
al., 1972; R.L. Dipboye et al., 1977) au relevat ca persoanele atractive ob.in m
ai uoor locuri
de munca la interviurile pentru angajare oi primesc referin.e mai pozitive de la
locul de munca
dect persoanele mai pu.in atractive din punct de vedere fizic. Tony Malim (1997/2
003, 83)
relateaza despre experimentul lui D. Landy oi H. Sigall (1974) prin care s-a ver
ificat rela.ia
dintre atractivitate oi evaluarea performan.elor. Cercetatorii au redactat doua
eseuri: unul bun
oi altul slab. Studen.ilor li s-a spus ca eseurile au fost scrise de catre stude
nte oi au fost ruga.i
sa evalueze calitatea lor. Eseul bun a fost nso.it o data de fotografia unei stud
ente atractive
oi alta data de fotografia unei studente mai pu.in atractive. La fel s-a proceda
t oi cu eseul slab.
n ambele cazuri eseul studentei atractive din punct de vedere fizic a fost evalua
t cel mai bine.
Alte cercetari (K.L. Dion et al., 1972; H. Sigall oi N. Ostrove, 1975; J.E. Stew
art, 1980)
au relevat ca persoanele atractive sunt considerate ca fiind mai fericite, au o
probabilitate mai
mare de a se casatori oi de a avea o casatorie reuoita, iar n procesele juridice
(n sistemul cu
jura.i) primesc pedepse mai blnde dect persoanele neatractive. n rela.ia dintre atr
activitatea
fizica a persoanei nvinuite oi gravitatea pedepsei intervine ca variabila-test tip
ul de infrac.iune .
Pe baza experimentala Diane S. Berry oi Leslie Zebrowitz McArthur (1988) au gasi
t
ca atunci cnd infrac.iunea este savroita cu inten.ie de catre o persoana atractiva
(cu fa.a
de copil ), pedeapsa aplicata este mai severa dect n cazul persoanelor mai pu.in atr
active
(cu fa.a matura). Care ar putea fi explica.ia? Se considera ca persoanele adulte
cu fa.a de copil
(ceea ce induce impresia de naivitate) s-au folosit de acest atribut pentru a fa
ce acte reprobabile.
Daca nsa infrac.iunea a fost savroita fara inten.ie, atunci pedeapsa pentru persoa
nele atractive
este mai mica dect cea aplicata infractorilor cu figura neatractiva.
Frumuse.ea fizica a unei persoane include, ntre cei mai importan.i factori, armon
ia, propor.ionalitatea,
atractivitatea fe.ei. Denise Jodelet (1994) a descoperit ca, atunci cnd privesc o
persoana pe strada, 39 la suta dintre cei intervieva.i declara ca evalueaza frum
use.ea fe.ei
(45% apreciaza frumuse.ea corpului). Anthony Synnott (1989, 608) este de parere
ca n cultura
occidentala exista o mistica a frumuse.ii (ceea ce este frumos este bun oi ceea ce
este bun
este frumos), cu radacini n gndirea lui Aristotel. Ne amintim ca Stagiritul spunea
: Frumuse.ea

este mai puternica dect orice scrisoare de recomandare (vezi H.J. Eysenck oi M. Ey
senck,
1981/1998, 29). n Metafizica, Aristotel considera ca frumuse.ea consta n ordine, s
imetrie
oi propor.ie. n.elegnd n acest fel frumuse.ea, Aristotel se despar.ea de concep.ia
lui Platon,
al carui discipol n Academie fusese. Pentru Aristotel, frumuse.ea oglindeote n ext
erior ceea
ce este n interior; pentru Platon, frumuse.ea este binele nsuoi: frumosul este bin
ele oi binele
este frumosul. n dialogul Banchetul este dezvoltata teoria platoniciana a frumosu
lui, care
culmineaza n frumuse.ea absoluta, care transgreseaza sexul, sexualitatea oi simpl
a frumuse.e
fizica (cf. A. Synnott, 1989, 611).
Americanii remarca Tony Malim (1997/2003, 83)
considera atractive figurile femin
ine
asemanatoare cu cele ale copiilor (ochii mari, nasul scurt, barbia mica). Probab
il ca nu numai
americanii vad astfel de figuri ca dragalaoe . Credem ca peste tot n lume ceea ce es
te tnar
este frumos oi ca explica.ia atractivita.ii figurilor dragalaoe este programata er
editar aoa
cum am mai aratat , nu este legata de poten.ialul individului de a aduce pe lume c
opii
cum crede acelaoi Tony Malim (ibidem). Un experiment realizat de Leslie Zebrovit
z McArthur
oi Diane S. Berry (1987) pe subiec.i coreeni sus.ine ideea universalita.ii atrac
tivita.ii figurilor

Mesajele corpului uman: cercetari experimentale oi stereotipuri sociale


umane care exprima imaturitate oi a stereotipului de atribuire a calita.ilor psi
ho-morale ale
copiilor persoanelor cu fa.a de copil .
Persoanele adulte care au fa.a de copil (baby face)
ochii mari, cobor.i spre jumata
tea
fe.ei, nasul mic sunt percepute ca avnd oi atributele copilariei: sinceritate, su
bmisivitate,
naivitate, neagresivitate. Acest lucru a fost pus n eviden.a de numeroase cerceta
ri (D.S. Berry
oi L.Z. McArthur, 1986; C.F. Keating, 1985; L.Z. McArthur oi K. Apatow, 1983). n
astfel
de cercetari s-au folosit desene (fe.e schematice) sau fotografii ale persoanelo
r. De aici oi critica
artificialita.ii experimentelor realizate n domeniu. Diane S. Berry oi Leslie Zeb
rovitz McArthur
(1988, 24) semnalau oi o alta limita a cercetarilor experimentale referitoare la
impactul fe.elor
de copil asupra impresiei despre persoana-.inta: n situa.iile experimentale figur
a umana era
singura sursa de informa.ii n crearea impresiei. n via.a de zi cu zi, n mod real, n
e facem o
parere despre persoanele pe care le ntlnim pentru prima oara sau despre persoanele
cu care
interac.ionam constant percepnd fa.a lor, prezen.a fizica n ansamblu, comportament
ul lor
verbal oi nonverbal.
Adam J. Rubenstein, Judith H. Langlois oi Lori A. Roggman (2002) se ntreaba: Ce f
ace
ca o fa.a sa fie atractiva? nainte de toate, autorii men.iona.i denun.a falsitate
a mitului ca
frumuse.ea se afla n ochii celui care priveote . Ne-am obionuit sa spunem: Nu-i frumo
s
ce-i frumos, ci este frumos ce-mi place mie . Dar acest lucru nu este deloc adevar
at.
n concluzie, vom sus.ine oi noi ceea ce spune Anthony Synnott (1989, 610): Semnifi
ca.ia
frumuse.ii este imensa, psihologica oi sociologica, economica oi literara, filos
ofica oi
chiar teologica; ea are legatura cu comunicarea nonverbala, cu evaluarea starii
de spirit oi a caracterului,
cu mobilitatea sociala, cu comportamentul de ajutorare de orice fel, cu sexualit
atea
oi cu atribuirea de calita.i personale oi morale; mai mult, frumuse.ea poate fi
vazuta ca fiind
fizica sau spirituala, interioara sau exterioara, naturala sau artificiala, subi
ectiva sau obiectiva,
pozitiva sau chiar negativa .
Ochii

oglinda a sufletului ?

I se atribuie filosofului oi omului politic roman Marcus Tullius Cicero (106 43 .e.
n) afirma.ia:
Fa.a exprima totul, iar fa.a este dominata de ochi . Animi sedem esse in oculis (Se
diul

sufletului se afla n ochi)


credeau anticii. n secolul al XVI-lea era dominanta par
erea consemnata
de Erasmus din Rotterdam n De civilitate morum puerilium (1530) ca ochii larg desc
hioi
sunt semn de stupiditate, cei prea fixa.i un semn de indolen.a, cei ce privesc p
rea acut sunt
nclina.i spre glceava, prea vioaie oi graitoare este privirea celor lipsi.i de ruo
ine (apud N.
Elias, 1939/2002, 97). Chiar oi astazi, mul.i cred ca ochii dezvaluie caracteris
ticile psiho-morale,
structura psihica a persoanei. Hipocrat (c. 460-375 .e.n.) spunea ca ochii sunt og
linda sanata.ii .
Este vorba despre un stereotip al gndirii la nivelul sim.ului comun . De ce s-a form
at
acest stereotip? Ce informa.ii transmit ochii oi ce semnifica.ie sociala are pri
virea? Vom ncerca
sa schi.am raspunsuri la aceste ntrebari fireoti, facnd trimitere la cercetarile m
edicale,
antropologice, psihologice oi sociologice.
Ochii stabilesc un adevarat record n ceea ce priveote asocierea de epitete cu val
oare stilistica.
n Dic.ionarul de epitete al limbii romne (1985) sunt men.ionate 606 epitete evocat
ive
oi apreciative. n primul rnd, caracteristicile cromatice: n afara ochilor albaotri
(cu douasprezece
nuan.e), ochii mai pot fi maslinii, murgii, opalini, o.elii, pistruia.i, smoli.i
, viorii etc.

Comunicarea nonverbala: gesturile oi postura


n total, 60 de culori oi nuan.e cromatice. Este dificil sa separam epitetele evoc
ative de cele
apreciative. Caracteriznd ca azurii (epitet evocativ) ochii unei persoane, implic
it facem oi o
evaluare, astfel ca determinativul azurii apare oi ca epitet evaluativ. Dovada a a
mbivalen.ei
evocativ/evaluativ stau oi versurile lui Mihai Codreanu:
Vazui mul.i ochi frumooi pe lume,
Albaotri, negri, verzi, caprui,
Dar to.i mi par deoarte glume
Pe lnga ochii cenuoii.

Totuoi, unele determinari stilistice permit eviden.ierea, n primul rnd, a impresie


i produse,
fiind mai ncarcate de subiectivitate. n limba romna, numarul epitetelor apreciative
referitoare
la ochi este mai mare dect cel al epitetelor evocative. n legatura cu expresia och
ilor, exista
aproximativ 270 de calificative stilistice apreciative. Am ntlnit cu to.ii ochi ad
mirativi,
afectuooi, ageri oi chiar adoratori. Ne-am ferit oi ocolim cu grija ochii agresi
vi, arogan.i, barbari,
bestiali, crun.i, cumpli.i, demen.i, desfrna.i, detestabili, duomanooi, farisei,
fiorooi, furibunzi,
ghe.ooi, groaznici, haini, hamesi.i, hrapare.i, hulpavi, isterici, insolen.i, in
umani, invidiooi,
ironici, ncrunta.i, ndaratnici, ndobitoci.i, nfioratori, nghe.a.i, nspaimntatori, noe
ori,
nverouna.i, leneoi, linguoitori, milogi, mniooi, mincinooi, naivi, naprasnici, nei
ertatori, nepasatori,
neruoina.i, nevrednici, obraznici, pacatooi, pioicheri, pizmaoi, pngaritori, plac
izi, pofticio
oi, prapastiooi, prosti.i, rai, reci, sarcastici, sceptici, scrbi.i, siniotri, oi
re.i, tmpi, tmpi.i,
trndavi, veninooi, vicleni, viciooi, violen.i, vrajmaoi, zanatici (exemplele sunt
luate din M.
Buca, 1985). Ne-au copleoit, de cnd suntem capabili sa pastram imagini n memorie,
ochii
blajini, blnzi oi calzi ai mamei. Ne amintim copilaria cu ochi duiooi, adnci oi bun
i (Aron
Cotruo). Cautam, pe urmele lui Mihai Eminescu, rasplata ochilor cereoti . Ana, copi
li.a cu
ochi dulci, dezmierdatori , evocata de Vasile Alecsandri, ochii focooi, dulci oi ne
gri racori.i
n umbra genelor prelungi, care l-au ispitit pe Dimitrie Bolintineanu, sau cei sca
paratori, limpezi,
puri oi zmbitori cnta.i de poe.i nu sunt doar crea.ii artistice, ci sunt deopotriv
a semnale
n comunicarea umana nonverbala.
Poe.ii, prozatorii, dramaturgii, dar oi unii savan.i au acceptat fara rezerve ca
ochii reprezinta
oglinda trupului oi a sufletului
cum remarca psihologul francez George Dumas (1866 1
947).
Aceasta nu reprezinta dect o ipoteza oi un stereotip, este adevarat, larg raspndit
. Una este

acurate.ea impresiei, caracterul adevarat al caracteristicilor psiho-morale, oi


altceva consensualitatea
impresiilor, mpartaoirea de catre popula.ie a aceloraoi semnifica.ii pe baza ster
eotipurilor
comune.
Daca ne referim la valoarea de adevar a inferen.elor dintre culoarea oi forma oc
hilor oi
psihologia persoanei, trebuie sa spunem ca receptorii vizuali sunt la fel de exp
resivi ca oi receptorii
auditivi. Adica mu.i.
Marc-Alain Descamps (1989/1993, 57-59) trece n revista stereotipurile legate de c
uloarea
ochilor la diferite popoare, amintind ca, nca la nceputul erei noastre, n Zohar, sa stabilit
o coresponden.a ntre culoarea ochilor oi anumite trasaturi de personalitate. Astf
el, n aceasta
carte sfnta a evreilor se spune ca ochii negri denota vigoarea spiritului oi viri
litatea sentimentelor;
albastrul ochilor l dezvaluie pe cel care rde fara motiv; ochii galbeni apar.in me
lancolicilor.
La musulmani, culoarea cenuoie a ochilor i semnaleaza pe pacatooi oi pe inamici.
Alchimistul oi medicul elve.ian Paracelsus (1493 1541) credea ca ochii cenuoii exp
rima indecizia

Mesajele corpului uman: cercetari experimentale oi stereotipuri sociale


oi instabilitatea psihica a persoanei, iar ochii negri sunt semn al sanata.ii, s
piritului ferm, curajului
oi onoarei. La englezi se spune ca ochii albaotri semnifica bunatate oi gentile.
e, iar ochii
negri, senzualitate oi dominarea pasiunilor. La romni exista pova.a: Ochii verzi n
iciodata
sa nu-i crezi!
Minile: elogiul lor
Henri Focillon (1881 1943), care a conferen.iat oi la universita.ile din Bucureoti
oi Cluj,
spunea cndva ca minile sunt aproape niote fiin.e animate [ ] nzestrate cu duh energic
oi liber, cu o fizionomie
fe.e fara ochi oi fara glas, dar care vad oi vorbesc (F
ocillon, 1972,
43). Istoricul de arta oi esteticianul francez era convins ca aptitudinile stau ns
crise n relieful
oi n desenul lor: mini sub.iri experte n analiza, degetele lungi oi mobile ale celu
i deprins
sa ra.ioneze, mini profetice scaldate n fluide, mini spirituale, a caror inac.iune
chiar are
gra.ie oi sens, mini tandre. [ ] Mna este ac.iune: ea creeaza oi, uneori, ai zice ca
gndeote.
n repaus, nu-i o unealta fara suflet, parasita pe masa ori spnzurnd de-a lungul tru
pului:
obionuin.a, instinctul oi voin.a de ac.iune mediteaza n ea oi nu-.i trebuie mult
exerci.iu ca sa
ghiceoti gestul pe care vrea sa-l faca (ibidem). Ce elogiu mai vibrant poate fi a
dus minii?
Marii artioti ai tuturor timpurilor au intuit ca minile sunt

aproape fiin.e vii :

Rembrandt ni le nfa.ioeaza n toata diversitatea determinata de emo.ii, caractere,


vrste oi condi.ii; mna
larg deschisa, ncremenita n mirarea sa, nal.ndu-se, ncarcata de umbra, catre lumina,
apar.innd unui martor
al nvierii lui Lazar; mna activa oi puternica a profesorului Turp, ce .ine n vrful u
nei pensete un manunchi
de artere, n Lec.ia de anatomie; mna lui Rembrandt desennd, mna formidabila a Sfntulu
i Matei scriind
Evanghelia dictata de un nger; minile batrnului olog din Gravura de o suta de flori
ni, alaturi de manuoile
grosolane ce-i atrna la bru (H. Focillon, 1995, 105).
Minii i s-au nchinat poeme ce au intrat n patrimoniul literaturii universale. Repro
ducem
cteva strofe din Vicente Aleixandre, talmacite n romneote de Andrei Ionescu oi publ
icate
n Secolul 20 (1972, 3-4, 69).
MNA
Este efortul omenesc, desigur.
Privi.i aceasta mna cu cinci degete deschizndu-se.
Mna care desparte marea de uscat oi construieote diguri.
Mna care trece uoor peste clape,
ca pcla-faptul zilei, oi irizeaza sunete,

ori cade greu oi face sa rasune


tot vuietul din lume. Ori se-opreote
oi-atunci ramne
doar tacerea tremurnda.
E mna ce ridica lumea
Cu ajutorul unei prghii,
ai-nal.a turnuri, doruri infinite,

Comunicarea nonverbala: gesturile oi postura


ori matura ca vntul dunele,
oi face sa se sparga valul.
Aceasta mna ar putea, desigur,
Fir cu fir iarba muntelui sa numere,
oi-n liniote sa doarma dupa ce-a-nal.at
cupola care-n fundul vaii straluceote.
Gingaoa mna care, rnd pe rnd,
A mngiat aceste chipuri, mna
Care ivindu-se-n balcon privit-a
Speran.a-n ochii verzi ai unei fete.
Mna care-a spus te iubesc cuprinznd nfiorata
Mijlocul domni.ei.
Mna care a tras spada facnd sa curga snge
ai sa geama zidurile ntunecate.
Mna cu pielea zbrcita, cu bataturi n palma.
Dar ce spun eu? Mna n care a nflorit un trandafir.
Nu-l atinge! Mna care ar putea sa schimbe lumea peste noapte.
Mna liniotita, n umbra, cumplit de nedreapta.
O, mna, mna de om care-a fost sau va fi iubire.
Sa straluceasca efortul omenesc ntr-o pace veonica.
Mna care strnge fra.eote alte mini,
ai toate nconjoara vast pamntul.
n discursul .inut la Congresul de chirurgie (Paris, 17 octombrie 1938), att de cer
ebralul
scriitor francez Paul Valry observa cu uimire ca nu exista un Tratat despre mna. D
ar un
astfel de tratat exista nca din 1909. L-a scris psihologul romn Nicolae Vaschide (
1873 1907),
n egala masura o glorie a Romniei oi a Fran.ei (Daniel Clauzel spunea despre Nicol
ae Vaschide ca Par son gnie et son oeuvre a honor la Romanie et la France ). Este adevarat
ca
lucrarea Essai sur la psychologie de la main (peste 500 de pagini) a ramas neter
minata oi a
aparut postum. Dar iata ce scria Nicolae Vaschide: Mna defineote fiin.a umana mai
mult
dect ochiul, mai mult dect oricare alt domeniu senzorial, oi fazele vie.ii noastre
lasa n aceasta
mai multe trasaturi dect n alte par.i (apud M. Bejat, 1972, 205). Fara teama de a de
paoi
grani.ele cunootin.elor noastre otiin.ifice
spunea Nicolae Vaschide (1909, 481) ,
mna poate
procura no.iuni suficiente despre caracterul individual . Ch. Richer scria n Prefa.a
car.ii
lui Nicolae Vaschide: Exista mini ndrazne.e oi mini timide, mini senzuale oi mini mist
ice,
mini de ac.iune oi mini de vis [ ]. Sufletul se reflecta n structura fiin.ei noastre,
n fizionomia,
trasaturile fe.ei oi configura.ia minilor [ ]. Miocarile minii traduc n mod fidel mio
carile
sufletului. Fiziologia a putut sa stabileasca, prin observa.ii minu.ioase oi pre

cise, ca
fiecare emo.ie are ecou asupra muochilor minii oi ca framntarile aproape impercept
ibile
ale degetelor tradeaza agita.ia interioara [ ]. Amenin.area, mnia, oroarea, rugaciu
nea nu pot
fi bine exprimate daca mna nu vorbeote o data cu vocea oi ochii (apud M. Bejat, 19
72, 209).
Pornind de la supozi.ia ca mna vorbeote despre starea psihica a persoanei, vom sp
une cteva
cuvinte despre o noua disciplina otiin.ifica pe cale de a se cristaliza, dermato
glifia, aratnd

Mesajele corpului uman: cercetari experimentale oi stereotipuri sociale


totodata tributul platit chiroman.iei oi oarlatanilor care se considera speciali
oti n descifrarea
caracterului oamenilor dupa configura.ia palmelor. Amintim ca Nicolae Vaschide a
studiat
timp de zece ani practicile chiroman.ilor, fizionomiotilor, ale grafologilor oi
ghicitorilor n car.i
oi n cafea din Fran.a nceputului de veac XX. Concluzia: chiroman.ia este doar n apa
ren.a
o otiin.a oculta. Cnd nu este practicata de impostori oi de oarlatani, ea poate o
feri informa.ii
credibile despre psihologia persoanei. Viitorul oi prezicerea evenimentelor sunt
lucruri
ndoielnice
preciza Nicolae Vaschide , iar pentru cunoaoterea psihologica a persoane
i
trebuie sa utilizam nu numai datele minii, ci de asemenea ale fizionomiei oi, n mod
secundar,
toate informa.iile furnizate de limbaj oi mai ales informa.iile verbale oi prin
gesturi, care schi.eaza,
care subliniaza oi care faciliteaza ghicirea unui caracter, a unei fizionomii in
telectuale
(apud M. Bejat, 1972, 207). Cele afirmate de primul psiholog experimentalist romn
de talie
interna.ionala despre cunoaoterea persoanei dupa configura.ia minilor sunt valabi
le pentru
ntregul comportament nonverbal oi pentru problematica actuala a comunicarii nonve
rbale:
totdeauna trebuie sa avem n vedere integrarea semnalelor provenite prin intermedi
ul ct mai
multor canale de informa.ie. n mod deosebit, va trebui sa integram aceste informa
.ii n sisteme,
cel mai important fiind sistemul comunicare nonverbala comunicare verbala.
Chiroman.ia pretinde ca ar descrie dupa liniile din palma (Figura 3.8) profilul
psihologic
al persoanei, tendin.ele afective, calita.ile oi defectele psiho-morale.
Fig. 3.8. Liniile oi semnele palmei n chiroman.ie

Comunicarea nonverbala: gesturile oi postura


De asemenea, specialiotii n chiroman.ie sus.in ca sunt capabili sa prevada evenimen
tele
din via.a omului. Pentru a dobndi un plus de credibilitate, unii folosesc compute
rele, ca oi
cnd aceste unelte geniale nu ar fi programate tot de oameni, n acest caz de oarlatan
i. Circula
o anecdota. Un om caruia i se prezisese de catre chiromantul ajutat de calculato
rul electronic
o via.a lunga oi fericita, destul de sceptic, a ntrebat: Dar este adevarat? Raspun
sul a fost:
Ce interes are, domnule, computerul sa te minta?! .
Spre deosebire de chiroman.ie, dermatoglifia propusa de Michael Allan Park, specia
list
n antropologie fizica, dupa cum suntem informa.i de revista Science et vie (iulie
1983), nu
prevede evenimente, ci stabileote corela.ii ntre anumite caracteristici epidermic
e (dermatoglife),
starea de sanatate oi constantele comportamentale. Dermatoglifele sunt desenele
papilare situate
pe fa.a interna a degetelor, n regiunea volara (a palmei) oi n cea plantara (a tal
pilor). Amprentele
digitale prin intermediul carora poli.ia i identifica pe raufacatori
reprezinta o
clasa
speciala de dermatoglife. Antropologii studiaza dermatoglifele nu pentru a-i ide
ntifica pe
indivizi, ci, dimpotriva, pentru a vedea daca desenele papilare de un anumit tip
sunt comune
unor grupuri umane.
S-au stabilit trei tipuri de desene ale epidermei: n forma de arc, de bucla oi n f
orma de
spirala (Figura 3.9). Binen.eles, se ntlnesc oi tipuri intermediare, precum oi subt
ipuri.
Studiile de pna acum au pus n eviden.a faptul ca tipul desenelor oi dimensiunile l
or sunt
mootenite genetic, se transmit n cadrul aceleiaoi familii. O astfel de constatare
legitimeaza
utilizarea dermatoglifelor n doua direc.ii de cercetare otiin.ifica: a) dermatogl
ifele, ca oi alte
caracteristici transmise ereditar (de exemplu, grupa sanguina), pot ajuta la des
cifrarea evolu.iei
grupurilor umane; b) stabilindu-se corela.ii statistic verificate ntre anumite ca
racteristici ale
tabloului dermatoglific oi bolile genetice, dermatoglifele pot fi utilizate n sem
iologie (parte
a medicinei care se ocupa cu studiul semnelor diferitelor boli). Michael Allan P
ark considera
Fig.a 3.9. Cele trei tipuri de desene papilare studiate de dermatoglifie

Mesajele corpului uman: cercetari experimentale oi stereotipuri sociale


ca o anumita caracteristica dermatoglifica este de natura genetica atunci cnd apa
re foarte
frecvent la persoanele descendente din aceeaoi familie oi care sufera de o anoma
lie congenitala.
Aceasta nu nseamna ca toate persoanele care au respectiva particularitate dermato
glifica sunt
cu certitudine marcate de anomalia luata n discu.ie. Totuoi, daca se studiaza un
numar mare
de persoane care prezinta o anomalie genetica, se constata existen.a unor partic
ularita.i dermatoglifice
ntr-o propor.ie mai mare dect la restul popula.iei, ceea ce ndrepta.eote avansarea
ipotezei referitoare la legatura dintre respectiva maladie oi o anumita configur
a.ie a desenului
epidermic.
Cercetarile ntreprinse pe un eoantion de copii bolnavi de mongolism (o maladie da
torata
unei abera.ii cromozomiale
trisomia perechii cromozomiale 21
care induce debilit
ate mintala
oi o configura.ie faciala caracteristica) au eviden.iat frecven.a mai mare a der
matoglifelor
de tip bucla, comparativ cu popula.ia care nu sufera de aceasta maladie. Tipul d
ermatoglific n
bucla se ntlneote, de asemenea, frecvent la persoanele afectate de maladii cardiac
e congenitale.
O alta abera.ie cromozomiala trisomia perechii cromozomiale 18
condamna nou-nasc
utul la
o moarte precoce. Ea se asociaza cu o frecven.a mai ridicata a amprentelor digit
ale de tip arc.
S-a relevat, de asemenea, prezen.a n mai mare masura a acestui tip dermatoglific
la persoanele
cu sindromul Klinefelter , cauzat de abera.ii ale perechii cromozomiale 23. Aoa cum
se otie,
formula perechii cromozomiale 23 este XY. Unele persoane au formula XYY. Persoan
ele n
cauza sufera de anumite tare fizice oi, foarte adesea, de napoiere mintala. n afar
a celor care
au sindromul Klinefelter, oi alte categorii de bolnavi prezinta o propor.ie ridi
cata de dermatoglife
n arc: cei cu insuficien.a cardiaca congenitala, debilii mintal oi bolnavii de sc
hizofrenie. Amprenta
n spirala sau cu elemente ale spiralei a fost reperata frecvent la persoanele car
e prezinta
formula XO a perechii cromozomiale 23. Cea mai mare parte a fetuoilor cu aceasta
anomalie
cromozomiala sunt expulza.i prin avort spontan. Cei care totuoi se nasc sunt mar
ca.i de sindromul
Turner (la barba.i, talie mica, pieptul foarte dezvoltat; la femei, uterul redus,
ovarele
absente). Inteligen.a lor este normala. ntre alte categorii patologice asociate c
u predominarea
amprentelor n spirala este oi Choreea Huntington
afec.iune neurologica ereditara ma
nifestata
la adul.i prin miocari involuntare dezorganizate oi adesea prin debilitate minta
la.
Cercetarea dermatoglifelor nu are nimic de-a face cu chiroman.ia. Chiroman.ii ia

u n considerare
alte semne de pe epiderma degetelor: cruci, stele, raze, carora le atribuie semn
ifica.ii
diverse dupa degetul sau falanga unde se afla. De exemplu, n Tratat de chiroman.i
e de Karmadharay
se spune ca o stea pe ultima falanga a degetului aratator
degetul lui Jupiter
indi
ca,
atunci cnd apare aproape de extremitatea degetului, o primejdie; cnd apare la juma
tatea
degetului, indica aptitudinile diplomatice ale persoanei etc. n chiroman.ie, lini
ile palmei
linia capului, a inimii, linia vie.ii, centura lui Venus oi nca altele
au un rol
central. Ele vorbesc,
chipurile, despre personalitatea individului, dezvaluie caracteristicile psiho-m
orale oi fiziologice,
prezic evenimentele din via.a omului. Nu acelaoi lucru se ntmpla n dermatoglifie: n
u
sunt luate n considerare aceleaoi semne, observa.iile au o baza statistica verifi
cata, ra.ionamentul
este de tip probabilist. Se porneote de la observarea liniilor provenite prin fl
exiunea
minii oi a degetelor (de exemplu, pliurile de pe fa.a interna a degetelor) oi se
fac corela.ii
cu anomaliile genetice. Sunt avute n vedere concomitent mai multe semne. De exemp
lu, linia
siminala
numita astfel pentru ca se ntlneote oi la maimu.e
apare la circa doi la su
ta dintre
indivizii umani. Aceasta linie, care rezulta din unirea liniilor capului oi inim
ii (din chiroman.ie),
indica trisomia perechilor cromozomiale 18 oi 21 oi reprezinta un semn pentru sin
dromul
Turner , anomaliile minilor oi picioarelor, nanism oi polidactilie etc.

Comunicarea nonverbala: gesturile oi postura


Cercetarile n domeniul dermatoglifiei sunt ntr-o faza de nceput. Ele au, fara ndoial
a,
importan.a pentru actul medical. Pe noi ne intereseaza nsa pentru a ilustra teza
potrivit careia
formele semnifica. Dermatoglifia nu pretinde a citi n desenul epidermei degetelor s
au dupa
cutele rezultate din flectarea minii dect corela.iile cu anomaliile genetice, avnd
o marja
de incertitudine calculata. Este foarte riscant pornind de la particularita.ile
epidermei degetelor
sau a palmelor sa inferam creativitatea, puterea de voin.a, sensibilitatea, soci
abilitatea
oi alte caracteristici psiho-morale.
Dincolo de observa.iile de bun sim. ca mna unui agricultor arata altfel dect mna un
ui
pianist, chirurg sau romancier, s-a demonstrat prin studii experimentale riguroa
se ca n
societa.ile contemporane func.ioneaza un sistem de inferen.e de la configura.ia
fizica a minilor
la psihologia persoanei. Marc-Alain Descamps (1989/1993, 41-42) prezinta un astf
el de experiment
realizat pe un numar de 34 de manichiuriste oi vnzatoare din Paris, cu vrsta cupri
nsa
ntre 30 oi 50 de ani. Au fost identificate oase tipuri constitu.ionale ale minilor
: 1) mna lata
oi scurta; 2) mna conica oi ngusta; 3) mna patrata; 4) mna ngusta oi lunga; 5) mna spa
tulata
(ca o lopa.ica), avnd degetele terminate cu un bulb; 6) mna rotunda (Figura 3.10).
Fig. 3.10. Tipuri de mini (dupa M.-A. Descamps, 1989/1993, 39)
1. Lata 2. Conica
3. Patrata 4. ngusta
5. Spatulata 6. Rotunda

Mesajele corpului uman: cercetari experimentale oi stereotipuri sociale


Tabelul 3.7. Trasaturile psiho-morale asociate diferitelor tipuri de mna
(dupa M.-A. Descamps, 1989/1993, 41-42)
Tipul de mna Caracteristici psiho-morale asociate
Lata oi scurta Altruism, franche.e, gndire concreta, reac.ii lente, persoane dezi
nteresate, muncitori manuali.
Conica Inteligen.a, franche.e, optimism, sinceritate, altruism, ncredere n sine, s
pontaneitate,
oi ngusta persoane imaginative, medici
Patrata Franche.e, duritate, consecven.a, curaj, altruism, serviabilitate, viole
n.a, muncitori manuali.
ngusta Inteligen.a, sanatate oubreda, fire artistica, frumuse.e, egoism, agresivi
tate, fragilitate,
oi lunga activita.i artistice.
Spatulata Inteligen.a concreta, perseveren.a, lipsa de imagina.ie, activita.i fi
zice.
Rotunda Altruism, misticism, influen.abilitate, ipocrizie, sentimentalism, activ
ita.i intelectuale de birou.
S-a constatat ca diferitelor tipuri de mna (inclusiv de degete) li se asociaza tr
asaturi de
personalitate distincte (Tabelul 3.7).
Marc-Alain Descamps men.ioneaza ca alte trasaturi de personalitate, precum firea
materialista,
metodica, sentimentala etc. (s-a prezentat o lista cu 18 trasaturi psiho-morale)
, nu au
fost asociate net unui tip constitu.ional de mna. Aceasta cercetare nu arata dect
ca exista o
stereotipizare a atribuirii trasaturilor de personalitate prin inferen.a plecnd d
e la constitu.ia
fizica a minilor. Rezultatele nu pot fi generalizate oi cu att mai mult nu ne este
permis sa
le extrapolam la popula.ia din alte zone culturale, de pilda din Romnia. Ramne n sa
rcina
psihosociologilor de aici de a relua experimentul oi de a imagina alte modalita.
i de studiere
a stereotipurilor despre mna.
Cuvinte-cheie
Atractivitate fizica Introvertit
Ciclotimic Leptosom
Extravertit Minile
Fa.a Picnic
Fiziognomonie Schizotimic
Frenologie Somatotip
Frumuse.e

Probleme recapitulative
Arata.i care sunt caracteristicile constitu.ionale ale picnicilor.
Prin ce se deosebesc, din punct de vedere psihologic, extraverti.ii de introvert
i.i?
Dumneavoastra carui tip somatic apar.ine.i?

Comunicarea nonverbala: gesturile oi postura


Ce se n.elege prin fa.a lombroziana ?
Care sunt componentele fe.ei oi ce informa.ii probabile transmit ele?
De ce merita sa fie elogiate minile?
n ce consta haloul frumuse.ii ?
Prin ce se deosebeote dermatoglifia de chiroman.ie?

Septimiu Chelcea oi Loredana Ivan


Capitolul 4
Gesturile, postura oi mersul
Jean-Claude Schmitt (1990/1998, 193) considera ca gesturile sunt imagini care se
mioca,
un spectacol . Participam zilnic la acest spectacol, fara sa-i dam prea multa aten
.ie. Dar ce
se n.elege prin termenul de gest ?
Poate ca cea mai buna introducere la o discu.ie despre gesturi o constituie etim
ologia.
Cuvntul ca atare provine din limba latina (gestus). n limba romna, cuvntul gest desemn
eaza
att miocarile corpului uman, n special ale minilor oi bra.elor, ct oi anumite compor
tamente
oi ac.iuni ale omului, n general, purtarea lui n societate. Adevarul este ca aoa c
um
remarcau Adam Kendon oi Cornelia Mller n editorialul primului numar al revistei Ge
sture
(2001, 1, 1) termenul de gest face parte din categoria conceptelor fuzzy , al caror c
on.inut
semantic este dificil de precizat.
Desmond Morris (1982/1986, 38) defineote gesturile ca fiind orice ac.iune care tr
ansmite
un semnal vizual unui spectator . Din defini.ia data de bine cunoscutul etolog bri
tanic, pe care

o adoptam n studiul nostru, decurge ca, inten.ionat sau nu, schimbarea pozi.iei c
orpului n spa.iu,
miocarea observabila a capului, trunchiului, minilor oi picioarelor ntra n categori
a gesturilor.
De altfel, aceasta asump.ie este consonanta cu prima axioma a acolii de la Palo
Alto. Paul
Watzlawick, Janet H. Beavin oi Don D. Jackson (1967/1997, 87), analiznd proprieta.
ile
simple ale comunicarii
care joaca rol de axiome , spun: Daca admitem ca ntr-o interac
iune
orice comportament are valoare de mesaj, adica este o comunicare, rezulta ca nu
putem
sa nu comunicam, fie ca vrem sau nu . Formulata pe scurt, prima axioma a teoriei c
omunicarii
este aceasta: Nu se poate sa nu comunicam (idem, 89).
Men.ionam totuoi ca unii cercetatori fac distinc.ie ntre semnal oi indiciu (sau indica
tor
am spune noi). Eric Buyssens, Jeanne Martinet, Georges Mounin oi Louis Prieto, c
ita.i
de Mihai Dinu (1997, 13), apreciau ca inten.ionalitatea constituie nota definito
rie a gesturilor.
Cu alte cuvinte, zmbetul inten.ionat este un gest (semnal), iar cel spontan este
un indiciu
(semn). Caroline Hummels oi Pieter J. Stappers (1998, 591) considera, de asemene
a, ca inten.ionalitatea
(meaning) este centrala pentru defini.ia gesturilor . n dezacord cu modul curent
de clasificare a gesturilor, cei doi autori anterior cita.i propun o noua clasif

icare, lund n considerare


referen.ialul acestora: gesturile se refera (simultan) la patru aspecte, oi anume
la spa.iu,
informa.ie patica, simboluri oi emo.ii (ibidem).

Comunicarea nonverbala: gesturile oi postura


Clasificarea gesturilor
n ceea ce priveote clasificarea gesturilor, sunt acceptate mai multe taxonomii. L
e vom
prezenta n ordinea elaborarii lor. n final, vom aborda tipurile de gesturi n func.i
e de par.ile
corpului cu ajutorul carora ele se realizeaza.
Clasificarea propusa de Paul Ekman oi Wallace V. Friesen
Clasificarea propusa n 1969 de catre cei doi specialioti americani grupeaza eleme
ntele
comunicarii nonverbale n cinci clase, avnd la baza originile, func.iile oi coordon
area acestora:
a) embleme; b) ilustratori; c) expresii faciale; d) reglatori; e) adaptori. Prez
entam pe scurt
aceasta clasificare ntlnita n kinezica oi acceptata n prezent de catre cei mai mul.i
cercetatori.
Emblemele (emblems) sunt gesturi substitutive (redeesatz cum le numea H. Wespi,
1949). Termenul de emblema a fost preluat din lucrarea lui David Efron Gesture and
Environment (1941). Ele .in loc de cuvinte oi pot alcatui un limbaj (de exemplu,
limbajul surdomu.ilor).
Se considera ca astfel de gesturi reprezinta o traducere directa a cuvintelor, p
ropozi.iilor
oi frazelor n semne, emblemele fiind folosite mai ales cnd comunicarea verbala nu
este posibila, de exemplu, n cazul muncitorilor care lucreaza ntr-un mediu fizic n
care nivelul
zgomotelor este ridicat. Sunt utilizate nsa oi n convorbirile obionuite, cnd vrem s
a fim siguri
ca interlocutorii au n.eles exact ce dorim sa spunem. n comunicarea nonverbala, em
blemele
subliniaza oi dubleaza cuvintele.
Emblemele sunt elemente nonverbale al caror n.eles este cunoscut de majoritatea m
embrilor
grupului oi sunt folosite inten.ionat pentru a transmite anumite mesaje. Caracte
rul lor
inten.ionat este perceput de receptor, care atribuie emi.atorului responsabilita
tea pentru cele
transmise. Ca oi alegerea cuvintelor pentru a ne exprima ct mai elegant sau ct mai
convingator,
avem un control aproape deplin asupra utilizarii emblemelor. Interesant este ca
emblemele
sunt pu.in dependente de context, men.inndu-oi semnifica.ia indiferent de varia.i
ile
acestuia. Paul Ekman oi colaboratorii sai de la Universitatea din California au
diferen.iat, dupa
identitatea dintre forma gestului oi forma obiectului desemnat, emblemele referen
.iale ,
codificate iconic, de emblemele conven.ionale . Distinc.ia dintre cele doua tipuri
de embleme
nu este uoor de facut. A mioca repetat capul de la stnga la dreapta oi de la drea
pta la stnga
reprezinta o emblema iconica (referen.iala) sau artificiala (conven.ionala)? Dar
lasarea pleoapelor

oi nclinarea capului n cazul flirtului? Originea unor embleme nu ridica probleme.


Ca
exemplu, Paul Ekman (1977) arata ca exprimarea prin gesturi a sinuciderii descri
e modalitatea
cea mai frecvent ntlnita de suprimare a propriei vie.i: n Japonia medievala sabia, n
Noua Guinee otreangul, n Statele Unite ale Americii pistolul (Figura 4.1).
Atingerea vrfului degetului mare cu vrful aratatorului, formnd un cerc, pastrnd cele
lalte
degete drepte oi palma orientata spre spectator, traduce cuvinte all correct (es
te n regula).
OK
ini.ialele transcrierii greoite a cuvintelor all corect sau a numelui localit
a.ii Old Kinderhook, n care s-a nascut unul dintre preoedin.ii SUA din secolul al XIX-lea, care
a folosit aceste
ini.iale n campania sa electorala (vezi A. Pease, 1981/1993, 18)
s-a raspndit n toa
ta lumea.
Este o expresie a mcdonaldizarii comunicarii nonverbale. ai alte gesturi, de exemp
lu semnul

A
B
C
Gesturile, postura oi mersul
Fig. 4.1. Emblema sinuciderii la diferite popoare (dupa P. Ekman, 1977)
A
B
C

japonezi
americani
popula.ia din Noua Guinee

pentru oprirea unei maoini pe autostrada, substituie cuvintele. Ele se nsuoesc n p


rocesul
socializarii, uneori fara conotiin.a nva.arii explicite. Semnifica.ia lor este ar
bitrara oi poate fi
diferita de la o cultura la alta sau chiar de la o perioada la alta n cadrul acel
eiaoi culturi. n
Fran.a sau n Laos, a forma din cele doua degete un inel nseamna nimic sau pur oi simpl
u
zero . n Japonia, acelaoi gest sugereaza cuvntul bani . n unele .ari mediteraneene, prec
m
Grecia sau Turcia, respectivul semn indica homosexualitatea sau o invita.ie vulgar
a la o partida
de sex, iar n statele arabe exprima ostilitatea, este o insulta (daca este nso.it
de aratarea din.ilor).
Mihai Dinu (1997, 229) aduce n discu.ie emblemele utilizate n limbajul gestual al
popula.iei
Aranda din Australia, care utilizeaza peste 500 de semne facute cu degetele, cu
minile,
cu bra.ele oi cu partea superioara a corpului. Interesant este ca trecerea de la
miocarea degetelor
la cea a minilor o.a.m.d. este dictata de creoterea distan.ei dintre cei care com
unica. Emblemele
sunt utilizate cnd distan.a dintre emi.ator oi destinatar este mare, cnd exista br
uiaj puternic,
n cazul necunoaoterii limbii celeilalte persoane, al interdic.iei religioase a an
umitor cuvinte
sau n cazul conven.iilor artistice (spectacolele de pantomima). Paul Ekman arata
ca, indiferent
de cultura, emblemele au func.ii clar definite: insulta (fuck you); semnalarea d
istan.ei n rela.iile
interpersonale ( vino mai aproape , vorbeote mai ncet ); aprecierea activita.ii sau perf
orman.elor
celorlal.i ( foarte bine , excelent ); semnalizarea despar.irii; semnalizarea unor rasp
unsuri
pozitive sau negative la diferite solicitari; comentarea unor stari emo.ionale s
au fizice.
Emblemele sunt utilizate de obicei n pauzele dintre conversa.ii, la nceputul sau l
a sfr
oitul unei exprimari sau nso.ind anumite cuvinte pentru a le accentua. Ele pot fi
folosite att
de catre persoana care vorbeote, ct oi de catre cea care asculta. A.T. Dittmann (
1972) a atras

Comunicarea nonverbala: gesturile oi postura


aten.ia asupra emblemelor folosite de cei care asculta, care
uneori nso.ite de pa
ralimbaj
(ahaa, mm-hmm etc.)
exprima dorin.a de a se continua discu.ia.
Anumite grupuri socio-profesionale (oameni de afaceri, stewardese, brokeri) dezv
olta propriile
embleme, care faciliteaza comunicarea oi contribuie la construirea identita.ii m
embrilor
grupului. Analiza acestor embleme poate releva pattern-uri de comunicare specifi
ce grupului
respectiv. Daca emblemele sunt nalt codificate, este posibil ca membrii grupului
respectiv
sa-oi construiasca identita.i puternice, iar grupul sa fie nchis outsider-ilor.
Paul Ekman (1977) a raportat ca numarul emblemelor este diferit de la o cultura
la alta.
n cultura clasei mijlocii din SUA au fost inventariate ceva mai pu.in de o suta d
e embleme,
dar n cultura studen.ilor din Israel au fost identificate cteva sute de gesturi de
substitu.ie.
Limbajul emblemelor se nva.a mai rapid dect limbajul verbal, este de parere Paul E
kman,
adaugnd ca n cercetarile sale transculturale nu a gasit nici o emblema universala.
Totuoi,
structura anatomica face ca unele embleme sa fie identice sau aproape identice n
diferite culturi
(de exemplu, nclinarea capului pe palma ca pe o perna oi nchiderea ochilor). Acela
oi autor
sugereaza ca exista embleme care sunt utilizate doar de catre femei cnd vorbesc c
u femeile
sau de catre adul.i cnd se adreseaza autoritar copiilor.
Deoi astazi se cunosc multe lucruri despre rolul emblemelor n comunicarea nonverb
ala,
multe dintre ntrebarile pe care le-a formulat Paul Ekman (1977) oi aoteapta nca ras
punsul:
la ce vrsta sunt ncorporate emblemele n repertoriul de gesturi al copiilor n diferit
e culturi?
Cum sunt achizi.ionate emblemele? Copiii recunosc emblemele nainte de a ncepe sa l
e utilizeze?
Ce embleme folosesc persoanele bilingve?
Ilustratorii (illustrators) sunt elemente nonverbale care nso.esc oi completeaza
mesajul
verbal. ai asupra utilizarii ilustratorilor avem un bun control. Defini.ia hazli
e a conceptului
de gentleman, care circula n Occident la nceputul anilor 60 ai secolului trecut, su
gereaza
foarte lamuritor ce sunt ilustratorii: un gentleman este un domn care o poate des
crie pe Marylin
Monroe fara sa-oi foloseasca minile (vezi M. Dinu, 1997, 234).
Fig. 4.2. Folosirea minilor pentru a descrie corpul unei femei

Gesturile, postura oi mersul


n mod curent noi spunem, spre exemplu, Hai sa mergem! oi executam o miocare a capul
ui
sau a minii n direc.ia de mers. Sau vrem sa subliniem ca un anumit obiect are form
a rotunda
oi descriem un cerc cu ajutorul minii. Ele sunt bine nva.ate oi este greu sa execu
.i miocari
improprii. Suntem doar par.ial conotien.i de ilustratori, ei par naturali, unive
rsali, cu o semnifica.ie
mai pu.in flexibila dect emblemele. Ilustratorii nu sunt folosi.i independent de
limbajul
verbal, fiind, astfel, elemente care unesc comunicarea verbala cu cea nonverbala
. Paul Ekman
oi Wallace V. Friesen (1972) au identificat opt tipuri de ilustratori realiza.i
cu minile:
1) bastoane (batons), miocari prin care sunt accentuate anumite cuvinte;
2) ideografe (ideographs), miocari cu ajutorul carora se arata direc.ia gndirii;
3) miocari deictice (deictic movements), implicnd sublinierea celor spuse;
4) miocari spa.iale (spatial movements), descriind rela.iile spa.iale;
5) miocari ritmice (rhythmic movements), care indica tempoul discursului sau al
altor ac.iuni;
6) kinetografe (kinetographs), prin care se arata func.ionarea corpului uman sau
comportamentele animalelor;
7) pictografe (pictographs), miocari care descriu o imagine;
8) sublinierile (underliners), miocari prin care se scoate n eviden.a un cuvnt, o
propozi.ie sau un pasaj
din discurs.
Putem simplifica, spunnd ca exista ilustratori care sunt lega.i de ritmul vorbiri
i (motor
movements) oi ilustratori lega.i de con.inutul vorbirii (lexical movements) (U.
Hadar, 1989).
De asemenea, putem spune ca majoritatea ilustratorilor implica miocarile minilor
oi ale
bra.elor, nefiind exclusa nici antrenarea altor par.i ale corpului uman, de exem
plu, capul sau
picioarele.
Expresiile faciale (affect display) le indica celorlal.i un sens al starii noast
re afective: comunica
bucuria, surpriza, triste.ea, oboseala etc. (Figura 4.3).
Fig. 4.3. Expresiile faciale ale emo.iilor primare
a)
b)
c)
d)
e)

mnie
surpriza
dezgust
frica
bucurie

f) triste.e
a bc
def

Comunicarea nonverbala: gesturile oi postura


Expresiile emo.iilor ne pot oi trada cnd vrem sa ne prezentam ntr-o anumita lumina
, diferita
de cea interioara. Desigur, putem controla ntr-o anumita masura, n mod conotient,
miocarile
afective. Exprimarea emo.iilor este mai pu.in dependenta de mesajul verbal, comp
arativ
cu ilustratorii, de exemplu, oi mai pu.in controlabila dect emblemele. Expresiile
emo.iilor
pot fi neinten.ionate (reflectnd stari emo.ionale spontane) sau inten.ionate (cnd
individul
oi propune sa exprime anumite trairi emo.ionale sau n arta teatrala).
Reglatorii (regulators) men.in oi controleaza interac.iunea cu interlocutorii. Cn
d ascultam
vorbele altora nu ramnem pasivi, ci facem o serie de gesturi: dam din cap, direc.
ionam privirea
spre interlocutor, miocam buzele sau folosim anumite semnale paralingvistice. Ac
estea sunt
cultural determinate oi asigura un feedback vorbitorului, arata ceea ce se aotea
pta de la el.
Astfel de mesaje pot traduce mesajele verbale: continua
nu cred asta , este imposibil ,
vorbeote mai tare , fii mai explicit . Vorbitorul primeote aceste indicii nonverbale f
ara a le
conotientiza. n func.ie de acurate.ea percep.iei, vorbitorul oi va modifica discur
sul n direc.ia
ceruta de reglatori.
Adaptorii (adaptors) reprezinta gesturi stereotipe pe care le realizam n spa.ii p
rivate sau
publice, n condi.ii de concentrare sau tensiune psihica (de exemplu, pentru femei
rasucirea
unei ouvi.e de par sau pentru barba.i miocarea ritmica a picioarelor n pozi.ia oe
znd). Aceste
gesturi au un rol de supapa prin care se consuma surplusul de tensiune generat de
acomodarea
la o anumita situa.ie (includem aici oi situa.iile de comunicare)
sunt de parere
Alina Coman
oi Claudiu Coman (2002, 32). Prin astfel de gesturi ne satisfacem nevoia de conf
ort, ne relaxam,
men.inem comunicarea interpersonala sau exprimam statusul (Figura 4.4).
Unii specialioti (bunaoara, R.B. Adler oi G. Rodman, 1994/1997, 161) denumesc as
tfel
de gesturi manipulatori (de exemplu, scarpinarea obrazului sau masajul fe.ei, frec
area palmelor
sau a degetelor etc.). Paul Ekman oi Wallace V. Friesen (1969) au utilizat terme
nul de
auto-adaptori (self-adaptors). n cercetarea kinezica ini.iata de Ray L. Birdwhistel
l (1952,
Fig. 4.4. A-.i rasuci musta.a
un vechi gest auto-adaptor specific italian, care
semnifica inten.ia
de a face avansuri unei femei (dupa R.E. Axtell, 1991/1998, 86)

Gesturile, postura oi mersul


1970), se face distinc.ie ntre alter-adaptori (gesturile muncilor manuale), auto-ada
ptori
(miocarile pentru satisfacerea nevoilor biologice) oi adaptori obiectuali (miocari
le care fac
uz de obiecte, dar nu n scopul pentru care acestea au fost confec.ionate. De exem
plu, discutnd
cu partenerii n jurul mesei sau la birou, rasucim uneori ceaoca de cafea, dar nu
o ducem la
gura, apropiem de noi oi apoi departam paharul cu apa etc.). n ceea ce priveote a
daptorii
obiectuali, acceptarea unora sau a altora este permisa n func.ie de normele cultu
rale existente
la un moment dat: fumatul n public este un adaptor acceptat n spa.iul european oi
din ce n
ce mai blamat n cel nord-american. Prin contrast, mestecatul gumei n public, gest
tipic
american, arunca o lumina nefasta asupra individului n multe .ari europene, n spec
ial n
Germania (K.B. Judee, D.B. Buller oi W.G. Woodall, 1989/1996, 47). Fumatul pipei
este un
gest adaptativ ncurajat n mediile academice, avnd chiar func.ii identitare.

Miocarile de adaptare au caracteristici diferen.iale n scena oi n culise


dupa termino
ogia
lui Erving Goffman (1959). Spre exemplu, cnd un individ este singur, se poate sca
rpina
nestingherit n cap, oi poate drege zgomotos vocea sau sufla nasul cu putere. n publ
ic, el
foloseote aceoti adaptori doar par.ial oi amplitudinea miocarilor este diminuata
daca persoana
n cauza este bine crescuta. Folosirea adaptorilor n public are, prin excelen.a, o
determinare
culturala. S-a constatat experimental ca persoanele care inten.ioneaza sa-i noele
pe ceilal.i
oi freaca mai des minile dect persoanele care comunica sincer (B.F. Dooley, 1994);
de asemenea,
oi scarpina nasul mai frecvent.
Spre deosebire de embleme, care au o semnifica.ie precisa, adaptorii transmit in
forma.ii
vagi, imprecise. Ne putem face o impresie despre o persoana studiindu-i adaptori
i, dar numai
probabilistic. n general, adaptorii sunt interpreta.i ca semnale ale disconfortul
ui, nervozita.ii,
tensiunii psihice.
Clasificarea propusa de Desmond Morris
Desmond Morris mparte gesturile primare n oase categorii: a) expresive; b) mimate;
c)
schematice; e) simbolice; f) tehnice; g) codificate.
Gesturile expresive (expresive gestures) sunt cele care apropie specia umana de
cea animala
oi care, n concep.ia lui Desmond Morris, constituie universalii ale interac.iunil
or umane.
n categoria acestora intra expresiile faciale, care dau sens starilor noastre emo

.ionale oi scapa
controlului voluntar. Categoria gesturilor expresive este similara celei numita
de Paul Ekman
oi Wallace V. Friesen (1969) affect display. Ele sunt apropiate gesturilor ntmplat
oare, nsa
nu ndeplinesc o func.ie mecanica, ci una comunicativa. Gesturile expresive au evo
luat oi s-au
diversificat n func.ie de influen.ele culturale oi n acord cu contextul normativ d
in care individul
face parte. n Japonia, spre exemplu, femeile nu sunt ncurajate sa zmbeasca larg, pe
cnd n cultura occidentala acest tip de zmbet este valorizat pozitiv.
Gesturile mimate (mimic gestures) sunt cele n care emi.atorul ncearca sa imite ct m
ai
exact o persoana, un obiect sau o ac.iune. Sunt specific umane, deoi capacita.i
de a mima
anumite comportamente se ntlnesc oi n rndul primatelor. Din categoria gesturilor mim
ate
fac parte: 1) mimetismul social
cnd, spre exemplu, afioam un zmbet larg la ntlnirea
cu
o persoana pe care nu ne face deloc placere sa o vedem; 2) mimetismul teatral
rcarea

nce

Comunicarea nonverbala: gesturile oi postura


deliberata de a imita anumite ac.iuni, persoane. n cazul acesta, performan.a acto
rului se leaga
fie de numarul de repetari ale vizualizarii situa.iei, persoanei date (de experi
en.a cu obiectul),
fie de capacitatea lui empatica, de uourin.a cu care se poate transpune n pielea
personajului;
3) mimare par.iala
n care performerul ncearca sa imite obiecte, situa.ii care sunt
circumscrise
n cadrul situa.ional ca nefiind conforme cu realitatea
spre exemplu, cnd un indivi
d
mimeaza ca zboara. Gesturile de mimare par.iala sunt facute mai ales cu ajutorul
minilor:
sugerarea ca avem un pistol n mna, sugerarea unui animal cu ajutorul palmelor sau
a degetelor
sunt astfel de gesturi menite sa indice forma unui anumit obiect/situa.ii care e
ste cunoscut
receptorului; 4) mimare n gol sau n absen.a rela.ionarii cu un obiect anume
spre e
xemplu,
cnd un individ mimeaza senza.ia de foame ducnd minile la nivelul gurii oi miocnd uoo
r
buzele pentru a sugera mestecarea hranei.
Gesturile schematice (schematic gestures) sunt strns legate de gesturile mimate,
reprezentnd
variante prescurtate ale acestora. Ele se dezvolta din nevoia de a imita n scurt
timp
mai multe comportamente, ac.iuni. Se procedeaza prin extragere, un element fiind
re.inut,
iar celelalte, omise sau reduse ca importan.a. Extragerea trebuie sa se realizez
e n aoa fel nct
restul sa mai poata fi nca n.eles, nsa procesul comporta un ansamblu de varia.ii lo
cale, culturalgeografice. Spre exemplu, gestul unui indian din America pentru semnalizarea unu
i cal
consta din organizarea a doua degete de la o mna paralel cu cele disimilare de la
cealalta
mna. Pentru un englez, semnalarea unui cal se poate realiza prin flectarea uooara
a genunchilor,
asemenea unui calare., oi mnuirea unor frie imaginare.
Gesturile simbolice (symbolic gestures) semnifica o calitate abstracta. Aceasta
categorie
de gesturi comporta numeroase varia.ii culturale oi, uneori, originea lor este o
bscura. Spre
exemplu (preluam un exemplu dat de Desmond Morris), imaginea ncornoratului n Italia
se semnaleaza prin simbolizarea unor coarne la nivelul tmplelor cu ajutorul deget
elor aratatoare
sau cu degetul aratator oi cel mic al unei mni. Coarnele simbolizeaza n acest cont
ext
faptul ca individul a fost noelat de partener.
Gesturile tehnice (technical gestures) sunt specifice unei anumite profesii oi a
u semnifica.ie
doar n cadrul activita.ii respective. Privite de catre un nespecialist, ele sunt
lipsite de semnifica.ie,
nsa deprinderea lor face parte din procesul socializarii individului n acord cu no
rmele

grupului profesional din care face parte oi adaptarea la prescrip.iile de rol. O


serie de profesii
uzeaza de un limbaj tehnic: poli.ioti, pompieri, marinari, dar oi chelneri, vnzat
ori, agen.i de
bursa sau ooferi uzeaza de gesturi tehnice, care trebuie sa fie discrete, sa com
unice rapid oi
n timp util o informa.ie anume. Cnd un oofer ac.ioneaza succesiv lumina farurilor,
el transmite
celorlal.i conducatori auto afla.i pe aceeaoi oosea apari.ia unui detector radar
n apropiere.
Gesturile codificate (coded gestures) se aseamana cu cele tehnice, pentru ca sun
t specifice
unor receptori care fac parte dintr-o anumita categorie, avizata, nsa difera de a
cestea prin faptul
ca ele se combina pentru a forma structuri cu sens dupa modelul limbajului vorbi
t (Figura 4.5).
Limbajul gestual al surdo-mu.ilor (American Sing Language
Ameslan) este un exemp
lu
de codificare a gesturilor. Totuoi, n definirea comunicarii nonverbale anumi.i au
tori nu includ
limbajul surdo-mu.ilor, considerndu-l un derivat al limbajului vorbit, oi nu o mo
dalitate de

Gesturile, postura oi mersul


Fig. 4.5.

Te iubesc! n limbajul surdo-mu.ilor

comunicare complementara acestuia. Spre exemplu, aoa cum am mai spus, Jacques Co
rraze
(2000, 15) defineote comunicarea nonverbala ca fiind ansamblul mijloacelor de com
unicare
existent ntre indivizii care nu uzeaza de limbajul uman sau de derivatele acestui
a fara sunet:
scrisul, limbajul surdo-mut etc.
J.B. Bavelas (1994) introduce un model func.ionalist de analiza a gesturilor, n r
aport cu
rolul acestora n conversa.ie, centrndu-se pe valoarea simbolica a elementelor nonv
erbale.
n cadrul gesturilor folosite n conversa.ie (conversational gestures), J.B. Bavelas d
istinge
gesturile legate de con.inutul discu.iei (topic gestures), care corespund emblemelo
r oi
ilustratorilor din clasificarea lui Paul Ekman, oi gesturi interactive (interactive
gestures),
care nu aduc, prin ele nsele, informa.ii suplimentare, ci doar poten.eaza discurs
ul, asemenea
reglatorilor . La nivelul gesturilor interactive se face distinc.ie ntre: a) gesturi
facute n graba
(delivery gestures), precum indicarea direc.iei, a adresei, semnalarea mpartaoiri
i unei pareri
sau unei idei comune; b) gesturi de citare (citing gestures) pentru reglarea feedb
ack-ului la
nivelul receptorului; c) gesturi de cautare (seeking gestures) a ajutorului, a r
ela.ionarii; d) gesturi
de reciprocitate (turn gestures), gesturile prin care se raspunde altora sau se
solicita un raspuns.
Gesturile interactive sunt utilizate n interac.iunile de tip face-to-face, n speci
al pentru a include
actorii sociali n procesul comunica.ional.
Clasificarea luata n considerare de Roger E. Axtell
Autor al unor lucrari best-seller, Roger E. Axtell (1991/1998, 4-5) ia n consider
are trei
mari categorii de gesturi: a) gesturi instinctive, cum ar fi scarpinatul nasului
cnd suntem gata
sa spunem o minciuna; b) gesturi codificate (sau tehnice), utilizate, de exemplu
, de brokeri;
c) gesturi achizi.ionate, dobndite de oameni ca membri ai anumitor culturi. Unul
oi acelaoi
gest dobndit poate avea semnifica.ii diferite ntr-o cultura sau alta, iar originea
lor este adesea
neclara (de exemplu, originea semnului OK).

Comunicarea nonverbala: gesturile oi postura


Semnifica.ia gesturilor
Noi credem ca gesturile ar putea fi grupate oi dupa par.ile corpului cu care sun
t executate,
distingndu-se astfel gesturi realizate cu: a) minile; b) capul; c) trunchiul; d) p
icioarele.
Men.ionam ca aceasta clasificare ne-a fost sugerata de lucrarea lui Nicolae Vasc
hide Essai
sur le psychologie de la main (1909), n care, n capitolul al XIII-lea intitulat Strn
gerea de
mna oi gestul , sunt analizate numai gesturile realizate cu ajutorul minilor. Vom ur
ma
abordarea sugerata de savantul Nicolae Vaschide, cel care spunea despre sine ca
nu este dect
un paysan du Danube. Horst H. Rckle (1979/1999, 117-212) procedeaza n acelaoi fel:
ia
n discu.ie rnd pe rnd modalita.ile de exprimare cu ajutorul miocarilor capului, ume
rilor oi
trunchiului, bra.elor, minilor oi degetelor oi, n fine, cu ajutorul picioarelor. V
om prelua din
lucrarea de succes a specialistului german o serie de informa.ii, oi anume cele
bazate pe
cercetari concrete, nu pe intui.ii prea pu.in verificate experimental, precum un
ele clasificari.
Spre deosebire de Horst H. Rckle, vom ncepe cu relevarea semnifica.iei gesturilor
facute
cu minile. Ele sunt emblematice pentru specia Homo sapiens sapiens: cap sau picio
are au
oi animalele, mini
numai oamenii.
Gesturile realizate cu minile
ncepem cu acestea pentru ca sunt cele mai frecvente oi n acelaoi timp cele mai nua
n.ate.
Flora Davis (1971/1973, 80) estimeaza ca putem face 1 700 de gesturi cu minile, n
combina.ie
cu postura, cu articula.ia minii oi cu degetele. M.H. Krout citat de Roger E. Axt
ell (1991/
1998, 7) a identificat 5 000 de gesturi realizate cu minile. n primul tratat de re
torica, De
institutione oratoria, Marcus Fabius Quintilianus (c. 35 96 e.n.) remarca: ai alte
par.i ale
corpului ajuta celui care vorbeote; nsa minile s-ar putea spune ca vorbesc singure
. Cu ele cerem,
promitem, chemam, ndepartam, amenin.am, rugam, exprimam oroarea, teama, indignare
a, opozi.ia,
bucuria, triste.ea, ndoiala, aprobarea, parerea de rau, masura, cantitatea, numar
ul, timpul .
Gesturile realizate cu minile pot fi descompuse n gesturi facute cu degetele, cu p
almele,
cu pumnii oi cu bra.ele. Desigur, avem de-a face cu o descompunere mentala, pent
ru ca n realitate
la gesticula.ie mai totdeauna participa mna n ntregime, chiar corpul n ntregul lui.
Cum se va arata n continuare, degetele intervin frecvent n comunicarea nonverbala.
Proverbul

Sunt cinci degete la o mna, dar nici unul nu este egal cu celalalt se aplica foarte
bine
oi n legatura cu gesticula.ia. Utilizarea degetelor n comunicarea nonverbala este
foarte inegala.
Degetul aratator participa la realizarea multor gesturi, cu semnifica.ii dintre
cele mai diferite:
de la declara.ii de iubire la admonestari oi insulte. Paradoxal, deoi se numeote
aratator ,
codul bunelor maniere ne interzice sa aratam cu el; n orice caz, nu persoane (A.
Marinescu,
1995/2002, 40). Se pare ca interdic.ia de a arata cu degetul o persoana nu func.
ioneaza la
americani. Am vazut de attea ori la TV oi chiar pe viu (vizita preoedin.ilor Bill
Clinton oi apoi
George W. Bush la Bucureoti) cum naltele personalita.i americane de la tribuna sa
u de pe
scara elicopterului preziden.ial ndreapta aratatorul spre o persoana din public p
e care cu surprindere
o remarca oi careia i zmbesc. Credem ca este vorba de un truc pentru a afioa un
zmbet elegant. Altfel nu ne explicam de ce aratarea cu degetul a unei persoane di
n public se
face cnd nu exista public (cnd elicopterul preziden.ial decoleaza de la Casa Alba).

Gesturile, postura oi mersul


Aratatorul dus la palarie echivaleaza cu un salut (este adevarat, gestul este sa
nc.ionat de
codul bunelor maniere). Este vorba de salutul cu un deget . Explicarea originii ace
stui gest
sublimat al descoperirii capului (scoaterea palariei) conduce, n registrul cultur
ologic, la
turnirurile medievale (cnd cavalerii oi ridicau viziera spre a li se vedea fa.a),
iar n registrul
etologiei, la gestul de domolire a agresivita.ii prin expunerea n fa.a celuilalt
a par.ii celei
mai vulnerabile (capul, la om; vena jugulara, la lupi aoa cum remarca Desmond Mo
rris n
Maimu.a goala, 1967/1991).
n Romnia, ca oi n SUA, cu aratatorul oi bra.ul ridicat (uoor nclinat) chemam, de exe
mplu,
chelnerul sa faca nota de plata sau sa nu ntrzie sa ne serveasca.
Cnd chemam spre noi un copil, mai ales daca avem ceva a-i reprooa, ndreptam aratat
orul
spre el oi l ndoim de cteva ori. Celelalte degete sunt ghemuite n podul palmei, palm
a fiind
orientata n sus. Tot cu aratatorul ridicat cerem sa se faca liniote (de exemplu, n
sala de cursuri).
Cu el admonestam, miocnd mna n sus oi n jos. Balansnd mna de la stnga la dreapta,
cu pumnul strns oi cu aratatorul n extensie, transmitem un refuz sau ne declaram d
ezacordul.
Aratatorul orientat spre o persoana are rol de bagheta oi marcheaza pozi.ia domina
nta
a celui care recurge la acest gest. Desmond Morris (1977/1986, 88) arata ca se ntl
nesc doua
versiuni ale gestului: pozi.ia frontala a baghetei (frontal forefinger baton) oi
pozi.ia verticala
a baghetei (raised forefinger baton). Semnifica.ia celor doua gesturi difera. n p
rimul caz, se
subliniaza importan.a obiectului spre care este ndreptat aratatorul sau, cnd arata
torul este
orientat spre o persoana ori un grup de persoane, se exprima o atitudine asertiv
a, autoritara.
Pe afioele electorale din 2004 unii candida.i cer din fotografie votul ceta.enil
or, ndreptnd
aratatorul catre trecatori.
Descrierea unui cerc n jurul urechii cu aratatorul ntins oi celelalte degete flect
ate comunica,
n unele .ari (n Argentina oi Romnia, de exemplu), inten.ia de a telefona. Este inte
resant ca
gestul se pastreaza oi azi, cnd nu se mai folosesc telefoanele cu disc. ai mai in
teresant este
faptul ca n America de Nord, Germania, Fran.a oi Rusia
dupa cum men.ioneaza T. Mo
rrison,
W.A. Conaway oi G.A. Borden (1994) oi R. Schneller, 1992) gestul, amintind de is
toria telefoniei,
transmite ca ceva s-a dereglat n capul interlocutorului ( Eoti nebun! ). n fine, arata
torul

minii drepte dus la tmpla, celelalte degete fiind flectate oi degetul mare ridicat
, semnifica
sinuciderea cu pistolul.
Aratatorul mpreuna cu degetul mare formeaza embleme (de exemplu, substitutul term
enului
OK, despre care am mai vorbit, sau nlocuieote cuvntul bani ), ca oi n combina.ie cu de
getul
mijlociu (de exemplu, V pentru victorie ). Aratatorul oi degetul mijlociu formnd lit
era V
semnifica ntr-adevar victorie sau pace numai daca podul palmei este orientat spre int
erlocutori,
spre public. Daca podul palmei este orientat spre cel care transmite semnul, ges
tul devine
insultator (Up yours!). Roger E. Axtell (1991/1998, 49) relateaza despre gafa pr
eoedintelui SUA,
George Bush, care, strabatnd n limuzina sa strazile oraoului Sydney, a salutat cu
semnul V mul.imea
aliniata pe traseu. Numai ca podul palmei era orientat spre propria-i persoana Un
ziarist
a surprins gestul oi l-a imortalizat ntr-o fotografie care a fost imediat publica
ta n ziarele din
Australia. Sub fotografie statea scris: Preoedintele i insulta pe australieni . S-a n
tmplat n 1993.
Interesant este ca semnul victoriei , bine cunoscut azi n cultura occidentala, prin
anii
60 ai secolului trecut avea nca pentru persoanele vrstnice din Statele Unite ale Am
ericii o
semnifica.ie obscena, simboliznd picioarele desfacute ale unei femei. Comentnd ace
asta
situa.ie, Vera F. Birkenbihl (1979/1999, 217) conchide ca pna oi semnalele mpamntenit
e
n cadrul unei culturi se pot transforma .

Comunicarea nonverbala: gesturile oi postura

n combina.ie, aratatorul oi degetul mic, ambele ridicate oi celelalte strnse n podu


l palmei,
transmit o insulta: Eoti ncornorat! , So.ia, iubita te noala! . Podul palmei este ndrept
t spre
cel caruia i se transmite mesajul. Se pare ca acest gest a fost folosit mai nti de
italieni, ca
echivalent al cuvntului cornuto. Acum are circula.ie interna.ionala.
Fig. 4.6. Gest insultator n Europa oi America (dupa R.A. Axtell, 1991/1998, 50)
Gestul se adreseaza unei persoane noelate de catre so.ie sau, mai general, unei p
ersoane
stupide. n Brazilia oi Venezuela
aflam de la Roger E. Axtell
acest semn transmite
o urare
de succes. n unele .ari din Africa, o varianta a gestului despre care vorbim tran
smite un
blestem, iar n SUA respectivul gest a fost adoptat ca semn de recunoaotere a fani
lor unor echipe
de fotbal (de exemplu, n Texas), ca oi de unele gaoti din marile oraoe.
Fig. 4.7. Gest insultator n Africa (dupa R.A. Axtell, 1991/1998, 51)
Daca facem o statistica a gesturilor realizate cu degetul aratator (singur sau n
combina.ie),
constatam ca aratatorul este cel mai expresiv dintre cele cinci degete, mai ales
daca luam n
considerare oi autoatingerile (a obrazului sau a tmplei), dar oi gesturile n care
sunt sincronizate
degetele aratatoare de la mna dreapta oi de la mna stnga. Cnd .i freci degetele arata
toare

Gesturile, postura oi mersul


vrei sa spui ca doua persoane au rela.ii speciale: au interese comune, fac aface
ri mpreuna,
sunt n crdaoie. n SUA, gestul de frecare a degetelor aratatoare traduce admonestare
a Sa.i
fie ruoine! n Egipt, acest gest exprima invita.ia de a merge mpreuna (Figura 4.8).
La
romni, respectivul gest are semnifica.ia unei complicita.i.
Fig. 4.8. Diferen.e culturale n interpretarea unui gest
ncrucioarea aratatorului cu degetul mijlociu transmite, pentru nord-americani oi
europeni,
urarea de succes (Good luck). Roger E. Axtell (1991/1998, 109) explica semnifica
.ia acestui
gest ca derivnd de la semnul crucii (Figura 4.9).
Fig. 4.9. Urarea de succes la europeni oi la nord-americani
Uneori, cu degetele aratatoare dirijam un cor (invizibil) sau o orchestra; alteo
ri, cu degetul
aratator de la mna dreapta introdus n cercul format de degetul mare oi aratatorul
minii stngi
facem gesturi obscene. Frecarea aratatorului de degetul mare, n timp ce degetele
celelalte
sunt strnse n podul palmei, transmite mesajul de aoteptare a unei pla.i, solicitar
ea unei sume
de bani, adesea necuvenite.
Degetul mare. Mna cu degetul mare n pozi.ie verticala oi cu celelalte degete strnse
echivaleaza, n SUA, Rusia sau Fran.a, cu adresarea unei felicitari pentru lucrul
bine facut;
n Nigeria este considerat un gest nepoliticos, prin care se exprima dezaprobarea
totala, iar
n Japonia, China oi Coreea este utilizat n numaratoare, indicnd cifra patru (vezi F
ranzoi,
1996/2000, 40). Cnd au fost elibera.i din nchisoarea Abu Ghraib la jumatatea lunii
mai 2004,
mul.i irakieni aratau solda.ilor americani oi reporterilor TV pumnul strns oi deg
etul mare n

Comunicarea nonverbala: gesturile oi postura


pozi.ie verticala. Cum sa interpretam acest gest, otiind ca n .arile arabe degetu
l mare orientat
n sus reprezinta o insulta? (R.A. Axtell, 1991/1998, 108).
Pentru pilo.i oi cosmonau.i, acest gest semnifica totul este OK . Originea gestului
se pierde
n negura timpului. n Roma antica, via.a unui gladiator deosebit de curajos era cru
.ata daca mparatul
ndrepta degetul mare n sus; daca l ndrepta n jos, gladiatorul era condamnat la moarte
.
Roger E. Axtell (1991/1989, 45) considera ca industria cinematografica a Hollywo
od-ului
ar fi vinovata de punerea n circula.ie a acestei explica.ii oi l citeaza pe Desmond
Morris,
care aprecia ca este vorba de traducerea greoita a expresiei latine pollice vers
o prin ndreptarea
degetului mare n jos . n realitate
sus.ine Desmond Morris , cnd se rostea crunta conda
mnare,
nu era obiceiul de a se orienta policele n jos. Mai mult, nici pronun.area verdic
tului imperial
el va trai nu era semnalizata prin ridicarea policelui. Ilustrnd legenda regelui Ar
thur,
pictorul, scriitorul oi poetul Dante Gabriel Rosetti (1828 1887) reda condamnarea
la moarte
de catre rege a so.iei sale necredincioase. Regele sta pe jil., are bra.ul stng nt
ins oi pumnul
cu degetul mare ndreptat n jos. Chiar daca originea semnului-emblema despre care a
m amintit
ramne neclara, cinematograful l-a pus n circula.ie aproape n ntreaga lume; n orice ca
z,
n America de Nord oi n Europa. Pentru autostopioti, degetul mare ridicat oi bra.ul
flectat
spre umar transmite solicitarea de a fi luat ca pasager n direc.ia n care ruleaza
automobilul.
Sa nu utilizam acest gest cnd ajungem n Nigeria: acolo el semnifica insolen.a, obr
aznicie.
n Australia, ridicarea brusca a pumnului cu degetul mare n sus echivaleaza cu o nju
ratura.
Germanii folosesc degetul mare pentru numarul unu, nu degetul aratator. n SUA, de
getul mare
nu serveote la numarare dect pentru reprezentarea cifrei cinci.
Americanii ncep numararea pe degete ridicnd mai nti aratatorul, apoi degetul mijloci
u
o.a.m.d. n Europa, numararea ncepe, de regula, prin ridicarea degetului mare, apoi
a aratatorului,
a degetului mijlociu o.a.m.d. De aici pot ieoi mici ncurcaturi: daca un european,
sa zicem
un romn, aflat n vizita la New York cere trei hot dog, aratnd vnzatorului degetul ma
re,
aratatorul oi degetul mic, ar putea sa primeasca doar doua. Nu-i nici o nenoroci
re. Ne amuzam
de pa.anie. Abia avem ce povesti prietenilor cnd ne ntoarcem acasa! Dar daca n cadr
ul cooperarii
NATO vrem sa semnalam unui militar american faptul ca se apropie de noi trei bli
ndate

inamice? Numaratul pe degete ar putea sa ne coste via.a.


Degetul mare poate fi utilizat oi pentru a ridiculiza o persoana. nso.it de un zmb
et-zeflemea,
miocarea peste umar a bra.ului cu pumnul strns oi cu degetul mare ndreptat spre ci
neva
anume l ridiculizeaza, arata lipsa de respect.
n trecut, dar oi astazi, n comunita.ile nealfabetizate amprenta degetului mare .in
e loc de
semnatura. Amprenta acestui deget, mai mult chiar dect a celorlalte, ajuta poli.i
a sa-i identifice
pe raufacatori.
Introducerea degetului mare ntre aratator oi degetul mijlociu, cu pumnul strns, tr
ansmite
la romni, cel mai adesea, o njuratura grava, are o conota.ie sexuala (Figura 4.10)
.
n Brazilia, respectivul gest (purtnd denumirea figa) are semnifica.ia unei urari: N
oroc !
n spa.iul ex-iugoslav, ncarcatura ofensatoare a gestului este mult redusa. Roger E
. Axtell
(1991/1998, 92) ne asigura de faptul ca gestul, care la romani simboliza introdu
cerea penisului
ntre labii, are n.elesul nimic : nu este scandalos ca o mama care refuza sa-i cumpere
copilului
o nghe.ata, de exemplu, sa-i arate acestuia degetul mare ntre aratator oi degetul
mijlociu. ai
n Romnia gestul impudic al celor trei degete poate avea semnifica.ia nimic . Nu credem
nsa ca o doamna se poate compromite, facndu-l

Gesturile, postura oi mersul


Fig. 4.10. Gest obscen
Alte gesturi facute cu vrful degetelor aratator, mare oi mijlociu unite au semnif
ica.ie religioasa
(semnul crucii la ortodocoi).
Aoa-numitul gest punga minii (ital. mano a borsa) exprima stari psihice dintre cele
mai
nuan.ate, de la enervare la blnde.e. Despre respectivul gest, Roger E. Axtell (19
91/1989, 91)
spune ca este emblematic pentru italieni: punga minii, pizza, spaghetti oi Turnul
din Pisa
le-ar conferi identitate italienilor. Cu excep.ia vestitului turn nclinat, ceilal
.i identi.iali oi-au
pierdut specificitatea. Gestul punga minii este ntlnit la multe popoare europene (Fig
ura
4.11).
Fig. 4.11. Gest tipic italian: mano a borsa
Degetul mijlociu. Romanii l-au supranumit digitus impudicus. Desmond Morris (199
4) aminte
ote ca mparatul Caligula (31-41 e.n.), proverbial prin cruzimea oi extravagan.a s
a, obionuia
sa ntinda mna spre a-i fi sarutata, facnd acest gest scandalos (apud Axtell, 1991/1
998, 31).
Fig. 4.12. Digitus impudicus

Comunicarea nonverbala: gesturile oi postura


Semnifica.ia de insulta sexuala a acestui gest s-a pastrat oi azi (Figura 4.12).
Se nregistraza
unele particularita.i: arabii ndreapta digitus impudicus n jos, romnii n sus. Sugernd
falusul,
miocarea rapida nainte-napoi a palmei cu degetul mijlociu n pozi.ie orizontala echi
valeaza
cu o insulta sexuala. Fireote ca acest gest, specific genului masculin, nu ar tr
ebui
n spiritul
bunelor maniere
sa fie utilizat n nici o mprejurare. El are nsa circula.ie n lumea b
arba.ilor
prea pu.in educa.i oi chiar, ca un teribilism, foarte rar, printre femei (Figura
4.13).
Fig. 4.13. Varianta araba a insultei
Inelarul parca nici nu ar exista n comunicarea nonverbala. Nu cunoaotem vreun ges
t care
sa fie facut exclusiv cu el, n afara aceluia de a-l ntinde spre a i se pune inelul
la casatoria religioasa.
Nici n combina.ie cu celelalte degete nu participa la limbajul gesturilor.
Degetul mic nu joaca nici el un rol activ n transmiterea prin gesturi a semnifica
.iilor. Participa,
nsa, mpreuna cu aratatorul aoa cum am aratat
la transmiterea unor insulte. Degetul
mic oi degetul mare n extensie (celelalte degete ramnnd strnse n podul palmei) n Hawai
i
are n.elesul: Fii calm , Relaxeaza-te .
n multe .ari din Europa, ntre care oi n Romnia, daca mna este ridicata n dreptul gurii
,
iar cele doua degete sugereaza o miocare de rota.ie, atunci este clar ndemnul de
a bea mpreuna
bauturi alcoolice. n American Sign Language, degetele mic, aratator oi mare extin
se (cu podul
palmei spre interlocutor) fac o declara.ie de dragoste: Te iubesc! .
n SUA, starurile muzicale, oamenii politici, cei care se adreseaza unui public fi
del obionuiesc
sa-oi exprime sentimentele de gratitudine prin intermediul acestui gest, care nu
are nici
o semnifica.ie n .arile europene.
Palmele oi pumnii. Frecarea palmelor
:

exprima o evaluare pozitiva a ceea ce va urma

o afacere pe cinste , un aranjament foarte placut, o ac.iune de mult dorita. Allan


Pease
(1981/1993, 67) atrage aten.ia ca oi viteza cu care oamenii oi freaca palmele sem
nifica. Agen.ii
comerciali oi freaca minile rapid pentru a-i convinge pe clien.i ca li se propun b
unuri oi
servicii de cea mai buna calitate. La fel procedeaza oi clientul cnd doreote sa a
rate ca se
aoteapta sa fie foarte bine servit. Frecarea lenta a palmelor transmite inconoti
ent alt mesaj:

lipsa de sinceritate, viclenie, gnduri ascunse. Ca oi n legatura cu orice alt gest


, pentru a interpreta
corect frecarea palmelor trebuie luata n considerare situa.ia sociala concreta: e
ste vorba

Gesturile, postura oi mersul


despre un profesor care, frecndu-oi palmele, explica lec.ia elevilor, de o persoa
na care aoteapta
pe o vreme geroasa tramvaiul n sta.ie, de un chelner care ne ntreaba ce mai dorim
etc.
Lipirea palmelor cu degetele ntrepatrunse exprima o atitudine negativa, cu att mai
accentuata cu ct minile astfel ncleotate sunt .inute mai sus. Minile ncleotate naintea
fe.ei,
aoezate pe masa sau lasate n poala (sau lasate n jos cnd stam n picioare) dezvaluie
o stare
de frustrare aoa cum au relevat cercetarile efectuate de C. Nierenberg oi H. Cal
ero (apud

A. Pease, 1981/1993, 68).


Minile n pozi.ie de coif sau coiful-turn
cum a denumit Ray L. Birdwhistell pozi.ia
oblica a palmelor cu degetele care se ating configurnd o piramida
comunica ncreder
ea n
ei noioi a celor care fac acest gest, mai ales a persoanelor cu status social sup
erior. Dupa
cercetarile oi observa.iile lui Allan Pease (1981/1993, 69), acest gest este fol
osit n rela.iile
interpersonale asimetrice (oef/subordonat, avocat/client etc.), indicnd siguran.a
, ncrederea
de sine. Coiful turn ndreptat n sus se ntlneote mai frecvent cnd persoanele n cauza
expun opiniile, iar coiful-turn ndreptat n jos cnd respectivele persoane asculta pare
rile
celorlal.i. Unele cercetari au relevat ca femeile fac apel la acest gest mai mul
t dect barba.ii
(C. Nierenberg oi H. Calero, 1971).
Fig. 4.14. Gesturile de acoperire a fe.ei la femeile din Japonia

Comunicarea nonverbala: gesturile oi postura


Acelaoi sociolog iranian pe care l-am mai invocat, Alibeman Eghbali Zarch, arata
, ntinznd
bra.ul cu podul palmei n jos oi cu degetele care se strng oi se relaxeaza, cum sun
t chema.i
oamenii sa se apropie. La noi, acelaoi n.eles l are gestul facut cu mna, dar cu pod
ul palmei
n sus. Desmond Morris (1977/1986, 94-100), analiznd semnalele de ghidare , prezinta nt
r-o
histograma cu bare frecven.a chemarii Vino ncoace! cu podul palmei n sus oi, respect
iv,
n jos la diferite popula.ii (Figura 4.15).
Fig. 4.15. Frecven.a utilizarii gestului de chemare Vino ncoace! realizat cu podul
palmei n sus
oi, respectiv, n jos la diferite popula.ii (dupa D. Morris, 1977/1986, 99)
AngliaOlandaFran.aSpaniaItaliaSardiniaMaltaTunisia
100%
50%
100%
50%
AngliaOlandaFran.aSpaniaItaliaSardiniaMaltaTunisia
Cnd n anul universitar 2003/2004 unul dintre autorii acestui capitol (Loredana Iva
n) a beneficiat
de un stagiu de specializare n Olanda, la Groningen, a avut surpriza sa constate
frecven.a
cu care studen.ii duceau mna n fa.a ochilor oi priveau printre degete. Astfel expr
imau ei o anumita
nencredere n ceea ce auzeau, prefacndu-se ca nu sesizeaza anumite lucruri care cont
raziceau
realitatea. Pe coperta unei car.i despre politicile publice, Ruimte rond regels
(Spa.iul dintre
reguli) de Wieger Bakker oi Frans van Waarden (1999), ntlnim acest gest, care poat
e fi
considerat specific olandez, aoa cum punga minii i identifica pe italieni (Figura 4.
16).
Marea diversitate a gesturilor facute cu minile (cu palmele oi pumnii, cu degetel
e) ndrepta.esc
aprecierea lui Edward A. Adams ca gesturile facute cu minile sunt economice, rapid
utilizate oi mai prompt executate dect raspunsurile verbale
973, 72).

(apud F. Davis, 1971/1

Gesturile realizate prin miocarea capului


La mai toate popoarele oi popula.iile, exprimarea dezacordului (nega.ia) se face
n acelaoi
fel, prin miocarea repetata a capului de la stnga la dreapta oi de la dreapta la
stnga. Aceasta
constatare ndelung verificata prin cercetari comparative interculturale, ca oi fa
ptul ca

Gesturile, postura oi mersul


Fig. 4.16. A privi printre degete: un gest specific olandez
nou-nascu.ii nso.esc refuzul hranei oi senza.iile dolorifice cu aceeaoi pendulare
orizontala a
capului constituie un argument n favoarea ipotezei caracterului nnascut, ereditar
al unor
gesturi cu semnifica.ie socio-culturala. Deoi la naotere copiii nu au cortexul d
eplin func.ional,
n primele zile de via.a ei comunica refuzul hranei prin miocarea capului de la stn
ga la dreapta
oi de la dreapta la stnga; de aici s-a tras concluzia ca acest gest este un refle
x prestabilit ereditar
oi ca este coordonat de maduva spinarii. Totuoi, faptul ca n unele .ari, precum B
ulgaria, Turcia
sau Grecia, acordul se exprima prin miocarea capului de la stnga la dreapta oi de
la dreapta
la stnga, iar dezacordul, prin aplecarea oi ridicarea repetata a capului pune sub
semnul ntrebarii
determinarea biologica a gesturilor ce se substituie cuvintelor da oi nu . Etologul g
erman
Irinus Eibl-Eibesfeldt (1979) considera ca gestul respectiv deriva din tendin.a d
e a te debarasa
de un lucru oarecare: pur oi simplu, instinctiv, scuturam capul cnd vrem sa ndepar
tam ceva
ce ni s-a aoezat pe creotet. Gestul firesc al antropoidelor de a se scutura de f
runze sau de insecte
s-a fixat genetic oi a dobndit valoare de semnal social. Cu ajutorul lui ne n.eleg
em fara nici
un cuvnt. Miocarea de sus n jos oi de jos n sus a capului semnifica aprobarea, acor
dul cu
cele relatate verbal. Asociata cu zmbetul oi cu privirea directa, miocarea de sus
n jos oi de
jos n sus a capului are valoarea unui salut la distan.a. Acest gest este ntlnit, n m
od stereotip,
la popula.iile din Asia oi Europa, ca oi la popula.iile din America oi Africa. a
i acest comportament
social are radacini biologice.
Horst H. Rckle (1979/1999, 161-171) clasifica modalita.ile gestuale ale capului n
oapte
categorii: 1) miocarea capului ndreptata nainte; 2) capul plecat; 3) datul din cap
; 4) nal.area
capului; 5) miocarea capului spre spate oi n sus; 6) nclinarea laterala a capului;
7) leganarea
capului. n afara acestor categorii, specialistul german n comunicare nonverbala at
rage aten.ia
oi asupra combina.iilor de miocari ale capului cu miocari ale altor par.i ale co
rpului. Prezentam,
sub forma unui tabel, semnifica.iile cele mai probabile ale acestor miocari, atr
agnd aten.ia ca
nici un semnal nonverbal nu are semnifica.ie singur (Tabelul 4.1)

Comunicarea nonverbala: gesturile oi postura


Tabelul 4.1. Semnifica.ia miocarilor realizate cu capul (dupa H.H. Rckle (1979/19
99, 161-171)
Miocarile realizate
cu capul
Semnifica.ia
1. ndreptarea
capului nainte
1. Arata interes fa.a de interlocutor.
2. Supunere, lipsa de voin.a oi de speran.a; n timpul salutului, aplecarea capulu
i exprima
2. Aplecarea capului
amabilitate; n func.ie de durata pastrarii capului plecat se exprima sentimentul
de ruoine;
n combina.ie cu orientarea privirii, capul plecat are semnifica.ie agresiva ( tauru
l gata de
atac ) sau, dimpotriva, ngndurare.
3. Pe verticala oi repetat, este receptat ca acord, aprobare, n.elegerea celor sp
use de
3. Datul din cap interlocutor; nso.it de ridicarea sprncenelor oi de ntredechiderea
gurii, datul din cap
exprima un interes maxim pentru informa.iile transmise.
4. nal.area capului
4. Siguran.a de sine, sentimentul propriei valori, capacitatea de a ac.iona, mndr
ie;
ridicarea ba.oasa a capului indica orgoliu oi arogan.a.
5. Miocarea capului 5. Arata deconectarea , starea de visare , dorin.a de detaoare; mi
ocarea napoi a capului
spre spate oi n sus poate fi oi expresia unei dinamici agresive.
6. nclinarea laterala 6. Spre umarul drept, transmite un semnal de simpatie, lips
a de voin.a, renun.are; spre
a capului umarul stng, exprima scepticism, o atitudine critica, solicitarea de in
forma.ii suplimentare.
7. Leganarea
capului
7. Exprima att acordul, ct oi dezacordul, lipsa de siguran.a, predispozi.ia spre
compromis; asociata cu ridicarea umerilor oi cu col.urile gurii lasate n jos, sem
naleaza
indecizia oi dezamagirea n anumite situa.ii.
Din punct de vedere otiin.ific, problema este de a se stabili daca exista un par
alelism ntre
expresia verbala oi gesturi sau daca gesturile reprezinta n sine un limbaj. Altfe
l spus, n prezent,
se confrunta doua teorii: teoria echivalen.ei gest cuvnt oi teoria subordonarii ges
turilor fa.a
de activitatea lingvistica.
Pierre Feyereisen oi Xavier Seron (1984), studiind modificarea comunicarii gestu
ale n
cazul persoanelor cu leziuni cerebrale, aduc n discu.ie aspecte noi privind legat
ura dintre
gesturile simbolice efectuate cu minile oi comunicarea verbala. Unele leziuni ale
emisferei
cerebrale stngi, care afecteaza vorbirea, determina n acelaoi timp oi incapacitate
a producerii
gesturilor simbolice. Bolnavii cu tulburari ale limbajului (afazicii) prezinta d

ificulta.i
n imitarea gesturilor conven.ionale, fiind n imposibilitatea de a efectua, la cere
re, gesturi
cu semnifica.ie socio-culturala (de exemplu, ducerea la obraz a degetului aratat
or, atingerea
cu acelaoi deget a nasului etc.). Astfel de constatari au fost interpretate dife
rit. Se pare ca trebuie
revizuita vechea concep.ie despre specializarea stricta a emisferei cerebrale stn
gi pentru
func.iile simbolice, care sta la baza teoriei echivalen.ei gest cuvnt (corespunznd n
o.iunii
de asimbolie : ansamblul tulburarilor asociate afaziei
agrafie, alexie, gesticula.i
e incorecta,
dificulta.i de n.elegere a pantomimei etc.).
Pierre Feyereisen oi Xavier Seron apreciaza ca abandonarea no.iunii de asimbolie (
propusa
n 1870 de Finkelburg) impune depaoirea viziunii care explica patologia limbajului
oi a
gesturilor simbolice printr-o tulburare centrala unica. De asemenea, n.elegerea c
orecta a
rela.iilor complexe dintre sistemele verbale oi nonverbale de comunicare impune
abordarea
fenomenului de studiu ntr-o perspectiva interdisciplinara (psihologica, neurofizi
ologica, psihiatrica,
sociologica, antropologica, etologica).

Gesturile, postura oi mersul


Gesturile realizate prin miocarile trunchiului
Prin nclinare sau rasucire, partea superioara a corpului poate transmite semnale
clare:
acordul sau dezacordul, interesul sau dezinteresul, agresiune sau frica (Tabelul
4.2).
Tabelul 4.2. Semnifica.iile nclinarii trunchiului (dupa H.H. Rckle (1979/1999, 175
)
nclinarea trunchiului nainte semnifica: nclinarea trunchiului napoi semnifica:
1. Apropiere 1. Retragere
2. Interes 2. Dezinteres (preocupare pentru propriile gnduri)
3. Agresiune 3. Fuga
4. Planificarea unei activita.i 4. Lipsa planificarii unei activita.i legate de
partener
Miocarile trunchiului, ca oi celelalte semnale nonverbale, nu trebuie interpreta
te n sine,
ci n conexiune unele cu altele oi n func.ie de situa.ia sociala concreta, precum o
i de diferen.ele
culturale. Cu privire la semnifica.ia miocarilor trunchiului, analiza distan.elo
r, a salutului oi
a posturii ofera informa.ii utile pentru decodificarea mesajelor nonverbale (a s
e vedea subcapitolele
respective). Adaugam oi faptul ca miocarile trunchiului pot contrazice semnifica
.ia
miocarilor realizate cu ajutorul altor segmente corporale. Horst H. Rckle (1979/1
999, 176)
analizeaza astfel de comportamente, numite ambivalente (Tabelul 4.3).
Tabelul 4.3. Semnifica.iile comportamentelor ambivalente (dupa H.H. Rckle (1979/1
999, 176)
Senza.ii contradictorii Moduri de exprimare ale corpului:
1. Frica oi interes 1. Cineva duce minile la spate, dar n acelaoi timp se apleaca n
ainte, de exemplu,
pentru a putea privi mai bine un text problematic sau un obiect.
2. Dezinteres oi interes 2. Cineva oi rasuceote trunchiul, dar oi ntoarce fa.a pent
ru a observa partenerul de
discu.ie. Acest comportament corespunde celui care se numeote privire taioasa .
3. Agresiune oi frica 3. Persoana oi apleaca trunchiul mult nainte, dar n acelaoi t
imp oi trage picioarele
mult napoi (oeznd). O excep.ie este cazul n care picioarele trase napoi sunt pregati
te
pentru a sari.
Gesturile realizate cu picioarele
Picioarele nu servesc numai la mers; ele transmit semnale, vorbesc att cnd se mioca
(vezi subcapitolul despre mers), ct oi atunci cnd stau locului. Este curios ca exp
resia a
scrie cu picioarele se ntlneote destul de frecvent, dar nu am auzit niciodata spunnd
u-se
despre cineva ca vorbeote cu picioarele . Sta pe picioarele lui se spune despre cinev
a sigur
pe sine. n mod concret, sentimentul de siguran.a se exprima prin repartizarea gre

uta.ii corpului
pe ambele picioare distan.ate la 10-20 de cm unul fa.a de celalalt, genunchii fi
ind relaxa.i.
Daca picioarele sunt strns lipite unul de altul
spune Horst H. Rckle (1979/1999, 21
0)
aceasta exprima supunere oi frica (la fel ca atunci cnd strngem minile pe lnga corp)
. Astfel,
scopul acestui gest, de a deveni mai nguoti, este realizat, dar n acelaoi timp ne re
ducem capacitatea
de a sta n picioare. Cine sta astfel se clatina cu uourin.a, la fel ca firul de i
arba n vnt .
Dar expresiile L-am prins pe picior greoit!

sau

A pornit-o cu stngul

ce vor sa spuna?

Ca exista o specializare a picioarelor: la cei mai mul.i dintre noi, dreptul este
iciorul de

Comunicarea nonverbala: gesturile oi postura


joaca oi stngul piciorul de sprijin . Sprijinirea pe piciorul drept nseamna, dupa unii
autori,
obiectivitate, analiza critica, logica, iar sprijinirea pe piciorul stng semnific
a receptivitate
n stabilirea de rela.ii. Horst H. Rckle (op. cit., 211) ilustreaza cele spuse mai
sus prin analiza
celebrului tablou care i nfa.ioeaza pe mparatul Napoleon Bonaparte, .arul Alexandru
I al
Rusiei oi Frederic, regele Prusiei la semnarea Tratatului de pace de la Tilsit (
1807). Cele trei
capete ncoronate se sprijina pe piciorul stng, semn al dorin.ei de a continua rela
.iile, lucru
subliniat oi de .inerea reciproca a minilor.
Schimbarea frecventa a sprijinului de pe un picior pe altul poate semnifica modi
ficarea
dispozi.iei psihice a interlocutorului. Este bine deci sa urmarim continuu pozi.
ia picioarelor,
nu numai gura celui cu care conversam.
Dincolo de diferitele clasificari ale gesturilor, ramne n afara oricaror discu.ii
ca miocarile
corpului transmit un numar impresionant de semnale. Judee K. Burgoon, David B. B
uller oi
W. Gill Woodall (1989/1996, 33) sintetizeaza rezultatele investiga.iilor referit
oare la miocarile
corpului (Tabelul 4.4).
Tabelul. 4.4. Estimarea numarului gesturilor n comunicarea nonverbala
(dupa J.K. Burgoon, D.B. Buller oi W.G. Woodall (1989/1996, 33)
1. Oamenii pot produce aproximativ 700 000 de semnale fizice diferite (M. Pei, 1
965)
2. Fa.a umana are capacitatea de a produce 250 000 de expresii (R.L. Birdwhistel
l, 1970)
3. Muochii faciali produc aproximativ 20 000 de expresii faciale (R.L. Birdwhist
ell, 1970)
4. n comunicarea nonverbala n clasa ocolara, s-au observat 7 777 de gesturi distin
cte; n clinicile medicale,
circa 5 000 (Krout, 1935)
Postura
S-a spus ca postura este un gest ncremenit . n opozi.ie cu miocarea fluida a corpului
,
postura se raporteaza la pozi.ia fixa a corpului. Dar ct de fixa poate fi pozi.ia
fixa a corpului?
Gordon W. Hewes (1957), citat de Jacques Corraze (2000, 147), spune: Corpul uman
este
capabil sa-oi asume o mie de posturi, adica de pozi.ii pe care poate sa le pastr
eze un anume
timp fara a resim.i oboseala . Se impune deci luarea n considerare a factorilor fiz
iologici, dar
oi a celor psihosociali. Suntem de parere ca durata unei pozi.ii a corpului se e
valueaza n func.ie
de situa.ia sociala concreta. Cine nu a fost impresionat de nemiocarea militaril
or cnd fac de
garda la drapel? Ce profesor nu a fost deranjat de schimbarea frecventa a pozi.i

ei n banca a
elevilor? Intervin nsa oi al.i factori n evaluarea fixita.ii corpului: temperamentul
persoanelor,
caracteristicile socioculturale oi, de ce nu, factorii de clima, temperatura, de
exemplu. Nu staruim
asupra acestui aspect, care merita, de altfel, discutat. Atragem nsa aten.ia asup
ra diferen.ei
care trebuie sa fie facuta ntre pozi.ia corpului oi postura . La om, pozi.iile corpulu
i sunt
limitate: ortostatica (verticala), decubit (orizontala) oi oeznd. Gama posturilor
este mult mai
larga; semnalele sunt mult mai variate (Figura 4.17).
Edward T. Hall (1963/1972, 247) a propus un sistem de notare a posturilor n comun
icarea
interpersonala, care recunoaote autorul
este departe de a fi perfect , dar cu care
se poate
opera fara dificultate. Una dintre cele mai importante opera.ii n notarea proxemic
a spune
Edward T. Hall (1963/1972, 254)
este determinarea sexului oi a posturii de baza
ale

Gesturile, postura oi mersul


Fig. 4.17. Atlasul posturilor (fragment) (dupa G.W. Hewes, 1957)
interlocutorilor (daca stau n pozi.ie ortostatica, oeznd sau culcat). [ ] Sexul oi p
osturile de
baza pot fi notate n oricare dintre cele trei sisteme, n func.ie de interesul inve
stigatorului:
sistemul pictografic (iconic), silabic mnemonic sau prin numere de cod (Tabelul 4
.5).
Tabelul 4.5. Sistemul de notare a comportamentelor proxemice propus de E.T. Hall
(1963/1972, 255)
Barbat
Barbat
Barbat
Femeie
Femeie
Femeie

n
n
n
n
n
n

postura
postura
postura
postura
postura
postura

culcat b/c 1
oeznd b/o 3
ortostatica b/o 5
culcat f/c 2
oeznd f/o 4
ortostatica f/o 6

Conform acestui sistem de notare, 56 semnifica un barbat oi o femeie n postura or


tostatica
n timp ce converseaza. Persoana activa este notata prima. O femeie n postura ortos
tatica vorbindui unui barbat n aceeaoi postura este simbolizata prin numarul 65. ntre paranteze p
ot
fi trecute n dreptul fiecarui simbol anumite date despre subiec.i (vrsta, statusul
social etc.).
n ceea ce priveote orientarea corpului n comunicarea interpersonala, Edward T. Hal
l (1963)
o clasifica dupa criterii geometrice, dupa unghiul format de respectivele persoa
ne: fa.a catre
fa.a (face-to-face), profil catre profil (side-to-side), spate catre spate (back
-to-back). Orientarea

Comunicarea nonverbala: gesturile oi postura


corpului transmite semnale ce trebuie interpretate n func.ie de tipul de interac.
iune, de apartenen.a
la gen (gender) oi la cultura.
Edward T. Hall (1963) a descris orientarea corpurilor umane n discu.iile
otunda
n func.ie de axa spa.iu sociofug/spa.iu sociopet.

la masa r

Robert Sommer (1959) a observat ca persoanele care stau la o masa patrata sau dr
eptunghiulara
pentru a conversa se aoaza pe diagonala col.ului mesei, nu fa.a catre fa.a sau prof
il
catre profil . Stau fa.a catre fa.a nu cei care coopereaza, ci aceia care se opun un
ii altora.
Facilitarea sau inhibarea contactului vizual constituie, dupa cercetatorul citat
, factorul determinant
al modelului de orientare a corpului n timpul conversa.iei. ntr-o alta cercetare,
Robert
Sommer (1965) a constatat ca pozi.ionarea persoanelor la o masa patrata sau drep
tunghiulara
depinde de sarcina ce trebuie rezolvata. Cercetatorul american a administrat un
test creionhrtie
unui numar de 151 de studen.i de la cursurile introductive de psihologie. Studen
.ii au
fost ruga.i sa precizeze cum se aoaza fa.a de un prieten de acelaoi sex n patru s
itua.ii diferite:
a) la o oueta naintea nceperii cursului (conversa.ie); b) cnd studiaza mpreuna pentr
u acelaoi
examen (cooperare); c) cnd studiaza pentru examene la materii diferite (coac.iune
); d) cnd
concureaza pentru a stabili cine rezolva mai repede o serie de probleme (competi
.ie).
S-a constatat cu uourin.a ca persoanele care vor sa discute oi sa lucreze mpreuna
se aoaza
una lnga cealalta, ca n cazul coac.iunii distan.a dintre cele doua persoane se mar
eote, devenind
maxima n situa.iile de competi.ie. Cnd discuta, oamenii prefera sa stea de o parte
oi de cealalta
a col.ului mesei; cnd coopereaza, prefera pozi.ia profil catre profil (sau umar la u
mar ).
n situa.iile de competi.ie, persoanele tind sa ocupe pozi.iile opuse. Interesant
este ca plasarea
persoanelor n diferite loca.ii impulsioneaza fie cooperarea, fie competi.ia. n cer
cetarile sale,
Robert Sommer a ob.inut rezultate asemanatoare cnd s-au pus n discu.ie preferin.el
e studen.ilor
pentru aoezarea n jurul unei mese rotunde. Concluzia este una singura: diferite sa
rcini
sunt asociate cu aranjamente spa.iale diferite (R. Sommer, 1965/1972, 297).
Aoadar, prin termenul de postura se n.elege pozi.ia corpului sau a par.ilor sale fa
.a de
repere determinate. Albert Mehrabian (1972) aprecia ca postura este mult mai exp
resiva dect
gesturile.

Dupa Jacques Corraze (2000, 143), n comunicarea nonverbala, se utilizeaza doua tip
uri
de repere: orientarea unui element al corpului raportat la altul sau la corpul ns
uoi (trunchiul
vertical, capul plecat, n extensie etc.); orientarea corpului sau a par.ilor sale
n raport cu alte
corpuri (fa.a spre interlocutor, corpul aplecat nainte etc.) . n func.ie de aceste d
oua tipuri
de repere vom interpreta oi noi semnalele transmise de genunchi.
Daca avem n vedere pozi.ia emi.atorului fa.a de receptor, acesta poate avea o ori
entare
frontala, posterioara sau laterala. Orientarea frontala este adesea semnalul agr
esivita.ii, al for.ei
oi puterii, n timp ce orientarea posterioara este simbolul urmaririi interlocutor
ului sau al diminuarii
ostilita.ii. Orientarea laterala, menita sa blocheze naintarea partenerului, poat
e fi interpretata,
de asemenea, ca expresie a agresivita.ii. Jacques Corraze (2000, 146) arata ca n
interac.iunile umane se pot identifica postura care exprima domina.ia
capul pe s
pate, pieptul
bombat, piciorul nainte, genunchiul flexat, minile n oold oi postura care exprima s
educ.ia
feminina picioarele dispuse ncrucioat la nivelul genunchilor sau chiar mai sus de
genunchi
( picior peste picior ), scoaterea n eviden.a a picioarelor oi a snilor, capul lasat p
e spate.
Filosoful oi psihologul american William James (1842 1910) a identificat, pe baza
studiilor
experimentale n care se cerea subiec.ilor evaluarea unui numar de 347 de fotograf
ii, patru

Gesturile, postura oi mersul


posturi fundamentale: a) atitudinea de apropiere (acordarea aten.iei), n care cor
pul este nclinat
n fa.a; b) atitudinea de respingere (refuz), de ocolire, de retragere fa.a de cel
alalt; c) atitudinea
de expansiune, care exprima arogan.a, orgoliu, agresivitate (capul, trunchiul oi
umerii sunt
n extensie); d) atitudinea de contrac.ie, caracteristica dezamagirii, starilor de
presive, n care
capul atrna flexibil oi umerii sunt aduoi (The Philosophy of Experience, 1910).
Psihologul francez Henri Wallon (1879 1962) sus.inea ca modularea posturii are rol
esen.ial
n exprimarea emo.iilor (Les ractions dans les crises dous a l emotion, 1920). Cerceta
rile
cu privire la modificarea tonusului muscular n func.ie de reac.iile emo.ionale au
rezultate
contradictorii (J. Corraze, 2000). Creoterea tonusului muscular este asociata ra
spunsurilor
individuale la numeroase situa.ii de stres, dar varia.iile n func.ie de particula
rita.ile individuale
sunt mari. Uneori, modificarile tonusului muscular sunt insuficient percepute ca
sa putem vorbi
de comunicare nonverbala . Putem spune ca modificarile de postura, hiper- sau hipot
onifierea
au loc ca raspuns la situa.ii sociale specifice, dar oi n func.ie de caracteristi
cile personale ale
indivizilor analiza.i.
Psihiatrul maghiar Sandor Ferenczi (1875 1933) a descoperit ca anumi.i indivizi de
vin
inhiba.i de miocarile din jur n timpul activita.ii intelectuale oi au nevoie ca n
timp ce gndesc
sa-oi suprime miocarile; al.ii, dimpotriva, au nevoie de a fi distraoi, de a se
mioca n timpul
activita.ii intelectuale. Primii asociaza activita.ii intelectuale o amor.ire a c
orpului ; cea de-a
doua categorie asociaza activita.ii mintale o mobilizare a corpului. Felix Deuts
ch (1952) sus.inea
ca modificarile posturii reflecta oi nso.esc expresiile nonverbale la nivel incon
otient, astfel
ca raportarea la mesajul verbal este absolut necesara pentru interpretarea postu
rii.

O tema ce a suscitat interesul cercetatorilor o constituie tipologia posturii. D


avid B. Givens
(1999) men.ioneaza categoriile propuse de William James (1932): 1) nclinarea uooa
ra spre
interlocutor, care denota a acorda aten.ie ; 2) retragerea sau rasucirea corpului n
alta direc.ie,
semnificnd negare , refuz ; 3) expansiunea, care denota ngmfare sau arogan.a; 4) nclina
trunchiului, aplecarea capului, strngerea umerilor oi micoorarea toracelui ar fi
caracteristice
depresiei oi deprimarii. Albert Mehrabian (1972) vorbeote despre doua dimensiuni
fundamentale ale posturii: postura directa (immediacy) oi postura relaxata.

Albert E. Scheflen (1964/1972, 238) apreciaza ca n interac.iunea dintre persoane


exista
trei dimensiuni de baza ale posturii: 1) includere/neincludere (inclusiveness/no
n-inclusiveness);
2) orientarea paralela a corpului sau vizavi (vis-a-vis or parallel bodily orien
tation); 3) congruen.a/
incongruen.a (congruence/noncongruence). Prima dimensiune se refera la spa.iul d
e
activitate al interlocutorilor oi accesul n grup. Daca doua persoane se angajeaza
ntr-o conversa.ie,
de exemplu, doi tineri
o fata oi un baiat
care se iubesc, ei delimiteaza un anum
e spa.iu,
oi orienteaza corpul unul spre celalalt oi nchid spa.iul pentru celelalte persoane
, ntorcnd
spatele catre acestea. ntreaga pozi.ie a corpului, relaxarea membrelor inferioare
oi ridicarea
celor superioare contribuie la nchiderea spa.iului catre ceilal.i. ntr-un grup, lu
crurile se petrec
n acelaoi fel. Anumitor persoane care sunt straine de grup li se baricadeaza, pri
n orientarea
corpului, accesul n spa.iul de discu.ie. Ramn n spatele celor care discuta, n rndul a
l doilea.
Cercul nu se largeote. Este un semnal de respingere. n situa.iile n care din varii
cauze spa.iul
intim vezi zonele de distan.a Hall este transgresat, prin postura (orientarea co
rpului, ncruci
oarea bra.elor oi a picioarelor) se semnaleaza disconfortul psihic. Lund n calcul
cea de-a
doua dimensiune, Albert E. Scheflen identifica doua moduri de plasare a indivizi
lor n spa.iu:
pozi.ia vizavi oi pozi.ia paralela. n cadrul pozi.iei tip fa.a catre fa.a , comunica
rea este directa

Comunicarea nonverbala: gesturile oi postura


oi reciproca (de exemplu, interac.iunea dintre medic oi pacient, dintre profesor
oi student sau
n cadrul unui cuplu de ndragosti.i). ntr-un grup de trei persoane, pozi.ia vizavi s
emnaleaza
simpatia, interesul, aprobarea pentru persoana n fa.a careia te plasezi oi neglij
area celeilalte
persoane. Daca postura este paralela, nseamna ca cei doi interlocutori se ndreapta
spre un
al treilea, cu care vor sa mpartaoeasca informa.iile. n grupurile de patru persoan
e, se pot
observa doua orientari posturale paralele sau doua orientari posturale vizavi. n
astfel de cazuri,
nu mai este necesar sa investighezi distribuirea simpatiilor n cadrul grupului. A
fli cu o marja
de eroare acceptabila totul dintr-o privire.
Cum poate fi interpretata situa.ia n care o parte a corpului (capul oi trunchiul)
este orientata
vizavi de o persoana, iar cealalta parte (bazinul oi picioarele) spre cealalta p
ersoana? Aceasta
postura mixta denota inten.ia persoanelor de a men.ine unitatea grupului, tendin
.a de a nu
face abstrac.ie de nimeni. Cea de-a treia dimensiune se refera la gradul de simi
laritate ntre
posturile interlocutorilor. Se face distinc.ie ntre posturile congruente oi posturil
e incongruente .
Posturile pot deveni identice n timpul comunicarii (aproape perfect congruente) s
au
par.ial identice (doar anumite par.i ale corpului sunt orientate similar). La rnd
ul lor, posturile
congruente se divid n posturi direct congruente oi congruente n oglinda . Ambele tipuri
de congruen.a posturala se ntlnesc oi n pozi.iile vizavi, oi n posturile paralele, c
lasificate
astfel n baza primei dimensiuni. Albert E. Scheflen denumeote acest fenomen ecou p
ostural .
El se men.ine prin schimbarea posturii pe parcursul interac.iunilor n grup oi sem
nifica, de
cele mai multe ori, simpatie reciproca, acceptarea celorlal.i, coeziunea grupulu
i. Albert E.
Scheflen a urmarit aceste schimbari posturale n cadrul oedin.elor de psihoterapie
, dar descifrarea
semnifica.iei posturii aduce informa.ii utile pentru analiza oi optimizarea vie.
ii cotidiene
oi n organiza.ii.
Absen.a congruen.ei poate fi un semnal al diferen.ei de status sau de opinii. Po
stura ncordata
a unuia dintre interlocutori poate genera ncordare oi la celalalt, iar creoterea
congruen.ei
posturale, mai ales n partea superioara a corpului, constituie simbolul calita.ii
rela.iilor
interpersonale. Relaxarea creote cnd atrac.ia interpersonala se diminueaza, daca
este vorba
de un interlocutor de sex feminin. n cazul a doi interlocutori de sex masculin ntr
e care exista
antipatie se instaleaza ncordarea oi absen.a concordan.ei posturale. De asemenea,

statutul
inferior al emi.atorului n compara.ie cu receptorul genereaza tensionare oi creot
erea incongruen.ei
posturale, situa.ia de amenin.are a emi.atorului avnd acelaoi efect. Aoadar, pent
ru analiza
posturii trebuie sa se ia n considerare nivelul rela.iei dintre interlocutori, at
rac.ia dintre ei oi
statusul socio-economic.
Flora Davis (1971/1973, 92) este de parere ca fiecare individ are un mod caracter
istic de
a-oi men.ine propriul corp cnd sta, se ridica sau cnd se plimba. Este ca un fel de
semnatura .
Postura poarta n sine urmele trecutului oi exprima destul de exact starea psihica
de moment
a persoanei, daca nu oi trasaturile de personalitate. Umerii apleca.i poarta pov
ara unei vie.i
pline de greuta.i; cei ieoi.i n eviden.a prin bombarea toracelui exprima siguran.
a de sine,
dominare, sfidarea celorlal.i, pregatirea pentru o confruntare agresiva.
Modificarile posturii pot fi analizate oi n func.ie de gradul de accesibilitate a
l spa.iului
intim pe care l permite subiectul. Jacques Corraze (1980/2001, 150 161) comenteaza
un experiment
condus de J.P. Spiegel oi P. Michotka (1974) n care li s-a cerut unor subiec.i sa
evalueze,
pe unsprezece scale bipolare (de exemplu, natural-artificial, pudic-impudic, rec
e-cald, apropieredepartare), noua fotografii corespunznd modificarilor posturale (la nivelul bra.e
lor) ale

Gesturile, postura oi mersul


zei.ei frumuse.ii oi iubirii, Venus, din tabloul Naoterea lui Venus (1480) de Sa
ndro Botticelli
(1444 1510) (Figura 4. 18).
Fig. 4.18. Naoterea lui Venus (pictura de Sandro Botticelli, 1480)
Cu ct bra.ele acesteia ascundeau mai mult anumite por.iuni ale corpului, cu att ea
era
perceputa mai pudica, exprimnd respingerea, mai rece, mai timida, mai preocupata
de sine.
De asemenea, au existat diferen.e ntre barba.i oi femei n ceea ce priveote modul d
e apreciere
a acestor fotografii. Barba.ii tind sa aprecieze mai mult posturile care permit
accesul catre
spa.iul intim, n timp ce femeile prefera posturile care interzic acest acces (Fig
ura 4.19). nsa
postura poate sa con.ina elemente contradictorii (o mna acopera corpul oi cealalt
a limiteaza
accesul n spa.iul proximal (spa.iul care corespunde suprafe.ei epidermei). n rela.ii
le de
curtare ntlnim adesea aceste semnale posturale contradictorii, n care au loc succes
iuni de
miocari de naintare oi retragere fa.a de partener. Ele contribuie la men.inerea,
oi nu la ntreruperea
tensiunii asociate interac.ionarii.
Mersul
Gordon W. Allport (1961/1981, 483) avea dreptate cnd spunea ca mersul este n mod
special un domeniu de studiu fascinant . n ciuda acestui adevar, cercetarile menite
sa releve
legatura dintre felul n care merg oamenii oi caracteristicile lor psihice nu sunt
deloc numeroase.
n schimb, cercetarea medicala a facut progrese nsemnate, otiut fiind ca mersul furn
izeaza
multe date semiologice de o deosebita valoare, ncepnd cu medicina generala oi term
innd
cu specialita.i ca ortopedia, neurologia, pediatria etc. (V. Enatescu, 1987, 143)
.

Comunicarea nonverbala: gesturile oi postura


Fig. 4.19. Desenele utilizate experimental de J.P. Spiegel oi P. Michotka, 1974
(dupa J. Corraze, 1980/2001, 158)
n legatura cu mersul, pot fi masurate urmatoarele caracetristici: regularitatea,
viteza,
presiunea, lungimea pasului, elasticitatea, precizia direc.iei oi viabilitatea.
La aceste caracteristici
A.C. Wilsmann (1931) mai adauga un atribut referitor la miocarea de ansamblu, pe
care
l-a numit ritm (apud G.W. Allport, 1961/1981, 483).
Horst H. Rckle (1979/1999, 213) este de parere ca cele mai semnificative aspecte
ale
mersului sunt: tempoul (lungimea pasului oi tensiunea miocarii), .inuta capului
oi a trunchiului,
traiectoria miocarii, pozi.ia vrfurilor picioarelor, tactul oi ritmul. Se pare ca
paoii lungi oi
ritmul alert indica dorin.a indivizilor de a-oi atinge mai repede scopurile, ner
abdarea lor.
Specialistul german n comunicare nonverbala analizeaza n lucrarea Limbajul corpulu
i pentru
manageri nu mai pu.in de unsprezece feluri de a merge:
1) ritmic (exprima o stare psihica pozitiva, bucuria);
2) sacadat (dictat de apari.ia brusca a unor motive);
3) cu trunchiul .eapan (exprima mndrie, orgoliu, arogan.a);
4) repede sau ncet (indica dorin.a de a ajunge mai repede la o .inta sau de a amna
atingerea
unei .inte neplacute);
5) cu

paoi uriaoi

(specific persoanelor extravertite, exprima rvna, zelul);

Gesturile, postura oi mersul


6) cu paoi mici (caracteristic persoanelor introvertite, exprima dorin.a de a schi
mba
direc.ia, pentru a evita orice pericol);
7) mpiedicat (arata conflictul interior al persoanelor, lipsa de siguran.a, timid
itatea);
8) relaxat (propriu persoanelor dezinteresate, triste, lipsite de un .el);
9) pe vrfuri (da posibilitatea de a te apropia pe furio sau de a ncepe sa fugi dup
a cineva;
10) leganat (este un mers demonstrativ, al persoanelor care afioeaza siguran.a d
e sine);
11) inadecvat (cu paoi foarte mari oi cu elan nejustificat, exprimnd lipsa de pre
ocupare).
Pentru evaluarea mersului propriu, ca oi al altora, este bine de otiut ca lungim
ea medie a
unui pas simplu (distan.a dintre calciul piciorului n contact cu solul oi vrful cel
uilalt picior)
este de 0,65 m la barba.i oi de 0,50 m la femei, ca viteza mersului este de 110130 de paoi
simpli pe minut (aproximativ 5-6 km pe ora). De asemenea, ar trebui sa otim ca n
mod normal
largimea pasului (distan.a dintre calci oi linia de maro) este de circa 5-6 cm, i
ar vrfurile
picioarelor au o deschidere de 12-13 cm.
n cercetarea medicala romneasca preocuparea pentru nregistrarea oi analiza mersului
este veche oi cu bune rezultate (V. Enatescu, 1987, 153). Fondatorul ocolii romne
oti de neurologie,
Gheorghe Marinescu (1863 1938), a facut primele ncercari de nregistrare a mersului
cu ajutorul tehnicilor cinematografice n 1898. Utilizarea acestor tehnici permite
descompunerea
miocarilor oi analiza, clioeu cu clioeu, a filmului. Medicii romni au imaginat me
tode,
tehnici oi aparate originale pentru analiza mersului, mai precis a distribu.iei
apasarii pe suprafa.a
plantara (baropodometru electronic, dispozitiv captator pentru masurarea presiun
ii pa
oilor o.a.).
W. Wolff (1931) a descoperit experimental un lucru interesant: fiecare dintre no
i ne recunoa
otem propriul mers cu o probabilitate de eroare mai mica dect n cazul persoanelor
cunoscute.
Concluzia ca pe baza analizei mersului cunoaotem ceva mai bine dect la ntmplare
trasaturile de personalitate (P. Eisenberg oi P.B. Reichline, 1939, apud G.W. All
port, 1961/1981,
484) ni se pare ct se poate de corecta.
ntr-o cercetare la care ne-am mai referit (R. Levine oi E. Wolff, 1985), s-a masu
rat timpul
(durata medie) n care ceta.eni din diferite .ari parcurg o distan.a de 30 de metr
i. S-au nregistrat

rezultate edificatoare n ceea ce priveote valoarea acordata timpului n diferite cu


lturi (Tabelul
4.6).
Tabelul 4.6. Viteza de mers n diferite .ari (R. Levine oi E. Wolff, 1985)
Timpul exprimat n secunde
Japonia 20,67
Marea Britanie 21,59
SUA 22,49
Italia 23,39
Taiwan 25,44
Indonezia 27,16
Datele din tabelul prezentat ne ndeamna sa reflectam atent cnd judecam oamenii dup
a
mers. S-ar putea ca o persoana pe care o consideram leneoa pentru ca merge ncet s
a nu fie
aoa, ritmul ei de mers fiind n acord cu modelul cultural. Acest lucru este cu att
mai important
din perspectiva globalizarii, cnd comunicarea transculturala este la ordinea zile
i.

Comunicarea nonverbala: gesturile oi postura


Aprecierea ritmului de mers are dimensiune culturala, cum am mai spus: un moldov
ean l
ntreaba pe un oltean n ct timp parcurge o distan.a de o suta de metri. n zece minute
fu
raspunsul. Da ce, ma, te crezi sageata?! , replica dupa o pauza de gndire moldoveanul
.
Cuvinte-cheie
Gest Orientarea corpului
Clasificarea gesturilor Adaptorii
Comportament ambivalent Reglatorii
Ecou postural Dimensiunile posturii
Emblemele Postura
Expresii faciale Mersul
Ilustratorii
Probleme recapitulative
Care este deosebirea dintre emblemele iconice oi emblemele artificiale ?
Prin ce se deosebesc emblemele de ilustratori?
Exista embleme universale?
Care este istoria semnului victoriei?
Dar originea semnului prin care se exprima OK, Este foarte bine ?
Descrie.i dimensiunile de baza ale posturii (dupa Albert E. Scheflen).
Ce semnale cu valoare psihosociologica transmite postura?
Dar felul n care mergem?

Septimiu Chelcea, Adina Chelcea oi Loredana Ivan


Capitolul 5
Ipostaze ale comunicarii nonverbale
n acest capitol dorim sa examinam la ce serveote comunicarea nonverbala oi sa urm
arim
desfaourarea dialogului tacut n diferite contexte, n vederea dobndirii oi sporirii co
mpeten.ei
n transmiterea oi interpretarea semnalelor corporale, pentru a fi mai eficien.i n
ac.iunile
noastre. Nu ne-am propus sa inventariem exhaustiv modalita.ile de interven.ie a
comunicarii
nonverbale, ci doar sa sugeram, pe baza cercetarilor otiin.ifice, importan.a cod
ificarii oi decodificarii
corecte a mesajelor nonverbale.
La ce serveote comunicarea nonverbala?
Mark L. Knapp (1990, 59) considera ca transmitem semnale nonverbale pentru a com
unica
cine suntem, pentru a arata ce tip de rela.ii am stabilit cu ceilal.i, ce sentim
ente avem fa.a de
aceotia, pentru a-i influen.a oi pentru a n.elege mai bine ce vor ei sa ne comuni
ce.
Comunicarea identita.ii personale oi sociale. Nimeni nu contesta faptul ca, folo
sind
semnalele nonverbale, putem transmite informa.ii despre vrsta oi sexul nostru, de
spre statusul
socio-economic, despre profesie, aria geografica din care provenim, precum oi de
spre anumite
caracteristici ale personalita.ii noastre sau despre starea psihica n care ne afl
am (inteligen.a,
preferin.e, atitudini, emo.ionalitate, stres, nesiguran.a etc.). Putem sa deoseb
im, de exemplu,
un oltean de un ardelean dupa ritmul vorbirii, un preot de un poli.ist dupa tona
litatea vocii,
un om inteligent de unul mai inteligent dect piatra dupa felul n care face pauze n
vorbire.
Cnd nu putem vedea dect ochii interlocutorilor, oculezica ne ajuta sa identificam
apartenen.a
unei persoane la un gen biologic (barbat/femeie) sau la o anumita etnie. Femeile
, comparativ
cu barba.ii, oi privesc interlocutorii un timp mai ndelungat fireote, n cultura eur
opeana
sau americana. n alte culturi, cea araba, de exemplu, a privi ndelung n ochi pe cin
eva constituie
o impolite.e.
Se n.elege ca determinarea identita.ii unei persoane nu se realizeaza pe baza unu
i singur
tip de semnal
vizual sau auditiv, ca n exemplele pe care le-am adus n discu.ie. Da
ca dorim
sa aflam profesia unei persoane, daca este preot sau ofi.er, fara a ntreba direct
, vom lua n
considerare nu numai tonalitatea, ci oi intensitatea vocii, mbracamintea (uniform
ele), nfa.i

oarea, semnalele olfactive etc. Ce se ntmpla nsa cnd ntlnim un preot militar, care nu
poarta nici o uniforma? Lucrurile se complica. Unele semnale transmit informa.ii
despre identitatea
personala oi sociala mai acurat dect altele (artefactele, n cazul nostru). Le-am p
utea

Comunicarea nonverbala: gesturile oi postura


numi semnale centrale , ntruct n jurul lor se structureaza semnifica.ia mesajelor; aoa
cum
nucleul central da coeren.a reprezentarilor sociale (J.-Cl. Abric, 1994), oi trasat
urile centrale
schimba imaginea de ansamblu despre o persoana (S.E. Asch, 1946).
Comunicarea despre rela.iile cu ceilal.i. Cu ajutorul gesturilor, posturii, priv
irii sau utilizarii
spa.iului oamenii comunica, inten.ionat sau nu, rela.iile pe care le au cu ceila
l.i, pe care
doresc sa le stabileasca. Cnd am discutat despre proxemica, haptica oi oculezica,
am prezentat
semnele de legatura (tie-signs) identificate de Desmond Morris (1977). Atingerile
cutanate,
distan.a/apropierea de celalalt, felul n care este privit etc. tradeaza dorin.ele
noastre, ofera
informa.ii despre rela.iile interpersonale (simpatie, repulsie, iubire, indifere
n.a, subordonare,
dependen.a, dominan.a etc.)
aoa cum au relevat, ntre al.ii, S.L. Ellyson oi J.F.
Dovidio (1985).
Cercetarile lui Albert Mehrabian (1969) au pus n eviden.a semnalele nonverbale as
ociate
rela.iilor de simpatie: persoanele care se simpatizeaza comunica prin atingeri c
utanate mai
frecvente, prin pozi.ia mai deschisa a minilor oi picioarelor, ca oi prin apropie
rea spa.iala oi
schimbul de priviri, postura relaxata, orientarea corpului spre celalalt, expres
iile faciale pozitive,
timbrul cald al vocii. Persoanele care se simpatizeaza oi dezvaluie sentimentele,
adesea,
prin sincronia posturii oi a gesturilor (interactional syncrony), prin coordonarea
temporala
oi ritmica a semnalelor nonverbale.
Pe de alta parte, autorul lucrarii de mare notorietate Nonverbal Communication (
1972)
Albert Mehrabian descopera ca dominan.a n rela.iile interpersonale se exprima pri
n rezervarea
unui spa.iu mai mare sau a unui teritoriu supradimensionat pentru persoanele de.
inatoare
de putere (a se compara biroul unui director cu ghereta portarului aceleiaoi fir
me), prin performarea
unor gesturi mai largi, intensitatea mai mare a vocii, minile n oold, locul mai nal
t
pe care se aoaza.
Comunicarea emo.iilor oi sentimentelor. Mark L. Knapp (1990, 61) opineaza ca mio
carile
corpului reprezinta mai degraba un indicator al intensita.ii emo.iilor dect un in
dicator
al tipului de emo.ii pe care le resim.im. Cnd oedin.ele de catedra se prelungeau
peste masura,
unul dintre straluci.ii nootri profesori, fumator nrait (pna sa faca infarct), ncep
ea sa-oi treaca
.igara pe sub nas, sa o rasuceasca, sa-i ndese tutunul, batnd-o n cartonul pachetul
ui de .igari
bulgareoti, BT. Nu nerabdarea de a fuma, ci frustrarea intensa se exterioriza pr

intr-o astfel
de conduita.
Acelaoi Mark L. Knapp (ibidem) apreciaza ca fiecare dintre emo.iile fundamentale
(surpriza,
teama, furia, dezgustul, fericirea, triste.ea) poate fi exprimata printr-o anumi
ta parte a
fe.ei, care func.ioneaza ca o cheie pentru identificarea respectivei emo.ii. De
exemplu, ncre.irea
nasului constituie cheia pentru dezgust; ochii holba.i ofera informa.ia cruciala
pentru decodificarea
surprizei etc. Interesant este ca nregistrarea expresiilor faciale reprezinta un
bun
predictor al comportamentelor. Paul Ekman et al. (1971) au constatat ca subiec.i
i de experiment
(baie.i) care, urmarind scene de violen.a la televizor, au exprimat placerea pri
n mimica lor
s-au angajat ntr-o mai mare masura n comportamente agresive dupa vizionarea progra
mului
TV, comparativ cu subiec.ii care nu au exprimat facial astfel de emo.ii. nregistrn
d expresiile
faciale, putem, aoadar, sa prevedem comportamental cu o probabilitate acceptabil
a.

Ipostaze ale comunicarii nonverbale


Influen.area altora oi propria noastra influen.are. Mai toate lucrarile referito
are la
persuasiune, fie ele tratate academice sau car.i de informare otiin.ifica, inclu
d capitole sau,
daca nu, referiri la influen.area altora prin comunicarea nonverbala. Persuasiun
ea. Receptare
oi responsabilitate de Charles U. Larson (2001/2003, 269-293) oi Psihologia pers
uasiunii de
Kevin Hogan (1996, 72-92) sunt doar doua lucrari, dintre multe altele, la dispoz
i.ia cititorilor
din Romnia interesa.i sa-oi sporeasca poten.ialul persuasiv. Astfel, s-a pus n evi
den.a ca
agen.ii comerciali care oi ating clien.ii cnd le prezinta marfurile au mai mult su
cces dect cei
care nu apeleaza la comunicarea nonverbala. S-a demonstrat
ceea ce era lesne de
presupus
ca femeile frumoase au capacitatea de a schimba n mai mare masura atitudinile bar
ba.ilor
comparativ cu cele mai pu.in atragatoare. Nu ntmplator la angajarea ca vnzatoare as
pectul
fizic conteaza att de mult. Kevin Hogan (1996, 85) ne asigura ca n peste jumatate d
in totalul
cazurilor, managerii decid daca sa angajeze sau nu pe cineva nainte ca respectiva
persoana
sa deschida gura oi recomanda solicitan.ilor, pentru a-i influen.a pe angajatori,
sa aiba:
1) mbracaminte potrivita pentru prezentarea persuasiva;
2) o nfa.ioare ngrijita din toate punctele de vedere, de la pieptanatura pna la lus
truirea
pantofilor;
3) un miros placut, n general; a nu se exagera cu parfumul;
4) respira.ie proaspata;
5) stil elegant;
6) greutate controlata.
Experimentele conduse de Albert Mehrabian oi M. Williams (1969) au demonstrat ca
, n
general, cu ct se apeleaza mai mult la gesturi lubrifiante
cum le-am numit noi
ai
pu.in la gesturi care exprima dominan.a, cu att probabilitatea de a-i persuada pe
al.ii este
mai mare.

oi m

n.elegerea exacta a comunicarii. Semnalele nonverbale au un rol important n realiz


area
exacta a comunicarii verbale att n ceea ce priveote codificarea mesajelor, ct oi n l
egatura
cu decodificarea lor. Aoa cum s-a aratat, ntre comunicarea verbala oi comunicarea
nonverbala
exista o interdependen.a puternica. Comunicarea nonverbala sus.ine comunicarea v
erbala cel

pu.in n doua moduri: a) prin repetarea celor spuse verbal; b) prin completarea me
sajelor
verbale (M.L. Knapp, 1990, 64).
Uneori, comunicarea nonverbala contrazice cele spuse prin viu grai. Problematica
discrepan.ei
dintre cele doua forme de comunicare a conturat un domeniu de cercetare extrem d
e
interesant din punct de vedere otiin.ific oi deosebit de semnificativ sub raport
ul aplica.iilor
practice. Este vorba despre detectarea minciunii sau despre comportamentul simul
at.
Managementul interac.iunii. O alta func.ie a comunicarii nonverbale, men.ionata
ca atare
de Mark L. Knapp, este aceea de a marca nceperea oi ncheierea actelor de comunicar
e.
Contactul vizual, zmbetul, nclinarea capului oi a trunchiului, miocarea minilor, or
ientarea
palmelor arata ca suntem deschioi pentru comunicare, ca avem sentimente pozitive
fa.a de
interlocutor. Mutarea privirii spre o alta persoana sau n alta direc.ie, a da rap
id din cap n
semn aprobator, strngerea precipitata a lucrurilor (a hrtiilor de pe birou, introd
ucerea car.ilor
n servieta o.a.m.d.) sunt tot attea semnale care exprima dorin.a de a pune punct u
nei conversa.ii.

162 Comunicarea nonverbala: gesturile oi postura


Flirtul, cuplul marital oi comunicarea nonverbala

Flirtul. Acest orgasm fara coit urmeaza itinerarul schi.at de sexologul Auguste Fo
rel:
mngierea din priviri, atingerile insesizabile ale veomintelor, apoi ale pielii, st
rngerile de
mini ca preliminarii. Jocurile dragostei constau din apropierea genunchilor, a ga
mbelor,
din mngieri oi sarutari. Flirtul conduita de tranzi.ie la jumatatea drumului ntre gsc
a
alba oi tnara eliberata
reprezinta o conversa.ie muta a apetitului sexual , aoa cum ap
ecia
Alain Corbin (1985/1995, 191). Flirtul constituie o tema frecvent abordata de ce
rcetatorii din
domeniul comunicarii nonverbale oi nu numai. ntre al.ii, relativ recent, K.L. Egl
and, B.H.
Spitzberg oi M.M. Zomeier (1996) au analizat flirtul n legatura cu competen.a de
comunicare.
n cadrul sexualita.ii de aoteptare , Alain Corbin (1985/1995, 189) a analizat rafina
mentele
flirtului juvenil, aparut la sfroitul secolului al XIX-lea. Surprinzator, dar fli
rtul se desfaooara
dupa aceleaoi reguli pe ntregul mapamond. Cel pu.in, aoa sugereaza cercetarile de
sfaourate
de Irinus Eibl-Eibesfeldt (1985/1998, 58). Privi.i tnara din Figura 5.1. Recunoaot
e.i ritualizarea
comportamentului de fuga-retragere, invita.ia la urmarire, ca n jocurile de curta
re ale
mamiferelor?
Fig. 5.1. Etograma flirtului la tinerele din tribul african Himba (dupa I. EiblEibesfeldt)
1
2
3
4
5
6

Ipostaze ale comunicarii nonverbale


Protagonista nu este actri.a, ci o tnara oarecare din tribul de pastori africani
Himba. Cu
siguran.a ca nu a vazut nici un film artistic n care eroina flirteaza, pentru sim
plul motiv ca
popula.ia Himba traieote izolat, ntr-un stadiu de civiliza.ie arhaic. ai, totuoi,
ct de familiara
ne este expresia sentimentului de cochetarie (ambivalen.a acord/refuz) pe care tn
ara l ncearca:
1) dupa stabilirea contactului vizual, oi re.ine zmbetul; 2) nclina capul oi priveo
te lateral;
3) iscodeote cu privirea oi face ochii mici; 4) ntoarce capul; 5) oi ascunde sursul
; 6) stabileote
contactul vizual, zmbeote oi priveote cu coada ochiului
semn complex al acceptari
i rela.iei
intime.
n etograma flirtului la tinerele din tribul Himba recunoaotem rafinamentul cochet
ariei,
n care femeia mbina cu abilitate n acelaoi timp refuzul oi daruirea oi despre care
Georg
Simmel (1911/1998, 95) spunea:
Cochetariei i este caracteristica privirea cu coada ochiului, cu capul pe jumatat
e ntors. n aceasta privire
se afla un refuz al sinelui, un refuz de care, totuoi, este legata o fugitiva da
ruire a sinelui, catre care .i se
atrage aten.ia este drept, pentru o clipa , deoi n acelaoi timp, simbolic, prin ce
alalta direc.ie a capului oi
a corpului este subn.eles refuzul. Aceasta privire nu poate dura fiziologic mai m
ult de cteva secunde, n
aoa fel nct acordarea sa presupune inevitabil oi ntoarcerea sa n alta direc.ie. Ea,
privirea, are farmecul
intimita.ii, al tainei, care nu poate dura prea mult, oi din aceasta cauza da oi
nu se amesteca aici inseparabil.
Cuplul marital. Cnd am citit studiul de caz So.ii din lucrarea Semnalele corpului.
Cum
sa n.elegem limbajul corpului de Vera F. Birkenbihl (1979/1999, 230-231), mi-am a
mintit
brusc de sfatul pe care l dadea un medic, de altfel foarte apreciat, pacientelor
care se prezentau
pentru consult acuznd cefalee, insomnii, stari depresive. Era prin anii 60 oi face
am practica
studen.easca (S. Chelcea) la Cabinetul de neurologie oi psihiatrie dintr-un mare
spital din
Bucureoti (spitalul
monument arhitectonic
a fost darmat pentru a face loc bulevar
dului
Victoria socialismului, astazi Bulevardul Unirii). Ca oi Napoleon Bonaparte cnd oi
alegea
mareoalii, medicul, al carui nume l-am uitat, punea o singura ntrebare oi dadea u
nul oi acelaoi
sfat. ntrebarea era: Cum te mpaci cu so.ul? , iar sfatul: Schimba cocooul! Pacientele s
e
nduiooau povestind ce buni capi de familie sunt so.ii lor, cta grija au de copii,
cum aduc n
casa tot ce trebuie etc. Sa lasam asta. La pat cum sunt? Se aoternea o tacere ca u
n strigat de

ajutor. ai acum venea necru.ator verdictul. Nu pot sa fac aoa ceva, am copii! . Rep
lica napoleoniana
a medicului ncheia consulta.ia: .i-am spus sa schimbi cocooul, nu copiii! Atunci
nu l-am aprobat pe distinsul doctor, trecut binioor de 65 de ani. Nu l citisem pe S
igmund
Freud (nu ne fusese recomandat la facultate ) oi, n plus, aveam o moralitate adoles
centina,
desigur, ntrziata. Nu apreciez nici acum, cnd ma apropii de vrsta medicului n cauza,
altfel
dect ca fiind condamnabile din punct de vedere deontologic asemenea re.ete , deoi am
citit
cu aten.ie Prelegerile de psihanaliza ale lui Sigmund Freud (1856 1939) oi nca alte
scrieri
de-a dreptul seducatoare, fie n traducere, fie n original (ntroducere n psihanaliza,
Psihopatologia
vie.ii cotidiene, Totem et tabou, Die Traumdeutung o.a.). Daca ar fi sa dau un s
fat so.ilor
nu neaparat so.iilor , i-ao ndemna sa-oi analizeze comunicarea oi, daca este cazul
, sa ncerce
sa transmita partenerului (partenerei) de cuplu marital oi semnale erotice, nu n
umai semnale
de apreciere a statutului de gospodina, de mama sau de cap de familie. Cnd unul d
intre so.i
percepe, pe baza semnalelor nonverbale, ca nu mai este atractiv pentru celalalt,
va emite oi
el/ea mai pu.ine semnale de tandre.e. Acest lucru va fi perceput de catre parten
erul/partenera
de cuplu marital, fapt ce va determina o reducere oi mai accentuata a semnalelor
din sfera

Comunicarea nonverbala: gesturile oi postura


sexualita.ii. Astfel, prin circularitate comportamentala
concept folosit de Herber
t Blumer
(1900 1987) pentru explicarea sporirii emo.ionalita.ii indivizilor n starea de mul.
ime , so.ii
se ndeparteaza unul de celalalt oi ncearca sa ob.ina tandre.e de la o puicu.a sau de
la un
alt cocoo . nainte ca situa.ia sa scape de sub control, cei n cauza ar trebui sa aiba
curajul
sa ntrebe deschis: Ce semnifica lipsa ta de tandre.e? Cum sa fie interpretata obose
la invocata
n fiecare seara nainte de a merge n dormitor? Dar prelungirea treburilor la masa de
lucru sau n bucatarie pna cnd unul dintre so.i adoarme? Gluma potrivit careia ajung
pe
divanul din cabinetul de psihanaliza femeile care nu sunt mul.umite n patul lor a
scunde mult
adevar (credem ca rndurile acestea nu ar trebui citite de copiii sub 16 ani dect c
u acordul
parin.ilor Pacat ca s-a instituit o bulina numai pentru filme, nu oi pentru car.i
!).
Cercetarile psihosociologice au aratat ca n cuplurile maritale fericite decodific
area mesajelor
nonverbale este corecta: att so.ul, ct oi so.ia n.eleg foarte exact semnalele nonve
rbale
pozitive oi negative. Citam n acest sens studiul lui V. Manusov (1995) referitor
la raportul
dintre satisfac.ia n rela.iile interpersonale intime oi abilitatea de comunicare
nonverbala n
diadele romantice. Studiul se bazeaza pe teoria echilibrului, potrivit careia n r
ela.iile interpersonale
fiecare dintre parteneri dezvolta un set de aoteptari fa.a de celalalt. Cnd acest
e aoteptari
sunt satisfacute, comunicarea nonverbala este buna. Daca totuoi apar discrepan.e
ntre aoteptarile
reciproce oi comportamentul nonverbal efectiv, atunci intervine fenomenul de comp
ensare
ca tendin.a de restabilire a echilibrului. Se pare ca fenomenul compensarii apar
e mai
frecvent n diadele n care partenerii provin din culturi diferite, sa zicem, el egi
ptean, ea britanica
(sa nu va gndi.i neaparat la Lady Di, prin.esa de Wales, oi la iubitul ei Dodi Al
Fayed!).
Cercetarile din acest domeniu au mai eviden.iat ca rata semnalelor nonverbale ne
gative
reciproce este mai mare n cuplurile nesatisfacute n rela.iile intime. Laurel J. Du
nn apreciaza
ca diferen.ele culturale referitoare la exprimarea emo.iilor genereaza frecvent
discrepan.e ntre
comportamentele nonverbale aoteptate oi cele efectiv desfaourate.
Comunicarea nonverbala n via.a de zi cu zi
Nu se poate sa nu comunicam verbal oi nonverbal. Este o axioma nu numai a comuni
carii
umane, dar oi a vie.ii sociale, n general. Cnd luam n considerare mesajele verbale
oi cnd

ne bazam pe cele nonverbale? Experimentul realizat de Michelle Eskritt oi Kang L


ee (2003,
25) sugereaza un raspuns credibil: cnd mesajul este natural , aoa cum se ntmpla n mod
obionuit n via.a de zi cu zi, majoritatea oamenilor iau n considerare semnalele ve
rbale; cnd
se observa o incongruen.a ntre mesajele verbale oi nonverbale, cei mai mul.i se g
hideaza
dupa semnalele nonverbale. Cei doi cercetatori canadieni au experimentat pe copi
i de trei,
patru oi cinci ani. Noi credem ca, oi speram sa nu greoim, concluziile experimen
tului pot fi
extinse, dar cu pruden.a (n func.ie de cultura oi situa.ia sociala concreta).
Se pune nsa problema: la ce vrsta ncep copiii sa-oi dea seama de discrepan.a dintre
cele
doua tipuri de semnale? Unele cercetari au descoperit ca nca n perioada preocolara
copiii
au dezvoltata aceasta abilitate (F. Sapp, K. Lee oi D. Muir, 2000). M. Banerjee
(1997) a demonstrat
experimental ca la vrsta de trei ani copiii disting la o persoana cnd simte oi tra
ieote n
mod real o emo.ie. La oase ani, copiii sunt capabili sa detecteze emo.iile pe ba
za expresiei faciale
oi sa faca inferen.e referitoare la cauzele care le-au produs.

Ipostaze ale comunicarii nonverbale


De asemenea, se pune ntrebarea: cine da dovada de o mai mare sensibilitate (sensi
tivity)
n comunicarea nonverbala? Cercetarile psihosociologice (de exemplu, S.T. Fiske et
al., 1996;
N.M. Henley, 1977, 1995; M. La France oi N.M. Henley, 1994; S.E. Snodgrass, 1985
, 1992)
au condus la concluzia ca persoanele cu status social inferior sunt mai sensibil
e la semnalele
nonverbale dect cele cu status social superior (vezi J.A. Hall oi J.D. Carter, 20
02, 79). Dar
de ce subordona.ii decodifica mai acurat semnalele nonverbale dect persoanele car
e de.in
puterea? N.M. Henley (1977) explica aceasta regularitate prin motiva.ia mai pute
rnica a subordona.ilor
de a dobndi avantaje de pe urma cunoaoterii cu exactitate a starii afective a oef
ilor.
Al.i autori (de exemplu, J.K. Burgoon, 1978, 1983; S.T. Fiske et al., 1995, 1996
; R. Hastie,
1984) fac apel la teoria violarii expecta.iilor rolului (violated role expectati
ons), potrivit careia
suntem mai aten.i oi pastram mai bine n memorie comportamentele care contrazic ao
teptarile
noastre referitoare la rolul pe care l joaca diferite persoane. De men.ionat ca n
1979 Robert
Rosenthal oi colaboratorii sai au definitivat Testul PONS (Profile of Nonverbal
Sensitivity) pentru
masurarea abilita.ii de decodificare a comportamentelor nonverbale. Testul PONS
a fost aplicat
n numeroase cercetari care au corectat unele ipoteze, cum ar fi cea privind capac
itatea mai mare
a femeilor sau a persoanelor cu status social mai scazut de a decodifica mesajel
e nonverbale.
De exemplu, Judith A. Hall oi A.G. Halberstadt (1994) au pus n eviden.a ca femeil
e cu status
ocupa.ional nalt, comparativ cu femeile cu status ocupa.ional scazut, au un scor
mai ridicat
la Testul PONS cnd semnalele verbale indica submisivitate, dar sunt egale cu aces
tea cnd
este vorba de mesaje nonverbale de alta natura.
n rela.iile cotidiene cu ceilal.i, prin comunicarea verbala oi mai ales nonverbal
a transmitem
informa.ii despre identitatea noastra personala oi sociala. Albert E. Scheflen (
1972) da un
exemplu ct se poate de elocvent:
n SUA, deoi toata lumea vorbeote limba engleza, alegerea distan.ei dintre partene
rii de discu.ie variaza n
func.ie de originea acestora, iar n cazul n care au origini diferite pot sa apara
nen.elegeri. Astfel, americanii
de origine engleza stau, de regula, la un metru unul de celalalt. Evreii-america
ni aleg, ntr-o astfel de situa.ie,
o distan.a mult mai mica, nct interlocutorii se pot atinge. Un neevreu poate gndi d
espre comportamentul
unui evreu urmatoarele: Evreii sunt agresivi, nfigare.i oi arogan.i . Interlocutorul
sau, evreu de origine,

poate gndi nsa ca nu este bine venit oi poate spune: Interlocutorul meu este rece,
neprietenos oi distant
(dupa H. Rckle, 1979/1999, 23).
Aoadar, mai mult dect prin vorbire comunicam date despre identitatea noastra prin
alegerea
distan.ei (vezi subcapitolul despre haptica). Dar nu numai despre identitatea pe
rsonala
oi sociala, ci oi despre starea noastra emo.ionala, despre rela.ia cu celalalt.
A.i remarcat ct
de aproape stau unul de celalalt doi tineri care se iubesc oi ce distan.a pastre
aza ntre ei so.ii
ajunoi la vrsta a treia?
n alta ordine de idei, vrem sa atragem aten.ia asupra importan.ei gesturilor pe c
are le-am
numit, prin analogie cu comunicarea verbala, gesturi lubrifiante . Ele au func.ia d
e a pastra
oi de a consolida bunele rela.ii interpersonale. Refuznd o solicitare din partea
unei persoane,
oricare ar fi ea, sau o propunere a unei persoane cunoscute, un Nu! hotart ar putea
genera
frustrare, ruperea rela.iei oi chiar o riposta agresiva. Daca spunem un Nu clar, d
ar pe un
ton amical, nso.it de gesturi lubrifiante, ne putem pastra bunele rela.ii cu ceil
al.i. Secretul
de a refuza o solicitare fara a provoca durere consta n asocierea semnalelor clar
e de Nu
cu semnale tot att de clare de aprobare. Cu alte cuvinte, persoana rugata trebuie
sa semnalizeze

Comunicarea nonverbala: gesturile oi postura


nonverbal oi verbal ca nu poate satisface dorin.a prietenului, dar ca ar vrea ca
ei sa ramna
prieteni (S. Quilliam, 1997/2001, 118). Concret: cnd spune.i mi pare rau, nu sunt de
acord! , zmbi.i cu regret, cere.i-va scuze printr-o grimasa, baga.i capul ntre umeri
, uita.iva
jenat n alta parte dect la interlocutor. Daca sunte.i opri.i pe strada oi ntreba.i
de o anumita
adresa pe care nu o cunoaote.i, opri.i-va o clipa, nu raspunde.i din mers chiar
daca sunte.i
grabi.i, schi.a.i un zmbet trist, deschide.i bra.ele larg oi, aratnd palmele, scuz
a.i-va: Regret,
nu locuiesc n aceasta zona, nu pot sa va ajut! .
ai semnalele paralingvistice de genul

mmhmm , ahaa , ohoo

etc. au o func.ie lubrifianta,

ca oi datul din cap aprobator. A.i observat ct de des dau din cap aprobator prezent
atoarele
de otiri TV cnd primesc raspunsuri prin telefon de la persoanele intervievate? Va
ndemnam sa o face.i oi dv.
S-a constatat oi prin observa.ii cotidiene, dar oi prin studii experimentale ca
persoanele
cu status social mai scazut apeleaza mai frecvent la astfel de gesturi suportive ,
de sus.inere
a conversa.iei dect persoanele cu status social nalt. Cathryn Johnson, Stephanie J
. Funk oi
Jody Clay-Warner (1998, 368) au pus n eviden.a, printr-un studiu experimental ntrun colegiu
american, ca femeile au o rata a comportamentelor suportive statistic semnificat
iva mai ridicata
dect barba.ii (t(1,117) = 3,386, p < 0,001).
Violen.a n comunicarea nonverbala
Violen.a este o subspecie a agresivita.ii, distinctiva prin intensitatea for.ei
comportamentului
verbal sau ac.ional ofensiv, care are ca scop umilirea, vatamarea sau chiar supr
imarea altor
persoane care sunt motivate sa evite acest tratament. Aoa cum precizeaza Russell
G. Geen
(1995/1996, 669), teoriile agresivita.ii sunt aplicabile oi n explicarea violen.e
i. Comportamentul
agresiv mbraca forme de manifestare variate, de la violen.a (de exemplu, vatamare
a
corporala) pna la forme de agresivitate simbolica, de exemplu, calomnia sau insul
ta (A.H.
Buss, 1961) (Figura 5.2). Insulta oi jignirea reprezinta comportamente agresive
directe oi active,
care pot fi realizate nu numai prin comunicarea verbala, ci oi prin comunicarea
nonverbala
Fig. 5.2. Violen.a limbajului nonverbal: gest obscen

Ipostaze ale comunicarii nonverbale


(gesturi insultatoare oi gesturi obscene) (R.E. Axtell, 1991/1998). n acelaoi tim
p, comportamentul
nonverbal (postura, mimica oi privirea) are func.ia de declanoator (trigger) al
agresivita.ii
(E.H. Hess, 1962, apud T. Malim, 1997/2003). De asemenea, prin comunicarea nonve
rbala
poate fi domolita agresivitatea (D. Morris, 1977/1991). Pe plan mondial, exista
cercetari oi
monografii privind comunicarea nonverbala n care sunt men.ionate gesturile insult
atoare oi
obscene (vezi R.E. Axtell, 1991/1998; D. Morris, 1982/1986), dar nu s-a realizat
dupa informa.iile
pe care le avem
o prezentare integrala a violen.ei n comunicarea nonverbala.
n Romnia de azi, obscenitatea n comunicarea nonverbala se ntlneote, din pacate, oi
n mediile ocolare oi academice, nu numai la periferia societa.ii. Preluam din mas
s media doua
cazuri. La un bal al bobocilor din jude.ul Hunedoara, organizat vineri, 13 febru
arie 2004, dansul
candida.ilor la titlul de Miss Boboc oi de Mister Boboc a fost considerat obscen
de catre mai
multe persoane, care au parasit sala n semn de protest. Despre ce s-a ntmplat ne in
formeaza
ziarul Adevarul din 16 februarie 2004: Tinerii au nceput sa faca numeroase gesturi
, pe care
cei prezen.i le-au considerat obscene [ ]. Poli.iotii hunedoreni s-au sesizat din
oficiu oi au
ntocmit dosar penal pentru ultraj contra bunelor moravuri oi tulburarea liniotii
publice ( Deva.
Liceeni acuza.i de obscenita.i la Balul Bobocilor . Adevarul, 2004, nr. 4237, p. 1
2). Acelaoi
cotidian, n edi.ia din 12 iulie 2004, publica fotografia unui magistrat bucureote
an care oi
arata partea dorsala oi urt mirositoare vecinilor, carora le adresase injurii, i a
menin.ase cu
pistolul (de.inut n mod legal) oi le sparsese geamurile. Toate acestea au fost nre
gistrate pe
caseta video oi difuzate n emisiunile de actualita.i ale multor canale TV. Fesele
judecatorului

F.V. au fost, cu siguran.a, cele mai mediatizate din Romnia. Ministrul justi.iei
a cerut Procuraturii
sa se autosesizeze pentru a-l cerceta penal pe judecatorul F.V. din cadrul Tribu
nalului
Bucureoti (vezi Florea Vioan, judecatorul stripper nu mai are dreptul de a purta
arma , Adevarul,
2004, nr. 4362, p. 14). n paranteza fie spus, titlul sus-men.ionat introduce o an
umita
ambiguitate. Cuvntul stripper (derivat de la strip) desemneaza n limba engleza att o
persoana care se dezbraca pna la piele , ct oi a fi bine facut (to strip well)
cnd es
vorba despre barba.i (Dic.ionar englez-romn, 1974, 696). Daca s-ar fi facut trimi
tere la
magistratul huligan , cititorii ar fi n.eles mai bine despre ce este vorba. n final,
F.V. a fost
destituit. Aratarea feselor este un gest obscen, ntlnit la popula.iile aflate pe t
reapta de jos
a dezvoltarii culturale. Etologul Irenus Eibl-Eibesfeldt (1984/1996, 196) a const

atat ca la
booimani exista reguli precise de batjocorire a cuiva:
Fetele batjocoresc prin doua forme de prezentare genitala: a) ele se aoaza n fa.a
celui pe care vor sa-l ridiculizeze
oi-oi ridica cache-sexul; b) se ntorc cu spatele la el oi fac o plecaciune adnca. n
ambele cazuri sunt
prezentate organele genitale. Aceasta miocare poate fi cu uourin.a confundata cu
miocarea de aratare a feselor.
Totuoi, miocarea oi comportamentele adiacente sunt diferite. n ultimul caz, fetel
e obionuiesc sa-oi puna nisip
ntre fese, care este eliberat n momentul aplecarii n fa.a celui ridiculizat. Este v
orba probabil de o defecare
ritualizata.
Dincolo de cazurile semnalate n mass media, observa.iile cotidiene ne obliga sa l
uam act
de frecven.a tot mai mare a gesturilor obscene n comunicarea nonverbala. Pe strad
a, n sta.iile
de metrou, n spa.iile dintre blocuri oi unde nu te aotep.i po.i vedea copii oi ti
neri care practica
un limbaj nonverbal violent. n curtea unei institu.ii de nva.amnt superior din Bucu
reoti am
asistat la o secven.a de comportament nonverbal obscen: un tnar (probabil student
) rastignise
pe capota unui automobil o domniooara (probabil studenta). Tnarul mima actul copu
la.iei.

Comunicarea nonverbala: gesturile oi postura


Comportamentul tnarului este blamabil, ca oi atitudinea de nepasare a profesorilo
r oi studen.ilor,
care manifestau fa.a de acesta o neaten.ie politicoasa
ca sa folosim terminologia
lui
Erving Goffman. n fa.a unei ocoli de cartier, un copil (probabil elev) njura, amen
in.nd ca
oi va baga un anumit organ ntr-un anumit orificiu. njuratura era dublata de gesturi
tabu.
n baruri, la discoteci oi chiar pe strada, mul.i barba.i procedeaza, probabil far
a sa-oi dea
seama, la o prezentare ritualizata a organului genital: oi ating cu mna partea din
fa.a a pantalonilor,
schi.nd gestul de ridicare a falusului (Figura 5.3).
Fig. 5.3. Gest obscen
Nu este un semn al barba.iei, ci, n cel mai nevinovat caz, un semn de proasta cre
otere.
Am semnalat cteva ipostaze ale violen.ei limbajului corporal oi ale violen.ei n limba
jul
corporal . Distinc.ia violen.a limbajului/violen.a n limbaj a fost propusa de Tatia
na-Slama
Cazacu (2001). n ceea ce ne priveote, am particularizat aceasta ipoteza discutnd d
espre
limbajul corporal oi, mai general, despre comunicarea nonverbala (Figura 5.4).
Fig. 5.4. Violen.a n limbajul nonverbal: gest de amenin.are

Ipostaze ale comunicarii nonverbale


Degetul mare introdus ntre aratator oi degetul mijlociu (pumnul fiind strns)
ca ge
st
obscen apar.ine categoriei violen.a limbajului nonverbal ; degetul mijlociu ridicat
oi palma
orientata n sus ca amenin.are sexuala
face parte din categoria violen.a n limbajul
nonverbal . Uneori, acest gest este facut cu palma orientata spre fa.a (gura) pers
oanei amenin.ate,
intensitatea violen.ei fiind astfel sporita.
Expunerea n public a organelor genitale reprezinta, de asemenea, un gest obscen d
in categoria
violen.ei limbajului nonverbal; mimarea miocarilor de copula.ie face parte din v
iolen.a
n limbajul nonverbal.
Mimica largeote perimetrul violen.ei limbajului nonverbal: a holba ochii, a scoa
te limba
spre persoana pe care o dezavuam exprima un anume grad de agresivitate.
Violen.a limbajului nonverbal, ca oi violen.a n limbajul nonverbal se exprima oi
prin alte
forme de comunicare nonverbala (haptica, proxemica, oculezica, artefacte, vocali
ca, olfac.ie),
nu numai prin gesturi (kinezica) sau mimica (expresii faciale).
n domeniul hapticii se nscriu comportamentele de atingere a altor persoane. Consti
tuie
violen.a n limbajul nonverbal atingerea corpului altei persoane fara asentimentul
acesteia.
Atingerea corpului altei persoane este reglementata social oi cultural. Exista t
abuuri. Sidney
M. Jourard (1966) a condus o cercetare n care a identificat zonele de contact cut
anat permise
parin.ilor, prietenilor de acelaoi sex oi prietenilor de sex opus. Atingerea zon
elor care nu sunt
permise diferitelor categorii de persoane poate fi privita ca violen.a n limbajul
nonverbal
(de exemplu, atingerea cu mna a snilor sau a feselor de catre persoane nedorite).
Violarea spa.iului personal (distan.a intima, de 40-50 cm) este resim.ita ca o a
gresiune.
Profitnd de aglomera.ie, unele persoane nu .in seama de zonele de distan.a stabil
ite de Edward
T. Hall (1959) oi, prin aceasta, folosesc un limbaj nonverbal violent.
Privirea, ca element al oculezicii, poate transmite semnale nonverbale violente.
Expresia
metaforica L-a sagetat cu privirea reda foarte exact ce dorim sa relevam: ochii ra
nesc! n
loc sa mngie, privirea ucide bunele rela.ii interpersonale.
n cadrul vocalicii sau al paralimbajului, intensitatera vocii agreseaza. De multe
ori, n
mijloacele de transport n comun, pe strada oi chiar n curtea ocolilor tinerii oi c
hiar persoanele
mai pu.in tinere striga unii la al.ii, nu oi vorbesc. Regula bunei cuviin.e eleme
ntare de a nu-i

deranja cu vorba pe ceilal.i este sistematic ncalcata cnd mai mul.i tineri se adun
a n grup.
Prin componenta sonora a rsului, unele persoane doresc sa atraga aten.ia asupra l
or. Rsul
n E (Hehe, rs behait) exprima dispre.ul, batjocura sau transmite o amenin.are (V.F.
Birkenbihl,
1979/1999, 196). Aoadar, oi paralimbajul contribuie la violen.a limbajului nonve
rbal.
Comunicarea nonverbala n clasa ocolara
Suntem cu to.ii de acord ca o buna comunicare ntre elevi oi ntre profesor oi elevi
are efecte
benefice pentru procesul educativ (D.-a. Saucan, 2002). O cercetare recenta a pu
s n eviden.a
o corela.ie pozitiva ntre dezvoltarea cognitiva, abilitatea de comunicare, atrac.
ia interpersonala
oi prietenie (B.R. Burleson oi W. Samter, 1996). Dar au elevii aceleaoi abilita.
i de decodificare
a mesajelor nonverbale ca oi elevele? Au profesorii o competen.a de comunicare n
onverbala
nalta? Poate ca cele spuse n continuare i vor face pe cei de la catedra, ca oi pe c
ei care stau
n banci, sa acorde mai multa aten.iei comunicarii nonverbale.

Comunicarea nonverbala: gesturile oi postura


Contactul vizual. Vera F. Birkenbihl (1979/1999, 207) ne ndeamna sa ne imaginam o
clasa
ntr-o ocoala din Germania n care nva.a laolalta copii din familii de germani, turci
, iranieni
sau portoricani. Daca profesoara vrea sa afle care dintre elevi a facut o isprava ,
ntrebndu-i
oi privindu-i n ochi pe fiecare n parte, s-ar putea sa greoeasca lund lasarea privi
rii n jos
drept un semnal universal de recunoaotere a vinova.iei. Copiii din Porto Rico la
sa ochii n
jos n semn de respect, nu de vinova.ie, aoa cum s-au obionuit sa faca mai to.i co
piii din Europa.
Comunicarea nonverbala oi efectul Pygmalion . Despre ce este vorba? Legenda spune
ca Pygmalion a sculptat o statuie din fildeo ntruchipnd o femeie nespus de frumoas
a. S-a
ndragostit de opera sa. Implorata de Pygmalion, zei.a iubirii, Afrodita, a dat vi
a.a statuii.
Aceasta este legenda. Publius Ovidius Naso o otie cel mai bine Realitatea asupra
careia au
atras aten.ia Robert Rosenthal oi Leonnore Jacobson (1968) este ca n clasa ocolar
a profesorii
oi fac o imagine despre elevi oi reac.ioneaza fa.a de aceotia n func.ie de imagine
a creata de
ei, nu n func.ie de comportamentul efectiv al elevilor. Michael Birkenbihl (1977)
gaseote
ca, n sens figurat, termenul de efectul Pygmalion desemneaza faptul ca un profesor oi
face o idee foarte exacta despre un elev, iar apoi l formeaza dupa aceasta idee! n
seamna ca
imaginea pe care o am despre altul i se transmite acestuia, chiar daca nu articu
lez nici un
cuvnt . Cum?
1) Profesorii care credeau ca au de-a face cu un elev bun aproape ca i zmbeau aces
tuia, dadeau aprobator
din cap, se aplecau nspre el oi l priveau insistent n ochi (toate acestea fiind sim
ptome ale unui limbaj pozitiv
al corpului!).
2) Elevii buni primesc mereu mai mult feedback, indiferent daca raspunsurile lor
sunt corecte sau nu!
3) La elevii de la care profesorii aoteapta mai mult, reac.iile
dojana! se manifesta
mai puternic oi mai clar.

de lauda sau de

4) Copiii [considera.i n.n.] dota.i primesc mai multe laude oi mai pu.ine dojeni
. Asta nseamna: profesorii
oi rezerva critica pentru elevii prooti!
5) Copiilor de la care aoteapta mai mult profesorii le acorda mai multa asisten.
a n adevaratul sens al
cuvntului.
6) Pe elevii de la care aoteapta mai mult, profesorii i stimuleaza sa raspunda ma
i des. i solicita mai

frecvent, le dau probleme mai grele de rezolvat, le acorda mai mult timp pentru
raspuns oi i ajuta pna gasesc
solu.ia corecta (M. Birkenbihl, 1977/1999, 243).
n lucrarile sale ulterioare, Robert Rosentahl (1973, 1974) a pus n eviden.a existe
n.a efectului
Pygmalion oi n afara clasei ocolare (vezi Radu Lucian-Geng, 2003, 129-131). Se par
e
ca efectul Pygmalion este declanoat, n propor.ie de 95 la suta, de semnalele limbaj
ului corporal
(vezi V.F. Birkenbihl, 1979/1999, 27).
Vocalica. Ritmul vorbirii reprezinta un factor care influen.eaza desfaourarea ac
tivita.ilor
ocolare. Profesorul trebuie sa porneasca de la premisa: cu ct informa.ia pe care
doresc sa o
transmita elevilor este mai nefamiliara, cu att ritmul vorbirii trebuie sa fie ma
i lent. Spunnd
acestea, mi suna n urechi vocile imperative ale studen.ilor: Mai rar! Deoi le replic
am ca
popa nu toaca de doua ori pentru o baba surda sau ca nu am auzit cuvintele Va rog ,
recunosc acum deschis (S. Chelcea) ca n primii ani de predare m-am abatut oi nu o
singura
data de la regula viznd rela.ia invers propor.ionala care trebuie sa existe ntre d
ificultatea

Ipostaze ale comunicarii nonverbale


n.elegerii oi ritmul vorbirii. Sper ca marturisirea mea sa-i scuteasca pe al.i pr
ofesori de interpelarea
studen.ilor cnd predau despre filosofia lui Schopenhauer, sonetele lui Shakespear
e
sau critica empiriocriticismului.
Pe de alta parte, cu ct viteza relativa a raspunsurilor profesorului este mai mare,
cu att
mai frecvent a fost pusa ntrebarea de catre studen.i. Cu mult umor, unul dintre p
rofesorii de
economie politica
era nainte de decembrie 89
ne spunea: Haide.i, ca este uoor. Am r
epetat
de-attea ori contradic.iile economiei capitaliste, nct le-am nva.at pe dinafara! Rapi
ditatea
cu care ni le dicta certifica faptul ca le repetase de multe ori
Efectul contactului cutanat. Ne amintim din discu.ia despre haptica faptul ca at
ingerile
cutanate se desfaooara conform unui model sociocultural, care prevede cine pe ci
ne are dreptul
sa atinga (n acord cu statusul social oi ocupa.ional), n ce situa.ie concreta (n sp
a.iul public
sau privat) oi ce parte a corpului poate fi atinsa, n func.ie de sex oi vrsta. La
modul general,
atingerile cutanate ntre profesor oi studen.i sunt considerate politically incore
ct, mai ales cnd
este vorba de studente. n ciuda acestui fapt, Terri D. Barnhouse de la Missouri W
estern State
College a desfaourat un experiment prin care s-a demonstrat ca atingerile cutana
te dintre profesori
oi studen.i n cadrul oedin.elor de tutoriat au efecte pozitive n planul formarii i
mpresiei
despre profesori oi al sporirii ataoamentului fa.a de institu.ia de nva.amnt. Stud
en.ilor li s-a
cerut sa evalueze persoana tutorelui oi sa spuna daca n viitor inten.ioneaza sa v
iziteze respectiva
institu.ie ocolara. Pe unii studen.i, profesorul i atingea uoor o frac.iune de se
cunda cu
mna pe antebra., pe al.ii nu. Chestionarul de evaluare a tutorelui era anonim. Al
egerea studen.ilor
n grupul experimental oi n grupul de control a fost aleatorie. Scorul grupului exp
erimental
(al studen.ilor care au fost atinoi de mna profesorului) a fost statistic semnifi
cativ mai mare
(M=40,00) dect scorul grupului de control, cel al studen.ilor pe care profesorul
nu-i atinsese
(M=38,87). Cu ct scorul era mai nalt, cu att evaluarea profesorului era mai pozitiv
a. Rezultatele
acestui experiment sunt n consonan.a cu concluziile altor studii, care arata ca a
tingerile
cutanate ntre interlocutori sporesc for.a mesajelor persuasive oi simpatia interp
ersonala.
n capitolul intitulat Manipularea rela.iilor din lucrarea Arta de a influen.a, Alex
Mucchielli
(2000/2002, 94), discutnd despre rolul atingerii corporale n crearea proximita.ii
afective,

relateaza un experiment realizat de Robert-Vincent Joule oi Jean-Lon Beauvois:


Un experimentator se plaseaza la intrarea ntr-o biblioteca universitara oi i roaga
pe studen.ii care trec pe
acolo sa-i arate drumul spre o destina.ie anume. n timp ce le vorbeote, i atinge c
a din ntmplare pe bra.
pe unii dintre ei. To.i studen.ii opri.i (indiferent daca au fost atinoi sau nu)
i arata drumul. Ceva mai departe,
n cladire, un alt experimentator, independent de primul, solicita studen.ilor un
serviciu similar: el se adreseaza
deopotriva oi celor care au fost, oi celor care nu au fost atinoi. Studen.ii ati
noi pe bra. formeaza, din punct
de vedere statistic, un public mult mai disponibil fa.a de solicitarea respectiv
a (40% dintre cei atinoi pe bra.
accepta sa-l ndrume pe al doilea experimentator, fa.a de numai 5% dintre cei care
nu fusesera atinoi).
Alex Mucchielli apreciaza ca atingerea corpului unei persoane este un semn transc
ultural
al apropierii de acea persoana (ibidem). ntr-adevar, n cultura europeana, ca oi n al
te culturi,
obionuim sa-i .inem de bra. pe cei pe care i iubim, sa-i mbra.ioam pe cei care ne
sunt dragi,
sa ne .inem de mna copiii mici etc. n experiment, atingerea bra.ului unei persoane
necunoscute
simbolizeaza inten.ia de a avea o rela.ie apropiata oi, n baza normei reciprocita.i
i,
subiec.ii de experiment vor raspunde pozitiv solicitarii.

Comunicarea nonverbala: gesturile oi postura


Comunicarea nonverbala n organiza.ii
Intuitiv, oricine oi poate da seama ca n orice tip de organiza.ii comunicarea nonv
erbala
contribuie la atingerea scopurilor sau, dimpotriva, ridicnd bariere, induce lipsa
de eficien.a.
Importan.a comunicarii n organiza.ii a fost documentata oi prin cercetari de tere
n. G.H. Graham,
J. Unruh oi P. Jennings (1991), cita.i de Peter J. DePaulo (1992, 63), au cerut
unui numar de
500 de manageri oi de angaja.i din diferite organiza.ii sa evalueze importan.a c
omunicarii
nonverbale n activitatea lor. Aproape toate persoanele intervievate (mai precis 9
4%) au apreciat
ca n activitatea lor comunicarea nonverbala este importanta oi foarte importanta . Exp
resia
fe.ei oi tonul vocii au aparut cu frecven.a cea mai mare ca fiind revelatoare pe
ntru sinceritatea
n comunicare, plasndu-se naintea con.inutului mesajelor verbale.
Peter J. DePaulo (1992, 65-66) este de parere ca analiza comportamentului nonver
bal vizeaza:
1) codificarea oi managementul impresiei (semnale nonverbale clare, care sa nu c
ontrazica
declara.iile verbale); 2) decodificarea oi sensibilitatea nonverbala (recunoaote
rea ct mai precisa
a semnifica.iei semnalelor nonverbale transmise oi o mare aten.ie acordata comun
icarii nonverbale);
3) modalitatea de evaluare a comportamentului nonverbal (instrumentele de nregist
rare
oi masurare a formelor oi parametrilor semnalelor nonverbale).
n continuare ne vom referi la aplica.ii ale teoriei comunicarii nonverbale la dif
eritele niveluri
ale piramidei organiza.ionale. ncepem cu managerii.
ntlnirile de afaceri. Daca avem n vedere diferen.ierea culturilor dupa gradul lor d
e
contextualizare, ca manageri (sau ca responsabili cu rela.iile publice) trebuie
sa acordam cea
mai mare aten.ie statusului partenerilor de afaceri din culturile intens context
uale: sa rezervam
mai mult timp pentru prezentarea firmei, sa le aratam toata considera.ia noastra
oi prin semnale
nonverbale: sa ne aoezam aproape de ei, sa realizam contacte cutanate cu aceotia
, sa men.inem
contactul vizual cu ei, sa ne aplecam nainte cnd le vorbim sau le ascultam discurs
ul aoa
cum remarca Albert Mehrabian (1972) ca se exprima interesul pentru interlocutori
. Sigur,
trebuie sa avem n vedere toate elementele legate de contextul cultural, de proxem
ica, haptica,
vocalica, oculezica etc. (Figura 5.5). De asemenea, va trebui sa ne gndim oi la c
omunicarea
artefactuala: ce haine sa mbracam, n ce ncapere sa purtam discu.iile, cum sa plasam
mobila,
cum sa fie decorat interiorul. Reuoita afacerilor depinde n buna masura de compet

en.a de
comunicare nonverbala, de cunoaoterea modelelor culturale de comunicare, pentru
ca, nu-i
aoa?, n prezen.a unui roman, trebuie sa te por.i ca un roman (Figura 5.6).
ntr-o situa.ie transculturala, prevederea ne dicteaza sa presupunem ca exista dif
eren.e de
comunicare nonverbala (G. Johnes, 1996/1998, 345). Sa nu le neglijam oi mai ales
sa nu uitam
de congruen.a. Se pare ca n toate culturile similaritatea semnifica.iei mesajelor
verbale oi
nonverbale sporeote credibilitatea persoanelor, faciliteaza rela.iile interperso
nale oi de afaceri.
Poate ca ar fi bine sa reamintim particularita.ile comunicarii nonverbale la ame
ricani aoa
cum le-a sintetizat Gary Imai (1996) pe baza lucrarii lui Roger E. Axtell (1990)
(Tabelul 5.1).
Eficacitatea reclamelor comerciale. Acestei probleme i-au fost consacrate numero
ase
studii. Nu ne-am propus sa le trecem n revista. Vom semnala, pe baza literaturii
de specialitate,
cum intervin diferitele modalita.i de comunicare nonverbala (proxemica, haptica,
expresiile
faciale, vocalica, artefactele etc.) n reclamele comerciale oi, mai general, n adv
ertising. Cu

Ipostaze ale comunicarii nonverbale


Fig. 5.5. Gestul american de despar.ire:

Ramas bun!

Tabelul 5.1. Gesturile americanilor oi semnifica.ia lor (dupa G. Imai, 1996)


Gestul
Semnifica.ia
1. Americanii strng mna ferm, hotart.
1. Cnd se ntlnesc.
2. Copiii americani sunt nva.a.i sa se uite direct
2. Cnd se ntlnesc oi cnd converseaza. Daca nu
n ochii celorlal.i. procedeaza aoa, exprima slabiciune, timiditate.
3. Semnifica hello sau good-bye . Astfel, americanii
3. Bra.ul ridicat oi miocarea minii deschise.
ncearca sa atraga aten.ia altor persoane.
4. Americanii fac cu mna unei alte persoane oi apoi
fac semn cu podul palmei n jos sau vor ridica degetul 4. A atrage aten.ia cuiva.
aratator n fa.a oi vor face o miocare n cerc cu aratatorul.
5. Palma n afara oi degetele mijlociu oi aratator n forma de V. 5. Victorie sau
6. Degetul aratator unit cu degetul mare, formnd un cerc,
6. Da sau Bine .
celelalte degete extinse.

Pace .

7. Pumnul strns oi policele ntins.


7. Apreciere pozitiva: Excelent!
8. Aratatorul oi degetul mic ntinse oi celelalte strnse. 8. ndemn la agresivitate (
strigat de sus.inere texana).
9. Admira.ie pentru o femeie frumoasa, sus.inere la
9. Fluieratul.
evenimente sportive, aprecierea unui spectacol.
10. Miocarea repetata a capului de sus n jos
10. Da oi Nu .
oi de la stnga la dreapta.
11. Miocarea circulara a aratatorului lnga tmpla sau ureche. 11. Ofensa:
!
Fig. 5.6. Gestul european de despar.ire: Ramas bun!

Eoti nebun

Comunicarea nonverbala: gesturile oi postura


totul general, vom preciza ca afioele publicitare folosesc intens semnalele supr
anormale. A
se vedea stilul Disney: supradimensionarea capului oi a ochilor. ncepem, oarecum
la ntmplare,
cu vocalica. S-au cercetat rela.iile dintre variabilele prozodice (intensitatea
vocii, intona.ie
etc.) oi credibilitatea mesajului (N. Miller et al., 1976; R.A. Page oi J.L. Bal
lon, 1978),
dintre aceste variabile oi imaginea mentala pe care oi-o fac ascultatorii despre
cei care vorbesc,
n func.ie de caracteristicile vocii (M.E. Brooke oi Hung Ng, 1986; P. Ekman, 1988
. J. Pittam
oi C. Gallois, 1986; D.M. Ruscello et al., 1988), precum oi efectele credibilita
.ii sursei asupra
atitudinii ascultatorilor fa.a de mesaj (J.-C. Chebat et al., 1986, 1989; J.-C.
Mowen, 1980;
R.E. Petty et al., 1983). Recent, doi cercetatori din Canada, Claire Gelinas-Che
bat oi Jean-Charles
Chebat (2001), au facut publice rezultatele cercetarilor lor referitoare la infl
uen.a intensita.ii
vocii oi a intona.iei asupra credibilita.ii mesajului. Pe baza modelului ELM (El
aboration
Likelihood Model), care ia n considerare ruta centrala versus ruta periferica oi
efectele gradului
de implicare a receptorului n schimbarea atitudinala, cei doi cercetatori au ajun
s la concluzia
ca intensitatea vocii oi intona.ia influen.eaza acceptarea mesajului n situa.iile
n care ascultatorii
sunt slab implica.i. Datele studiului lor sus.in ipoteza rutei periferice a cara
cteristicilor
vocii: n situa.iile de implicare redusa, intensitatea mai scazuta a vocii este mai
eficace dect
intensitatea ridicata a vocii. n mod asemanator, n aceleaoi condi.ii, intona.ia sl
aba este mai
eficienta dect intona.ia puternica. Combina.ia intensitate scazuta oi intona.ie s
laba produce
eficacitate [n receptarea mesajului reclamelor comerciale
n.n.] (C. Gelinas-Chebat
oi
J.-Charles Chebat, 2001, 456).
Comunicarea nonverbala n via.a politica
Prima audiere a lui Saddam Hussein n fa.a Tribunalului Special din Irak, la 1 iul
ie 2004,
a fost urmarita de milioane de telespectatori din ntreaga lume, curiooi sa vada c
e atitudine
va adopta ex-preoedintele Irakului, nvinuit de crime mpotriva umanita.ii. La solic
itarea BBC,
Patti A. Wood, experta de reputa.ie interna.ionala n comunicare nonverbala oi com
unicare
profesionala, a analizat mesajele corporale ale dictatorului pasibil de condamna
re la moarte.
Reproducem din edi.ia din 3 iulie 2004 a ziarului Evenimentul zilei (nr. 3781, p
. 8) concluziile
la care a ajuns Patti A. Wood: Nu arata dezorientat, aoa cum era n timpul capturar
ii sale
[Saddam Hussein a fost capturat de trupele americane oi .inut prizonier de razbo

i timp de
peste un an de zile, pentru a fi predat autorita.ilor irakiene o data cu transfe
rul puterii
n.n.].
Totuoi, n fa.a tribunalului, Saddam Hussein oi pierduse privirea de conducator abso
lut, care
te patrundea ca o raza de laser . n timpul audierii, a privit de mai multe ori n jos
, avnd umerii
cazu.i, ca oi cnd toata lumea apasa pe umerii lui. Cnd dadea raspunsuri dinainte p
regatite,
emitea semnale de sfidare; cnd raspundea spontan, parea derutat. Cnd te aperi n mod
spontan,
spui aceleaoi lucruri n patru-cinci moduri diferite
explica experta americana. Mul
te dintre
raspunsurile lui Saddam Hussein au fost identice: aceleaoi argumente, aceleaoi c
uvinte ( Sunt
preoedintele Irakului , Am ac.ionat conform Constitu.iei ). n timpul audierii, acuzatul
a
ndreptat acuzator de cteva ori aratatorul spre instan.a de judecata. Este vorba de
spre un gest
de atac, care poate fi interpretat ca o .intire simbolica. El voia, n mod simboli
c, sa-i ucida pe
cei care l judecau
conchide Patti A. Wood. Ex-preoedintele Irakului ncerca sa para
stapn

Ipostaze ale comunicarii nonverbale


pe situa.ie: agita pixul n timp ce raspundea (utiliza adaptorii), statea pe scaun
rezemat de
spatar (postura caracteristica celor care de.in puterea), oi atingea vrfurile dege
telor formnd
un coif cu vrful n sus (gest specific celor puternici, care de.in controlul situa.
iei). Privirea
fixa (parte a posturii de ascultare inten.ionata ) semnaleaza ca i se acorda aten.i
e interlocutorului,
dar oi dorin.a de a-i produce acestuia o stare de disconfort psihic. Patti A. Wo
od conchide ca, de la prima nfa.ioare la tribunal, Saddam Hussein era conotient ca nu m
ai de.ine
puterea. Lui Salem Chalabi, preoedintele Tribunalului Special din Irak, i s-a pa
rut ca n timpul
audierii Saddam Hussein a fost foarte re.inut oi speriat .
Patti A. Wood a analizat oi fa.a preoedintelui SUA, George W. Bush (cu ocazia pr
ezentarii
n fa.a Congresului SUA, n ianuarie 2003, a raportului despre starea na.iunii). Exp
erta americana
n comunicare nonverbala oi profesionala porneote de la asump.ia: Daca ochii sunt
fereastra sufletului, gura este fereastra spre adevar oi observa ca zmbetul cu col
.urile gurii
ndreptate n jos afioat de preoedinte exprima sim.aminte neplacute, agresivitate, d
isconfort,
tensiune psihica.
Concluzia: n respectiva mprejurare, George W. Bush era ncordat. Starea de neplacere
se vede oi din felul n care oamenii .in, uneori, buzele strns lipite, schi.nd ceea
ce speciali
otii n comunicare nonverbala numesc fa.a de maimu.a (ape-like grimace). n micropauze
le
citirii raportului despre starea na.iunii, preoedintele oi-a presat oi oi-a umez
it de mai multe
ori buzele, semne ale stresului oi disconfortului unei persoane aflate sub atacu
l inamicilor.
Patti A. Wood a mai observat ca George W. Bush a zmbit (cu col.urile gurii ridica
te, dezvelinduoi din.ii, facnd riduri n jurul ochilor scnteietori) doar de cteva ori, cnd era ova.i
onat
ndelung de catre simpatizan.i. n astfel de momente era cu adevarat fericit. Cnd a d
eclarat
Eu voi apara securitatea Americii , preoedintele a privit intens auditoriul; cnd a v
orbit despre
ajutorul acordat .arilor africane n campania anti-SIDA oi despre ac.iunile milita
re mpotriva
lui Saddam Hussein, a transmis semnale pozitive. ai-a ncheiat cuvntarea cu cuvinte
le
Dumnezeu sa binecuvnteze America (God bless America). n mod neobionuit, a rostit ace
ste
cuvinte aratndu-oi limba remarca Patti A. Wood (2003).
Cele doua analize realizate de Patti A. Wood ilustreaza ct se poate de bine modul
de lucru
al specialistului n comunicare nonverbala oi comunicare profesionala.

Dar nu numai specialiotii pot sesiza ca ceva nu este n regula cnd oamenii politici
performeaza
semnale incongruente. Va aduce.i aminte ca incongruen.a nu convinge. Un caz de
incongruen.a celebru
invocat de Vera F. Birkenbihl (1979/1999, 21)
l constituie i
nterviul
televizat al preoedintelui SUA Richard Nixon. n timpul razboiului din Vietnam, cnd
studen.ii
americani manifestau n fa.a Casei Albe cernd ultimativ Opri.i razboiul! , preoedintel
e a
declarat ca nu se va lasa oantajat. n cele din urma a acceptat sa participe la o
conferin.a televizata.
Cine citea n ziar cuvintele de salut ale lui Nixon, poate ca le credea! Cine era nsa
de fa.a, respectiv urmarea scena la televizor, nu le dadea crezare! Pentru ca, n
planul con.inutului,
preoedintele declara: Binen.eles ca doresc dialogul cu voi, tinerii, n timp ce facea
cu
mna gesturi clare de respingere (ca oi cum ar fi vrut sa-i ndeparteze de la el pe st
uden.i!!) .
Sa nu ne ndepartam prea mult nici n timp, nici n spa.iu. ai preoedintele Republicii
Socialiste
Romnia transmitea semnale incongruente, desigur, fara sa-oi dea seama (nici nu er
a greu ).
Cei care au trait n Epoca de Aur oi aduc aminte ca iubitul conducator ne ndemna sa
facem totul pentru a aduce Romnia pe culmi de civiliza.ie oi progres , pentru ca to.i
oamenii

Comunicarea nonverbala: gesturile oi postura


muncii: romni, maghiari, germani oi alte na.ionalita.i Auzindu-l, oricine ar fi pu
tut sa creada
interna.ionalismul declarat. Gesturile i contraziceau mesajul verbal. n timp ce ro
stea (cu pauze
prelungite ntre cuvinte) romni, maghiari, germani , rotea mna dreapta spre sine, spre
piept;
cnd spunea alte na.ionalita.i (.iganii reprezentau, ca pondere, conform datelor ofi
ciale, cea
de-a patra minoritate na.ionala), rotea mna spre afara (semnal de respingere).
Doi cercetatori, George I. Whitehead oi Stephanie H. Smith (2002), au avut curio
zitatea
sa numere de cte ori au gesticulat cu minile oi de cte ori au zmbit n timpul discursu
lui
inaugural preoedin.ii Dwight D. Eisenhower, John F. Kennedy, Richard M. Nixon, G
eorge
W. Bush oi William J. Clinton. Ei au pornit de la ideea ca utilizarea gesturilor
facute cu mna
se asociaza cu puterea oi cu dominan.a
aoa cum au demonstrat cercetarile lui Joh
n F. Dovidio
(1982, 1988) oi ale colaboratorilor sai. Anterior, Edward T. Hall (1966) aratase
ca distan.a publica
impune vorbitorului o schimbare a stilului de comunicare: sporirea intensita.ii
vocii, exagerarea
gesturilor, utilizarea frecventa a gesturilor facute cu mna. George I. Whitehead
oi Stephanie
H. Smith au presupus lucru care s-a oi adeverit (Tabelul 5.2)
ca n discursurile l
or inaugurale
preoedin.ii Statelor Unite ale Americii dau mai mult din mini dect zmbesc.
Tabelul 5.2. Frecven.a gesturilor facute cu mna oi a zmbetelor n timpul discursuril
or inaugurale
ale unor preoedin.i ai SUA (G.I. Whitehead oi S.H. Smith, 2002, 671)
Gesturi cu mna Zmbet
Dwight D. Eisenhower 11 0
John F. Kennedy 81 0
Richard M. Nixon 12 3
George W. Bush 84 23
William J. Clinton 85 12
De ce preoedin.ii Dwight D. Eisenhower oi John F. Kennedy nu au schi.at nici un
zmbet
n discursul lor inaugural, iar preoedin.ii George W. Bush oi William J. Clinton a
u zmbit
copios? Pot fi avansate mai multe explica.ii legate de personalitatea vorbitoril
or, de stilul de
comunicare oi de contextul social al momentului solemn. George I. Whitehead oi S
tephanie
H. Smith sunt de parere ca televizarea discursurilor a condus la apari.ia oi mul
tiplicarea
zmbetelor. Aceasta concluzie merita re.inuta. Oamenii politici, sa ne gndim la pre
ziden.iabili,
ar trebui sa aiba n vedere ca discursurile lor sunt televizate, ceea ce impune un
control mai
atent al expresiilor faciale oi renun.area la excesul de gesticula.ie cu mna. Va

mai aminti.ii
ce i strigau peoedintelui Ion Iliescu protestatarii n anii 90? Nu mai da din mna! .
Denis G. Sullivan oi Roger D. Masters (1988, 345-68) au analizat rolul expresiil
or faciale
ale candida.ilor politici n crearea anumitor stari dispozi.ionale alegatorilor oi
, respectiv, n
conturarea comportamentului de vot. Ei au presupus ca emo.iile imediate ale aleg
atorilor fa.a
de candida.ii propuoi se combina cu alte surse de informa.ii, influen.nd comporta
mentul de
vot al acestora. n plus, raspunsul emo.ional al subiec.ilor variaza n func.ie de e
mo.ia afioata
de candidat, de rela.ia dintre liderul politic oi alegatorul-evaluator oi de con
textul n care aceasta
emo.ie este afioata. Denis G. Sullivan oi Roger D. Masters au studiat, timp de m
ai mul.i ani,
efectul afioarii diferitelor emo.ii de catre candida.ii politici asupra subiec.i
lor evaluatori. Astfel,
diferitele expresii faciale ale preoedintelui SUA Ronald Reagan au generat, din
partea evaluatorilor,
reac.ii emo.ionale diferite cnd s-au folosit nregistrari video ale preoedintelui, n
condi.ii

Ipostaze ale comunicarii nonverbale


de control al celorlalte variabile. Cei doi cercetatori s-au centrat pe influen.
a pe care trei stari
emo.ionale afioate de candida.i: mul.umire/liniotire , mnie/amenin.are , teama/evitare
le au asupra reac.iilor emo.ionale oi atitudinilor subiec.ilor evaluatori. Selec
tarea n materialele
nregistrate a celor trei stari emo.ionale, cnd a fost analizat preoedintele Ronald
Reagan, a
generat reac.ii emo.ionale diferite din partea evaluatorilor, indiferent daca ma
terialele nregistrate
erau prezentate cu sonor sau nu.
n plus, Denis G. Sullivan oi Roger D. Masters au analizat reac.iile emo.ionale pe
care expresiile
faciale afioate de opt candida.i (anun.a.i de Partidul Democrat), la care s-a ad
augat preoedintele
Ronald Reagan, le-au indus asupra unor subiec.i evaluatori. n prima faza experime
ntul
s-a derulat n ianuarie 1984, cnd unii dintre candida.ii politici erau aproape necu
noscu.i alegatorilor,
oi a fost reluat n octombrie 1984, cu trei saptamni naintea alegerilor.
nainte ca subiec.ii (studen.i la universita.i americane prestigioase) sa evalueze
nregistrarile,
aceotia trebuiau sa completeze un chestionar referitor la orientarea lor politic
a, expunerea
la media, atitudinea fa.a de cei noua candida.i (pe o scala de tip termometru, de
la 1 la 100)
oi, de asemenea, sa evalueze competen.a candidatului pentru pozi.ia pentru care
a fost nominalizat
oi abilitatea sa de lider (pe o scala de oapte trepte). Subiec.ilor le-au fost p
rezentate aceleaoi
nregistrari video, n care fiecare candidat afioa doua expresii emo.ionale (selecta
te din prezentarile
media): una neutra oi cealalta exprimnd mul.umire/liniotire . Ulterior, ei au fost s
olicita.i
sa descrie emo.iile afioate de candida.i oi, de asemenea, sa faca referiri la st
arile lor emo.ionale
pe scale unipolare de la zero la oase. Fiecare stare emo.ionala: bucurie, confor
t, mnie oi teama
a fost redata prin trei adjective distribuite pe scalele unipolare de oase trept
e. Pentru a controla
efectul expresiilor emo.ionale afioate de candida.i asupra evaluarilor subiec.il
or, eoantionul
a fost segmentat dupa cum urmeaza: jumatate au evaluat candida.ii n situa.ia de i
magine oi
sunet a nregistrarii (att pentru emo.iile neutre, ct oi pentru mul.umire/liniotire );
cealalta
jumatate din eoantion a evaluat candida.ii ntr-o nregistrare similara fara sonor.
Rezultatele studiului au aratat ca afioarea unui comportament nonverbal specific
poate juca
un rol foarte important n percep.ia politica. Starile emo.ionale pe care le-au tr
ait subiec.ii
evaluatori la vederea nregistrarilor (desprinse din analiza datelor ob.inute cu a
jutorul chestionarului)
au fost n strnsa legatura cu starea emo.ionala transmisa de candidat. Atitudinea s
ubiec.ilor

fa.a de candida.i (anterior prezentarii nregistrarilor video) a fost un factor ca


re a discriminat
ntre emo.iile ncercate de subiec.i la vederea nregistrarilor. nsa orientarea politic
a a candidatului,
evaluarea daca acesta este sau nu potrivit func.iei pentru care a fost nominaliz
at sau
evaluarea daca este un bun lider nu au influen.at raspunsurile emo.ionale ale su
biec.ilor evaluatori.
Experimentul demonstreaza ca starile emo.ionale afioate de candida.ii politici p
ot induce
reac.ii emo.ionale specifice din partea alegatorilor, filtrate prin prisma atitu
dinii ini.iale a subiectului
fa.a de candidat. Cum aspectele afective intervin, ele nsele, n formarea atitudini
lor, putem
considera ca expresiile emo.ionale afioate de liderii politici n campaniile elect
orale nu sunt
un factor de neglijat, ci unul a carui influen.a majora apare n procesarea inform
a.iilor la nivelul
actorului social oi n op.iunea sa politica.
Vom ncheia scurta noastra trecere n revista a cercetarilor referitoare la comunica
rea
nonverbala n sfera politicii semnalnd otirea Mediafax, preluata de ziarul Ziua (Nr
. 3154 din
25.10.2004, p. 7), potrivit careia un cercetator romn, Marian Costache, a breveta
t un tun cu
arome , demarnd prin Agen.ia MV.Com o campanie de personalizare a mesajelor elector
ale:

Comunicarea nonverbala: gesturile oi postura

pentru Partidul Social Democrat


parfum de trandafiri, eventual, trandafiri de la
Moldova
(date fiind sigla oi bazinul electoral al acestei forma.iuni politice); Partidul
Democrat ar avea
de ales ntre aroma de ardei iute (planta-simbol n alegerile locale) oi parfumul de
lacramioare
(aluzie la lacrimile liderului acestui partid varsate la televizor); Partidului
Na.ional Liberal i
se propune moscul (simboliznd sim.ul posesiunii) sau parfumul de garoafe (floarea
de pe sigla
Alian.ei pentru Romnia, cu care PNL a fuzionat); pentru Partidul Na.ional .aranes
c parfumul
de ambra (aroma ce semnifica vechimea); Alian.ei Populare i s-ar potrivi un parf
um mai dulce
(spre a contrabalansa gustul amar al pierderii oefiei statului de catre liderul
acestei forma.iuni);
n fine, pentru Partidul Romnia Mare oi Partidul Noua Genera.ie este indicata aroma
therapy ,
ntruct se arata n comunicatul Mediafax
liderii acestor forma.iuni sunt uoor agita.i .
No comment!
Cuvinte-cheie
Semne de legatura Violen.a limbajului nonverbal
Sincronie gestuala Violen.a n limbajul nonverbal
Sincronie posturala Neaten.ie politicoasa
Gesturi lubrifiante Efectul Pygmalion
Gesturi suportive Culturi nalt contextuale
Circularitate comportamentala Culturi slab contextuale
Sensibilitate nonverbala Modelul ELM
Violarea expecta.iilor rolului
Probleme recapitulative
Care sunt func.iile comunicarii nonverbale?
Flirtul oi personalitatea.
n ce fel de cupluri maritale comunicarea nonverbala este mai acurata?
Cum intervine

efectul Pygmalion

n profe.ia autorealizatoare ?

Modalita.i nonverbale de punere n scena

a statusului social al managerilor.

Ce pot dezvalui expresiile faciale ale oamenilor politici?

Loredana Ivan, Adina Chelcea oi Septimiu Chelcea


Capitolul 6
Antrenarea competen.ei de comunicare nonverbala
Sclipitorul romancier englez David Lodge descrie la un moment dat n Muzeul Britan
ic
s-a darmat! (1965/2003, 91) o secven.a din via.a universitara, observnd:
Pozi.ia trupurilor celor doi parea sa ilustreze raporturile dintre ei. Bane se l
afaia n fotoliul dezarticulat al lui
Briggs, cu picioarele raochirate pe linoleumul maroniu. Briggs statea lnga fereas
tra, n picioare, plimbndu-oi
ncurcat degetele pe elemen.ii caloriferului. Pe biroul lui se vedea o sticla de s
herry englezesc. La apari.ia
mea, Briggs dadu impresia ca oi ndreapta trupul sau usca.iv oi vlaguit oi ca oi reg
aseote sinele sau caracteristic,
eficient oi uoor agitat.
Intra, intra! Repeta el.
N-ao vrea sa va ntrerup
Nu, nu, intra Sunt sigur ca l cunooti pe profesorul Bane.
Bane dadu din cap cu indiferen.a, dar destul de binevoitor.
Pute.i spune cine avea un status social superior n departamentul universitar, pro
fesorul
Bane sau profesorul Briggs? Cine era mai n vrsta? Discu.ia dintre cei doi era amia
bila? l
simpatiza.i pe Bane sau pe Briggs? De ce? Daca a.i sesizat ca Bane discuta din p
ozi.ia oeznd
cu Briggs, care statea n picioare, daca a.i re.inut ca Briggs oi-a schimbat postu
ra la apari.ia
lui Appleby, iar Bane nu, ave.i temei sa afirma.i cu destula siguran.a ca Bane e
ra oeful. Briggs
era mai n vrsta, dar speran.ele lui de promovare se veotejisera . Discu.ia cu recent
numitul
oef de catedra nu-i facea nici o placere: statea lnga fereastra, nu lnga fotoliul
ocupat de Bane.
Proxemica este revelatoare. Numara, probabil, elemen.ii caloriferului n timp ce oe
ful i vorbea.
Ar fi vrut ca discu.ia dezagreabila pentru el sa ia sfroit. Altfel nu ar fi insis
tat ca Appleby,
doctorandul lui, sa intre n birou. Nu otiu pe cine simpatiza.i. Eu, Septimiu Chel
cea, ma identific
cu profesorul Briggs, specialist n istoria eseisticii engleze, materie careia nim
eni nu-i dadea
prea multa aten.ie. Printre attea car.i de comunicare politica, o lucrare despre
comunicarea
nonverbala, despre postura oi gesturi apare de-a dreptul ridicola. ai totuoi
Abilita.ile de comunicare ne asigura, n parte, succesul n via.a sociala oi n profes
ie. Vera
F. Birkenbihl (1979/1999, 218) apreciaza ca puterea de a-i convinge pe al.ii depi
nde n
propor.ie de cca 90 la suta de semnalele limbajului corpului nostru . Comunicarea
nonverbala
conteaza, fireote, n procesele de persuasiune, dar
dupa opinia noastra
ntr-o propo
r.ie

mult mai mica oi totdeauna n legatura cu comunicarea verbala oi cu contextul soci


al concret.
Faimoasa regula 55 38 7 a lui Albert Mehrabian oi-a pierdut credibilitatea. Dar, cum s
e

Comunicarea nonverbala: gesturile oi postura


spune, Orioictuoi de pu.in, conteaza enorm . Sa nu neglijam deci congruen.a semnalel
or daca
vrem sa fim persuasivi.
n acest sens, Codul bunelor maniere azi (A. Marinescu, 1995/2002) oi Codul bunelo
r maniere
n afaceri (A.M. Sabath, 2000) ne pot ajuta. Interac.ionnd cu al.ii, ncercam sa ne o
rganizam
mesajele n aoa fel nct sa ob.inem raspunsurile aoteptate. Suntem aten.i la argument
ele pe
care le formulam, la claritatea informa.iilor oi a expresiilor pe care le utiliz
am oi doar par.ial
conotien.i de mesajele nonverbale pe care le transmitem. Elementele nonverbale p
ot fi neinten.ionate,
dar oi n acest caz ele determina comportamente specifice din partea receptorilor,
care
le atribuie ntotdeauna o semnifica.ie. Astfel ca putem fi surprinoi ca profesori,
comercian.i
sau manageri ca mesajele noastre foarte clare nu au fost n.elese de ceilal.i. n plus
, nu
vom realiza acest lucru imediat, ci dupa o anumita perioada de timp, cnd, uneori,
nu mai
putem schimba nimic.
Cele mai multe dintre profesiile zilelor noastre reclama contactul cu ceilal.i.
Indivizii au
rezultate mai bune sau mai pu.in bune n domeniul lor de activitate n func.ie de co
mpeten.ele
lor sociale (social skills)
pattern-uri de comportament care i permit individului
sa produca
efectul dorit asupra celorlal.i (S. Moscovici, 1988). ai, de asemenea, o mul.ime
de persoane
nu-oi pot pastra slujba sau nu pot accede la slujbe mai bune datorita lipsei cap
acita.ii de adaptare
proces de influen.are sau ajustare la celalalt (J. Capella, 1997).
Competen.a sociala poate fi definita ca o flexibilitate constanta a comportamentu
lui n
rela.ie cu ceilal.i (M. Argyle, 1983). Conceptul a fost opera.ionalizat folosind
c.iva indicatoricheie: 1) capacitatea individului de a-i influen.a pe ceilal.i oi de a-oi impune
ideile personale
assertive behaviour (J.P. Galassi et al., 1981; A. Lazarus, 1973; S.A. Rathus, 1
973); 2) modul
n care indivizii ofera sprijin oi gratifica.ii celorlal.i, devenind populari (H.H
. Jennings, 1950;
O. Hargie et al., 1987); 3) modul n care indivizii comunica verbal oi nonverbal (
M. Argyle,
1988; A.R. Hochschild, 1983); 4) capacitatea indivizilor de a se pune n locul celu
ilalt , de
a juca rolul celuilalt
empatia (H.J. Eysenck oi D. Cookson, 1970); 5) cooperarea,
ca modalitate
prin care indivizii oi ajusteaza scopurile proprii la scopul comun (M. Argyle, 19
91; K.A.
Dodge, 1985); 6) capacitatea indivizilor de a solu.iona probleme (M. Argyle, 198
8; R.E. Nisbett

oi T.D. Wilson, 1977); 7) prezentarea self-ului sau managementul impresiei (E. G


offman, 1965);
8) alte competen.e asociate diferitelor contexte (M. Argyle et al., 1981, 1985).
n strnsa legatura cu termenul de

competen.a sociala

este cel de

competen.a emo.ionala ,

care se refera, potrivit lui Carolyn Saarni, la flexibilitate oi autoeficien.a (


self-efficacy)
n schimburile emo.ionale. Pentru a fi competen.i emo.ional , raspunsurile noastre em
o.ionale
trebuie sa fie legate de semnifica.ia sociala atribuita unui anume context (C. Saa
rni, 1999,
2). Cu alte cuvinte, raspunsurile noastre emo.ionale, redate adesea prin element
e nonverbale,
trebuie nu numai sa fie adaptate contextului, dar mai ales modului n care acesta
a fost socialmente
definit. Termenul de autoeficien.a , creat de Albert Bandura (1997), leaga cele dou
a
concepte: att competen.a sociala, ct oi cea emo.ionala; ele se traduc n capacita.i
prin care
individul poate ob.ine un rezultat dorit.
Un concept relativ nou lansat n literatura de specialitate este cel de inteligen.a
emo.ionala ,
care abordeaza emo.iile ntr-o maniera ontogenetica oi adaptativa: exista anumite
etape
ale dezvoltarii competen.ei emo.ionale a individului, la fel cum exista etape al
e dezvoltarii
gndirii. Individul poate deveni ra.ional, dar oi emo.ional inteligent prin asimil
ari oi acomodari
succesive. Daniel Goleman, autorul unei lucrari de referin.a n domeniu, Emotional
Intelligence

Antrenarea competen.ei de comunicare nonverbala


(1995), sus.ine ca dezvoltarea emo.ionala este, asemenea dezvoltarii logico-ra.i
onale, necesara
atingerii succesului.
Dupa cum afirma Mihaela Roco (2001, 139), termenul de inteligen.a emo.ionala a fos
t
lansat de psihologul american Wayne Leon Payne, n 1985, ntr-o lucrare de doctorat.
Ulterior,
acest concept a fost opera.ionalizat diferit, lundu-se n considerare indicatori ca
: abilitatea
de a men.ine oi stabili rela.ii cu ceilal.i; empatia; abilitatea de a conotienti
za oi a stapni propriile
emo.ii, flexibilitatea, responsabilitatea, cooperativitatea etc.
Fie ca ne referim la competen.a sociala , competen.a emo.ionala sau la inteligen.a
emo.ionala , facem apel la capacitatea noastra de a fi performan.i n codificarea oi
decodificarea
mesajelor nonverbale, adica de a fi competen.i la nivelul comunicarii nonverbale
. Men.inerea
rela.iilor cu ceilal.i, empatia, capacitatea de a interpreta emo.iile celorlal.i
, de a ne cunoaote
propriile emo.ii oi de a ni le controla uzeaza de elemente nonverbale.
Ce este competen.a de comunicare nonverbala?
Propunem termenul de competen.a de comunicare nonverbala ca echivalent n limba
romna al termenului englez nonverbal skill, care poate fi tradus oi prin abilitate
nonverbala
sau maiestrie nonverbala . Preferam nsa termenul de competen.a de comunicare
nonverbala nu numai pentru ca este n consonan.a cu cel de competen.a lingvistica , ci
oi
pentru ca ni se pare a fi destul de explicit. Pentru Howard S. Friedman, Ronald
E. Reggio oi
Daniel F. Casella (1988, 205), con.inutul termenului de nonverbal skill este dat
de expresivitatea
emo.ionala oi controlul sinelui (self monitoring), fiind strns legat de stilul exp
resiv ,
asupra caruia a atras aten.ia Gordon W. Allport (1961/1981, 486-489).
Cercetarile experimentale arata legatura dintre abilitatea indivizilor de a tran
smite sau
interpreta elementele nonverbale oi performan.ele lor n ceea ce priveote anumite
aspecte ale
vie.ii social-profesionale. Astfel, abilitatea de a interpreta elemente nonverba
le a fost pusa n
legatura cu capacitatea indivizilor de a distinge ntre cei care mint oi cei care
spun adevarul
(P. Ekman oi M.O. Sulivan, 1991; P. Ekman, 1997). Recunoaoterea expresiilor faci
ale (affect
display) specifice bucuriei, triste.ii, temerii sau urii, cnd acestea au fost pre
zentate timp de
mai pu.in de 1/25 secunde, a constituit un bun predictor pentru determinarea per
forman.ei
indivizilor n detectarea minciunii. J. Hubbard oi J. Coie (1994) sugereaza ca exi
sta o legatura
ntre capacitatea copiilor de a interpreta elementele nonverbale caracteristice di

feritelor emo.ii
oi statusul social al acestora
copiii cu abilita.i ridicate n detectarea emo.iilo
r se bucurau
de un status social ridicat. Totuoi, legatura dintre capacitatea indivizilor de
a codifica/decodifica
elementele nonverbale oi succesele lor sociale este insuficient explorata.
Factori determinan.i ai competen.ei de comunicare nonverbala
Cnd spunem ca anumite persoane reuoesc sa comunice nonverbal mai bine dect altele,
avem n vedere diferen.e individuale oi culturale. Competen.a n comunicarea nonverb
ala se
dezvolta diferit n func.ie de contextul socio-cultural n care ne naotem oi evoluam
ca persoane,
n func.ie de interac.iunile pe care le stabilim cu semenii de-a lungul vie.ii oi n
func.ie de

Comunicarea nonverbala: gesturile oi postura


anumite caracteristici individuale ale fiecaruia. Pe baza cercetarilor de pna acu
m, se accepta,
n general, ca abilitatea de decodificare a mesajelor nonverbale sporeote o data c
u vrsta, cu
largirea experien.ei n rela.iile cu ceilal.i, variind n func.ie de caracteristicil
e psihologice ale
persoanei, precum oi de diferen.ele socio-ocupa.ionale oi de apartenen.a la gen.
O prima ntrebare pe care ne-o putem pune este aceasta: De la ce vrsta detectam oi
atribuim sens elementelor nonverbale? Spre deosebire de limbaj, capacitatea copil
ului de a
comunica nonverbal se dezvolta foarte timpuriu, exprimnd importan.a pe care acest
tip de
comunicare l-a avut n evolu.ia filogenetica. ntre patru oi noua luni copilul poate
reac.iona
zmbind la fe.ele vesele ale celorlal.i. De asemenea, copilul reac.ioneaza adecvat
la expresiile
faciale neprietenoase oi disconfortante. El nva.a sa citeasca fe.ele celor cu care
vine n
contact (n special parin.ii) pentru a face fa.a unor situa.ii neprevazute. Astfel
, pe masura ce
creotem, devenim tot mai exac.i n interpretarea elementelor nonverbale transmise
voluntar
sau involuntar de ceilal.i. Cel mai uoor de citit sunt expresiile legate de bucuri
e, fe.ele zmbitoare
genernd atribuiri mai rapide din partea subiec.ilor evaluatori. n ceea ce priveote
expresiile
negative (mnie, teama, dezgust), copilul le poate interpreta mai greu oi apeleaza
la elemente
de context pentru a face atribuiri. Carolyn Saarni (1999, 109) citeaza un studiu
efectuat pe
copii de doi ani de catre L. Michalson oi M. Lewis (1995). Copiii au putut disti
nge etichetele
verbale pentru toate cele oase expresii faciale considerate fundamentale (bucuri
e, surpriza,
mnie, teama, triste.e, dezgust) oi, de asemenea, le-au putut asocia fotografiile
corespunzatoare.
Fe.ele care exprimau bucurie oi triste.e au putut fi decodificate n cea mai mare
masura (86%
dintre copii), iar fe.ele care exprimau dezgust oi teama au fost mai greu decodi
ficate (numai
29% oi, respectiv, 14% dintre copii). ntr-un studiu ulterior, D. Theodore Kemper
(1987) a
stabilit procentaje diferite asupra modului n care copiii de aproape doi ani pot
decodifica
expresiile faciale reflectnd emo.iile fundamentale: bucuria (77%), triste.ea (50%
,) teama
(47%), mnia (43%). Autorul men.ionat afirma ca, o data cu dezvoltarea limbajului,
pna la
vrsta de trei ani, copiii pot recunoaote n propor.ie de peste 50 la suta oi alte e
xpresii faciale
corespunzatoare unor emo.ii ca dragostea, surpriza, plictiseala, ruoinea, ura, d
ezgustul, vina
etc. De altfel, recunoaoterea expresiilor emo.ionale numite de Paul Ekman univers
ale , datorita
prezen.ei lor la numeroase culturi cercetate (P. Ekman oi W.V. Friesen, 1969), n

u s-a realizat
n propor.ie de suta la suta nici atunci cnd subiec.ii au fost maturi. Procentul ce
lor care au
recunoscut surpriza oi dezgustul a fost mai scazut dect pentru celelalte expresii emo
.ionale,
care au tins sa fie recunoscute de majoritatea popula.iilor analizate. Expresia
faciala caracteristica
dezgustului a fost confundata de unii subiec.i cu mnia , iar surpriza , cu teama .
n fapt, unii cercetatori (de exemplu, S.S. Tomkins, 1982) vorbesc doar de patru e
xpresii emo.ionale
fundamentale (bucurie, triste.e, mnie, teama), nu de oase.
Analiznd capacitatea indivizilor de a exprima anumite emo.ii prin manipularea ele
mentelor
fe.ei, mai mul.i autori au afirmat ca exista diferen.e de gen, femeile realiznd p
erforman.e
superioare n codificarea expresiilor faciale n compara.ie cu barba.ii (apud C. Saa
rni, 1999,
98). Astfel de studii s-au derulat, n general, prin a cere subiec.ilor sa mimeze
expresiile faciale
ale bucuriei, triste.ii, mniei etc., care erau ulterior evaluate n raport cu tipul
ideal de exprimare
a emo.iei respective. Analiza rezultatelor (R. Buck, R.E. Miller oi W. Caul, 197
4; J.A. Hall,
1984; M. Zukermann oi S. Przewuzman, 1979) sus.ine ideea ca femeile au performan
.e mai
bune dect barba.ii pentru simplul motiv ca n cultura europeana sau americana ele s
unt mai
puternic ncurajate sa-oi exprime emo.iile oi deci nva.a de timpuriu expresiile fac
iale care le

Antrenarea competen.ei de comunicare nonverbala


corespund. Pe de alta parte, cercetatorii, n special adep.ii etologiei, cred n sim
ilarita.ile
culturale, n universaliile exprimarii umane, ca raspuns la aceleaoi necesita.i ad
aptative. Alte
cercetari experimentale au ncercat sa puna n eviden.a universalitatea expresiilor
faciale (P.
Ekman oi W.V. Friesen, 1969; C. Izard, 1971). Astfel, studiile transculturale au
relevat existen.a
a oase emo.ii, considerate fundamentale: bucurie, triste.e, mnie, teama, surpriza
, dezgust. Expresiile
faciale corespunzatoare lor au putut fi uoor codificate oi respectiv decodificat
e de catre
un numar mare de subiec.i apar.innd unor culturi diferite, inclusiv unor triburi
primitive.
Daca luam n considerare teza universalita.ii unor expresii emo.ionale, putem pres
upune ca
performan.ele superioare ale femeilor n exprimarea unor emo.ii oi, deci, n codific
area elementelor
nonverbale nu se datoreaza unor influen.e culturale sau socializatoare diferite,
unor capacita.i
individuale diferite.
Disputa devine mai interesanta daca avem n vedere ca rezultatele unor cercetari (
D. Fuchs
oi M. Thelen, 1988; F. Pittman, 1993) arata ca barba.ii ob.in performan.e ridica
te n inhibarea
emo.iilor negative: triste.e, anxietate, teama, elementele nonverbale corespunza
toare acestor emo.ii
putnd fi observate mai greu de catre un receptor atunci cnd emi.atorul este de sex
masculin.
Cercetatorii au ncercat sa dea un raspuns la ntrebarea: Cine are competen.a de comu
nicare
nonverbala mai mare, femeile sau barba.ii? . Judith A. Hall (1979), procednd la met
aanaliza
studiilor pe aceasta tema, a descoperit ca n mai mult de 95 la suta dintre aceste
a s-a ajuns
la concluzia ca femeile reuoesc mai bine dect barba.ii sa codifice oi sa decodifi
ce mesajele
nonverbale (vezi R.B. Adler oi G. Rodman, 1994/1997, 153). De fapt, cine are per
forman.e
superioare n codificare are performan.e mai bune oi n decodificare. n cele mai mult
e cercetari
pe aceasta tema s-au utilizat instrumente de testare standardizate: Profile of N
onverbal
Sensitivity (PONS) oi Communication of Affect-Receiving Ability Test (CART). Cel
e doua teste
ar trebui adaptate, validate oi etalonate oi pentru popula.ia din Romnia. Testul
PONS a fost
creat de catre Robert Rosenthal et al. (1979) oi consta dintr-un numar de secven
.e de film
reprezentnd comportamente care exprima dominarea, dezacordul o.a.m.d. Persoanele
testate
au sarcina de a decodifica mesajele nonverbale specifice diferitelor canale (exp
resia emo.iilor,
proxemica, gesturi etc.) sau mesajelor nonverbale rezultate din utilizarea combi
nata a mai multor

canale de comunicare (de exemplu, postura oi gesturi, postura oi voce etc.). CAR
T a fost elaborat
de R. Buck (1976). Testul masoara sensibilitatea n percep.ia faciala. Sunt inclus
e 32 de
slide-uri implicnd patru teme generatoare de emo.ii: scenice, sexuale, neplacute,
neobionuite
(vezi M.L. Knapp, 1990, 57).
O serie de cercetari (J.A. Hall, 1984; M. LaFrance oi C. Mayo, 1979; R. Rosentha
l, 1979)
au condus la concluzia ca femeile au o abilitate sporita att n transmiterea mai cl
ara a semnalelor
nonverbale, ct oi n ceea ce priveote receptarea mai exacta a acestora (performan.a
n
codificare oi n decodificare). Aceste performan.e sunt explicate prin modul de so
cializare a
femeilor, care sunt ncurajate sa fie mai atente dect barba.ii la semnalele nonverb
ale n rela.iile
interpersoanle. J.M. Gottman (1979) a descoperit ca femeile din cuplurile marita
le fericite
sunt mai sensibile la mesajele so.ilor lor dect femeile a caror casnicie le ofera
mai pu.ina
satisfac.ie.
Referitor la diferen.ele dintre sexe n exprimarea emo.iilor, Carolyn Saarni (1999
, 98) reda
un experiment condus de R. Casey (1993), n care participau copii cu vrste cuprinse
ntre 7
oi 12 ani de ambele sexe. Subiec.ii, antrena.i ntr-un joc, primeau un feedback po
zitiv sau negativ
de la un coleg. Fetele au ob.inut performan.e mai ridicate dect baie.ii att n expri
marea

Comunicarea nonverbala: gesturile oi postura


emo.iilor pozitive, ct oi a celor negative, indiferent de feedback-ul primit, n ti
mp ce baie.ii
au continuat sa fie mai pu.in expresivi, indiferent de feedback. n plus, fetele a
u putut detalia
mai bine dect baie.ii elementele nonverbale pe care ele credeau ca le-au exprimat
. Interesant
este ca att baie.ii, ct oi fetele au declarat ca starile lor emo.ionale interne sau modificat n
func.ie de feedback-ul primit. Aceasta arata ca deoi subiec.ii, indiferent de se
x, au ncercat
aceleaoi emo.ii, exprimarea lor a fost diferita la fete fa.a de baie.i, fetele c
onotientiznd mai
bine legatura dintre elementele nonverbale afioate oi starile interne. Diferen.e
le ar putea fi
puse din nou pe seama socializarii diferite, nsa Carolyn Saarni avanseaza o ipote
za noua: a
atribuirilor diferite. Deoi barba.ii sunt capabili n aceeaoi masura ca oi femeile
sa detecteze
modificari ale reac.iilor interioare, se poate presupune ca aceotia le atribuie
altor cauze dect
trairilor emo.ionale.
Aminteam anterior de un experiment care a probat legatura dintre capacitatea cop
iilor de
a interpreta elementele nonverbale caracteristice diferitelor emo.ii oi statusul
social al acestora
(J. Hubbard oi J. Coie, 1994). De asemenea, R. Custrini oi R.S. Feldman (apud C.
Saarni, 1989,
122) au aratat ca exista o legatura ntre nivelul competen.ei sociale oi capacitat
ea copiilor de
a decodifica oi, respectiv, codifica elementele nonverbale, dar numai pentru fet
e: cele cu competen.a
sociala crescuta (competen.a sociala a fost masurata n func.ie de raspunsurile pa
rin.ilor,
folosindu-se o scala a competen.ei sociale standardizata
Achenbach Child Behavio
r Check-list)
au fost capabile sa decodifice oi, respectiv, sa codifice acurat elementele nonv
erbale specifice
emo.iilor.
Stereotipurile de gen pot fi o sursa a diferen.elor n exprimarea/decodificarea el
ementelor
nonverbale. Este vorba despre imagini din mintea noastra , despre cum ar trebui fem
eile oi,
respectiv, barba.ii sa se poarte, ce expresii faciale sunt adecvate femeilor sau b
arba.ilor.
S-au eviden.iat stereotipuri care leaga aparten.a la gen de performarea unor anu
mite profesii
sau de anumite trasaturi de personalitate (I. Broverman, 1970). Apartenen.a la u
n anumit gen
(gender) oi legatura cu exprimarea unor elemente nonverbale reprezinta nsa un dom
eniu insuficient
explorat. n toate culturile, de la femei se aoteapta sa fie mai pasive, mai depend
ente,
mai ascultatoare, mai emo.ionale, interesate mai mult de ce simt al.ii, mai cent
rate pe casa oi
pe familie. De la barba.i se aoteapta, n schimb, sa fie mai independen.i, mai com

petitivi, mai
controla.i emo.ional, mai ra.ionali oi mai pu.in interesa.i de sentimentele alto
ra (P. Ilu., 2000,
179). Influen.a.i de gndirea stereotipa, s-ar putea sa nu acordam suficienta aten
.ie elementelor
nonverbale care nu se potrivesc schemei legate de gen. Cu alte cuvinte, s-ar put
ea ca barba.ii
sa exprime, spre exemplu, aceleaoi reac.ii nonverbale de teama, nsa ele sa fie ma
i uoor decodificate
n cazul femeilor, pentru ca intra n schema despre acestea. n plus, daca la nivelul
sim.ului comun se accepta ideea ca femeile au o mai buna intui.ie , sunt mai afectiv
e oi
comunica mai uoor cu ceilal.i , aceste elemente schematice pot fi interiorizate de
subiec.ii
care nva.a sa se comporte n acord cu ele.
Un alt factor individual care genereaza diferen.e n modul n care subiec.ii codific
a sau
decodifica elementele nonverbale, amintit anterior, este competen.a sociala a in
divizilor. De
altfel, ntre competen.a n comunicarea nonverbala oi competen.a sociala exista o le
gatura
biunivoca. Deoi unii cercetatori au aratat ca aceasta legatura se ntlneote ndeosebi
la fete oi
mai pu.in la baie.i, consideram ca merita analizat ce indicatori ai competen.ei
sociale luam
n considerare. Cercetarile au aratat ca aceasta legatura exista la copii cnd se an
alizeaza ca
indicatori ai competen.ei sociale:

Antrenarea competen.ei de comunicare nonverbala


1) Statusul social
subiec.ii care dovedesc competen.a n comunicarea nonverbala at
ing
un status social ridicat (J. Hubbard oi J. Coie, 1994).
2) Gradul n care subiec.ii sunt aprecia.i n grup
prefera.i ca parteneri de joaca (
T. Walden
oi I. Field, 1988). n acest sens, copiii care au ob.inut scoruri ridicate la test
ele sociometrice
au dovedit abilita.i superioare n evaluarea expresiilor faciale.
3) Acceptarea n grup (J. Cassidy, 1992).
4) Adaptarea sociala copiii care au nregistrat scoruri scazute n ceea ce priveote
interpretarea
exacta a expresiilor faciale au fost evalua.i ca avnd o adaptare sociala scazuta
(de catre
profesori). Interesant este ca aceasta legatura a fost mai puternica pentru cei
care aveau dificulta.i
n a sesiza expresia faciala specifica mniei.
5) Maturitatea emo.ionala. Cercetatoarea olandeza Meerum Terwogt (1989), studiin
d comparativ
doua grupuri de copii, dintre care unul cu probleme emo.ionale, arata ca ambele
grupuri
au performat similar n interpretarea emo.iilor, nsa cei lipsi.i de maturitate emo.
ionala au
manifestat o percep.ie ridiga, unor situa.ii exagerndu-le oi altora diminundu-le c
onota.ia
emo.ionala.
Trasaturile de personalitate joaca un rol important pentru capacitatea individul
ui de a decodifica
informa.iile nonverbale. Archer Akert oi Robin Akert (1991, 1998) au nregistrat c
asete
video con.innd douazeci de scene din via.a reala pe care subiec.ii trebuiau sa le
decodifice,
raportndu-se la elementele nonverbale. Subiec.ii din materialul filmat nu erau ac
tori, ci
persoane obionuite, antrenate n conversa.ii cotidiene. Dupa vizionarea fiecarei s
cene, cu o
durata de aproximativ un minut, subiectului i se adresa o ntrebare cu privire la
indivizii care
apareau n imagine. Pentru a raspunde corect la ntrebare, subiectul trebuia sa acor
de aten.ie
diferitelor elemente nonverbale care apareau n timpul interac.iunii. Experimentul
a aratat ca
45 la suta dintre cele 1 400 de persoane supuse experimentului au fost capabile
sa decodifice
n mod corespunzator scenele prezentate. Indivizii au raportat ulterior ca au util
izat mai multe
canale ale comunicarii nonverbale pentru a da un raspuns: tonul vocii, postura,
expresiile fe.ei,
direc.ia privirii. Cercetatorii au constatat ca anumi.i indivizi pot decodifica
mai uoor scenele
prezentate, n compara.ie cu al.ii, extraverti.ii performnd mai bine dect introverti
.ii.

O variabila care poate diferen.ia ntre competen.ele n comunicarea nonverbala este


locul
controlului. Termenul locul controlului (locus of control) sugereaza ca, n procesul
atribuirii,
anumi.i indivizi considera ca evenimentele prin care trec depind de propriile re
ac.ii oi comportamente
oi deci sunt controlabile intern , n timp ce al.ii considera ca ceea ce li se ntmpla
este datorat destinului, hazardului oi, deci, sunt mai pu.in controlabile; n aces
t caz vorbim
de control extern individului (J.B. Rotter, 1966). Rela.ia dintre locul controlulu
i oi capacitatea
indivizilor de a codifica/decodifica elementele nonverbale este insuficient expl
orata. ntr-un
studiu experimental se arata ca exista aceasta legatura la copii: cei care crede
au ca au pu.ina
influen.a asupra rezultatelor pe care le ob.in au tins sa fie mai dependen.i de
indicii verbali
oi nonverbali transmioi de ceilal.i n construc.ia realita.ii (D.B. Bugental et al
., 1992). Interesant
este ca externaliotii au putut decodifica mai greu anumite elemente nonverbale spe
cifice
unei anumite stari emo.ionale dect internaliotii . Cu alte cuvinte, cei la care pute
m vorbi
de un loc al controlului intern au performan.e superioare n detectarea oi interpret
area elementelor
nonverbale.
Afirmam la nceputul acestui capitol ca exista o legatura indisolubila ntre compete
n.a indivizilor
(sociala, emo.ionala, nonverbala) oi contextul socio-cultural. Concret, societat
ea n care

Comunicarea nonverbala: gesturile oi postura


traim ofera prescrip.ii normative asupra modului n care trebuie sa ne manifestam
sentimentele
oi indica n.elesul pe care trebuie sa-l sa acordam elementelor nonverbale pe care
le detectam
n comportamentul celorlal.i. Carolyn Saarni (1999, 103) afirma ca este inutil sa
ne ntrebam
daca exista vreo legatura ntre competen.a noastra emo.ionala oi cultura din care
facem parte
att timp ct competen.a emo.ionala este parte a culturii careia i apar.inem. Oamenii
nva.a
sa codifice oi sa decodifice elementele nonverbale din necesitatea de a descrie
starile pe care
le traiesc, n acord cu n.elesurile social negociate.
Anumite culturi i ncurajeaza pe indivizi sa-oi exprime sentimentele, altele, dimpo
triva, i
inhiba, unele contexte culturale i ajuta pe indivizi sa comunice afectiv, altele,
dimpotriva, sa
comunice instrumental. Carolyn Saarni (1999, 54) ofera cteva exemple sugestive. D
oua comunita.i
una primitiva din nord-vestul Botswanei oi cealalta din Baltimore (SUA)
ofera do
ua
modele de socializare diferite. Prima se centreaza pe un model permisiv de creot
ere a copiilor,
bazat pe afectivitate oi pe stimularea explorarii mediului de catre copil. Copii
i sunt ncuraja.i
sa dezvolte acte de agresivitate minore, ca vnarea sau lovirea animalelor de casa
, pregatinduse
astfel sa preia activita.ile adul.ilor. Rela.iile cu partenerii de aceeaoi vrsta
sunt armonioase,
lipsite de agresivitate, reproducnd armonia care domneote n rela.iile dintre adul.
i. Comunitatea
din Baltimore este formata din muncitori proveni.i din emigran.i polonezi, itali
eni,
irlandezi etc. Copiii sunt stimula.i sa dezvolte acte agresive fa.a de parteneri
i de aceeaoi vrsta
oi chiar mamele sunt cele care ntre.in aceste animozita.i, prezente oi n lumea cel
or maturi.
Nu putem testa influen.a culturii , n general, asupra competen.ei n comunicarea nonve
rbala
a indivizilor, ci, mai degraba, putem lua n considerare anumite dimensiuni. Geert
Hofstede
(1991/1996) sugereaza ca trebuie sa avem n vedere nivelul de individualism/colect
ivism
specific culturii respective, nivelul ierarhiei (n ce masura rela.iile se structu
reaza conform
unei ierarhii), nivelul masculinita.ii (ca masura n care valorizarea aspectelor i
nstrumentale
prevaleaza celor de ngrijire), gradul de evitare (n ce masura rela.iile sociale su
nt reglate de
norme, legi, devenind din ce n ce mai previzibile), orientarea spre munca de tip
confucianist
(n.elegnd prin aceasta valorizarea rela.iilor de lunga durata n munca). Aceste aspe
cte
desigur, nu singurele care diferen.iaza culturile
surprind necesitatea de a real
iza studii transculturale

privind competen.a n comunicarea nonverbala, pornind de la n.elegerea a ceea ce es


te
diferit oi ceea ce uneote culturile analizate.
Sa ne gndim la modul n care comunicam prin utilizarea spa.iului personal. Noi, ca
europeni,
consideram ncaperea n care lucram, biroul ce ne este repartizat ca pe un spa.iu pe
rsonal.
Ne suparam daca cineva patrunde n acest spa.iu fara ncuviin.are (cu excep.ia oefil
or). .inem
uoa biroului nchisa. Daca cineva bate la uoa, l lasam sa aotepte mai mult sau mai
pu.in. Cu
ct statusul social al persoanei este mai nalt (oef de birou, director, director ge
neral etc.), cu
att se prelungeote aoteptarea pna cnd se da semnalul Intra! . n SUA
ne asigura Vera
F. Birkenbihl (19979/1999, 211)
managerii .in uoa biroului lor deschisa sau ntred
eschisa.
Cei care doresc sa fie primi.i, sesiznd momentul favorabil (oeful nu vorbeote la
telefon, nu
este concentrat n rezolvarea problemelor etc.), se aoaza n cadrul uoii, cu o mna sp
rijinita
pe toc sau pe clan.a. Apoi ntreaba: mi acorzi un minut, Billy? . De ce se ntmpla lucrur
ile
astfel? Pentru ca n cultura europeana managerii considera ntreaga ncapere n care luc
reaza
ca fiind spa.iul lor personal, n timp ce managerii americani percep ca spa.iu per
sonal doar
masa lor de lucru, nu toata camera. Perceperea spa.iului, diferita n cele doua cu
lturi, poate
genera nen.elegeri, ca sa nu le spunem conflicte. Sa nu-i consideram pe unii ncuia.
i oi pe

Antrenarea competen.ei de comunicare nonverbala


ceilal.i neglijen.i , sa nva.am sa codificam oi sa decodificam semnalele n func.ie de
cultura
n care ac.ionam. Cum fueris Romae, Romano vivito more! (Cnd traieoti la Roma, trai
eote dupa
obiceiul roman!). Ceea ce nseamna, n ultima instan.a, competen.a de comunicare non
verbala.
Socializarea diferita a indivizilor este un factor care genereaza diferen.e n mod
ul n care
aceotia recepteaza oi transmit elemente nonverbale. Cu ct nva.am mai multe despre
indivizi,
despre comportamentele lor, cu att putem deveni mai aten.i la mesajele nonverbale
pe care
ei le transmit. Scopurile pe care un copil oi le stabileote sunt de natura sa cr
eeze experien.e emo.ionale
distincte. A placea sau a vrea ceva ori a nu placea oi a displacea ceva permit tn
arului
sa dezvolte anumite expecta.ii emo.ionale (N. Stein oi T. Tabasso, 1989). Iar to
.i agen.ii socializatori
(parin.i, grup de prieteni, ocoala, mass media) contribuie la felul n care indivi
dul oi
stabileote .eluri, la definirea a ceea ce place oi ceea ce respinge.
Tehnicile nonverbale de manipulare
ntr-o cercetare experimentala, Jacobs Hornik oi Shmuel Ellis (1988) aratau ca teh
nicile
nonverbale pot creote complian.a receptorilor cnd aceotia sunt solicita.i sa rasp
unda la
interviuri n incinta unui mall. n plus, dificultatea perceputa a sarcinii este red
usa cnd se
apeleaza la mijloace nonverbale. Experimentul demonstreaza valoarea tehnicilor n
onverbale
ca tehnici de manipulare. n continuare vom prezenta aceasta cercetare. Vrem sa su
bliniem
ca, deoi presupozi.ia de la care pleaca cercetarea este relativ simpla utilizare
a de catre
operatori a unor mijloace nonverbale de tipul atingerii sau direc.ionarii privir
ii catre interlocutor
are rolul de a diferen.ia ntre numarul celor care accepta sa raspunda la un inter
viu ntr-un
mall oi calitatea raspunsurilor acestora , punerea ei n practica necesita un demer
s procedural
complicat.
n primul rnd, cei doi cercetatori au plecat de la identificarea unei probleme: ace
ea ca
tehnica intervievarii indivizilor n locuri de tipul mall-urilor s-a raspndit foart
e mult n SUA.
Aproximativ 90 la suta dintre cercetarile de marketing sunt realizate prin aceas
ta tehnica, iar
procentul este n creotere oi n alte .ari. Interviurile interpelate sunt preferate da
torita flexibilita.ii
ridicate oi costurilor reduse, dar nregistreaza o rata a raspunsurilor destul de
scazuta
44 la suta dintre cei interpela.i refuza sa raspunda. Firesc, se pune problema f
olosirii unor

tehnici care sa ridice rata raspunsurilor.


Pentru a oferi o solu.ie acestei probleme, Jacobs Hornik oi Shmuel Elllis proced
eaza la un
experiment de teren provocat. Subiec.ii participan.i (288 de persoane) au fost a
leoi pe perechi
(50% femei oi 50% barba.i), folosindu-se o metoda de eoantionare deja cunoscuta:
a fost
stabilita o regula de eoantionare (legata de direc.ia din care veneau cumparator
ii, fa.a de un
punct fix considerat central) oi un pas de eoantionare (dat fiind faptul ca se c
unootea numarul
mediu de cumparatori pentru fiecare loca.ie). Concret, intervievatorii urmau sa
se posteze la
fiecare intrare n mall, iar loca.ia lor sa se schimbe la fiecare patru ore. Inter
viurile trebuiau
sa fie facute timp de trei zile, la diferite momente din zi. Putem spune ca este
un tip de experiment
cu subiec.i complici, n care se ncearca un control riguros al variabilelor oi mai
ales
reducerea bias-ului legat de intervievator.
Experimentul n cauza testeaza ce se ntmpla cu raspunsurile subiec.ilor n doua condi.
ii
experimentale: 1) situa.ia n care subiec.ii interpela.i sunt atinoi pe bra. sau p
e umar oi, respectiv,

Comunicarea nonverbala: gesturile oi postura


privi.i n ochi; 2) situa.ia n care nu sunt manipulate aceste tehnici nonverbale. V
ariabila dependenta,
respectiv nivelul complian.ei subiec.ilor intervieva.i, s-a masurat prin mai mul
.i indicatori:
rata raspunsurilor, data de numarul total de subiec.i care au acceptat sa partic
ipe la interviu;
calitatea raspunsurilor, masurata prin numarul de ntrebari nchise omise n completar
ea chestionarului
(rata omisiunilor) oi, respectiv, prin numarul de ntrebari deschise la care s-a r
aspuns
(rata completitudinii raspunsurilor). Cu ct rata omisiunilor este mai mare, cu att
calitatea
raspunsurilor este mai scazuta oi, invers, cu ct rata completitudinii este mai ma
re, cu att
calitatea raspunsurilor creote; posibilele erori de raspuns, masurate prin compa
rarea, pentru
fiecare din itemii din chestionar, a distribu.iei raspunsurilor; eroarea de resp
ondent, masurata
prin compararea distribu.iei demografice a subiec.ilor din grupul experimental o
i, respectiv,
din grupul de control; pentru a afla modul n care subiec.ii intervieva.i au perce
put dificultatea
sarcinii, s-au folosit att evaluarile intervievatorilor, ct oi opiniile intervieva
.ilor ( impresia
generala este ca aceasta cercetare este lipsita de importan.a sau mi-ar face place
re sa particip
oi n viitor la asemenea interviuri ) (J. Hornik oi S. Ellis, 1988, 544).
Intervievatorii (subiec.ii complici) erau studen.i care urmau un curs de marketi
ng oi pentru
care participarea la acest experiment facea parte din activitatea de seminar. Au
torii au realizat
o pretestare, pentru a se asigura de validitatea interna a experimentului: masoa
ra variabilele
independente ceea ce se presupune ca masoara? Astfel, intervievatorii au fost an
grena.i ntr-un
joc de rol, iar comportamentul lor a fost nregistrat cu ajutorul unor camere vide
o. Comportamentele
cerute intervievatorilor au fost: atingerea interlocutorului pe mna sau pe umar o
i
men.inerea constanta a direc.iei privirii catre interlocutor (n situa.ia experime
ntala), respectiv
comportamentul nonverbal normal (fara atingeri sau direc.ionari ale privirii) pe
ntru grupul
de control. Comportamentele complicilor au fost analizate oi, n final, au fost al
eoi patru studen.i
oi patru studente pentru a participa la experiment. Intervievatorii aveau sarcin
a de a interpela
un numar egal de subiec.i. Pentru ca variabilele legate de operatorul de intervi
u sa fie controlate,
aceotia erau ruga.i sa poarte haine obionuite de zi, nu cunooteau ipotezele cerc
etarii oi
erau atent supraveghea.i n timpul derularii experimentului.
Procedura de desfaourare a experimentului era urmatoarea: intervievatorul se ndre
pta spre
un cumparator (de fiecare data o persoana singura), l saluta, i oferea un mic cado

u (o agenda
n valoare de 0,50 $ cu sigla faculta.ii care realiza experimentul). To.i subiec.i
i au acceptat
pna n acest moment ntrevederea. Ulterior, studen.ii se prezentau oi i rugau sa parti
cipe la
un interviu pentru un proiect pe care l realizeaza n cadrul universita.ii. De asem
enea, aceotia
precizau ca interviul dureaza aproximativ zece minute oi ca este confiden.ial. I
ntervievatorii
erau zmbitori oi prietenooi pe tot parcursul interviului, transmiteau mesaje verb
ale asemanatoare,
nsa pentru grupul experimental s-au manipulat atingerile oi privirea, n timp ce pe
ntru
situa.ia de control aceste elemente au fost pastrate la un nivel normal. Ulterio
r, persoanele
intervievate erau rugate sa raspunda la cteva ntrebari oi, de asemenea, sa complet
eze un
chestionar autoadministrat, care se introducea ntr-un plic. Daca subiectul refuza
sa raspunda,
intervievatorul nota sexul oi reac.iile nonverbale ale acestuia. Ambele chestion
are, att cel
administrat de intervievator, ct oi cel autoadministrat, con.ineau predominant ntr
ebari nchise
oi doar cteva ntrebari deschise.
Rezultatele experimentului au aratat ca ntr-adevar atingerile oi direc.ionarea pr
ivirii sunt
elemente care discrimineaza ntre calitatea oi cantitatea raspunsurilor grupului e
xperimental,
respectiv ale grupului de control. n plus, atingerile oi direc.ionarea privirii s
pre interlocutor
au avut efectul scontat mai ales la subiec.ii de sex feminin. Complian.a subiec.
ilor creote prin

Antrenarea competen.ei de comunicare nonverbala


manipularea elementelor nonverbale doar daca interac.iunea din primele momente c
u intervievatorul
este perceputa ca fiind placuta, astfel nct sa justifice acordul cu interviul. Aoa
cum
se aoteptau, cercetatorii au ntregistrat diferen.e ntre raspunsurile intervieva.il
or n func.ie
de sexul intervievatorului, mai ales atunci cnd subiec.ii intervieva.i erau femei
.
Tehnicile nonverbale folosite nu s-au dovedit a avea efect asupra posibilelor er
ori de raspuns
sau de respondent, ci numai asupra perceperii nivelului de solicitare a sarcinii
. Astfel, subiec.ii
din situa.ia experimentala au evaluat mai pozitiv interviul oi mai pu.in solicit
anta sarcina.
Acest studiu are o implica.ie metodologica directa. S-a afirmat deja ca statusul
intervievatorului,
sexul oi vrsta acestuia pot influen.a numarul de nonraspunsuri oi, deci, marimea
oi
structura unui eoantion, daca avem n vedere o eoantionare pe cote. Experimentul p
rezentat
arata ca elementele nonverbale folosite de operatori pot, de asemenea, influen.a
structura eoantionului
ob.inut oi numarul de raspunsuri. .inerea sub control a elementelor nonverbale s
e poate
dovedi mai dificila dect controlul statusului, vrstei sau sexului operatorului.
Masurarea competen.ei de comunicare nonverbala: testul PONS
Cnd vorbim de competen.a nonverbala, ne referim att la capacitatea de codificare a
unor
mesaje nonverbale de catre emi.ator, ct oi la cea de decodificare a mesajelor de
catre receptor.
Ct priveote aceasta din urma competen.a, devine interesant sa analizam acurate.ea
indivizilor
umani n ceea ce priveote detectarea oi interpretarea unor semnale nonvebale prin
mai multe
canale de comunicare. Intui.ia ne spune ca exista o larga diversitate interindiv
iduala n legatura
cu acurate.ea interpretarii mesajelor nonverbale, diversitate legata de caracter
istici personale,
de abilita.i diferite n folosirea acestor canale de comunicare, de aspecte grupal
e sau ocupa.ionale
oi, nu n ultimul rnd, de determinan.i culturali.
Dincolo de explicarea diferen.elor la nivel individual n decodificarea elementelo
r nonverbale,
probabil mai interesanta este analiza impactului acestor diferen.e asupra anumit
or aspecte
din via.a indivizilor. Cei competen.i n codificarea sau decodificarea elementelor
nonverbale
sunt mai inteligen.i, mai de succes sau mai buni lideri dect cei care nu de.in ac
este competen.e?
ai, mai concret, faptul ca un individ dovedeote acurate.e sporita n detectarea oi
interpretarea

unor elemente nonverbale are vreo influen.a asupra comportamentului sau sau asup
ra
reuoitei personale? Se poate el diferen.ia de altul, care manifesta o acurate.e
scazuta sau medie
n decodificarea elementelor nonverbale? ai, daca da, n ce fel?
Pentru a raspunde acestor ntrebari am avea nevoie de instrumente validate de masu
rare
a capacita.ii de codificare, respectiv decodificare a elementelor nonverbale. Un
instrument
de masurare a capacita.ii de codificare a mesajelor nonverbale nu este cunoscut,
date fiind
dificulta.ile metodologice asociate unui asemenea demers. n literatura de special
itate este
nsa cunoscut testul PONS (Profile of Nonverbal Sensitivity), ca prim instrument d
e masurare
a diferen.elor individuale n receptarea unor elemente nonverbale prin mai multe c
anale de
comunicare: vizual, auditiv oi, simultan, vizual oi auditiv. Concret, capacitate
a indivizilor de
a decodifica elemente nonverbale, numita sugestiv sensibilitate nonverbala (nonver
bal sensitivity),
este eviden.iata prin aplicarea acestui instrument sub forma unui profil al fiecar
ei persoane,
prin mai multe canale de comunicare, profil care include scoruri ale decodificar
ii
semnalelor nonverbale specifice: expresiile faciale, miocarile corpului, tonuril
e vocii oi, de asemenea,
combina.iile dintre aceste elemente.

Comunicarea nonverbala: gesturile oi postura


Testul PONS este rezultatul unui program de cercetare n domeniul comunicarii nonv
erbale
care a nceput n Statele Unite ale Americii n 1971, sub conducerea lui Robert Rosent
hal, Judith
A. Hall, Robin M. DiMateo, Peter L. Rogers oi Dane Archer, program concretizat p
rin apari.ia,
n 1979, a lucrarii Sensitivity to Nonverbal Communication. The PONS Test. Deoi ce
rcetarile
au continuat oi dupa 1980, autorii americani verificnd reliabilitatea testului pe
eoantioane
diverse sub raportul grupelor de vrsta, ocupa.ional-profesionale, culturale oi ao
a mai departe,
consideram ca testul PONS a fost utilizat insuficient n cercetarile din domeniul
comunicarii
nonverbale. Resuscitarea interesului pentru acesta a avut loc o data cu avansare
a paradigmei
feliilor sub.iri (thin slices) (vezi N. Ambady et al. 1992, 1993, 2000). De aceea,
prezentarea
testului PONS n aceasta lucrare are scopul de a spori interesul metodologic oi va
lorificarea
lui n cercetari viitoare.
Ce este testul PONS? Testul se prezinta sub forma unui material filmat (alb-negr
u, 16 mm)
oi respectiv auditiv de 45 de minute, care cuprinde 220 de secven.e de cte doua s
ecunde extrase
din comportamentul nonverbal al unui emi.ator. Emi.atorul este de fiecare data a
ceeaoi persoana
(o femeie), care exprima 20 de situa.ii emo.ionale diferite (de la emo.ii subtil
e, de exemplu,
dragostea materna , la situa.ii emo.ionale dramatice
amenin.area unei persoane . Testu
l
PONS prezinta unsprezece canale de comunicare (aici, termenul de canal de comunic
are
n acep.iunea lui Robert Rosenthal oi a colaboratorilor lui
se refera la diferitel
e aspecte ale
comunicarii nonverbale: expresii faciale, miocari ale ochilor, miocari ale corpu
lui, posturi,
gesturi ale minii etc.), dintre care trei sunt canale pur vizuale : 1) fa.a; 2) corp
ul de la gt
la genunchi; 3) persoana n ntregul sau (fa.a oi corp pna la genunchi); de asemenea,
doua
canale pur auditive : 4) vocea
prin eoantionare aleatorie un ansamblu sonor ob.inut
prin
eoantionarea asupra mesajului verbal nregistrat al emi.atorului; 5) vocea
prin fi
ltrarea con.inutului
procedeu electronic de ndepartare a frecven.elor nalte care pastreaza specificitat
ea
mesajului, fara nsa a permite interpretarea con.inutului; de asemenea, alte oase
canale care
reprezinta o combina.ie a canalelor descrise mai sus: 6) fa.a oi vocea
prin eoan
tionare aleatorie;
7) fa.a oi vocea prin filtrarea con.inutului; 8) corpul oi vocea
prin eoantionar
e aleatorie;
9) corpul oi vocea prin filtrarea con.inutului; 10) persoana n ntregul sau oi voce
a prin
eoantionare aleatorie; 11) persoana n ntregul sau oi vocea
prin filtrarea con.inut

ului. Fiecare
dintre cele 20 de situa.ii emo.ionale apare de unsprezece ori, cte o data pentru
fiecare din
canalele de comunicare descrise mai sus, crend astfel un total de 220 de scene ca
re sunt
distribuite aleatoriu n cadrul testului PONS.
n ceea ce priveote caracteristicile persoanei care codifica mesajele nonverbale,
acestea
constituie una din principalele limite ale testului (cnd vrem sa extindem aria cu
lturala de
aplicare), dar oi o baza pentru a compara scorurile ob.inute de subiec.ii carora
li se aplica testul.
Femeia emi.ator, care apare n toate scenele testului, prezenta urmatoarele caract
eristici, la
momentul elaborarii testului: avea 25 de ani, era casatorita, fara copii, absolv
enta a unei institu.ii
de nv.amnt superior, de rasa alba, din clasa de mijloc oi rezidenta n nord-estul Sta
telor
Unite ale Americii.
Cum se aplica testul PONS? O persoana careia i se aplica testul PONS priveote sa
u asculta
fiecare dintre cele 220 de secven.e specifice unei situa.ii emo.ionale redata de
persoana care
codifica oi ncearca sa decodifice respectiva situa.ie emo.ionala. Subiectul utili
zeaza o foaie

Antrenarea competen.ei de comunicare nonverbala


de raspuns cuprinznd itemi cu alegere multipla. Concret, subiectul caruia i se ap
lica testul
PONS trebuie sa aleaga ntre doua variante de raspuns, dintre care numai una este
corecta n
raport cu itemul vizionat sau ascultat; spre exemplu: (A) cicaleote un copil sau
(B) oi exprima
gelozia. Fiecare item este nso.it de o pauza, sufiecienta pentru subiec.i pentru
a face o alegere.
Avantaje oi limite ale testului PONS. Testul PONS are la baza un model de comuni
care
menit sa prezica rezultatele interac.iunii dintre doi sau mai mul.i indivizi, tr
anzac.iile oi expecta.iile
interpersonale. Acest model presupune ca indivizii se mioca n spa.iul lor social
sub
imboldul a doi vectori
unul care arata profilul persoanei n ceea ce priveote clar
itatea trimiterii
unor mesaje prin diverse canale de comunicare oi celalalt care descrie capacitat
ea (sensibilitatea)
individului n ceea ce priveote decodificarea acestor mesaje, de asemenea prin mai
multe canale
de comunicare luate n considerare. Matriceal, acest model apare ca n Tabelul 6.1.
Tabelul 6.1. Matricea testului PONS
Scor pentru fiecare canal de comunicare
Subiec.i
S1
S2
S3
St
C1 C2 C3

Ck

Pentru fiecare pereche de indivizi afla.i n interac.iune, scorurile pe canalele p


e care un
subiect trimite mesajele pot fi corelate cu scorurile pe canalele pe care recept
orul decodifica
mesajele. O corela.ie ridicata ar nsemna un nivel al comunicarii optim ntre cei do
i. Cu alte
cuvinte, acest model sus.ine ca subiec.ii cu profiluri similare sau complementar
e comunica
mai eficient. Desigur, testul PONS este doar o parte a acestui model, calculnd sc
orurile decodificarii
mesajelor de tip nonverbal pentru indivizii afla.i n interac.iune oi, respectiv,
profilurile
acestora. Totuoi, valoarea predictiva a testului se nscrie n acelaoi registru.
n plan teoretic, preocuparile pentru masurarea capacita.ii de decodificare a elem
entelor
nonverbale sunt legate de studierea profe.iei autorealizatoare (R.K. Merton, 194
8/1968), care,
aplicata comunicarii interpersonale, s-ar traduce prin aceea ca anumite expecta.
ii ale unui
subiect fa.a de cel cu care se afla n rela.ie l pot influen.a neinten.ionat pe ace
sta din urma

n a-oi schimba comportamentul n direc.ia dictata de expecta.iile ini.iale. Mai mul


t, Robert
Rosenthal este autorul unor cercetari privind influen.a expecta.iilor profesoril
or asupra performan.elor
elevilor oi de analiza a efectului Pygmalion (R. Rosenthal, 1971, 1976, R. Rosenth
al
oi L. Jacobson, 1992). Robert Rosenthal et al. (1979, 7) subliniaza faptul ca mo
dul n care aceste
expecta.ii opereaza nu este cunoscut, dar este mediat probabil prin intermediul
comunicarii
nonverbale. Aceasta pentru ca profesorii, ca oi al.i indivizi, au diverse abilit
a.i de codificare
oi, respectiv, decodificare; similar, elevii au un profil al codificarii/decodif
icarii mesajelor mai
mult sau mai pu.in similar cu cel al profesorilor. Profesorul poate fi mai pu.in
eficient n eforturile
sale daca cel mai bun canal de comunicare n ceea ce priveote codificarea mesajelo
r
transmise nu corespunde celui mai bun canal de comunicare al elevului care decod
ifica mesajul .
Aoadar, testul PONS poate reprezenta o modalitate aplicativ-metodologica de a da
un raspuns
unora dintre semnele de ntrebare legate de fenomenul profe.iei autorealizatoare.

Comunicarea nonverbala: gesturile oi postura


Unul din avantajele testului PONS este prezen.a celor unsprezece canale de comun
icare
prezentate mai sus, care permit compara.ia ntre grupuri diferite de indivizi. Chi
ar daca doua
persoane ob.in scoruri asemanatoare la testul PONS, profilurile lor n ceea ce pri
veote sensibilitatea
nonverbala pot fi diferite: unul dintre ei poate fi mai acurat n decodificarea fe
.ei,
de exemplu, iar celalalt n decodificarea miocarilor corpului. Foarte pu.ine studi
i n domeniul
comunicarii nonverbale au luat n considerare mai multe canale de comunicare, iar
multe dintre
studiile clasice au facut apel la fotografii (P. Ekman, W.V. Friesen, 1969, C.E.
Izard, 1971,
M. Argyle, 1975). Fa.a de acestea, instrumentul propus de Robert Rosenthal oi co
laboratorii
sai este un progres. De asemenea, nlocuirea cu o persoana obionuita are menirea de
a evita
caracterul idiomatic al mesajelor transmise. Mai mult, studiile anterioare care
au facut referire
la capacita.ile de decodificare ale receptorilor (vezi P. Ekman, W.V. Friesen, 1
969, 1999) s-au
concentrat pe emo.iile considerate fundamentale (bucurie, triste.e, ura, mnie, te
ama, dezgust)
oi au neglijat emo.iile mai pu.in intense ale vie.ii cotidiene.
Deoi testul PONS raspunde unora dintre limitarile instrumentelor utilizate anter
ior oi este
superior din punctul de vedere al realizarii tehnice multor materiale filmate cu
acelaoi scop,
are anumite dezavantaje, inerente, poate, oricarui instrument de cercetare care
trebuie sa aduca
situa.iile de laborator ct mai aproape de via.a reala. Unele dintre aceste dezava
ntaje sunt
asumate de autorii noioi (Robert Rosenthal et al., 1976, 18 20): 1) Izolarea canale
lor de comunicare.
n via.a reala decodificam informa.ia simultan pe mai multe canale. Totuoi, sunt s
itua.ii
cnd numai anumite canale (spre exemplu, vocea la telefon) ne sunt accesibile sau
cnd acordam
noi noine o prioritate unui canal de comunicare n evaluarea celorlalte persoane. T
estul PONS
ncearca sa se apropie de situa.ii din via.a reala prin introducerea canalelor com
binate (spre
exemplu, fa.a oi vocea prin filtrarea con.inutului). 2) Lipsa informa.iei verbal
e lucru pe
care l ntlnim foarte rar n situa.iile din via.a reala cnd trebuie sa evaluam o persoa
na. 3) Nu
toate canalele de comunicare sunt luate n considerare. Desigur, testul prezinta u
nsprezece
canale nonverbale prin care subiectul poate fi testat comparativ, din punctul de
vedere al capacita.ii
sale de decodificare. Lista canalelor de comunicare nu este exhaustiva. 4) Nu es
te analizata
capacitatea de codificare a emi.atorului, variabila presupusa constanta de-a lun
gul celor 220
de itemi, ci doar capacitatea de decodificare a receptorului. Autorii afirma ca

un instrument
similar pentru analiza capacita.ii de codificare a unor mesaje nonverbale este m
ult mai dificil
de realizat. 5) Reac.iile emo.ionale exprimate nu sunt spontane, ca n via.a reala
, ci dirijate.
Desigur, n analiza emo.iilor exprimate de emi.ator s-au avut n vedere anumite crit
erii, n
aoa fel nct acestea sa fie ct mai conforme cu realitatea. 6) Un singur emi.ator car
e transmite
mesajele nonverbale. Se trag concluzii asupra sensibilita.ii nonverbale a subiec
.ilor pe baza
reac.iilor lor fa.a de o singura persoana care transmite mesaje. Aici dificulta.
ile aplicarii testului
n cazul utilizarii mai multor canale de decodificare sunt evidente. 7) Sexul pers
oanei care
codifica. n literatura de specialitate gasim raspunsuri contrare la ntrebarea daca
sexul emi.atorului
oi, respectiv, al receptorului conteaza cnd analizam competen.a nonverbala a subi
ec.ilor.
Utilizarea testului PONS cu o persoana emi.ator de sex masculin a aratat ca rezu
ltatele nu
difera ntre subiec.ii barba.i oi, respectiv, femei. 8) Faptul ca scenele prezenta
te sunt acontextuale,
fara ca subiec.ii sa cunoasca motivul care a provocat emo.ia respectiva oi fara
a avea vreo interac.iune
preliminara cu persoana care transmite mesajele, creeaza o situa.ie artificiala,
deoi permite
controlul unor variabile a caror influen.a ar fi fost dificil de urmarit n situa.
ii reale. 9) Desigur
ca se pune ntrebarea daca subiec.ii ar fi putut identifica singuri situa.iile emo
.ionale respective,

Antrenarea competen.ei de comunicare nonverbala


daca nu ar fi trebuit sa aleaga ntre doua variante de raspuns date, dintre care u
na este considerata
corecta. Problema recunoaotere versus reproducere este prezenta n multiple studii
experimentale
de acest gen oi a fost combatuta prin dezvoltarea de studii comparative.
Testul PONS: rezultate experimentale
Diferen.e de gen. n mod tradi.ional, se considera ca femeile sunt mai interesate n
a cunoaote
oi a interpreta reac.iile emo.ionale ale celorlal.i, sunt mai empatice, mai afec
tive oi mai centrate
pe detalii. Studiile din literatura de specialitate par sa confirme cel pu.in pa
r.ial acest punct
de vedere, rezultatele fiind nsa neconcludente. Judith A. Hall (1978) face o trec
ere n revista
a principalelor studii care trateaza decodificarea elementelor nonverbale oi, re
spectiv, diferen.ele
de gen. Dupa cum am mai spus, metaanaliza realizata de cercetatoarea americana p
are sa dea
cotig de cauza viziunii tradi.ionale, femeile ob.innd scoruri relativ mai mari dect
barba.ii
pe dimensiunile considerate: ele s-au dovedit mai exacte n 82 la suta din studiil
e care vizeaza
decodificarea elementelor vizuale, n 57 la suta n ceea ce priveote decodificarea e
lementelor
auditive oi n suta la suta n studiile care au utilizat att elemente vizuale, ct oi a
uditive. Pe
ansamblu, femeile par a fi mai exacte n decodificarea elementelor vizuale dect n de
codificarea
celor auditive; n schimb, barba.ii nregistreaza performan.e ridicate n decodificare
a
elementelor nonverbale specifice canalului auditiv.
Robert Rosenthal et al. (1976), analiznd diferen.ele de gen n rela.ie cu scorurile
subiec.ilor
la testul PONS, sus.in rezultatele ob.inute de Judith A. Hall (1978). Femeile au
avut scoruri
ridicate cnd au trebuit sa analizeze elemente nonverbale la nivelul fe.ei sau al
corpului, iar
barba.ii au avut scoruri ridicate n evaluarea elementelor de natura auditiva. Int
eresant este ca
atunci cnd un grup de evaluatori a fost rugat sa se pronun.e asupra performan.elo
r femeilor
oi, respectiv, ale barba.ilor la testul PONS, acesta a apreciat diferen.ele de g
en mai pregnante
dect au fost n realitate. Se pare ca avem de-a face cu interiorizarea unui model n
care femeile
sunt cotate de la bun nceput ca avnd performan.e ridicate. Aceasta oi pentru ca re
zultatele
aplicarii testului PONS pe grupe diferite de vrsta sugereaza ca la vrste mici abil
ita.ile de
decodificare ale fetelor oi, respectiv, ale baie.ilor sunt relativ similare.
Sigur, ne putem ntreba daca femeile sunt biologic programate astfel nct sa aiba o s
ensibilitate
nonverbala superioara sau daca aceasta se dobndeote prin nva.are sociala. n acest s

ens,
Robert Rosenthal et al. prezinta cteva ipoteze interesante, fara a avansa un rasp
uns definitiv.
O prima explica.ie sugereaza legatura dintre competen.a nonverbala oi pozi.ia fe
meii n
societate de-a lungul timpului (S. Weitz, 1974): femeile au dezvoltat capacita.i
superioare de
decodificare a elementelor nonverbale fiind nevoite sa faca fa.a unui mediu osti
l oi oprimant.
A decodifica mesajele celor mai puternici pare a fi fost o cerin.a adaptativa. O
alta explica.ie
plaseaza diferen.ele de gen n competen.ele nonverbale n zona diferen.elor de rol (
P.W.
English, 1972). Concret, n multe situa.ii sociale femeile joaca rolul de observat
ori, n timp
ce barba.ii sunt cei care au ini.iativa . Cu alte cuvinte, femeile pot avea o sensi
bilitate nonverbala
sporita nu pentru ca societatea le atribuie aceste caracteristici, care sunt ult
erior interiorizate,
ci pentru ca ele petrec mai mult timp ascultnd oi analiznd n pozi.ia de observatori
. Este
discutabila n acest context capacitatea ridicata a barba.ilor de decodificare a e
lementelor nonverbale
de natura auditiva, aoa cum afirmam anterior.

Comunicarea nonverbala: gesturile oi postura


Grupele de vrsta. Cercetarile conduse de Robert Rosenthal et al. (1979) indica o m
bunata.ire,
cu vrsta, a performan.elor subiec.ilor n decodificarea elementelor nonverbale. Sco
rurile
privind sensibilitatea nonverbala nregistreaza o creotere lineara la grupurile de
vrsta de 8
pna la 25 de ani, stopata ulterior la grupurile de vrste mai ridicate. Mai mult, e
fectul vrstei
este mai pronun.at n ceea ce priveote decodificarea elementelor vizuale dect a cel
or auditive.
ai mai interesant este faptul ca, la vrste mici, copiii par a fi mai precioi n dec
odificarea
elementelor de natura auditiva oi au scoruri modeste oi chiar joase n decodificar
ea elementelor
de natura vizuala. Aceste rezultate confirma datele cercetarilor anterioare (D.E
. Bugental et
al., 1970), care semnalau faptul ca elementele verbale au un impact evaluativ ma
i puternic
dect cele vizuale asupra copiilor de vrsta mica. ncercnd o explica.ie a sensibilita.
ii sporite
a copiilor de vrsta mica atunci cnd este vorba de canalul auditiv, sunt formulate
cteva ipoteze
interesante, care merita analizate. Se poate avansa ideea ca ntr-o anumita etapa
a socializarii
individului (la vrsta frageda) este important ca el sa nve.e sa decodifice element
ele specifice
canalelor de comunicare care scapa uoor controlului voluntar, care sunt supuse u
nui nonverbal
leakage (ca sa folosim termenul lui Paul Ekman, 1991). Or canalul auditiv este a
desea mai
dificil de controlat dect cel vizual, el fiind acela care face diferen.a . ntr-un dem
ers adaptativ
devine important pentru individul aflat la nceputul vie.ii sa nve.e sa citeasca aces
t canal
de comunicare. O alta explica.ie cade ntr-o zona total diferita, legata de psihol
ogia copilului
mic: aflat ntr-o perioada de intensa verbalizare, este firesc sa fie centrat oi s
a acorde aten.ie
canalului auditiv n interpretarea realita.ii nconjuratoare. Totuoi, lucrarea Sensi
tivity to Nonverbal
Communication: The PONS Test a aratat ca sporirea aten.iei este legata de perfor
man.e ridicate
n decodificarea elementelor nonverbale doar cnd este vorba de canalul vizual (elem
ente ale
fe.ei oi corpului) oi nu influen.eaza performan.ele n decodificarea elementelor s
pecifice canalului
auditiv. Aceasta, mpreuna cu faptul ca itemii de natura pur auditiva sunt mult ma
i greu
de evaluat n cadrul testului PONS, sugereaza ca exista modalita.i subtile, par.ia
l conotiente
sau poate inconotiente , de decodificare a elementelor nonverbale specifice canal
ului auditiv
la copilul mic, care ulterior se manifesta mai pu.in o data cu naintarea n vrsta. M
ai mult, analizele
realizate pe grupuri diferite de persoane mai complexe (studen.i, clinicieni, arti

oti) sau
mai simple (copii, adolescen.i, pacien.i cu boli psihice) arata ca grupurile comple
xe au scoruri
ridicate n decodificarea elementelor specifice canalului vizual, iar cele simple su
nt mai
pu.in sofisticate n decodificarea elementelor specifice canalului auditiv. Rezultat
ele acestor
cercetari sunt provocatoare, sugernd ca socializarea, creoterea nivelului verbali
zarii, al complexita.ii
subiec.ilor sunt nso.ite de renun.area la decodificarea mesajelor nonverbale folo
sind
canalul auditiv.
Diferen.ele culturale. n disputa universalitate versus relativism cultural n inter
pretarea
elementelor nonverbale, Robert Rosenthal et al. dezvolta ipoteza proximita.ii ca
modalitate
de interpretare a diferen.elor culturale: culturile similare vor avea pattern-ur
i comune de
receptare a mesajelor nonverbale. n sprijinul acestei ipoteze, 2 300 de persoane
din 20 de culturi
diferite au fost examinate cu testul PONS. Rezultatele au aratat o mare varietat
e a raspunsurilor
oi, respectiv, a scorurilor nregistrate, punnd sub semnul ntrebarii ipoteza univers
aliilor culturale
n registrele comunicarii nonverbale. Mai mult, culturile asemanatoare n cea mai ma
re
masura celei americane au fost oi cele n care decodificarea itemilor nonverbali s
pecifici testului
PONS a fost mai acurata. Totuoi, aplicabilitatea testului nu poate fi restrnsa la
cultura americana

Antrenarea competen.ei de comunicare nonverbala


att timp ct grupuri de subiec.i apar.innd altor culturi au nregistrat scoruri simila
re oi uneori
mai bune dect cele ale americanilor supuoi testului PONS. Diferen.e au existat ch
iar oi ntre
vorbitorii nativi de limba engleza din diferite .ari, ceea ce nseamna ca decodifi
carea unor mesaje
nonverbale transmise de emi.atorul american nu este la fel de rapid realizata, c
hiar cnd receptorii
vorbesc aceeaoi limba, dar apar.in unor culturi diferite. Totuoi, proximitatea l
ingvistica,
parte a proximita.ii culturale, a influen.at distribu.ia scorurile la testului P
ONS pe cele 20 de
culturi analizate: culturile a caror limba a fost cea mai apropiata de engleza a
u nregistrat performan.e
superioare, sugernd ca similarita.ile n registrul nonverbal se pot traduce n simila
rita.i
n comunicarea nonverbala oi ca, probabil, modalitatea de transmitere din genera.i
e n genera.ie
a limbajului urmeaza acelaoi drum n comunicarea nonverbala.
Pentru a avea o distribu.ie a proximita.ilor ntre diferitele culturi, autorii au
cerut unor
grupuri diverse de subiec.i sa ierarhizeze cele 20 de societa.i pe o scala de la
-10 (foarte
diferit) la +10 (foarte asemanator) oi au calculat mediile ierarhizarilor realizat
e de evaluatori.
Analizele au aratat o corela.ie semnificativa ntre proximita.ile culturilor oi re
zultatele
subiec.ilor din interiorul culturilor respective la testul PONS, venind clar n sp
rijinul ipotezei
conform careia subiec.ii din culturi similare cu cea americana tind sa aiba perf
orman.e ridicate
la aplicarea testului PONS.
Autorii au considerat ca este interesant sa coreleze rezultatele la testul PONS
cu alte variabile
de natura sociala oi structurala: gradul de modernizare a societa.ii, nivelul co
municarii
oi al contactelor directe. Rezultatele au aratat ca nivelul dezvoltarii comunica
rii n societatea
respectiva are influen.a asupra modului n care subiec.ii performeaza la testul PO
NS. Mai precis,
cei care au avut rezultate ridicate n ceea ce priveote sensibilitatea n comunicare
a nonverbala
au fost cei care proveneau din culturi cu sisteme comunica.ionale avansate, avnd,
probabil,
o mai mare experien.a n decodificarea diferitelor tipuri de mesaje zilnic.
Autorii au meritul de a fi testat oi diferen.ele de clasa (pu.in studiate n cerce
tarile experimentale
empirice). S-a demonstrat o corela.ie pozitiva (r = .-0,26, p < 0.0002) ntre nive
lul
ocupa.iei tatalui oi scorurile subiec.ilor de sex feminin la testul PONS oi o co
rela.ie negativa
(r = .56, p < 0.16) pentru subiec.ii de sex masculin. Rezultatele concorda cu ce
le ale lui C.E.
Izard (1971), care a constatat ca exista o corela.ie pozitiva ntre clasa sociala

oi capacitatea
de decodificare la copii. Autorii nu se pot pronun.a asupra rela.iei negative di
ntre nivelul ocupa.ional
al tatalui oi scorul ob.inut la testul PONS cnd subiec.ii sunt de sex masculin. C
ercetari
viitoare vor arata daca acest rezultat se men.ine oi cum anume l putem explica.
Diferen.ele cognitive oi psihologice. Rezultatele testului PONS s-au dovedit a c
orela slab
cu abilita.ile general intelectuale ale subiec.ilor. Mai mult, nivelul inteligen
.ei (IQ) s-a dovedit
a fi o componenta dintr-un registru diferit celui masurat prin testul PONS. S-a
constatat, de
asemenea, o rela.ie modesta ntre scorurile nregistrate la testul PONS oi nivelul s
ucceselor
ocolare la elevi. O ntrebare fireasca este daca abilita.ile verbale oi nonverbale
coreleaza ntre
ele. Pentru masurarea competen.ei verbale, autorii au folosit scorurile ob.inute
de subiec.i la
partea de vocabular a Scalei Wechsler Adult Intelligence (WAIS) oi, respectiv, r
ezultatele testului
de vocabular la examenele de absolvire. Ambele au corelat slab pozitiv cu testul
PONS. Complexitatea
cognitiva oi aten.ia acordata diferitelor canale de comunicare nu au influen.at
rezultatele.
Autorii au aratat nsa ca subiec.ii care sunt mai independen.i fa.a de cmp sunt buni
decodificatori
ai expresiilor nonverbale (este vorba de dependen.a de cmpul perceptiv, utiliznd
Embedded Figures Test, care apreciaza capacitatea subiec.ilor de a discrimina ntr
e figuri ascunse).

Comunicarea nonverbala: gesturile oi postura


n ceea ce priveote stilul de leadership al subiec.ilor oi rela.ia cu testul PONS,
cercetarile
arata ca persoanele care sunt orientate spre sarcina au oi o capacitate mai mare
de a decodifica
elementele nonverbale, poate oi pentru ca ei sunt angrena.i ntr-un numar mai mare
de interac.iuni.
Rela.ia dintre tipul de leadership oi sensibilitatea n comunicarea nonverbala poa
te fi
explicata oi prin faptul ca cei orienta.i spre sarcina (oi nu spre scop) au rapo
rtat un numar mai
mare de prieteni, iar indivizii populari, cu rela.ii sociale diverse, au avut sc
oruri mai ridicate
la testul PONS.
Rezultatele testului PONS au fost puse n legatura oi cu valorile indivizilor: teo
retice, economice,
estetice, sociale, politice oi religioase, folosindu-se scale de valori (G.W. Al
lport, P.E.
Veron oi G. Lindzey, 1960). Scorurile nalte n privin.a valorilor sociale oi religi
oase s-au asociat
unor scoruri ridicate n ceea ce priveote competen.a nonverbala a subiec.ilor anal
iza.i. n plus,
valorile teoretice au corespuns unor scoruri scazute la testul PONS. De asemenea
, subiec.ii
care manifesta sensibilitate ridicata pentru comunicarea nonverbala au tins sa f
ie mai pu.in
dogmatici (pe Scala Rokeach, 1960) oi au nregistrat scoruri modeste pe Scala Mach
iavelli.
n plus, cei mai acura.i subiec.i par sa fie cei extraverti.i, cei aprecia.i ca fi
ind de succes (att
dupa evaluarile proprii, ct oi ale celor din jur). Aceste din urma rezultate oi f
aptul ca acurate.ea
n detectarea elementelor nonverbale a corelat cu nivelul popularita.ii subiec.ilo
r ne ndrepta.esc
sa spunem ca sensibilitatea n comunicarea nonverbala se regaseote n via.a reala ca
o abilitate
care asigura succesul individului oi merita a fi studiata.
Ocupa.iile oi interesele. n ncercarea sa de a depista minciuna, Paul Ekman (1991)
a realizat
numeroase studii comparative, dar nu a reuoit sa identifice o rela.ie ntre acurat
e.ea n
detectarea minciunii oi vrsta, sex sau experien.a n munca. Cei 509 subiec.i analiz
a.i, incluznd
lucratori ai Serviciului American de Informa.ii, ai Biroului Federal de Investig
a.ii, for.e de
poli.ie oi judecatori, psihiatri, studen.i oi muncitori, au aratat o capacitate
moderata n a detecta
minciuna, iar diferen.ele ntre grupuri nu au fost relevante, aoa cum ne-am fi gndi
t la nivelul
bunului sim.. Doar lucratorii din serviciile secrete au nregistrat o corela.ie se
mnificativa ntre
nivelul experien.ei oi acurate.ea decodificarii.
Referindu-se la rela.ia dintre rezultatele testului PONS oi apartenen.a la difer
itele categorii
ocupa.ionale, Robert Rosenthal oi colaboratorii gasesc cteva diferen.e semnificat

ive. n primul
rnd, se pare ca performan.ele cele mai bune au fost ob.inute de actori, specializ
a.i n improviza.ii
(acurate.e 84,7 la suta). Autorii citeaza studiile realizate de Debra Kimes la U
niversitatea California
asupra unor studen.i cu abilita.i creative (actori, dansatori, pictori, muzicien
i, scriitori),
comparativ cu un grup de control (format din subiec.i care nu activeaza n domeniu
l artelor).
Rezultatele arata ca dansatorii oi actorii au ob.inut performan.ele cele mai rid
icate n decodificarea
elementelor nonverbale. n plus, muzicienii oi scriitorii au fost superiori celorl
alte grupuri
n decodificarea elementelor nonverbale folosind canalul auditiv. De asemenea, per
forman.e ridicate
au fost ob.inute de grupuri de studen.i care urmau un seminar pe tema comunicari
i nonverbale
(acurate.e ntre 77,5 oi 79 la suta). Aceasta arata faptul ca sensibilitatea fa.a
de comunicarea
nonverbala este educabila oi poate fi mbunata.ita. Profesorii oi managerii au avu
t scoruri medii,
similare n decodificarea elementelor nonverbale, semnificativ mai scazute dect cli
nicienii.
De remarcat oi faptul ca profesorii care au avut performan.e ridicate n decodific
area elementelor
nonverbale au fost oi cei care au fost evalua.i superior n activita.ile de predar
e.
Poate nu n ultimul rnd ar trebui sa semnalam ca exista o legatura ntre profilul sen
sibilita.ii
n comunicarea nonverbala oi aspecte ale rela.iei dintre parteneri (casatori.i sau
angrena.i

Antrenarea competen.ei de comunicare nonverbala


ntr-o rela.ie romantica). Partenerii care au avut profiluri mai diferite la testu
l PONS au raportat
o calitate superioara a rela.iei cu partenerul, faptul ca se n.eleg mai bine, sun
t mai deschioi
unul catre celalalt oi catre cercul de prieteni al partenerului. Aceste rezultat
e sus.in teoria nevoilor
complementare ini.iata de Robert Winch (1968).
O noua modalitate de studiere a formarii impresiilor
pe baza elementelor nonverbale
Clasicii psihosociologiei au analizat modul n care indivizii oi formeaza impresii n
via.a
de zi cu zi oi cum anume sunt atribuite caracteristici psiho-morale persoanelor
cu care stabilim
primele contacte (S. Asch, 1946; E. Jones oi K. Davies, 1965; H.H. Kelly, 1972).
Cercetarile
n zona percep.iei sociale au adus n discu.ie problema erorilor de atribuire oi a sc
urtaturilor
mentale n formarea primelor impresii, eviden.iind faptul ca, de cele mai multe or
i, acestea
nu sunt conforme cu realitatea, sunt inacurate. ntr-o prima etapa, studiul percep
.iei sociale
pare sa confirme ceea ce auzim adesea n jurul nostru: niciodata sa nu te ncrezi n pr
ima
impresie .
Ulterior, s-a eviden.iat nsa valoarea func.ionala a primelor impresii: acurate sa
u nu, ele
ghideaza comportamente oi prezic reac.ii ale indivizilor n anumite contexte, deci
este important
sa n.elegem mecanismele prin care ele se formeaza. S-a adus astfel n discu.ie rolu
l schemelor
mentale, al prototipurilor (J.S. Bruner oi R. Tagiuri, 1954; A. Tversky oi D. Ka
hneman, 1973:
R. Baron oi D. Byrne, 1974, 1997) n legatura cu modul n care indivizii interpretea
za
informa.iile, pentru a da sens realita.ii sociale care i nconjoara. Cercetarile di
n zona cogni.iei
sociale par sa confirme teorema lui Thomas: daca indivizii definesc situa.iile ca
reale, ele
devin reale prin consecin.ele lor . Aplicata percep.iei sociale, teorema lui Willi
am Issac Thomas
(1919 1947) se traduce astfel: nu este important daca primele impresii sunt acurat
e sau nu,
adevarate sau false, ci faptul ca ele pot deveni reale prin faptul ca indivizii
se raporteaza la
ele ca reale. ai nu de pu.ine ori ni s-a spus ca prima impresie conteaza , aoa ca a
m ncercat
sa facem impresie .
Mai recent, s-a dezvoltat o alta direc.ie de cercetare, care a readus n discu.ie
problema acurate.ei
judeca.ilor noastre, bazate pe informa.ii limitate, dintr-o alta perspectiva: ce
a a posibilita.ii
de a prezice anumite rezultate ale interac.iunilor umane. Putem oare prezice anu

mite comportamente
umane sau rezultate ale acestora bazndu-ne pe expuneri limitate la persoanele-sti
mul?
(R. Rosenthal, J. Hall et al., 1979, 1984, 1992; F.J. Berieri et al., 1995, 1996
, 1999; N. Ambady
et al., 1997, 1999, 2000). n cadrul acestei direc.ii de cercetare, Nailini Ambady
(2002, 203)
a introdus conceptul de thin slices, definit ca un scurt fragment de comportament
expresiv
extras dintr-un ansamblu, folosind un procedeu de eoantionare . Cu alte cuvinte, e
ste vorba de
nregistrarea comportamentelor/ac.iunilor umane n dinamismul lor oi de extragerea (
aleatorie
sau conform unui pas de eoantionare) unui fragment de maximum cinci minute, care
urmeaza
apoi a fi supus vizionarii/audierii de catre unul sau mai mul.i evaluatori indep
enden.i. Mai mult,
Nailini Ambady oi colaboratorii au prezentat studii sistematice aratnd ca indiviz
ii sunt capabili
sa transmita anumite informa.ii prin varia.ii subtile de comportament . Urmnd un lan
. argumentativ
asemanator celui sociobiologic, aceasta noua linie de cercetare are n vedere fapt
ul ca oamenii,
ca oi animalele, pot detecta oi se pot comporta n acord cu varia.ii subtile de com
portament
oi expecta.ii nedeclarate ale celorlal.i fa.a de ei (N. Ambady, 2000, 203). Desmo
nd Morris

Comunicarea nonverbala: gesturile oi postura


(1963/1991) sugera ca n cadrul fiecarei specii exista eliberatori sociali , semnale
care determina
un raspuns specific din partea congenerilor. De exemplu, este bine cunoscuta cap
acitatea
copiilor de vrsta mica de a intui starile afective ale parin.ilor.
Indivizii au aratat o acurate.e surprinzatoare n judecarea altora, bazndu-se pe th
in slices,
n ceea ce priveote starile interne ale persoanelor-stimul (spre exemplu, anxietat
ea, depresia),
trasaturi de personalitate (ca extraversia sau sociabilitatea), mobiluri ale int
erac.iunii (minciuna,
noelatoria, dorin.a de a crea impresie ), rela.iile sociale (spre exemplu, dominarea
sau subordonarea),
sexul sau orientarea sexuala a acestora. De asemenea, aceste thin slices au dove
dit valoare
predictiva oi n rela.ie cu performan.ele subiec.ilor evalua.i succese asociate mu
ncii lor (calitatea
predarii, capacitatea de a nva.a, volumul vnzarilor etc.)
sau cu rezultatele posib
ile
ale unor ac.iuni individuale cel mai des studiate, n cazul interviurilor de angaj
are (E. Babad,
F.J. Bernieri oi R. Rosenthal, 1991; N. Ambady et al., 1993; T. Prickett, N. Gad
a-Jain oi F.J.
Bernieri, 2000). Preluam ca exemplu una din cercetarile analizate de Nailini Amb
ady, oi anume
studiul realizat de T. Prickett, N. Gada-Jain oi F.J. Berieri First Impression F
ormation in a Job
Interview. The First 20 Seconds. Cincizeci oi noua de studen.i au fost anun.a.i
ca vor participa
la interviuri care vizau selectarea lor, nca din facultate, pentru a lucra n compa
nii de mare
anvergura. Interviurile au fost conduse de intervievatori care au primit instruc
.iuni precise
de la experimentatori, n aoa fel nct sa corespunda cu situa.ia anun.ata. Ulterior,
au fost extrase
primele douazeci de secunde din fiecare interviu filmat, thin slices care coresp
undeau momentelor
cnd subiectul intra pe uoa oi se aoeza pe scaun pentru a fi intervievat. Aceste f
ragmente
au fost prezentate unui grup de observatori ( naivi ) care trebuiau sa evalueze pers
oanele-stimul
conform unor caracteristici pe care intervievatorii noioi le aveau n grila de eval
uare: capacitatea
de munca, inteligen.a, competen.a, ambi.ia, ncrederea oi daca se poate avea ncrede
re n
persoana-stimul, nervozitatea, caldura, polite.ea, expresivitatea acesteia oi n c
e masura se face
placuta. Rezultatele au aratat ca evaluarile observatorilor naivi , bazate pe thin
slices, au corelat
semnificativ cu aprecierile intervievatorilor pe noua dintre cele unsprezece car
acteristici luate
n considerare (ambi.ia oi daca persoana poate fi considerata de ncredere nu au fost
evaluate
acurat). Mai mult, Nailini Gada-Jain (1999) analizeaza nivelul sincroniei interac
.ionale (similaritatea

oi coordonarea miocarilor corporale) ntre intervievator oi intervievat, folosind t


hin
slices de cte treizeci de secunde, oi observa ca aceasta coreleaza semnificativ cu
modul n
care intervievatorii au raportat ca s-au sim.it asemanator cu intervievatul, ca
au apreciat interac.iunea
cu acesta oi daca l-ar recomanda sa fie angajat. Prin urmare, exista miocari sub
tile ale
comportamentului care genereaza interpretari similare oi prezic rezultatele unor
interac.iuni.
Pentru a verifica validitatea judeca.ilor bazate pe thin slices, ob.inute prin d
iferite canale
de comunicare oi respective tipuri de variabile, Nailini Ambady oi colaboratorii
au realizat o
metaanaliza cuprinznd 26 de studii n care s-a urmat aceasta modalitate de cercetar
e. Au fost
identificate cinci aspecte care concura la acurate.ea judeca.ilor bazate pe thin
slices: accesibilitatea
trasaturii care se cere evaluata, observabilitatea, dezirabilitatea sociala a re
spectivei caracteristici,
familiaritatea evaluatorului cu persoana-stimul, diferen.ele individuale n analiz
area
persoanei-stimul (acordul ntre subiec.ii evaluatori este mai mare pentru unele ca
racteristici
oi mai mic pentru altele).
Observabilitatea caracteristicii care se cere evaluata oi nivelul afectiv asocia
t acesteia (datorita
dezirabilita.ii sociale, valorizarii pozitive sau, dimpotriva, indezirabilita.ii
sale) par a fi cele mai
importante aspecte care genereaza acurate.e din partea evaluatorilor. Mai mult,
observabilitatea

Antrenarea competen.ei de comunicare nonverbala


caracteristicii joaca un rol-cheie n aceasta ecua.ie (variabilele definite ca nalt
observabile ,
dar non-afective , au nregistrat cel mai mare grad de ncredere. Validitatea judeca.il
or bazate
pe thin slices este legata de tipul canalului de comunicare prin care se transmi
te informa.ia.
Aici rezultatele sunt oarecum intuitive: subiec.ii sunt mai acura.i cnd au de-a f
ace cu materiale
filmate dect atunci cnd este vorba de nregistrari audio (N. Ambady et al., 2000, 22
4). Totuoi,
variabila analizata
respectiv, observabilitatea sau afectivitatea
este n strnsa in
terac.iune
cu canalul de comunicare care permite evaluarea: unele caracteristici (spre exem
plu, anxietatea)
s-au dovedit a fi mai bine detectate pe baza unor materiale audio (contrafiltrat
e) dect pe baza
extraselor de materiale filmate. n plus, un context adecvat este foarte important
pentru validitatea
evaluarilor bazate pe thin slices. Evaluarea oi prezicerea performan.elor ocolar
e ale unui
student, cnd sunt prezentate materiale filmate de tip thin slices, pot fi sortite
eoecului daca
fragmentul l prezinta pe acesta plimbndu-se n parc oi pot fi acurate cnd fragmentul
extras
l prezinta n timpul orelor de curs. Comportamentul trebuie extras oi judecat n cont
exte relevante.
Data fiind importan.a contextului n analizele bazate pe thin slices, una dintre d
ificulta.ile
cu care se confrunta adep.ii acestei paradigme este aceea a generalizarii rezult
atelor n
diferite contexte. ai nu este singura critica adusa acestei noi abordari n studiu
l competen.ei
nonverbale. Ziva Kunda, cunoscuta autoare a unor lucrari n domeniul cogni.iei soc
iale, ridica
o observa.ie de natura metodologica, sus.innd ca acurate.ea predic.iilor bazate p
e thin slices
se datoreaza agregarii datelor la mai mul.i subiec.i evaluatori. Astfel, sus.ine
Ziva Kunda
(1999/2000, 424), acurate.ea la nivelul fiecarui subiect evaluator este inferioar
a acurate.ei medii
a grupului de evaluatori oi astfel valoarea predictiva este pe ansamblu mai ridi
cata . Cu alte
cuvinte, n timp ce individul singular nu are nici cea mai vaga idee despre ce va
face persoanastimul
n viitor, ntr-o anume situa.ie, prin agregarea datelor la nivel de grup valoarea p
redictiva
a evaluarilor sporeote. Ziva Kunda oi bazeaza argumenta.ia pe faptul ca indivizii
manifesta o
consecven.a comportamentala scazuta de la o situa.ie la alta oi, ca urmare, agreg
area evaluarilor
poate prezice doar anumite predispozi.ii comportamentale ale persoanei-stimul, n
general, oi
prea pu.in ce va face aceasta ntr-o situa.ie anume. Totuoi, cogni.ia sociala ofer
a exemple care
sus.in existen.a nevoii de consecven.a trans-situa.ionala a indivizilor (L. Fest
inger, 1957).

Exerci.ii pentru cristalizarea competen.ei nonverbale


Cum sa cerem ajutorul altora. Solicita.i un mic mprumut unui coleg. Apoi, face.i
aceasta
fa.a de un altul, folosind o uooara atingere pe bra./pe umar. Repeta.i cererea,
direc.ionnd de
data aceasta privirea catre interlocutor. n a patra situa.ie folosi.i att atingere
a, ct oi direc.ionarea
privirii. Folosi.i aceeaoi formula de adresare oi analiza.i n care dintre cele pa
tru situa.ii
a.i avut mai mult succes. .ine.i seama att de caracterul favorabil, ct oi de rapid
itatea raspunsului.
A.i avut mai mult succes cu solicitan.ii de sex feminin, sau masculin? Cu cei di
n grupul
din care face.i parte, sau mai degraba cu cei din celelalte grupuri?
Spa.iile vorbesc. Observa.i, pe rnd, distan.a la care interac.ioneaza studen.ii n
zilele obionuite
de curs, cnd se afla pe holul faculta.ii sau n sala de curs. Urmari.i cteva cupluri
de
studen.i, pe rnd, cum interac.ioneaza uzual n spa.ii de diferite marimi: n sala de
curs, sala
de seminar, holul faculta.ii, pe strada. Unde au interac.ionat cel mai aproape?
Unde au interac.ionat
cel mai departe? Pute.i gasi o explica.ie?

Comunicarea nonverbala: gesturile oi postura


A pastra distan.a. Ini.ia.i o conversa.ie, pe rnd, cu o persoana apropiata (priet
ena), cu una
pe care o cunoaote.i, dar nu foarte bine, oi cu una necunoscuta, toate de acelao
i sex. Apropia.i-va
n zona distan.ei personale a interlocutorului. Ce reac.ii observa.i? Face.i aceas
ta pentru trei
persoane de sex opus. Dintre cele doua grupuri, care a nregistrat reac.ii mai put
ernice? Repeta.i
experimentul, pe rnd, ntr-un spa.iu aglomerat oi, respectiv, ntr-o ncapere goala.
Proximitate fizica = proximitate psihica. ntr-o sala de lectura cu numeroase locu
ri libere,
aoeza.i-va pe locul de lnga o persoana de sex opus, fara sa ini.ia.i conversa.ii.
Repeta.i acest
lucru fa.a de persoane cu diferite niveluri de atractivitate. n ce procent persoa
na vizata a ini.iat
o conversa.ie cu dv.? Care dintre subiec.i (cu nivel de atractivitate minima, me
die, ridicata)
a ini.iat conversa.ii cu dv.? Analiza.i, de asemenea, tipul conversa.iei ini.iat
e din punctul de
vedere al gradului n care viza persoana dv. pe o scara de la 1 la 7 (unde 1 repre
zinta faptul
ca aceasta conversa.ie nu a avut legatura cu propria persoana, 7
conversa.ia s-a
centrat pe
informa.ii despre propria persoana).
Zmbetul Giocondei. Gioconda lui Leonardo da Vinci (1452 1519) este, foarte probabil
,
cea mai cunoscuta pictura din lume (Figura 6.1).
Fig. 6.1. Mona Lisa (Gioconda)
Geniul Renaoterii a lucrat la acest tablou, care o nfa.ioeaza pe so.ia negustorul
ui florentin
Francesco Giocondo, patru ani (1502-1506). Nu s-a despar.it de capodopera sa pna
la sfroitul
vie.ii: a purtat tabloul ca pe o comoara n peregrinarile sale la Roma, Milano sau
la Amboise,

Antrenarea competen.ei de comunicare nonverbala


n Fran.a. Sursul leonardesc
trist oi rece, dureros oi misterios, ce reuneote un timp
pierdut
oi pune capat unei fericiri secrete
a fost interpretat de Sigmund Freud ca exprimnd
tandre.ea, cochetaria, voluptatea surda, toate misterele unui suflet, ale unui sp
irit care ne
ofera sclipirea, nu oi esen.a sa, pe scurt, imaginea mamei pe care trebuie sa o
paraseasca, dar
a fost fatal constrns sa nu o uite niciodata (apud I. Hasdeu, 1993, 3). Gioconda
s
pun unii
critici de arta
este ncarnarea ntregii experien.e amoroase a umanita.ii civilizate
.
Zmbetul enigmatic al Giocondei a inspirat zeci de imita.ii, dar oi cteva ilustra.i
i-parodie
celebre, precum cele semnate de Rick Meyerowitz sau Gnter Blum. Pictorul oi sculp
torul
columbian Fernando Botero (n. 1932) a facut, n 1977, portretul Giocondei la 12 an
i. Tabloul,
ulei oi tempera pe pnza (211,5 x 195,5 cm), se afla la Muzeul de Arta Moderna din
New
York. Privind cu aten.ie capodopera lui Leonardo da Vinci, ncerca.i sa descifra.i
ce va comunica
zmbetul Giocondei?
Fig. 6.2. Fernando Botero, Monalisa, 1977
Lupta tacita prin strngerea prieteneasca a minii. Se ntmpla sa ni se ntinda mna
dominator (cu palma orientata n jos), iar noi sa nu consideram ca legitima atitud
inea de
superioritate a celuilalt. Cum sa procedam pentru a marca acest lucru? Cel mai s
implu ar fi
sa ncercam sa aducem palma celuilalt n pozi.ie verticala. Uoor de zis, mai greu nsa
de realizat,
fara ca acest lucru sa nu bata la ochi. Alain Pease (1981/1993, 55) propune urma
toarea ieoire
din situa.ie, dezarmndu-l pe celalalt: concomitent cu ntinderea minii sa facem cu p
iciorul
stng un pas nainte, apoi sa aducem n fa.a piciorul drept oi sa ne ntoarcem pu.in spr
e stnga.
De ce este eficace aceasta strategie? (Raspuns: pentru ca, urmnd sfatul lui Alain
Pease,
patrundem civilizat n zona intima a celuilalt vezi zonele de distan.a Hall
oi i pr
oducem
acelaoi disconfort psihic pe care respectiva persoana ni l-a pricinuit noua, ara
tndu-i ca avem
statusuri sociale egale).
Ce otiu (sau nu otiu) agen.ii comerciali. Cnd un agent comercial viziteaza la dom
iciliu
un posibil cumparator, fara a se fi anun.at n prealabil, oi are ini.iativa de a s
aluta prin ntinderea
minii, crede.i ca oi sporeote oansele de a vinde marfa?

Comunicarea nonverbala: gesturile oi postura


Numai dominan.a? n urma cu ceva timp
era n vara anului 2004
am asistat la sus.iner
ea
unei teze de doctorat. Teza, excelenta, de altfel, aborda problema comunicarii n
tranzi.ia
postcomunista din Romnia. Am intrat n sala n care urma sa aiba loc examenul de doct
orat
cu cinci minute nainte de ora fixata. Mai erau c.iva invita.i: profesori universit
ari, rude ale
doctorandei, colegi cum se obionuieote n astfel de cazuri. Ramasesera, totuoi, mu
lte scaune
libere. Nu otiam cine face parte din comisia de examen, dar am aflat imediat. Un
ul dintre
profesori se ca.arase cu posteriorul pe masa destinata comisiei, statea cu picio
arele lejer desfacute
oi dadea sfaturi doctorandei de se auzeau oi din afara salii. Presupunerea mea c
a respectivul
face parte din comisia de doctorat s-a confirmat cnd a nceput examenul, dar nici a
cum nu
sunt sigur daca specialistul n otiin.ele comunicarii , prin gesturi oi postura, voia
sa-oi sublinieze
pozi.ia dominanta n raport cu ntreaga asisten.a sau mai era vorba oi de altceva. D
umneavoastra
ce banui.i?
Cine este Iasia? Iasia din nuvela Soniecika de Ludmila Uli.kaia (1994/2004, 66),
probabil
cea mai importanta prozatoare din literatura rusa actuala, este eleva la seral l
a o ocoala din
Moscova:
ieoea din banca fara zgomot, ridicnd capacul pupitrului, strecurndu-se cu o miocare
delicata a ooldurilor.
Se ndrepta spre tabla trecnd prin locul ngust dintre banci, cu partea de jos a corp
ului ramasa un pic n urma
celei de sus, oi abia oi aducea piciorul dindarat, parca ncremenit n vrful degetelor
, iar genunchii oi-i mioca
de parca ar fi mpins cu ei o rochie lunga de seara dintr-un material greu, oi nu
o fusti.a ponosita. ai talia ei
avea o linie deosebita, oi fiecare parte a trupului avea miocarea ei proprie, oi
toate la un loc
oi jocul imperceptibil
al snilor, oi miocarea leganata a ooldurilor, oi ritmul special al gleznelor
aoad
ar toate la un loc nu erau poze
cautate cu ostenta.ie de cocheta, ci erau nsaoi muzica trupului de femeie care ce
re sa fie luat n seama oi admirat.
V-o imagina.i pe Iasia? Este scunda? Este nalta? Are sprncenele arcuite sau drepte
? Provine dintr-o familie cu ascenden.a nobiliara sau dintr-un camin de copii? Este o
prostu.a naiva
sau o fata care a cunoscut mul.i barba.i? Are o fire independenta? i place sa cit
easca Sonetele
lui Shakespeare sau Fabulele lui Krlov? Ce viseaza sa devina?
Autoevaluarea competen.ei de comunicare nonverbala. Va propunem un test pentru
autoevaluarea competen.ei de comunicare nonverbala, mai exact o proba
adaptata d
e noi
dupa Nicki Stanton (1995, 31) cu ajutorul careia va pute.i cunoaote cu aproxima.

ie rezonabila
abilitatea de decodificare a mesajelor transmise de gesturi oi postura.
Privi.i cu aten.ie timp de un minut cele patru posturi schematizate (A, B, C, D)
nfa.ioate
n Figura 6.3. Care dintre adjectivele urmatoare descriu fiecare pozi.ie?
Agitat Modest Ruoinos
Atoateotiutor Mul.umit de sine Suparat
Dezinteresat Nehotart Surprins
Dominant Nencrezator Suspicios
Furios Nepasator Timid
ntrebator Povestind Trist
Mndru Resemnat

Antrenarea competen.ei de comunicare nonverbala


Fig. 6.3
A
C
B
D
Cercetarile psihosociologice au relevat ca respectivele posturi tind sa fie asoc
iate conform
Tabelului 6.2.
Tabelul 6.2. Semnifica.ia fiecarei posturi
A B C D
Resemnat Agitat Timid Surprins
Dezinteresat Mul.umit de sine Ruoinos Dominant
Nencrezator Furios Modest Suspicios
Modest Nepasator Atoateotiutor Nehotart
ntrebator Povestind Suparat Mndru
Daca a.i identificat corect cel pu.in trei adjective pentru fiecare postura, nsea
mna ca nu
a.i citit degeaba aceasta carte. Felicitari!
Cuvinte-cheie
Metoda thin slices Inteligen.a emo.ionala
Formarea impresiei Testul CART
Competen.a de comunicare nonverbala Stereotip de gen
Competen.a sociala

Comunicarea nonverbala: gesturile oi postura


Probleme recapitulative
Ce se n.elege prin termenul de

competen.a de comunicare nonverbala ?

Ce este inteligen.a emo.ionala?


Ce cercetari au condus la concluzia ca femeile au o abilitate mai mare dect barba
.ii de a decodifica
semnalele nonverbale?
n ce consta Testul CART?
Care este valoarea de cunoaotere a metodei thin slices?

Anexe
Anexa A
Darwin, Charles. [1872] (1967). Expresia emo.iilor la om oi animal. Bucureoti: E
ditura Academiei
R. S. Romania, p. 13.
ntrebarile adaugate, n manuscris, la chestionarul pus n circula.ie de Charles Darwi
n n
1867:
1. Mirarea se exprima prin ochii oi gura larg deschise oi prin sprncenele ridicat
e?
2. Ruoinea provoaca nrooirea obrazului atunci cnd culoarea pielii permite sa fie v
izibila?
ai, n special, ct de jos pe corp se ntinde rooea.a?
3. Atunci cnd un om este indignat sau sfidator, se ncrunta, oi ndreapta corpul oi ca
pul, oi nal.a umerii
oi oi strnge pumnii?
4. Atunci cnd reflecteaza profund asupra vreunui subiect sau ncearca sa n.eleaga vr
eo problema grea,
se ncrunta sau i se nrooeote pielea sub pleoapele inferioare?
5. Atunci cnd este n dispozi.ie proasta, i sunt col.urile gurii lasate n jos oi col.
ul interior al sprncenelor
ridicat de muochiul pe care francezii l numesc muochiul suferin.ei ? n aceasta stare,
sprnceana devine
uoor oblica oi pu.in umflata la capatul interior, iar fruntea este ncre.ita trans
versal la mijloc, nu nsa pe toata
la.imea ei, ca atunci cnd sprncenele sunt ridicate n semn de mirare?
6. Cnd este n buna dispozi.ie, i stralucesc ochii, cu pielea pu.in ncre.ita n jurul o
i dedesubtul lor oi
cu col.urile gurii pu.in trase napoi?
7. Cnd un om ia n batjocura pe cineva, i se ridica col.ul buzei superioare deasupr
a caninului dinspre
omul caruia i se adreseaza?
8. S-ar putea recunoaote o expresie de ndrjire sau de ncapa.nare, care se manifesta
mai ales prin gura
strns nchisa, sprnceana coborta oi o uooara ncruntare?
9. Se exprima dispre.ul printr-o uooara ieoire n afara a buzelor, prin ridicarea
nasului, ca o uooara aspira.ie?
10. Dezgustul se manifesta prin lasarea n jos a buzei inferioare, cea superioara
fiind uoor mai ridicata,
oi printr-o expirare brusca, oarecum asemanatoare unei vomitari incipiente sau c
a atunci cnd scuipi?
11. Frica extrema se exprima, n general, la salbatici n acelaoi mod ca oi la europ
eni?
12. Rsul este dus vreodata la o asemenea extremitate nct sa aduca lacrimi n ochi?
13. Atunci cnd cineva doreote sa arate ca nu poate mpiedica ceva de a fi facut, sa
u ca el nsuoi nu poate
face ceva, nu ridica el din umeri, nu oi ntoarce el coatele spre interior, nu oi nti
nde minile spre exterior
oi oi deschide palmele avnd sprncenele ridicate?
14. Cnd copiii sunt mbufna.i, oi .uguiaza oi li se proemina considerabil buzele?
15. Pot fi recunoscute expresii de vinova.ie, de viclenie sau de gelozie, cu toa
te ca nu otiu cum pot fi
definite acestea?
16. Se da vertical din cap la afirma.ie oi lateral la nega.ie?

Comunicarea nonverbala: gesturile oi postura


Anexa B
Bull, Peter E. (2002). Communication under the Microscope. The Theory and Practi
ce of
Microanalysis. New York: Routledge (p. 184).
Metodologia cercetarii comunicarii nonverbale
Peter E. Bull porneote de la ideea ca procesele de comunicare pot fi disecate n ce
le mai fine detalii cu
ajutorul filmului oi tehnologiilor de nregistrare . Pentru Peter E. Bull, microanal
iza reprezinta nu numai o
metodologie distincta n studiul comunicarii, ci oi un mod de a gndi acest proces c
entral n via.a oamenilor
oi n practica sociala. Abordarea microanalitica se particularizeaza printr-o seri
e de caracteristici:
studiaza comunicarea ca petrecndu-se n mod real (as it actually occurs), facnd apel
la film, la
nregistrari audio oi video;
ia n considerare comunicarea n ea nsaoi, nu ca pe o modalitate de acces spre alte f
enomene psihice
sau sociale;
considera ca toate elementele interac.iunii sunt semnificative; de aici oi impor
tan.a acordata comunicarii
nonverbale;
postuleaza ca orice comunicare are o structura, fie ea secven.iala, ierarhica sa
u organizata n termenii
regulilor sociale;
apreciaza comunicarea ca pe o forma de ac.iune, n acord cu teoria conform careia
vorbirea nu are
doar func.ia de transmitere de informa.ii (speech act theory);
analizeaza comunicarea n context evolutiv, n spiritul concep.iei lui Charles Darwi
n;
studiaza comunicarea n mod natural, fara a ignora datele studiilor experimentale;
comunicarea este vazuta ca o abilitate, ceea ce conduce la utilizarea cu predile
c.ie a analizei discursului
oi a analizei conversa.iei ;
comunicarea, asemenea oricarei abilita.i, este analizata n contexte personale oi
ocupa.ionale extrem
de variate;
microanaliza comunicarii permite n.elegerea macroproblemelor sociale, precum rasi
smul, sexismul
o.a.m.d.

Bibliografie
Abric, Jean-Claude. (1994). L organisation interne des reprsentations sociales: sys
teme central et systeme
pripherique. n C. Guimeli (ed.). Structures et transformations des reprsentations s
ociales. Lausanne:
Delachaux et Niestl.
Academia Republicii Socialiste Romnia. Institutul de Lingvistica. (1974). Dic.ion
ar englez-romn. Bucureoti:
Editura R. S. Romnia.
Academia Romna. Institutul de Lingvistica Iorgu Iordan
iv al limbii romne
(edi.ia a II-a). Bucureoti: Univers Enciclopedic.

(1996). Dic.ionarul explicat

Adler, Ronald B. oi Rodman, George. [1994] (1997). Understanding Human Communica


tion (edi.ia a VI-a).
Fort Worth: Harcourt Brace College Publishers.
Albert, S. oi Dabbs, J. (1970). Physical distance and persuasion. Journal of Per
sonality and Social Psychology,
15, 265-270.
Allgeier, A.R. oi Byrne, Donn. (1973). Attraction toward the opposite sex as a d
eterminant of physical
proximity. The Journal of Social Psychology, 90, 213-219.
Allport, G.W., Veron, P.E. oi Lindzey, G. (1960). A study of values (edi.ia a II
I-a). Boston: Houghton-Mifflin.
Allport, Gordon W. [1961] (1981). Comportamentul expresiv. n G.W. Allport. Struct
ura oi dezvoltarea personalita.ii
(pp. 457-493). Bucureoti: Editura Didactica oi Pedagogica (Pattern and Growth in
Personality.
New York: Holt, Rinehart and Winston. Trad. rom. I. Herseni).
Allport, Gordon W. oi Cantril, Hadley. [1934] (1972). Judging personality from v
oice. Journal of Social
Psychology, 5, 37-53 (retiparit n J. Laver oi S. Hutcheson (eds), op. cit., pp. 1
55-171).
Altman, Irvin. (1975). The Environment and Social Behavior. Monterey, CA: Brooks
/Cole.
Ambady, Nailini oi Rosenthal, Robert. (1992). Thin slices of expressive behavior
as predictors of interpersonal
consequences: A meta-analysis. Psychological Bulletin 111, 2, 256-274.
Ambady, Nailini oi Rosenthal, Robert. (1993). Half a minute: Predicting teacher
evaluations from thin slices
of nonverbal behavior and physical attractiveness. Journal of Personality and So
cial Psychology, 64 (3),
431-441.
Ambady, Nailini, Bernieri, F.J. oi Richeson, J.A. (2000). Toward a histology of
social behavior: judgmental
accuracy from thin slices of the behavioral stream. Advances in Experimental Soc
ial Psychology, 32,

201-271.
Andersen, Peter. (1999). Nonverbal Communication. Forms and Functions. Mountaign
View, CA: Mayfield.
Anghel, Petre. (2003). Stiluri oi metode de comunicare. Bucureoti: Editura Arami
s.
Archer, D., Akert, R. oi Constanzo, M. (1993). The accurate perception of nonver
bal behavior: Questions of
theory and research design. n P.D. Blanck (ed.). Interpersonal Expectations: Theo
ry, Research, and
Application. Cambridge: Cambridge University Press.
Ardrey, Robert. (1966). The Territorial Imperative. New York: Atheneum.
Argintescu, N. (1991). Contribu.ii la problema gustului popular. Canoanele popul
are ale frumuse.ii trupeoti.
n Sociologia percep.iei artistice (pp. 106-125). Bucureoti: Editura Meridiane.

Comunicarea nonverbala: gesturile oi postura


Argyle, Michael. (1969). Social Interaction. London: Methuen.
Argyle, Michael. (1983). The Psychology of Interpersonal Behaviour, London: Peng
uin.
Argyle, Michael. [1975] (1988). Bodily Communication (edi.ia a II-a). London: Me
thuen.
Argyle, Michael oi Dean, Janet. (1965). Eye contact, distance and affiliation. S
ociometry, 28, 289-304.
Argyle, Michael oi Cook, M. (1976). Gaze and Mutual Gaze. Cambridge, UK: Cambrid
ge University Press.
Asch, Solomon E. (1946). Forming impressions of personality. Journal of Abnormal
and Social Psychology,
41, 258-290.
Axtell, Rogers E. (1990). The Do s and Taboos of Hosting International Visitors. N
ew York: John Wiley &
Sons.
Axtell, Rogers E. (1991). The Do s and Taboos of Body Language Around the World. N
ew York: John Wiley
& Sons.
Axtell, Rogers E. (ed.). (1993). Do s and Taboos Around the World. New York: John
Wiley & Sons.
Babad, E., Bernieri, F. oi Rosenthal, R. (1991). Students are judges of teachers
verbal and nonverbal behavior.
American Educational Research Journal, 28, 211-234.
Banerjee, M. (1997). Hidden emotions: Preschooler s knowledge of appearance-realit
y and emotion display
rules. Social Cognition, 15, 107-132,
Barbouw, Erik et al. (eds). (1989). International Encyclopedia of Communications
(4 vol.). New York: Oxford
University Press.
Barnhouse, Terri D. (f.a.). A Study on the effects of touch and impression forma
tion. Missouri Werstern State
College. Internet.
Baron, A.R. oi Byrne, D. [1974] (1997). Social Psychology. Massachusetts: Allyn
and Bacon.
Bavelas, J.B. (1994). Gestures as part of speech: Methodological implications. R
esearch on Language and
Social Interaction, 27, 201-221.
Bejat, Marian. (1972). Geneza psihologiei ca otiin.a experientala n Romnia. Bucure
oti: Editura Didactica
oi Pedagogica.
Berger, Peter L. oi Luckman, Thomas. [1967] (1999). Construirea sociala a realit

a.ii. Tratat de sociologia


cunoaoterii. Bucureoti: Editura Univers (The Social Construction of Reality. New
York: Random House,
Inc. Trad. rom. Al. Butucelea).
Berges, J. (1975). Les Gestes et la personnalit. Paris: Seuil.
Bernard, M. (1972). L Expressivit du corps. Paris: Editions Universitaires.
Bernieri, F. oi Gillis, J.S. (1995). Personality correlates of accuracy in a soc
ial perception task. Perceptual
and Motor Skills, 81, 168-170.
Bernieri, F., Gillis, J.S., Davis, J.M. oi Grahe, J.E. (1996). Dyad rapport and
accuracy of its judgement across
situations: A lens model analysis. Journal of Personality and Social Psychology,
71, 110-129.
Berry, Diane S. oi Zebrowitz-McArthur, Leslie (1988). What s in a face? Facial mat
urity and the attribution
of legal responsability. Personality and Social Psychology Bulletin, 14, 1, 23-3
3.
Berry, John W., Poortinga, Yype H., Segall, Marshall H. oi Dasen, Pierre R. (199
2). Cross-cultural Psychology:
Research and Applications. Cambridge: Cambridge University Press.
Berscheid, Ellen oi Walster, Elaine H. (1969). Interpersonal Attraction. Massach
usetts: Addison-Wesley
Publishing Company, Inc.
Berscheid, Ellen oi Walster, Elaine H. (1974). Physical attractiveness. n L. Berk
owitz (ed.). Advances in
Experimental Social Psychology (vol. 7, pp. 158-215). New York: Academic Press.
Bickman, Leonard. (1974). The social power of a uniform. Journal of Applied Soci
al Psychology, 4, 47-61.
Birdwhistell, Ray L. (1952). An Introduction to Kinesics. Louisville: University
of Louisville.
Birdwhistell, Ray L. (1967). Some body motion elements accompanying spoken Ameri
can English. n L.
Thayer (ed.). Communication: Concepts and Perspectives. Londra: Macmillan.
Birdwhistell, Ray L. (1970). Kinesics and Context: Essays in Body Motion Communi
cation. Philadelphia:
University of Pennsylvania Press.

Bibliografie 209
Birkenbihl, Michael. [1977] (1999). Train the Trainer. Mnchen: Moderne Industrie
Verlag (text reprodus
n Birkenbihl, Vera F. [1979] (1999). Semnalele corpului. Cum sa n.elegem limbajul
corpului. Bucureoti:
Editura Gemma Press (Signale des Krpers. Trad. rom. R. Procopiescu).
Birkenbihl, Vera. (1998). Antrenamentul comunicarii sau arta de a ne n.elege. Buc
ureoti: Editura Gemma Press.
Blin, Clment. [1996] (2002). ABC-ul cunoaoterii de sine. Bucureoti: Editura Corin
t (ABC de la connaisance
de soi. Paris: J. Grancher. Trad. rom. C. Jinga).
Bochenski, Joseph-Maria. [1994] (2003). Manual de n.elepciune pentru oamenii de rn
d. Cluj-Napoca:
Editura Limes.
Bogucka, Maria. [1991] (2000). Gesturi, ritualuri oi ordine sociala n Polonia sec
olelor XVI-XVIII. n
J. Bremmer oi H. Roodenburg (eds). O istorie culturala a gesturilor. Din antichi
tate oi pna n zilele
noastre (pp. 173-188). Bucureoti: Editura Polimark (A Cultural History of Gestur
e. From Antiquity to
the Present Day. Cambridge, UK: Polity Press. Trad. rom. T. Avacum).
Bonifacio, Giovanni. (1616). Arte de Cenni.
Borchers, Tim. (1999). Interpersonal Communication. New York: Allyn & Bacon.
Bower, S.A. oi Bower, G.H. (1976). Asserting Youself, Reading. MA: Addison-Wesle
y.
Brault, Gerard J. (1963). Kinesics and the classroom: Some typical french gestur
es. The French Review, 36,
4, 374-382.
Bremmer, Jan oi Roodenburg, Herman (eds). [1991] (2000). O istorie culturala a g
esturilor. Din antichitate
oi pna n zilele noastre. Bucureoti: Editura Polimark (A Cultural History of Gestur
e. From Antiquity to
the Present Day. Cambridge, UK: Polity Press. Trad. rom. T. Avacum).
Brody, L.R. (1993). On understanding gender differences in the expression of emo
tion: Gender roles,
socialization and language. n S. Ablom et al. (eds). Human Feelings: Exploration
in Affect Development
and Meaning. New York: Academic Press.
Brown, Timothy A., Cash, Thomas F. oi Noles, Steven W. (1986). The Journal of So
cial Psychology, 126
(3), 305-316.
Bruce, Vicki. (1988). Recognising Faces. Essays in Cognitive Psychology. Hillsda
le: Lawrence Erlbaum
Associates Ltd.
Bruner, J.S. oi Tagiuri, R. (1954). The perception of people. n Handbook of Socia

l Psychology. Cambridge,
Mass: Addison Wesley.
Buca, Marian. (1985). Dic.ionar de epitete al limbii romne. Bucureoti: Editura at
iin.ifica oi Enciclopedica.
Buck, R. (1976). A test of nonverbal receiving ability: Preliminary studies. Hum
an Communication Research,
2, 162-171.
Bugental, D.E. et al. (1970). Child versus adult perception of evaluative messag
es in verbal, vocal and visual
channels. Developmental Psychology, 2, 367-375.
Bull, Peter. (2002). Communication under the microscope. The Theory and Practice
of Micro-analysis. New
York: Routlege.
Bulwer, John. (1644). Chironomia.
Burgoon, Judee K., Buller, David oi Woodall, Gill W. [1989] (1996). Nonverbal Co
mmunication: The
Unspoken Dialogue (edi.ia a II-a). New York: McGraw-Hill.
Burleson, B.R. oi Samter, W. (1996). Similarity in the communication skills of y
oung adults: Foundations
of attraction, friendship, and relationship satisfaction. Communication Reports,
9 (2), 127-137.
Buss, Arnold H. (1961). The Psychology of Aggression. New York: Wiley.
Butoi, Tudorel oi Butoi, Ioana-Teodora. (2001). Psihologie judiciara. Tratat uni
versitar (2 vol.). Bucureoti:
Editura Funda.iei Romnia de Mine.
Cassidy, J. oi Asher, S. (1992). Loneliness and peer relations in young children
. Child Development, 63, 350-365.
Cassirer, Ernst. [1946] (1994). Limbajul. n E. Cassirer. Eseu despre om. O introd
ucere n filozofia culturii
umane (pp. 154-192). Bucureoti: Editura Humanitas (An Essay on Man. An Introduct
ion to a Philosophy
of Human Culture. Yale University Press. Trad. rom. C. Cooman).

Comunicarea nonverbala: gesturile oi postura


Cazacu, Tatiana-Slama. (2001). .i rup mna oi .i dau cu ea n cap. Romnia literara, 41,
12-13.
Cernoch, J.M. oi Porter, R.H. (1985). Recognition of maternal axilary odors by i
nfants. Child Development,
56, 1593-1598.
Chartier, Roger. [1985] (1995). Practicile scrierii. n Ph. Aries oi G. Duby (coor
d.). Istoria vie.ii private. De
la Renaotere la epoca luminilor (vol. 5, pp. 136-188). Bucureoti: Editura Meridi
ane (Histoire de la vie
prive. De la Renaissance aux Lumieres. Paris: Seuil. Trad. rom. C. Tanasescu).
Chelcea, Septimiu. (1986). Gesturile, postura oi psihologia persoanei. n A. Chelc
ea oi S. Chelcea. Cunoaoterea
de sine
condi.ie a n.elepciunii (pp. 97-103). Bucureoti: Editura Albatros.
Chelcea, Septimiu. (1990). Radacini biologice. n S. Chelcea oi A. Chelcea. Din un
iversul autocunoaoterii
(pp. 7-30). Bucureoti: Editura Militara.
Chelcea, Septimiu. (2002). Opinia publica. Gndesc masele despre ce oi cum vor eli
tele? Bucureoti: Editura
Economica.
Chelcea, Septimiu. (2003). Comunicarea nonverbala: genunchii n sistemul postura-ge
st . Psihologie sociala,
11, 88-102.
Chelcea, Septimiu oi Ilu., Petru. (2003). Psihosociologie. n S. Chelcea oi P. Ilu
. (coord.). Enciclopedie de
psihosociologie (pp. 279-294). Bucureoti: Editura Economica.
Chelcea, Septimiu. [2001] (2004). Metodologia cercetarii sociologice. Metode can
titative oi calitative (edi.ia
a II-a). Bucureoti: Editura Economica.
Chelcea, Septimiu (coord.). (2004). Comunicarea nonverbala n spa.iul public. Bucu
reoti: Editura Tritonic.
Chen, Nicole Y., Schaffer, David R. oi Wu, Chenghuan. (1997). On physical attrac
tiveness stereotyping in
Taiwan: A revised sociocultural perspective. The Journal of Social Psychology, 1
37 (1), 117-124.
Chevalier, Jean oi Gheerbrant, Alain. (1991). Dicionario de simbolos-mitos, sonh
os, costumes, gestos, formas,
figuras, cores, numeros (edi.ia a V-a). Rio de Janeiro: Jose Olympio.
Chiru, Irena. (2003). Comunicarea interpersonala. Bucureoti: Editura Tritonic.
Cialdini, Robert B. [1984] (2004). Psihologia persuasiunii. Bucureoti: Business
Tech International Press
(Influence: The Psychology of Persuasion. Trad. rom. M. Budui).
Ciminero, H.R., Cahoun, K.S. oi Adams, H.E. (1977). Handbook of Behavioral Asses
sment. New York: John

Wiley & Sons.


Ciofu, Ion. (1978). Comportamentul simulat. Bucureoti: Editura atiin.ifica oi En
ciclopedica.
Cohen, David. (1997). Limbajul trupului n rela.iile de cuplu. Bucureoti: Editura
Polimark.
Coman, Alina oi Coman, Claudiu. (2002). Tehnici de comunicare oi negociere. Curs
practic. Braoov:
Universitatea Transilvania Braoov.
Coman, Alina. (2004). Percep.ii asupra stereotipurilor de gen n publicitate. Soci
ologie Romneasca, 2, 1,
101-116.
Corbin, Alain. [1985] (1997). Culise. n Ph. Aries .i G. Duby (coord.). Istoria vi
e.ii private. De la Revolu.ia
franceza la primul razboi mondial (vol. 8, pp. 80-243). Bucureoti: Editura Merid
iane (Histoire de la vie
prive. De la Rvolution a la Grande Guerre. Paris: Seuil. Trad. rom. N. Zarnescu).
Cornelius, Helena oi Faire, Shoshana. (1996). atiin.a rezolvarii conflictelor. B
ucureoti: Editura atiin.a oi
Tehnica.
Corraze, Jacques. [1980] (2001). La communication non-verbale (edi.ia a VI-a). P
aris: PUF.
Cunningham, M.R. (1986). Measuring the physical in physical attractiveness: Quas
i-experiments on the
sociobiology of female facial beauty. Journal of Personality and Social Psycholo
gy, 59, 61-72.
Cvetokovich, George, Baumgardner, Steve oi Trimble, Joseph. (1984). Social Psych
ology: Contemporary
Perspectives on People. New York: CBS College Publishing.
Dance, Franck E.X. (1970). The
20, 201-210.

concept

of communication. Journal of Communication,

Darwin, Charles. [1872] (1967). Expresia emo.iilor la om oi anaimale. Bucureoti:


Editura Academiei R.S.R.
(The Expressions of the Emotions in Man and Animals. Londra: J. Murry. Trad. rom
. E. Margulius).

Bibliografie 211
Davies, Graham, Ellis, Hayden oi Shephard, John. (1981). Perceiving and Remember
ing Faces. New York:
Academic Press.
Davis, Flora. [1971] (1973). Inside Intuition. What We Know About Nonverbal Comm
unication. New York:
McGraw-Hill.
Davis, T.L. (1995). Gender differences in masking negative emotions: Ability or
motivation? Developmental
Psychology, 31, 660-667.
Davitz, J.R. (1964). The Communication of Emotional Meaning. New York: McGraw-Hi
ll.
Debicki, Jacek, Favre, Jean-Franois, Grnewald, Dietrich oi Pimentel, Antonio Filip
e. [1995] (2000). Istoria
artei. Pictura, sculptura, arhitectura. Bucureoti: Editura Rao (Histoire de l art.
Peinture, sculpture,
architecture. Paris: Hachette Livre. Trad. rom. C. Stancu).
DePaulo, Peter J. (1992). Applications of nonverbal behavior research in marketi
ng and management. n R.S.
Feldman (ed.). Applications of Nonverbal Behavior. Theories and Research (pp. 63
-87). Hillsdale, NJ:
Lawrence Erlbaum Associates, Publishers.
Descamps, Marc-Alain. [1989] (1993). Le langage du corps et la communication cor
porelle. Paris: PUF.
Deutsch, Felix. (1952). Analytic posturology. Psychoanalytic Quarterly, 21, 196214.
DeVito, Joseph A. [1983] (1988). Human Communication. The Basic Course (edi.ia a
IV-a). New York: Harper
& Row, Publishers.
De Vito, Joseph A. (1987). Human Communication. New York: Cambridge University P
ress.
Dinu, Mihai. (1997). Comunicarea umana non-verbala. n M. Dinu. Comunicarea. Reper
e fundamentale (pp.
208-16). Bucureoti: Editura atiin.ifica.
Dion, Karen K. (2002). Cultural perspectives on facial attractiveness. n G. Rhode
s oi Leslie A. Zebrowitz
(eds). Facial Attractiveness. Evolutionary, Cognitive, and Social Perspectives (
pp. 239-259). Westpoint:
Ablex Publishing.
Dion, Karen K., Berscheid, Ellen oi Walster, Elaine. (1972). What is beautiful i
s good. Journal of Personality
and Social Psychology, 24, 285-290.
Dittmann, A.T. (1971). Review of Ray L. Birdwhistell s kinesics and context. Psych
iatry, 34, 334-342.

Dittmann, A.T. (1972). Interpersonal messages of emotion. New York: Springer.


Dollard, John. (1957). Caste and Class in a Southern Town. New York: Doubleday.
Donald, Merlin. (1991). Origins of the Modern Mind: Three States in the Evolutio
n of Culture and Cognition.
Cambridge, MA: Harvard University Press.
Doob, L.W. (1971). Patterning of Time. New Haven, CT: Yale University Press.
Dovidio, John F. oi Ellyson Steve L. (1982). Decoding visual dominance: attribut
ion of communicating their
affective states and reported likelihood of expression. Child Development, 59, 1
314-1322.
Druckman, Daniel, Rozelle, Richard M. oi Baxter, James E. (1982). Nonverbal Comm
unication. Survey. Theory
and Research. Beverly Hills: Sage Publications, Inc.
Duby, G. [1985] (1995). Via.a privata a nobililor toscani n ajunul Renaoterii. n P
h. Aries oi G. Duby (coord.).
Istoria vie.ii private. De la Europa feudala la Renaotere (vol. 3, pp. 195-352).
Bucureoti: Editura Meridiane
(Histoire de la vie prive. De l Europe fodale a la Renaissance. Paris: Seuil. Trad.
rom. M. Breaza oi
M. Slavescu).
Dulek, R.E., Fielder, J.S. oi Hill, J.S. (1991). International communication: An
exclusive primer. Business
Horizons, 20-25.
Dungaciu, Sandra. (2003). Georg Simmel oi sociologia modernita.ii. Elemente pent
ru o teorie sociala a
postmodernita.ii. Cluj-Napoca: Editura Dacia.
Dunn, Laurel J. (f.a.). Nonverbal communication: Information conveyed through th
e use of body language.
Internet.
Eakins, B.W. oi Eakins, R.G. (1978). Sex differences in Human Communication. Bos
ton: Houghton Mifflin.
Efron, David. [1941] (1972). Gesture and Environment. The Hague: Mouton.

Comunicarea nonverbala: gesturile oi postura


Egan, Gerard. (1998). The Skilled Helper (edi.ia a VI-a). Brooks/Cole Publishing
Company.
Egland, K.L., Spitzberg, B.H. oi Zomeier, M.M. (1996). Flirtation and conversati
onal competence in crosssex platonic and romantic relationships. Communication Reports, 9 (2), 105-115.
Eibel-Eibesfeldt, Irinus. (1972). Similarities and differences between cultures i
n expressive movements. n
R.A. Hinde (ed.). Nonverbal Communication (pp. 297-312). Cambridge: Cambridge Un
iversity Press.
Eibl-Eibesfeldt, Irinus. (1979). Par-delanos diferences. Paris: Flammarion.
Eibl-Eibesfeldt, Irinus. [1984] (1995). Agresivitatea umana. Bucureoti: Editura T
rei (Krieg und Frieden aus
der Sicht der Verhaltensforschung. Mnchen: Piper. Trad. rom. V.D. Zamfirescu).
Eibl-Eibesfeldt, Irinus. [1985] (1998). Iubire oi ura. Radacinile biologice ale v
alorilor morale. Bucureoti:
Editura Trei (Liebe und Hass. Zur Naturgeschichte elementarer Verhaltensweisen.
Mnchen: Piper. Trad.
rom. C. Strungaru).
Eisenberg, W. oi Strayer, J. (eds). (1987). Empathy and Its Development. New Yor
k: Cambridge University
Press.
Ekman, Paul. (1965). Communication through nonverbal behavior: A source of infor
mation about an
interpersonal relationship. n S.S. Tomkins oi C.E. Izard (eds). Affect, Cognition
and Personality. New
York: Springer.
Ekman, Paul, Sorenson, E.R. oi Friesen, Wallace V. (1969). Pan-cultural elements
in facial displays of emotion.
Science, 164, 4.
Ekman, Paul oi Friesen, Wallace V. (1969). The repertoire of nonverbal behavior:
Categories, origins, usage
and coding. Semiotica, 1, 124-129.
Ekman, Paul oi Friesen, Wallace V. (1972). Hand movements. Journal of Communicat
ion, 22, 353-374.
Ekman, Paul, Friesen, Wallace V. oi Ellsworth, Phoebe. (1972). Emotion in the Hu
man Face. New York:
Pergamon Press.
Ekman, Paul oi Friesen Wallace V. (1975). Unmasking the Face. Londra: Prentice H
all.
Ekman, Paul. (1977). Biological and cultural contributions to body and facial mo
vement. n J. Blacking (ed.).
The Anthropology of the Body. London: Academic Press.
Ekman, Paul. (1996).Why don t we catch liars? Social Research, 63, 3, 801-817.

Ekman, Paul. (1997). Should we call it expression or communication? Innovation i


n Social Science Research,
10, 4, 333-344.
Ekman, Paul (1997). Lying and Deception. n N.L. Stein et al. Memory for Everyday
and Emotional Events.
New Jersey: Lawrence Erlbaum Associates, Publishers.
Ekman, Paul. (1999). Facial expressions. n T. Dalgleish oi M. Power (eds). Handbo
ok of Cognition and
Emotions. New York: John Wiley & Sons.
Ekman, Paul oi O Sullivan, Maureen. (1991). Who can catch a liar? American Psychol
ogist, 46, 9, 913-920.
Ekman, Paul oi Frank, Mark G. (1997). The ability to detect deceit generalizes a
cross different types of
high-stake lies. Journal of Personality and Social Psychology, 72, 6, 1429-1439.
Elias, Norbert. [1939] (2002). Procesul civilizarii. Cercetari sociogenetice oi
psihogenetice (vol. 1). Iaoi:
Editura Polirom (ber den Prozess der Zivilisation. Soziogenetische und Psychogene
tische
Untersuchungen. Frankfurt am Main: Suhrkamp Taschenbuch Verlag. Trad. rom. M.-M.
Aldea).
Ellyson, S.L. oi Dovidio, J.F. (eds). (1985). Power, Dominance and Nonverbal Beh
avior. New York: Spring
Verlag.
Enatescu, Virgil. (1987). Analiza comunicarii extraverbale. n V. Enatescu. Comuni
carea extraverbala (pp.
242-358). Cluj-Napoca: Editura Dacia.
English, P.W. (1972). Behavioral concomitants of dependent and subservient roles
. Harvard University Press.
Eskritt, Michelle oi Lee, Kang. (2003). Do actions speak louder then words? Pres
chool children s use of the
verbal-nonverbal consistency principle during inconsistent communications. Journ
al of Nonverbal
Behavior, 27 (1), 25-41.

Bibliografie 213
Exline, R.V. (1971). Visual interaction: The glances of power and preference. n J
.D. Cole (ed.). Nebraska
Simposium on Motivation. 1971. Lincoln: University of Nebraska Press.
Eysenck, Hans J. oi Eysenck, Michael. [1981] (1998). Descifrarea comportamentulu
i uman. Bucureoti: Editura
Teora (Personality Investigations. Trad. rom. M. Gafencu-Cristescu).
Farr, Robert M. (1996). The Roots of Modern Social Psychology. 1872 1954. Oxford,
UK: Blackwell
Publishers Ltd.
Frte, Gheorghe-Ilie. (2004). Comunicarea. O abordare praxiologica. Iaoi: Casa Edi
toriala Demiurg.
Feldman, Robert S. [1987] (1993). Understanding Psychology (edi.ia a III-a). New
York: McGraw-Hill, Inc.
Feldman, Robert S. oi Bernand Rim. (1991). Fundaments of Non-verbal Behaviour Stu
dies in Emotion and
Social Interaction. Cambridge: Cambridge University Press.
Festinger, Leon. (1957). A Theory of Cognitive Dissonance. Evanston, Ill: Row, P
eterson.
Filsinger, Erik E. oi Fabes, Richard A. (1985). Odor communication, pheromones,
and human families. Journal
of Mariage and the Family, 47, 2, 349-359.
Fiske, John. [1990] (2003). Introducere n otiin.ele comunicarii. Iaoi: Editura Po
lirom (Introduction to Commu
nication Studies. London. Trad. rom. M. Mitarca).
Flgel, J.C. (1930). Psychology of Clothes. London: Hogarts Press.
Flynn, P.K. (f.a). Body language
Haven Teachers Institute.
Internet.

The language of contemporary fashion. Yale-New

Focillon, Henri. (1972). Elogiul minii. Secolul 20, 3-4, 43-78.


Focillon, Henri. (1995). Elogiul minii. n H. Focillon. Via.a formelor. Bucureoti:
Editura Meridiane (Vie
des formes. Trad. rom. L.I. Aslan).
Fontanel, B. (1992). Corsets et soutiens-gorge. Paris: La Martiniere.
Frank, L.K. (1957). Tactile Communication. Genetic Psychology Monographs, 56, 20
9-255.
Franzoi, Stephen L. [1996] (2000). Social Psychology (edi.ia a II-a). Boston: Mc
Graw-Hill Companies, Inc.
Friedman, Howard S., Riggio, Ronald E. oi Casella, Daniel F. (1988). Nonverbal s
kill, personal charisma,

and initial attraction. Personality and Social Psychology Bulletin, 14, 1, 203-2
11.
Fuchs, D. oi Thelen, M. (1993). Children s expected interpersonal consequences of
display, viewers emotions
and political support. American Journal of Political Science, 32, 2, 345-368.
Gambrill, E. oi Richey, C. (1975). An assertion inventory for use in assessment
and research: Behavior Therapy,
6, 550-561.
Geen, Russell G. [1995] (1996). Violence. n A.S.R. Manstead oi M. Hewstone (eds).
The Blackwell
Encyclopedia of Social Psychology (p. 669). Oxford, UK: Blackwell Publishers Ltd
.
Geidt. F.H. (1955). Comparison of visual, content, and auditory cues in intervie
wing. Journal of Consulting
Psychology, 19, 407-416.
Gelinas-Chebat, Claire oi Chebat, Jean-Charles. (2001). Effects of two character
istics on the attitudes toward
advertising messages. The Journal of Social Psychology, 132 (4), 447-459.
Gershuny, Jonathan oi Sullivan, Oriel. (1998). The sociological uses of time-use
diary analysis. European
Sociological Review, 14, 1, 69-85.
Ghergu., Ligia. (1990). Comunicare oi cooperare. n S. Chelcea (coord.). Psihosoci
ologia cooperarii oi
ntrajutorarii umane (pp. 161-76). Bucureoti: Editura Militara.
Ghiglione, Rodolphe. (1986). L Homme communiquant. Paris: A. Colin.
Gibran, Kahlil. (1968). Secrets of the Heart. Kansas City, Miss: Hallmark.
Giddens, Antony. [1989] (2000). Comunicarea non-verbala. n A. Giddens. Sociologie
(pp. 82-84). Bucureoti:
Editura All (Sociology. Edi.ia a III-a. Oxford, UK: Blackwell. Trad. rom. R. San
dulescu oi V. Sandulescu).
Gimbin, Debora L. (2002). Body Work: Beauty and Self-Image in America Culture. B
erkeley: University of
California Press.
Givens, D.B. (2003). The Nonverbal Dictionary of Gestures, Sings and Body Langua
ge Cues. Washington:
Center for Nonverbal Studies Press.

Comunicarea nonverbala: gesturile oi postura


Goffman, Erving. [1959] (2003). Via.a cotidiana ca spectacol. Bucureoti: Editura
Comunicare.ro (The
Presentation of Self in Everyday Life. New York: Anchor Books. Trad. rom. S. Dra
gan oi L. Albulescu).
Goffman, Erving. [1961] (2004). Aziluri. Eseuri despre situa.ia sociala a pacien
.ilor psihiatrici oi a altor
categorii de persoane institu.ionalizate. Iaoi: Editura Polirom (Asylums. Essays
on the Social Situation
of Mental Patients and Other Inmates. New York: Anchor Books, Trad. rom. A. Mndri
la).
Goffman, Erving. [1967]. Interaction Ritual. New York: Doubleday.
Goffman, Erving. (1979). Gender Advertisements. Cambridge, Massachusetts: Harvar
d University Press.
Goldman-Eisler, F. (1968). Psycholinguistics: Experiments in Spontaneous Speech.
New York: Academic
Press.
Goleman, Daniel. (1995). Emotional Intelligence. New York: Bantam.
Gottman, J.M. (1979). Marital Interaction: Experimental Investigations. New York
: Academic Press.
Graham, G.H., Unruh, J. oi Jennings, P. (1991). The impact of nonverbal communic
ation in organizations:
A survey of perceptions. Journal of Business Communication, 28, 45-62.
Graur, Alexandru. [1962] (1970).
Scrieri de ieri oi
de azi (pp. 25-34). Bucureoti.

Limba gesturilor

oi limba strigatelor . n Al. Graur.

Greene, L.R. (1977). Effects of verbal evaluative feedback and interpersonal dis
tance on behavioral compliance.
Journal of Counseling Psychology, 24, 1, 10-14.
Griffin, Em. (1991). A First Look at Communication Theory. McGraw-Hill, Inc.
Gross, Alan E. oi Crofton, Christine. (1977). What is good is beautiful. Sociome
try, 40, 1, 85-90.
Grove, Theodore G. (1991). Dyadic Interaction. Choice and Change in Conversation
s and Relationships.
New York: Wm C. Brown Publishers.
Grusky, Oscar, Bonacich, Phillip oi Peyrot, Mark. (1984). Physical contact in th
e family. Journal of Mariage
and the Family, 46, 3, 715-723.
Guthre, George M., Sinaiko, Wallace H. oi Brislin, Richard. (1971). Nonverbal ab
ilities of american and
vietnamese. The Journal of Social Psychology, 84, 181-191.
Gu.u, Gheorghe. (1993). Dic.ionar latin-romn. Bucureoti: Editura atiin.ifica.

Hadar, U. (1989). Two types of geture and their role in speech production. Journ
al of Language and Social
Psychology, 8, 221-228.
Haddon, A.C. et al. (1901). Reports of the Cambridge Anthropological Expedition
to the Torres Straits (2
vol.). Londra: Cambridge University Press.
Hall, Edward T. (1959). The Silent Language. New York: Doubleday & Comp.
Hall, Edward T. (1963). Proxemics
The study of man s spatial relations and boundar
ies. n Man s Image
in Medicine and Anthropology (pp. 422-425). New York: International Universities
Press.
Hall, Edward T. (1966). The Hidden Dimension. New York: Doubleday.
Hall, Edward T. (1968). Proxemics. Current Anthropology, 9, 83-108.
Hall, Edward T. (1981). Beyond Culture. Garden City, NY: Anchor/Doubleday.
Hall, Edward T. (1988). The hidden dimensions of time and space in today s world. n
F. Poyatos (ed.).
Crosscultural Perspectives in Nonverbal Communication (pp. 142-152). Toronto: CJ
Hogrefe.
Hall, Judith A. (1978). Gender effects in decoding nonverbal cues. Psychological
Bulletin, 85, 845 -857.
Hall, Judith A. (1984), Non-Verbal Sex Differences: Communication Accuracy and E
xpressive Style, Baltimore:
Johns Hopkins University Press.
Hall, Judith A. oi Halberstadt, A.G. (1994). Subordination
erbal cues: A study of
married, working women. Sex Roles, 31, 149-165.

and sensitivity to nonv

Hall, Judith A. oi Carter, Jason D. (2002). Status roles and recall of nonverbal
cues. Journal of Nonverbal
Behavior, 25, 2, 79-100.
Harlaw, H.F. (1959). Love in monkeys. Scientific American, 200, 68-74.
Harley, Peter. [1993] (1999). Interpersonal Communication (edi.ia a II-a). Londo
n: Routledge.
Harms, Ernst. (1938). The Psychology of clothes. The American Journal of Sociolo
gy, 44, 2, 239-250.

Bibliografie 215
Harris, Bruce, Luginbuhl, E.R. oi Fishbein, Jill E. (1978). Density and personal
space in a field setting. Social
Psychology, 41, 350-3.
Harris, Mary B. (1974). Aggressive reactions to a frustrating phone call. The Jo
urnal of Social Psychology,
92, 193-198.
Harrison, R.P. (1974). Beyond Words: An Introduction to Nonverbal Communication.
Englewood Cliffs, NJ:
Prentice Hall.
Haodeu, Iulia. (1993). Cine este Mona Lisa lui Leonardo da Vinci? Psihologia, 2,
2-3.
Hayes, Nicky oi Orrell, Sue. [1993] (1997). Comunicarea. n N. Hayes oi S. Orrell.
Introducere n psihologie
(pp. 279-99). Bucureoti: Editura All (Psychology: An Introduction. Edi.ia a II-a
. London: Addison Wesley
Logman Limited. Trad. rom. C.C. Tocan, A. Tureanu oi I. Dumitriu).
Hearn, G. (1957). Leadership and the spatial factor in small groups. Journal of
Abnormal and Social
Psychology, 54, 269-272.
Hediger, H.P. (1950). Wild Animals in Captivity. Londra: Butterworth.
Hediger, H. (1955). Studies of the psychology and behavior of captive animals in
zoos an circuses. London:
Butterworth.
Henley, Nancy M. (1977). Body Politics: Power, Sex, and Nonverbal Communications
. New Jersey: Prentice
Hall, Inc.
Heron, John. (1973). The phenomenology of social enconter: The Gaze. Philosophy
and Phenomenological
Research, 21, 2, 242-64.
Hess, E.H. (1962). Ethology. n R. Brown et al. (eds). New Directions in Psycholog
y. New York: Holt and
Rinehart.
Hess, E.H. (1975). The Tell-Tale Eye. New York: Van Nostrand Reinhold.
Hewes, Gordon H. (1953). The one-leg resting position. Man, 53, 180-92.
Hewes, Gordon H. (1955). World distribution of certain postural habits. American
Anthropologist, 57, 2,
231-244.
Hewes, Gordon W. (1957). The antropology of posture. Scientific American, 196, 1
23-132.
Hewes, Gordon W. [1973] (1996). Primate communication and the gestual origin of
language. Current
Anthropology, 33, 1, 65-84.

Hibbels, S. oi Weaver, R.L. (1989). Communicating Effectively (edi.ia a II-a). N


ew York: Random House.
Hinde, R.A. (ed.). (1972). Non-verbal Communication. Cambridge University Press.
Hofstede, Geert. (1991). Managementul structurilor multiculturale. Software-ul gn
dirii. Bucureoti: Editura
Economica (Cultures and Organizations. Software of the Mind). Londra: McGraw-Hil
l Book Company
Europe. Trad. rom. G. Ochiana).
Hollman, Lillian O. (1996). Dress-related behavioral problems and violence in th
e public school setting: Prevention,
Intervention, and Policy
A holistic Approach. The Journal of Negro Education, 65
, 3, 267-281.
Hooff J.A.R.A.M. van. (1972). A comparative approach to the phylogeny of laughte
r and smiling. n R.A.
Hinde (ed.). Non-verbal Communication (pp. 209-241). Cambridge: Cambridge Univer
sity Press.
Huizinga, Johan. [1924] (1974). Erasm. Bucureoti: Editura Minerva (Erasmus, edi.
ia a II-a. Haarlem: H.D.
Tjeenk Willink & Zoon H.V. Trad. rom. H.R. Radian).
Hummels, C. oi Stappers, P.J. (1998). Meaningful gestures for human computer int
eraction: Beyond hand
postures. n Third IEEE International Conference on Automatic Gace & Gesture Recog
nition, aprilie
14-16, 1998 (pp. 591-596). Nara.
Hybels, Sandra oi Weaver, R. L. (1989). Communicating Effectively. New York: Ran
dom House.
Iliescu, Adriana. (1998). Elemente de lingvistica. Comentarii de texte literare.
Bucureoti: Editura Adria-Pres.
Ilu., Petru. (2002). Iluzia localismului oi localizarea iluziei. Iaoi: Editura P
olirom.
Ilu., Petru. (2004). Valori, atitudini oi comportamente sociale. Teme actuale de
psihosociologie. Iaoi: Editura
Polirom.
Imai, Garz. (1996). Gestures: Body language and nonverbal communication. Interne
t. http://www.csupomona.
edu/~tassi/gestures.htm.

Comunicarea nonverbala: gesturile oi postura


International body language. Internet. http://print.factmonster.com/ipka/A076934
8.html.
Izard, C.E. (1971). The face of emotion. Englewood Cliffs. NJ: Prentice Hall.
Jakubowski, P. oi Lange, A. (1978). The Assertive Option. Illinois: Research Pre
ss Co.
Johns, Gary. [1996] (1998). Comunicarea. n G. Johns. Comportament organiza.ional
(pp. 325-356). Bucureoti:
Editura Economica (Organizational Behavior: Understanding and Managing Life at W
ork. Edi.ia a IV-a.
Harper Collins College Publisher. Trad. rom. I. Ursachi, I. Postolache oi R. Aro
n).
Johnson, C.E. (1994).

Buzz . The 7%, 38%, 55% myth. Anchor Point, 8, 7, 32-36.

Johnson, Cathryn, Funk, Stephanie J. oi Clay-Warner, Jody. (1998). Organizationa


l context and conversation
patterns. Social Psychology Quarterly, 61, 4, 361-371.
Jolly, Stephen. (2000). Understanding body language: Birdwhistell s theory of kine
sics. Corporate
Communications: An International Journal, 5, 3, 1933-139.
Jones, Doug. (1995). Sexual selection, physical attractiveness, and facial neote
ny. Current Anthropology,
36, 5, 723-748.
Jones, Stanley E. (1971). A comparative proxemics analysis of dyadic interaction
in selected subcultures of
NewYork City. Journal of Social Psychology, 84, 35-44.
Jourard, Sidney M. (1966). An exploratory study of body accessibility. British J
ournal of Social and Clinical
Psychology, 5, 221-231.
Journal of Communication, 52, 3, 2002 (Special Issue: Research on the relationsh
ip between verbal and
nonverbal communication: Emerging Integrations).
Jung, Carl Gustav. [1921] (1994). Descrierea generala a tipurilor. Bucureoti: Ed
itura Anima (Psychologische
Typen. Trad. rom. S. Holan).
Kaczorowski, Janusz. (1989). The Good, the Average and the Ugly: Socio-economic
Dimensions of Psysical
Attractiveness. Teza de doctorat. McGill University, Montreal.
Kahn, Arnold oi McGaughery, Timothy. (1977). Distance and liking: When moving cl
ose produce increased
liking. Sociometry, 40, 138-144.
Kahneman, Daniel, Tvesky, Amos oi Slovic, P. (eds). (1982). Judgement under unce
rtainty: Heuristics and
biases. New York: Cambridge University Press.

Kaiser, Susan B. (1985). The Social Psychology of Clothing and Personal Adornmen
t. New York: Macmillan
Publishing Company.
Katz, A.M. oi Katz, V.T. (eds). (1983). Foundations of Nonverbal Communication:
Readings, Exercises and
Commentary. Carbondale: Southern Illinois Press.
Kaufmann, Jean-Claude. [1995] (1998). Trupuri de femei
priviri de barba.i. Socio
logia snilor goi. Bucureoti:
Editura Nemira (Corps de femmes, regards d hommes. Paris: Nathan. Trad. rom. V. Ba
rna).
Keating, Caroline F. (1985). Gender and the physiognomy of dominance and atracti
veness. Social Psychology
Quarterly, 40, 1, 61-70.
Keating, Caroline F., Mayur, Allan oi Segall, Marshall. (1977). Facial gestures
which influence the perception
of status. Sociometry, 40, 4, 374-378.
Kellerman, J., Lewis, J. oi Laird, J.D. (1989). Looking and loving: The effects
of mutual gaze on feelings
of romantic love. Journal of Research in Personality, 23, 145-161.
Kelly, Harold H. (1972). Attribution in social interaction. n E.E. Jones et al. (
eds). Attribution: perceiving
the causes of behavior. Morristown, NJ: General Learning Press.
Kemper, Theodore D. (1987). How many emotions are there? Wedding the social and
anomic components.
American Journal of Sociology, 93, 2, 263-89.
Kendon, Adam. (1983). Gesture and speech: How they interact. n J.M. Wiemann oi R.
P. Harrison (eds).
Nonverbal Interaction (pp. 13-45). Beverly Hills, CA: Sage Publications.
Kendon, Adam. (1989). Nonverbal communication. n E. Barow et al. (eds). Internati
onal Encyclopedia of
Communications (vol. 3, 209-210). New York: Oxford University Press.

Bibliografie 217
Kendon, Adam. (1989). Kinesics. n E. Barow et al. (eds). International Encycloped
ia of Communications
(vol. 2, 380-381). New York: Oxford University Press.
Kendon, Adam. (1990). Conducting Interaction: Patterns of Behavior in Focused En
counters. Cambridge,
UK: Cambridge University Press.
Kendon, Adam. (f.a). An Agenda for Gesture Studies. Internet, www.univie.ac.at.
Kendon, Adam oi Mller, Cornelia. (2001). Introducing Gesture. Gesture, 1, 1-7.
Kirch, Max S. (1979). Non-verbal communication across cultures. The Modern Langu
age Journal, 63, 8,
416-423.
Kleinfeld, J.S. (1974). Effects of nonverbal warmth on learning of Eskimo and wh
ite students. The Journal
of Social Psychology, 92, 3-11.
Kleinke, C.L. (1986). Gaze and eye contact: A research review. Psychological Rev
iew, 100, 78-100.
Klineberg, Otto. (1935). Race Difference. New York: Harper.
Knapp, Mark L. (1980). Essentials of Nonverbal Communication. New York: Holt, Ri
nehart and Winston.
Knapp, Mark L. (1984). The study of nonverbal behavior vis-a-vis human communica
tion theory. n A.
Wolfgang (ed.). Nonverbal Behavior: Perspectives, Applications, and Intercultura
l Insights. New York:
Hogrefe.
Knapp, Mark L. (1990). Nonverbal communication. n G.L. Dahnke oi G.W. Clatterbuck
(eds). Human
Communication. Theory and Research (pp. 50-69). Belmont: Wadsworth Publishing Co
mpany.
Knapp, Mark L. oi Hall, Judith A. [1978] (2002). Nonverbal Communication in Huma
n Interaction (edi.ia
a V-a). Londra: Wadsworth.
Knight, David J., Langmeyer, Daniel oi Lundgren, David C. (1973). Eye-contact, d
istance, and affiliation:
The rol of observer biass. Sociometry, 36, 3, 390-401.
Kramer, E. [1963] (1972). Judgement of personal characteristics and emotions fro
m non-verbal properties
of speech. Psychological Bulletin, 60, 408-420 (retiparit n J. Laver oi S. Hutche
nson, eds, op. cit., pp.
173-188).
Kroeber, A.L. (1925). Handbook of the Indians of California. Bureau of American
Ethnology. Bulletin, 78, 728.
Kroeber, Alfred L. (1948). Anthropology. Nerw York: Harcourt and Brace.

Kunda, Ziva. [1999] (2001). Social Cognition. Making Sense of People. Cambridge,
Mss: Bradford Book.
La Barre, W. [1947] (1972). The cultural basis of emotions and gestures. Journal
of Personality, 16, 49-68
(retiparit n J. Laver oi S. Hutchenson, eds, op. cit., pp. 207-224).
La France, M. oi Mayo, C. (1979). A review of nonverbal behaviors of women and m
en. Western Journal
of Speech Communication, 43, 96-107.
La France, Marianne oi Hecht, Marvin A. (1999). Option or obligation to smile. T
he effects of power and
gender on facial expression. n P. Philippot, R.S. Feldman oi E.J. Coats (eds). Th
e Social Context of
Nonverbal Behavior (pp. 45-70). Cambridge, UK: Cambridge University Press.
Lancelot, C. oi Nowicki, S. (1997). The association between receptive nonverbal
processing abilities and
internalizing/externalizing problems in girls and boys. Journal of Genetic Psych
ology, 158 (3), 297-392).
Landy, D. oi Sigall, H. (1974). Beauty is talent: Task evaluation as a function
of the peer relationships. MerrillPalmer Quarterly, 40, 1-20.
Lange, A. oi Jakubowski, P. (1980). Responsible Assertive Behavior. Illinois: Re
search Press Co.
Langlois, J.H. oi Roggman, L.A. (1990). Attractive faces are only average. Psych
ological Science, 1, 115-121.
Langlois, J.H., Roggman, L.A. oi Rieser-Danner, L.A. (1990). Infants
social responses to attractive
and unattractive faces. Developmental Psychology, 26, 153-159.

differential

Langlois, J.H., Ritter, J.M., Roggman L.A. oi Vaughn, L.S. (1991). Facial divers
ity and infant preferences
for attractive faces. Developmental Psychology, 27, 79-84.
Langlois, J.H., Roggman, L.A. oi Musselman, L. (1994). What is average and what
is not average about
attractive faces? Psychological Science, 5, 4, 214-220.

Comunicarea nonverbala: gesturile oi postura


Largey, Gale P. oi Watson, David R. (1972). The sociology of odors. The American
Journal of Sociology,
77, 6, 1021-1034.
Larson, Charles U. [2001] (2003). Persuasiunea. Receptare oi responsabilitate. I
aoi: Editura Polirom (Persuasion:
Reception and Responsability, Wardsworth, Thomson Learning Belmont. Trad. rom. O
dette Arhip).
Laver, John oi Hutchenson, Sandy (eds). (1972). Communication in Face to Face In
teraction. Selected
Readings. Middlesex: Penguin Books Ltd.
Le Boulch, Gal. (f.a.). Approche systmique de la proximit: dfinitions et discussion.
Universit Paris IX
Dauphine.
Le Clere, M. (1974). Manuel de police technique. Paris: Police Revue.
Lefkowitz, M., Blake, R.R., Mouton, J.S. (1955). Status factors in pedestrian vi
olation of trafic signals. Journal
of Abnormal and Social Psychology, 51, 544-549.
Le Goff, Jacques. [1978] (1986a). Pentru un alt Ev Mediu. Valori umaniste n cultu
ra oi civiliza.ia Evului
Mediu (vol. 1, pp. 91-116). Bucureoti: Editura Meridiane (Pur un autre Moyen Age
. Temps, travail et
culture in Occident. Paris: Editions Gallimard. Trad. rom. M. Carpov).
Le Goff, Jacques. [1978] (1986b). Timpul muncii n criza din secolul al XIV-lea: de
la timpul medieval
la timpul modern. n J. Le Goff, op. cit., vol. 1, pp. 117-149.
Le Goff, Jacques. [1978] (1986c). Ritualul simbolic al vasalita.ii. n J. Le Goff,
op. cit., vol. 2, pp. 173-268.
Leroi-Gourhan, Andr. [1964] (1983). Gestul oi cuvntul. Bucureoti: Editura Meridian
e (Le geste et parole,
2 vol. Paris, Albin Michel. Trad. rom. M. Berza).
Levi, Vladimir. [1975] (1978). Noi oi eu. Bucureoti: Editura Didactica oi Pedago
gica (Nous et moi. Moscova:
Mir. Trad. rom. L. Daniel).
Levine, R. et al. (1980). Perceptions of time and punctuality in the United Stat
es and Brazil. Journal of
Personality and Social Psychology, 38, 541-550.
Lips, Iulius E. [1955] (1958). Obroia lucrurilor. O istorie a culturii omenirii.
Bucureoti: Editura atiin.ifica
(Vom Ursprung der Dinge. Leipzig: Volk und Buch Verlag. Trad. rom. L. Jaeger).
Little, K.B. (1965). Personal space. Journal of Experimental Social Psychology,
1, 237-247.
Lodge, David. [1965] (2003). Muzeul Britanic s-a darmat. Iaoi: Editura Polirom (T
he British Museum is

Falling Down. Trad. rom. R.P. Gheo).


Lorenz, Konrad. [1963] (1988). Despre agresivitate (On Agression). Bucureoti: Ed
itura Humanitas.
Ludlow, R. oi Panton, F. (1992). The Essence Effective Communication. Prentice H
all International, UK.
Lurie, Alison. (1981). The Language of Clothes. New York: Random House.
Lutz, Catherine oi White, Geoffrey. (1986). The anthropology of emotions. Americ
an Review of Anthropology,
15, 405-436.
Macrae, C. Neil et al. (2002). Are you looking at me? Ey gaze and person percept
ion. American Psychological
Society, 13, 5, 460-464.
Major, B. (1981). Gender patterns in touching behavior. n C. Mayo oi N.M. Henley
(eds). Gender and
Nonverbal Behavior (pp. 15-37). New York: Springer-Verlag.
Malandro, Loretta A., Barker, Larry L. oi Barker, Deborah Ann. (1989). Nonverbal
Communication (edi.ia
a II-a). Reading, MA: Addison-Wesley.
Malim, Tony. [1997] (2003). Psihologie sociala. Bucureoti: Editura Tehnica.
Manusov, V. (1995). Reacting to changes in nonverbal behaviors: Relational satis
faction and adaptation
patterns in romantic dyads. Human Communication Research, 21 (4), 456-477.
Marinescu, Aurelia. [1995] (2002). Codul bunelor maniere astazi (edi.a a III-a).
Bucureoti: Editura Humanitas.
Mrza, Vasile D. (1967). Cteva date asupra Expresiei emo.iilor la om oi animale. n C
harles Darwin. Expresia
emo.iilor la om oi animale (pp. V-XI). Bucureoti: Editura Academiei R.S. Romnia.
Massey, Douglas S. (2002). A brief history of human society: The origin and role
of emotion in social life.
American Sociological Review, 67, 1-29.

Bibliografie 219
Matsumoto, David. (1996). Unmasking Japan: Myts and Realities about the Emotions
of the Japanese.
Stanford, CA: Stanford University Press.
Matsumoto, David. (1996). Culture and Psychology. Pacific Grove: Brooks/Cole Pub
lishing Company.
Mauss, Marcel. (1935). Les techniques du corps. Journal de Psychologie Normale e
t Pathologique, 39,
271-293.
Mayo, C. oi Henley, N.M. (1981). Gender and Nonverbal Behavior. New York: Spring
er-Verlag.
Mazur, Allan et al. (1980). Eye contact: Psychological aspect of communication v
ia mutual gaze. Journal
of Sociology, 86, 1, 50-74.
McEdwards, Mary G. (1985). Women s language: A positive view. The English Journal,
74, 3, 40-43.
McNeill, Daniel. (1998). The Face: A Natural History. Boston, Mss: Little, Brown
and Co.
McQuail, Denis oi Windhal, Sven. [1982] (2001). Modele ale comunicarii pentru st
udiul comunicarii de masa.
Bucureoti: Editura Comunicare.ro (Communication Models for the Study of Mass Com
munication. Trad.
rom. A. Brgaoanu oi P. Dobrescu).
Merhabian, Albert oi Ferris, Susan R. (1967). Inference of attitudes from nonver
bal communication in two
channels. Journal of Consulting Psychology, 31, 248-252.
Merhabian, Albert oi Wiener, Morton. (1967). Decoding of inconsistent communicat
ions. Journal of Personality
and Social Psychology, 6, 1, 109-114.
Mehrabian, Albert oi Diamond, Shari S. (1971). Seting arrangement and conversati
on. Sociometry, 1971,
34, 281-289.
Merhabian, Albert. [1971] (1973). Silent Messages. Belmont: Wadsworth Publishing
Company, Inc.
Mehrabian, Albert. (1972). Nonverbal Communication. Chicago, Il: Aldine-Atherton
.
Merton, Robert K. [1948] (1968). The self-fulfilling prophecy. Antioch Review, 8
, 193-210.
Michener, Andrew H., DeLamater, John D. oi Schwartz, Shalom H. (1986). Symbolic
communication and
language. n A.H. Michener, J.D. DeLamater oi S.H. Schwartz. Social Psychology (13
3-166). San Diego:
Harcourt Brace Jovanovich, Publishers.
Miller, A.G. (1970). Role of physical attractiveness in impression formation. Ps
ychonomic Science, 19, 241
243.
Miller, A.G. (ed.). (1974). Psychology and Communication. VOA Forum Series, Wash
ington DC: US
Information Agency.
Montagu, A. [1971] (1978). Touching: The Human Significance of the Skin (edi.ia

a II-a). New York: Harper


and Row.
Montaigne, M. de. [1571] (1984). Eseuri. Bucureoti: Editura Minerva (Essais, Par
is, 1937. Trad. rom. M.
Seulescu).
Morris, Desmond. [1967] (1991). Maimu.a goala. Bucureoti: Editura Enciclopedica
(The Naked Ape. New
York: Dell. Trad. rom. V. Rednic).
Morris, Desmond. [1982] (1986). The Pocket Guide to Manwatching (edi.ia a III-a)
. Londra: Triad Grafton
Books.
Morrison, Maria Michelle oi Schaffer, David R. (2003). Gender-role congruence an
d self-referencing as
determinants of advertising effectiveness. Sex Roles: A Journal of Research, 49,
5, 265-275.
Moscovici, Serge (coord.). [1994] (1998). Psihologia sociala a rela.iilor cu cel
alalt. Iaoi: Editura Polirom.
Moynihan, Martin H. (1969). Comparative aspects of communication in New World pr
imates. n D. Morris
(ed.). Primate Ethology: Essays on the Socio-sexual Behavior of Aples and Monkey
s (pp. 306-342). Garden
City, NY: Anchor Books.
Mucchielli, Alex. [2000] (2002). Arta de a influen.a. Analiza tehnicilor de mani
pulare. Iaoi: Editura Polirom
(L art d influencer. Analyse des techniques de manipulation. Paris: Armand Colin. Tr
ad. rom. M. Calcan).
Muchembled, Robert. [1994] (2000). Ordonarea gesturilor: o istorie sociala a sen
sibilita.ilor sub Vechiul Regim
din Fran.a. n J. Bremmer oi H. Roodenburg (eds). O istorie culturala a gesturilor
. Din antichitate oi

Comunicarea nonverbala: gesturile oi postura


pna n zilele noastre (pp. 121-140). Bucureoti: Editura Polimark (A Cultural Histor
y of Gesture. From
Antiquity to the Present Day. Cambridge, UK: Polity Press. Trad. rom. T. Avacum)
.
Muchembled, Robert. [1998] (2004). Societatea rafinata. Politica oi polite.e n Fr
an.a, din secolul al XVI-lea
pna n secolul al XX-lea. Chioinau: Editura Cartier (La Socit police. Politique et pol
itesse en France
du XVIe au XXe siecle. Paris: Seuil. Trad. rom. I. Dan).
Mueller U. oi Mazur A. (1996). Facial dominance of West Point cadets as a predic
tor later military rank.
Social Forces, 74, 3, 883-850.
Mueser, K.T., Grau, B.W., Sussman, S. oi Rosen, A.J. (1984). You re only as pretty
as you feel: Facial
expression as a determinant of physical attractiveness. Journal of Personality a
nd Social Psychology,
46, 469-478.
Munteanu, Eugen oi Munteanu Lucia-Gabriela. (1996). Aeterna latinitas. Mica enci
clopedie a gndirii
europene n expresie latina. Iaoi: Editura Polirom.
Murray, Jacqueline. (1989). The Power of Dress. Minneapolis: Semiotics.
Murzynski, J. oi Degelman, D. (1996). Body language of women and judgements of v
ulnerability to sexual
assault. Journal of Applied Social Psychology, 26, 1617-1626.
Neacou, Gheorghe. (1971). Transpunere oi expresivitate scenica. Bucureoti: Editu
ra Academiei R.S.R.
Neculau, Adrian (coord.). (1996). 29 de teste pentru a te cunoaote. Iaoi: Editur
a Polirom.
Neculau, Adrian (coord.). (1997). 26 de teste pentru cunoaoterea celuilalt. Iaoi
: Editura Polirom.
Nelson-Jones, Richard. (1995). Human Relationship Skills (edi.ia a II-a): Biddle
s Ltd.
Nelson-Jones, Richard. (1996). Relating Skills. Redwood Books, Trowbridge, Wilts
hire.
Neto, Felix oi Pinto, I. (1998). Gender stereotypes in portuguese television adv
ertisements. Sex Roles: A Journal
of Research, 39, 153-165.
Nierenberg, Gerald I. oi Calero, Henry H. (1973). How to Read a Person Like a Bo
ok. New York: Pocket Book.
Oatlrey, Keith oi Jenkins, Jennifer M. [1996] (2002). Understanding Emotions. Ca
mbridge, MA: Blackwell
Publishers.

Oestreich, Herb. (1999). Let s dump the 55%, 38%, 7% rule. Transitions, 7, 2, 11-1
4.
Organiza.ia Na.iunilor Unite. (1999). World Urbanization Prospects. New York: O.
N.U.
Orwell, George. [1933] (1994). Vagabond prin Paris oi Londra. Bucureoti: Editura
R.A.I. (Down and Out
in Paris and London. London: Secker and Warburg. Trad. rom. A. Dumitrescu).
Orwell, George. [1949] (2002). 1984. Iaoi: Editura Polirom (1984. London. Trad.
rom. M. Gafi.a).
Osmond, Humphrey. (1957). Function as the basis of psychiatric ward design. Ment
al Hospitals (Arhitectural
Supplement), Aprilie, 23-9.
Pacori, Marco. (2001). Gestures and words are inseparable. La Stampa, 135, 16.
Patterson, Miles L. (1983). Non-Verbal Behavior: A Functional Perspective. New Y
ork: Springer-Verlag.
Patterson, Miles L. (1995). Nonverbal communication. n A.S.R. Manstead oi M. Hews
tone (eds). (1995).
The Blackwell Encyclopedia of Social Psychology (pp. 405-410). Londra: Blackwell
Publishers Ltd.
Pear, T.H. (1931). Voice and Personality. Chapman & Hall.
Pease, Allan. [1981] (1993). Limbajul trupului. Cum pot fi citite gndurile altora
din gesturile lor. Bucureoti:
Editura Polimark (Body Language. How to Read Others Thoughts by Their Gestures. E
di.ia a XVIII-a.
Londra: Sheldon Press. Trad. rom. A. Szab).
Pease, Allan oi Pease, Barbara. [1999] (2001). De ce barba.ii se uita la meci oi
femeile se uita n oglinda.
Bucureoti: Editura Curtea Veche (Why Men Don t Listen and Women Can t Read Maps. Lon
dra: Orion
Books Ltd. Trad. rom. I.-M. Nistor).
Pease, Allan oi Pease, Barbara. [2002] (2003). El e cu minciuna, ea vorbeote-ntr
una. Bucureoti: Editura Curtea
Veche (Why Men Lie and Women Cry. Londra: Orion Books Ltd. Trad. rom. E. Neculce
a).
Peirce, Charles S. (1931-1958). Collected Papers. Cambridge, Mass: Harvard Unive
rsity Press.
Peirce, Charles S. [1897] (1990). Fragmente semiotice. n C.S. Peirce. Semnifica.i
e oi ac.iune (pp. 268-331).
Bucureoti: Editura Humanitas (Trad. rom. D. Marga).

Bibliografie 221
Peirce, Charles S. [1905] (1990). Bazele pragmatismului. n C.S. Peirce. Semnifica
.ie oi ac.iune (pp. 273-274).
Bucureoti: Editura Humanitas (Trad. rom. D. Marga).
Penton-Voak oi Perrett, David I. (2000). Consistency and individual differences
in facial attractiveness
judgements: An evolutionary perspective, Social Research, 67, 1, 119-244.
Philippot, Pierre, Feldman, Robert S. oi Coats, Erik J. (eds). (1999). The Socia
l Context of Nonverbal Behavior.
Cambridge, UK: Cambridge University Press.
Pietreanu, Maria. (1984). Salutul n limba romna. Studiu sociolingvistic. Bucureoti
: Editura atiin.ifica oi
Enciclopedica.
Piponnier, Franoise. [1999] (2002). Cotidianul. n J. Le Goff oi J.-C. Schmitt (eds
). Dic.ionar tematic al
Evului Mediu occidental (pp. 157-168). Bucureoti: Editura Polirom (Dictionnaire
raisonn de l Occident
Mdival. Paris: Fayard. Trad. rom. D. Burducea, N. Farcao, M. Roman, M. Rooioru oi
G. Puica).
Popescu-Neveanu, Paul. (1978). Dic.ionar de psihologie. Bucureoti: Editura Albat
ros.
Porter, R.H. oi Moore, J.D. (1981). Human skin recognition by olfactory cues. Ph
ysiology & Behavior, 27,
493-495.
Porter, R.H., Cernock, J.M. oi McLaughlin, F.J. (1983). Maternal recognition of
neonates through olfactory
cues. Physiology & Behavior, 30, 151-154.
Prutianu, atefan oi Danile., Madalina. (2004). Mesajul transcultural al vocii um
ane. Caiete sociologice, 2,
229-237.
Purvis, James A., Dabbs, James oi Hopper, Charles H. (1984). The opener : Skilled u
ser of facial expression
and speech pattern. Personality and Social Psychology Bulletin, 10,1, 61-66.
Quilliam, Susan. [1997] (2001). Tainele limbajului trupului. Citi.i semnalele no
n-verbale pentru a avea succes
la locul de munca, n via.a sociala oi n dragoste. Bucureoti: Editura Polimark (Bod
y Language Secrets.
Read the Signals and Find Love, Wealth and Happiness. Thorsons. Trad. rom. T. Av
acum).
Quintilianus, Marcus Fabius. Institutio oratoria.
Radu, Ioan, Ilu., Petru oi Matei Liviu. (1994). Psihologie sociala. Cluj-Napoca:
Editura Exe.
Radu-Geng, Lucian. [2003). Efectul Pygmalion. n S. Chelcea oi P. Ilu. (coord.). E
nciclopedie de psihosociologie
(pp. 129-131). Bucureoti: Editura Economica.

Radan, Miruna. (1992). Ce este comportamentul asertiv? n V. Ceauou (coord.). Cabi


net de psihologie 2 (pp.
73-80). Bucureoti: Editura Academiei Romne.
Radan, Miruna. (1992). Alternativa asertiva oi dezvoltarea personalita.ii omului
modern. n V. Ceauou (coord.).
Cabinet de psihologie 2 (pp. 180-185). Bucureoti: Editura Academiei Romne.
Rafaeli, Ana oi Pratt, Michael G. (1993). Tailored Meanings: On the impact of or
ganizational dress. The
Academy of Management Review, 18, 1, 32-55.
Rgnier-Bohler, Danielle. [1985] (1995). Fic.iuni. n Ph. Aries oi G. Duby (coord.).
Istoria vie.ii private. De
la Europa feudala la Renaotere (vol. 4, pp. 6-112). Bucureoti: Editura Meridiane
(Histoire de la vie prive.
De l Europe fodale a la Renaissance. Paris: Seuil. Trad. rom. M. Breaza oi M. Slave
scu).
Revel, J. [1985] (1995). Uzan.ele civilita.ii. n Ph. Aries oi G. Duby (coord.). I
storia vie.ii private. De la
Renaotere la Epoca luminilor (vol. 6, pp. 206-263). Bucureoti: Editura Meridiane
(Histoire de la vie prive.
De la Renaissance aux Lumieres. Paris: Seuil. Trad. rom. C. Tanasescu).
Rhodes, Gillian oi Tremewan, Tanya. (1966). Averageness, exaggeration, and facia
l attractiveness. Psychological
Sciences, 7, 2, 105-110.
Rhodes, Gillian oi Zebrowitz, Leslie A. (eds). (2002). Facial Attractiveness. Ev
olutionary, Cognitive, and
Social Perspectives (pp. 239-259). Westpoint: Ablex Publishing.
Ritzer, George. [2000] (2003). Mcdonaldizarea societa.ii. Bucureoti: Editura Com
unicare.ro (The McDonaldization
of Society. Thousand Oaks: Pine Forge Press. Trad. rom. V. Vuocan).
Roco, Mihaela. (2001). Creativitate oi inteligen.a emo.ionala. Iaoi: Editura Pol
irom.
Rogers, Wendy S. (2003). Social Psychology. Experimental and Critical Approaches
. Maidenhead: Open
University Press.
Rokeach, Milton. (1960). The open and closed mind. New York: Basic Books.

Comunicarea nonverbala: gesturile oi postura


Rosenthal, Robert. [1966] (1976). Experimenter effects in behavioral research. N
ew York: Appleton-CenturyCrofts.
Rosenthal, Robert oi Jacobson, Leonnore. (1968). Pygmalion in the Classroom. Tea
cher Expectations and
Student Intellectual Development. New York: Holt, Rinehart and Winston.
Rosenthal, Robert. (1971). Teacher expectations and their effect upon children. n
G.S. Lesser (ed.). Psychology
and educational practice. Glenview, Ill: Scott, Foresman.
Rosenthal, Robert (ed.). (1979). Skill in Nonverbal Communication. Oelgeschlager
, Gun and Hain.
Rosenthal, Robert, Hall, Judith A., DiMateo, M. Robin, Rogers, L. Peter oi Arche
r, Dane (1979). Sensitivity
to Nonverbal Communication. The PONS Test. Baltimore, Maryland: Johns Hopkins Un
iversity Press.
Rosenthal, Robert oi Jacobson, L. (1992). Pygmalion in the classroom: Teacher ex
pectation and pupils
intellectual development. New York: Irvington.
Rooca, Alexandru oi Bejat, Marian. (1976). Istoria otiin.elor n Romnia. Bucureoti:
Editura Academiei R.
S. Romnia.
Rousseau, Jean-Jacques. [1754] (1958). Discurs asupra originii oi fundamentelor
inegalita.ii dintre oameni.
Bucureoti: Editura atiin.ifica (Discours sur l origine et les foundements de l ingali
t parmi les hommes.
Trad. rom. S. Antoniu).
Rubenstein, Adam J., Langlois, Judith H. oi Roggman, Lori A. (2002). What makes
a face attractive and
why: The role of averageness in defining facial beauty. n G. Rhodes oi Leslie A.
Zebrowitz (eds). Facial
Attractiveness. Evolutionary, Cognitive, and Social Perspectives (pp. 1-33). Wes
tpoint: Ablex Publishing.
Rckle, Horst H. [1979] (1999). Limbajul corpului pentru manageri. Bucureoti: Edit
ura Tehnica (Krpersprache
fr Manager. Edi.ia a XI-a. Lansberg am Lech: Verlag Moderne Industrie. Trad. rom.
R.E. Nistor).
Ruesch, Jurgen oi Kees, Weldon. (1956). Nonverbal Communication: Notes on the Vi
sual Perception of Human
Relations. Berkeley: University of California Press.
Russell, M.J. (1976). Human olfactory communication. Nature, 260, 520-522.
Russell, Hochschild. (1979). Emotion work, feeling rules and social structure. J
ournal of Sociology, 83,
551-575.
Russell, Hochschild. (1983). The Managed Heart. Berkeley: University California

Press.
Saarni, Carolyn. (1999). The Development of Emotional Competence. New York: Guil
ford.
Sabath, Ann Marie. (2000). Codul bunelor maniere n afaceri. Bucureoti: Editura Vr
emea.
Santana, Ribeiro de, Maria Olga Dias. (2004). Comunicarea nonverbala. Universita
tea Bucureoti (lucrare
de masterat, nepublicata).
Sapir, Edward. (1927). Speech as a personality trait. American Journal of Sociol
ogy, 32, 892-905.
Sapp, F., Lee, K. oi Muir, D. (2000). Three-year-olds difficulty with the apparen
ce-reality distinction: It is
real or is it apparent? Developmental Psychology, 36, 547-560.
Saucan, Doina-atefana. (2002). Comunicarea didactica. Expresivitate oi stil. Buc
ureoti: Editura Atos.
Scheflen, Albert E. [1964] (1972). The significance of posture in communication
systems. Psychiatry, 27,
316-331 (retiparit n J. Laver oi S. Hutchenson, eds., op. cit., pp. 225-245).
Scheflen, Albert E. (1972). Body Language and Social Order. New Jersey: Prentice
Hall.
Scheflen, Albert E. (1973). How Behavior Means. New York: Gordon and Breach.
Schmidt, Karen L. oi Cohn, Jeffrey F. (2001). Human facial expressions as adapta
tions: Evolutionary Questions
in facial expression research. Yearbook of Physical Anthropology, 44, 3-24.
Schmitt, Jean-Claude. [1990] (1998). Ra.iunea gesturilor n Occidentul medieval. B
ucureoti: Editura Meridiane
(La raison des gestes dans l Occident mdival. Paris: Gallimard. Trad. rom. D. Marian
).
Schneider, Kenneth oi Schneider, Sharon. (1979). Trends in sex roles in televisi
on commercials. Journal of
Marketing, 43, 79-84.
Schneller, R. (1992). Many gestures, many meanings: Nonverbal diversity in Israe
l. n F. Poyatos (ed.).
Advances in Nonverbal Communication: Sociocultural, Clinical, Aesthetic and Lite
rary Perspectives (pp.
213-233). Philadelphia: John Benjamins.
Sebeok, Thomas A. (1962). Coding in the evolution of signalling behavior. Behavi
oral Science, 7, 4, 430-442.

Bibliografie 223
Sebeok, Thomas A. [1994] (2002). Semnele: O introducere n semiotica. Bucureoti: E
ditura Humanitas (Signs:
An Introduction to Semiotics. Toronto: University of Toronto Press. Trad. rom. S
. Marculescu).
Secord, Paul F. oi Backman, Carl W. (1964). Social Psychology. New York: McGrawHill Book Company.
Sendrail, Marcel. [1967] (1983). n.elepciunea formelor. Bucureoti: Editura Meridi
ane (Sagesse et dlire des
formes. Paris: Librairie Hachette. Trad. rom. Al. Calinescu).
Shakespeare, William. (1964). Antoniu oi Cleopatra. n W. Shakespeare. Teatru (pp.
1214-1389). Bucureoti:
Editura pentru Literatura Universala (Trad. rom. T. Vianu).
Shakespeare, William. (1964). Richard al III-lea. Bucureoti: Editura Albatros (T
rad. rom. D. Du.escu).
Sheldon, William H. oi Stevens, Stanley S. (1942). The Varieties of Temperament.
New York: Harper.
Sheldon, William H., Stevens, Stanley S. oi Tucker, W.B. (1940). The Varieties o
f Human Physique: An
Introduction to Constitution Psychology. New York: Harper.
Simmel, Georg. (1908). Sociologie. Leipzig: Duncker & Humblot.
Simmel, Georg. [1911](1998). Cultura filozofica. Despre aventura, sexe oi criza
modernului. Bucureoti: Editura
Humanitas (Philosophische Kultur. Gesammelte Essays. Leipzig: W. Klinkhardt. Tra
d. rom. N. Stoian
oi M. Popescu-Marian).
Simmel, Georg. (1921). Sociology of the senses: visual interaction. n R.E. Park o
i E.W. Burgess (eds).
Introduction to the Sciences of Sociology. Chicago: University of Chicago Press.
Slama-Cazacu, Tatiana. (1964). Comunicarea n procesul muncii. Bucureoti: Editura
atiin.ifica.
Sommer, Robert. (1959). Studies in personal space. Sociometry, 22, 247-260.
Sommer, Robert. (1969). Personal Space. New York: Prentice Hall.
Spicer, Joaneath. [1991] (2000). Cotul n perioada Renaoterii. n J. Bremmer oi H. R
oodenburg (eds). O istorie
culturala a gesturilor. Din antichitate oi pna n zilele noastre (pp. 82-120). Bucu
reoti: Editura Polimark
(A Cultural History of Gesture. From Antiquity to the Present Day. Cambridge, UK
: Polity Press. Trad.
rom. T. Avacum).
Spigel, J.P. oi Machotka, P. (1974). Messages of Body. New York: The Free Press.

Stahl, Henri H. (1965). Status-uri, roluri, personaje oi personalita.i sociale. n


M. Constantinescu (coord.).
Sociologie generala. Probleme, ramuri, orientari (pp. 121-132). Bucureoti: Editu
ra atiin.ifica.
Stanton, Nicki. (1995). Comunicarea nonverbala. n N. Stanton. Comunicarea (pp. 23
-36). Bucureoti: Editura
atiin.a oi Tehnica SA (Communication. Londra: Macmillan Press Ltd. Trad. rom. C.
Aniescu, M. Constantinescu
oi R. Stoenescu).
Stanculescu, Elena oi Chelcea, Septimiu. (2003). Empatia. n S. Chelcea oi P. Ilu.
. (eds). Enciclopedie de
psihosociologie (pp. 135-136). Bucureoti: Editura Economica.
Stockwell, Samuel R. oi Dye, Allan. (1980). Effects of counseler touch on counse
ling outcomes. Journal of
Counseling Psychology, 27, 5, 443-446.
Strahan, Carole oi Zytowski, Donald G. (1976). Impact of visual, vocal and lexic
al cues on judgements of
counseler qualities. Journal of Counseling Psychology, 23, 4, 389-393.
Streeck, J. oi Knapp, M.L. (1992) The interaction of visual and verbal features
in human communication. n
F. Poyatos (ed.). Advances in Nonverbal Communication. Amsterdam: John Benjamins
.
Suzuki, Kimihiro oi Naitoh, Kenichi. (2003). Useful information for face percept
ion is described with FACS.
Journal of Nonverbal Behavior, 27(1), 43-55.
Synnott, Anthony. (1989). Truth and Goodness, mirrors and masks
Part I: A sociol
ogy of beauty and the
face. The British Journal of Sociology, 40, 4, 607-636.
atefanescu, I.D. (1973). Iconografia artei bizantine oi a picturii feudale romneo
ti. Bucureoti: Editura Meridiane.
Thbert, Yvon. [1985] (1994). Via.a privata oi arhitectura locuin.ei n Africa roman
a. n Ph. Aries oi G. Duby
(coord.). Istoria vie.ii private. De la Imperiul roman la anul o mie (vol. 2, pp
. 11-118). Bucureoti: Editura
Meridiane (Histoire de la vie prive. De l Empire romain a l an mil. Paris: Seuil. Tra
d. rom. I. Herdan).
Thiederman, S. / Body language. Internet. http://equalopportunity.monster.com/ar
tcles/body.

Comunicarea nonverbala: gesturile oi postura


Thompson, E.P. (1965). Time, work-discipline, and industrial capitalism. Past an
d Present, 38, 56-97.
Thorpe, W.H. (1972). The comparison of vocal communication in animals and man. n
R.A. Hinde (ed.).
Nonverbal Communication (pp. 27-48). Cambridge: Cambridge University Press.
Todoran, Dimitrie. [1935] (2004). Psihologia reclamei. Bucureoti: Editura Triton
ic.
Trenholm, Sarah oi Jensen, Arthur. (2000). Interpersonal Communication. New York
: Oxford University
Press.
Uli.kaia, Ludmila. [1994] (2004). Soniecika. Bucureoti: Editura Humanitas (Sonie
cika. Moscova: Slovo. Trad.
rom. G. Russo).
Van Lawick-Goodall, Jane. [1971] (1985). n umbra omului. Bucureoti: Editura Merid
iane (In the Shadow
of Man. Londra: William Collins Sons & Co. Ltd. Trad. rom. V. Focoeneanu).
Vaschide, Nicolae. (1909). Essai sur le psychologie de la main. Paris: M. Rivier
e.
Wald, Henri. (1986). Mna oi gestul. n H. Wald. Expresivitatea ideilor (pp. 27-36).
Bucureoti: Cartea
Romneasca.
Wald, Lucia. (1973). Limbajul gesturilor. n L. Wald. Sisteme de comunicare umana
(pp. 128-65). Bucureoti:
Editura atiin.ifica.
Warwick, Eden. (1848). Nasology: Or Hints Towards a Classification of Noses. Lon
dra.
Washabaugh, William. (1981). Sing language in its social context. Annual Review
of Anthropology, 10,
237-252.
Watson, O.M. (1970). Proxemic Behavior: A Cross-cultural Study. The Hague: Mouto
n.
Watzlawick, Paul, Beavin, Helmick J. oi Jackson, Don D. [1967] (1972). Une logiq
ue de la communication.
Paris: ditions du Seuil (Pragmatics of Human Communication. New York: W.W. Norton
& Company,
Inc. Trad. fr. J. Morche).
Watzlawick, Paul, Beavin, Helmick J. oi Jackson, Don D. [1967] (1997). Pentru o
axiomatica a comunicarii.
n Comunicarea n cmpul social. Texte alese (pp. 87-106). Iaoi: Laboratorul Psihologia
cmpului social
(Pragmatics of Human Communication. New York: W.W. Norton & Company, Inc. Trad.
rom. dupa
versiunea franceza B. Balan).

Weber, Max. [1921] (1968). Economy and Society. Totowa, NJ: Bedminister.
Weitz, S. (ed.). (1974). Nonverbal communication: Readings with commentary. New
York: Oxford University
Press.
Whipple, Thomas W. oi Courtney, Alice E. (1985). Female role portrayals in adver
tising and communication
effectiveness: a review. Journal of Advertising, 14, 3, 4-17.
Whitehead, George I. oi Smith, Stephanie H. (2002). The use of hand gestures and
smiles in the inaugural
addresses of presidents of the United States. The Journal of Social Psychology,
142(5), 670-672.
Wiemann, John M. oi Hiles Howard. [1988] (1989). Interpersonal communication. n M
. Hewstone et al.
Introduction to Social Psychology (pp. 199-221). Oxford, UK: Blackwell Ltd.
Wiener, M. oi Mehrabian, A. (1968). A Language within Language: Immediacy. New Y
ork: Appleton-CenturyCrofts.
Wilkins, A.S. (1909). Antichitatea romana. Obiceiuri, organizarea societa.ii. Bu
cureoti: Editura Leon Alcalay.
Wilson, Edward O. [1975] (2003). Sociobiologia. Bucureoti: Editura Trei (Sociobi
ology. Cambridge: The
Belknap of Harvard University Press. Trad. rom. L. Ulrich).
Winch, Robert. (ed.). (1968). Selected studies in marriage and family. New York:
Holt Rinehart and Winston.
Wood, Patti A. (2003). Analysing the face of a president. The Reno Gazette-Journ
al (www.pattiwood.net).
Young, Delton W. (1980). Meanings of counseler nonverbal gestures: fixed or inte
rpretive? Journal of
Counseling Psychology, 27, 5, 447-452.
Zeidel, S.F. oi Mehrabian, Albert. (1969). The ability to communicate and infer
pozitive and negative attitudes
facially and vocally. Journal of Experimental Research in Personality, 3, 233-24
1.
Zunin, L. oi Zunin, N. (1972). Contact: The First Four Minutes. New York: Ballan
tine Books, Random House
Inc.

Indice de autori
Ablom, S., 209
Abric, Jean-Claude, 160, 207
Adler, Ronald B., 30, 134, 183, 207
Ahrens, R., 62
Albert, S., 32, 34-35, 50, 64, 152-154, 158, 160161,
165, 172, 179-180, 207, 218, 221, 224
Aleixandre, Vincente, 121
Allgeier, A.R., 49, 207
Allport, Gordon W., 12, 80-81, 98-99, 101, 103,
105, 111, 114, 155-157, 181, 196, 207
Altman, Irvin, 207
Anghel, Petre, 61, 207
Apatow, K., 119
Archer, D., 22, 185, 190, 207, 221
Ardey, Robert, 34
Argintescu, N., 207
Argyle, Michael, 19, 22, 33, 38, 46, 65-66, 68-70,
180, 192, 208
Aries, Philippe, 210
Asch, Solomon E., 160, 197, 208
Auliffe, Marc, 99
Axtell, Rogers E., 76-80, 134, 137-143, 167, 172,
208
Backman, Carl W., 222
Ballon, J.L., 174
Banerjee, M., 164, 208
Barker, L., 37, 218
Barnhouse, Terri D., 171, 208
Barnouw, Erik, 24
Bavelas, J.B., 137, 208
Baxter, James E., 35-37, 211
Brgaoanu, Alina, 218
Beauvois, Jean-Lon, 171
Beavin, Helmick J., 33, 129, 223
Beekman, S., 64
Bejat, Marian, 122-123, 208, 221
Berger, Peter L., 89, 208

Berges, J., 208


Bernard, M., 29, 50, 63, 111, 208
Bernieri, F.J., 198, 207-208
Berry, Diane S., 118-119, 208
Berry, John W., 208
Berscheid, Ellen, 22, 49, 117, 208, 211
Bickman, Leonard, 53, 208
Birdwhistell, Ray L., 19, 22, 32, 34, 41-44, 95,
134, 145, 150, 208, 211, 215
Birkenbihl, Michael, 170, 209
Birkenbihl, Vera F., 16-18, 34, 43, 82-86, 107, 139,
163, 169-170, 175, 179, 186, 209
Blacking, John, 212
Blake, R.R., 53, 218
Blin, Clment, 43, 107, 114-116, 209
Blumer, Herbert, 164
Bochenski, Joseph-Maria, 62, 209
Bogardus, Emory S., 43
Bogucka, Maria, 209
Boileau-Despraux, N., 83
Bonacich, Phillip, 71, 74, 214
Bonifacio, Giovanni, 19, 209
Borden, G.A., 139
Boss, D., 71
Bouts, Paul, 111
Brault, Gerard J., 209
Bremmer, Jan, 209, 219, 222
Brislin, Richard, 214
Brody, L.R., 64, 209
Brooke, M.E., 174
Bruner, J.S., 197, 209

Buca, Marian, 61, 70, 85, 119-120, 209


Buck, R., 182-183, 209
Bugental, D.E., 64, 185, 194, 209
Bull, Peter E., 206, 209
Buller, David, 16, 18-19, 24-25, 35, 37-39, 43-44,
64, 81, 92, 104, 135, 150, 209
Bulwer, John, 19, 209

Burgoon, Judee K., 16, 18-19, 24-25, 35, 37-39,


43-44, 64, 74, 81, 92, 150, 165, 209
Burleson, B.R., 169, 209
Byrne, Donn, 49, 197, 207-208
Calero, Henry H., 145, 219
Cantril, Hadley, 80-81, 207
Carpenter, G.C., 63
Carter, Jason D., 165, 214
Casella, Daniel F., 181, 213
Cash, T.F., 118, 209
Cassirer, Ernst, 209
Cernoch, J.M., 87, 209
Chartier, Roger, 210
Chase, Philip G., 28
Chelcea, A., 16, 112
Chelcea, S., 16, 19, 24, 112
Chen, Nicole Y., 210
Chevalier, Jean, 53, 210
Cialdini, Robert B., 53, 210
Clatterbuck, Geln W., 216
Clay-Warner, Jody, 166, 215
Coats, Erik J., 217, 220
Cohn, Jeffrey F., 221
Coman, Claudiu, 134, 210
Conaway, W.A., 139
Constantinescu, Miron, 223
Cook, M., 22, 65, 70, 208
Cooper, Peter, 111
Corbin, Alain, 162, 210
Corraze, Jacques, 19, 23-24, 71, 74, 81, 137, 150,
152-154, 156, 210

Cowley, J.J., 88
Cunningham, M.R., 210
Dabbs, James M., 207, 220
Dahnke, Gordon L., 216
Dance, Franck E.X., 13, 210
Danile., Madalina, 61, 220
Darwin, Charles, 19-21, 34, 58, 60-61, 65, 71, 87,
100, 205-206, 210, 218
Dasen, Pierre R., 208
Davies, Graham, 49, 197, 210
Davis, Flora, 138, 146, 154, 211
Davis, T.L., 64, 211
Dean, Janet, 33, 46, 65-66, 68-69, 208
Debicki, Jacek, 211
Dcarie, Th. G., 62
Degelman, D., 219
DeLamater, John D., 218
DePaulo, Peter J., 32, 172, 211
Descamps, Marc-Alain, 46, 62-64, 99, 102, 103,
108, 109, 120, 126, 127, 211
Comunicarea nonverbala: gesturile oi postura
Deutsch, Felix, 153, 211
DeVito, Joseph A., 39, 211
Diamond, Shari S., 50, 102, 218
Dinu, Mihai, 129, 131-132, 211
Dion, Karen K., 118, 211
Dipboye, R.L., 118
Dittmann, A.T., 131, 211
Dobrescu, Paul, 218
Dollard, John, 89, 211
Donald, Merilin, 28, 211, 222
Doob, L.W., 94, 211
Dooley, B.F., 135
Dovidio, John F., 67-68, 160, 176, 211-212
Duby, Georges, 210-211, 220, 223
Duke, Charles R., 211
Dulek, R.E., 14, 211
Dungaciu, Sandra, 66, 90, 211
Dunn, S.D. Jr., 164, 211
Dye, Allan, 222

Eakins, B.W., 64, 211


Eakins, R.G., 64, 211
Efron, David, 19, 21, 130, 211
Eibl-Eibesfeldt, Irinus, 147, 162, 167
Eisenberg, P., 157, 211
Ekman, Paul, 19, 22, 34-36, 38-39, 59-60, 63, 65,
80, 130-135, 137, 160, 174, 181-183, 192, 194,
196, 212
Ellis, Hazden, 90, 187-188, 210, 215
Ellsworth, Phoebe, 60, 212
Ellyson, S.L., 67-68, 160, 211-212
Enatescu, Virgil, 155, 157, 212
Erasmus, 90, 119
Eskritt, Michelle, 164, 212
Exline, R.V., 22, 70, 212
Eysenck, Hans J., 100, 118, 180, 213
Eysenck, Michael, 118, 213
Fabes, R.A., 87-88, 213
Fabre, Jean-Henri, 86
Fantz, R.L., 62
Farr, Robert M., 19, 212
Frte, Gheorghe-Ilie, 14, 38, 212
Fast, Julius, 22, 42, 50
Favre, Jean-Franois, 211
Feher, B.J., 70
Feldman, Robert S., 184, 211-212, 217, 220
Ferris, Susan R., 218
Fielder, J.S., 14, 211
Figeac, C., 109
Fiske, J., 18, 25-26, 213
Fiske, S.T., 165
Fitzgerald, H.D., 63

Indice de autori
Flgel, Jean C., 54, 212
Flynn, P.K., 55, 57, 212
Focillon, Henri, 121, 212
Frank, L.K., 19, 22, 71, 212-213
Franzoi, Stephen L., 141, 213
Friesen, Wallace V., 22, 34-36, 39, 59-60, 65, 130,
133-135, 182-183, 212
Funk, Stephanie J., 166, 215
Gainotti, Guido, 29
Galenus, 98
Gallois, C., 174
Geidt, F.H., 32, 213
Gelinas-Chebat, Claire, 174, 213
Gershuny, Jonathan, 94, 213
Gheerbrant, Alain, 53, 210
Gibran, Kahlil, 111, 213
Giddens, Antony, 70, 213
Gillespie, Dair L., 33
Gimbin, Debora L., 213
Givens, David B., 153, 213
Goffman, Erving, 67, 70, 73, 135, 168, 180, 213
Goldman-Eisler, F., 22, 213
Gottman, J.M., 183, 213
Graham, G.H., 172, 210, 213
Grau, B.W., 219
Graur, Al., 213
Grove, Theodore G., 213, 218
Grnewald, Dietrich, 211
Grusky, Oscar, 71, 74, 214
Guittet, Andre, 81
Guthre, George M., 33, 214
Gu.u, Gheorghe, 13, 214
Hadar, U., 133, 214
Haddon, A.C., 33, 214
Hall, Edward T., 19, 22, 45-48, 50, 68, 70, 89-92,
95, 150-152, 169, 176, 214
Hall, Judith A., 14, 22-23, 31-32, 36, 165, 182-183,
190, 193, 197, 214, 217, 222
Harlaw, H.F., 71, 214
Harley, Peter, 214
Harms, Ernst, 54, 214
Harper, R.G., 37, 211, 215, 218, 222

Harris, Mary B., 48, 82, 214


Harrison, R.P., 18, 35, 214, 216
Hastie, R., 165
Hayes, Nicky, 31, 214
Hearn, G., 48, 214
Hecht, Marvin, 64, 217
Hediger, H., 45, 214
Henley, N.M., 73, 165, 214, 218
Heron,, John, 214
Hess, Edward H., 22, 167, 214
Hewes, Gordon H., 150-151, 215
Hewstone, Miles, 213, 220, 223
Hiles, Howard, 223
Hill, J.S., 14, 209-213, 215, 222
Hinde, R.A., 215, 223
Hipocrat, 98, 119
Hofstede, G., 186, 215
Hollander, Bernard, 111
Hollman, Lilian O., 55, 215
Hooff, J.A.R.A.M. van, 61-62, 215
Hopper, Charles H., 220
Huizinga, Johan, 215
Hummels, C., 129, 215
Hung, N., 174
Hutchenson, Sandy, 80, 217-218, 222
Hybels, Saundra, 215
Ikeda, S., 65
Iliescu, Adriana, 176, 215
Ilu., Petru, 24, 184, 210, 215, 220, 222
Imai, G., 172-173, 215
Izard, C.E., 183, 192, 195, 212, 215
Jackson, Don D., 33, 129, 223
Jeanbern, E., 108
Jennings, P., 172, 180, 213
Jensen, Arthur, 26, 30, 223
Johns, Gary, 214-215, 221
Johnson, Cathryn, 32, 166, 215
Jolly, Stephen, 41-42, 215
Jones, Doug, 216
Jones, Stanley E., 49, 197, 216
Joule, Robert-Vincent, 171
Jourard, Sidney M., 71-73, 169, 215
Jung, Carl Gustav, 100, 215
Jutard, Ph., 216
Kaczorowski, Janusz, 216
Katz, A.M., 37, 216
Katz, A.M., 37, 216

Kaiser, Susan B., 52, 104, 216


Keating, C.F., 115-117, 119, 216
Kees, Weldon, 22, 24, 35, 221
Kellerman, J., 65, 216
Kendon, Adam, 19, 24, 32, 41, 129, 216
Kirch, Max S., 216
Kleinfeld, J.S., 82, 216
Kleinke, C.L., 65, 216
Klineberg, Otto, 58, 217
Knapp, Mark L., 11, 19, 22-23, 32, 36-37, 86, 111,
159-161, 183, 216, 222
Knight, David J., 68, 216

Kobayashi, H., 65
Kramer, E., 81, 216
Krauss, Robert, 29
Kretschmer, Ernest, 19, 21, 81, 100-101
Kroeber, A.L., 55, 217
La Barre, W., 34, 217
La France, M., 122, 165, 217
Laird, J.D., 216
Lancelot, C., 14, 217
Landy, D., 118, 217
Langlois, Judith H., 119, 217, 221
Langmeyer, Daniel, 68, 216
Largey, Gale P., 90, 218
Laroche, J.L., 63
Larson, Charles U., 35, 57, 69, 78, 114, 161
Laver, John, 80, 207, 216-217, 221
Le Goff, Jacques, 76-77, 91-92, 217, 220
Le Magnen, Jacques, 88
Lee, K., 45, 164, 212, 221
Leffler, Ann, 33
Lefkowitz, M., 53, 218
Leroi-Gourhan, Andr, 217
Levi, Vladimir, 104, 106, 217
Levine, R., 93, 157, 217
Lewin, Kurt, 45
Lewis, R., 87, 182, 216
Lewkovitch, A., 109
Lips, Iulius E., 53, 77, 217
Little, K.R., 217-218
Lodge, David, 179, 217
Luckman, Thomas, 89, 208
Lundgren, David C., 68, 216
Machotka, P., 223
Major, B., 71, 74, 87, 218
Malandro, L.A., 37, 218
Malim, Tony, 118, 167, 218
Manstead, Antony S.R., 213, 220
Manusov, V., 164, 218
Marinescu, Aurelia, 75, 77, 138, 180, 218
Marinescu, Aurelia, 157
Mrza, Vasile D., 20, 218
Massey, Douglas S., 27-29, 218
Matarazzo, J.D., 37
Matei, Liviu, 121, 220
Matsumoto, David, 34, 65, 81, 218
Mauss, Marcel, 218
Mayo, C., 64, 183, 217-218
Mazur, A., 67, 115, 218-219
McLaughlin, F.J., 87, 221
McNeill, Daniel, 218
McQuail, Denis, 13, 218
Comunicarea nonverbala: gesturile oi postura
Mehrabian, Albert, 22, 32, 35, 48, 50, 64, 152-153,
160-161, 172, 179, 218, 223-224

Mew, John, 112


Michener, Andrew H., 218
Miller, A.G., 32, 174, 182, 218
Miller, N., 32, 174, 182, 218
Montagu, A., 22, 48, 218
Montaigne, M. de, 219
Monteiro, Gilson, 53
Moore, J.D., 87, 221
Morris, Desmond, 31, 55-56, 72, 74-75, 77, 80,
110, 115, 129, 135-136, 139, 142-143, 146,
160, 167, 198, 219
Morrison, T., 139, 219
Mouton, J.S., 53, 218
Mowen, J.-C., 174
Moynihan, Martin H., 18, 219
Mucchielli, Alex, 171, 219
Muchembled, Robert, 34, 219
Mueller, U., 115, 219
Mueser, K.T., 219
Muir, D., 164, 221
Murray, Jacqueline, 57, 219
Murzynski, J., 219
Musselman, L., 217
Naitoh, Kenichi, 65, 222
Neacou, Gheorghe, 219
Neculau, Adrian, 219
Nicolaides, V.N., 87
Nierenberg, Gerald I., 145, 219
Nowicki, S., 14, 217
Oestreich, Herb, 32, 219
Orban, D.K., 69
Orrell, Sue, 214
Orwell, George, 219
Osmond, Humphrey, 50, 219
Ostrove, N., 118
Page, R.A., 174

Paolucci, N., 94
Patterson, Maurice, 31, 38
Patterson, Miles L., 22, 24, 34, 220
Pavlov, Ivan P., 98
Pear, T.H., 220
Pease, Alain, 75-76, 78, 82-83, 130, 144-145, 201,
220
Pease, Barbara, 82-83, 220
Peirce, Charles S., 26, 89, 220
Peyrot, Mark, 71, 74, 214
Philippot, Pierre, 217, 220
Pietreanu, Maria, 220

Indice de autori
Pimentel, Antonio Filipe, 211
Piponnier, Franoise, 52, 220
Pittam, J., 174
Poortinga, Yype H., 208
Popescu-Neveanu, P., 16, 98, 220
Porta, Gian-Battista, 105
Porter, R.H., 87, 209
Poyatos, Fernando, 214, 222
Pratt, Michael G., 57-58, 221
Prutianu, atefan, 61, 220
Purvis, James A., 220
Quilliam, Susan, 166, 220
Quintilianus, 19, 138, 220
Radu, Ioan, 170, 220
Rafaeli, Ana, 57-58
Reggio, Ronald E., 181
Rgnier-Bohler, D., 220
Reichline, P.B., 157
Revel, Jacques, 220
Rhodes, Gillian, 211, 221
Rieser-Danner, L.A., 217
Riggio, Ronald E., 213
Rim, Bernard, 29, 212
Ritter, J.M., 217
Ritzer, George, 221
Roco, Mihaela, 181, 221
Rodman, George, 30, 134, 183, 207
Roggman, Lori A., 119, 217, 221
Rooca, Alexandru, 221
Rosen, A.J., 219
Rosenthal, Robert, 19, 22, 165, 170, 183, 190-194,
196-198, 207-208, 221
Rousseau, Jean-Jacques, 27, 221
Rozelle, Richard M., 35, 211
Rubenstein, Adam J., 119, 221

Rckle, Horst H., 63, 85, 114-116, 138, 147-150,


156, 165, 221
Ruesch, Jrgen, 22, 24, 35, 221
Ruscello, D.M., 174
Russell, M.J., 88, 222
Sabath, Ann Merie, 180, 221
Saine, T.J., 37
Samter, W., 169, 209
Santana, Dias Ribeiro de, 53, 221
Sapir, Edward, 45, 80, 221
Sapp, F., 164, 221
Saucan, Doina-atefan, 39, 169, 221
Schfer, Wilhelm, 61
Schaffer, David R., 210, 219
Scheflen, Albert E., 22, 34, 153-154, 158, 165, 221
Schmidt, Karen L., 221
Schmitt, Jean-Claude, 129, 220, 222
Schneller, R., 139, 222
Schwartz, Shalom H., 218
Sebeok, Thomas A., 17, 23, 222
Secord, Paul F., 222
Segall, Marshall H., 115, 208, 216
Sendrail, Marcel, 112, 222
Shakespeare, William, 21, 97, 112, 171, 202, 222
Sheldon, William H., 19, 21, 101-103, 220, 222
Shephard, John H., 210
Sigall, H., 118, 217
Sigaud, Vincent, 99
Simmel, Georg, 54, 66, 90, 163, 211, 223
Sinaiko, Wallace H., 214
Slama-Cazacu, Tatiana, 222
Snodgrass, S.E., 165
Sommer, Robert, 22, 152, 222
Sorokin, Pitirim, 45
Spicer, Joaneath, 117, 222
Spigel, J.P., 223
Squier, Roger, 112
Stahl, Henri H., 53, 223
Stanton, Nicki, 202, 222
Stappers, P.J., 129, 215
Steinzor, Bernard, 50
Stevens, Stanley S., 101-102, 222
Stewart, J.E., 30, 118
Stockwell, Samuel R., 222
Strahan, Carole, 222
Sullivan, Oriel, 94, 176-177, 212-213, 222
Sussman, S., 219
Suzuki, Kimihiro, 65, 222
Synnott, Anthony, 106, 111-112, 118-119, 222
atefanescu, I.D., 222
Tagiuri, R., 197, 209
Tattersall, Ian, 28

Thayer, L., 208


Thbert, Yvon, 223
Thiederman, S., 223
Thompson, E.P., 94, 223
Thorpe, W.H., 81, 223
Tissot, F., 99
Tomkins, S.S., 182, 212
Tremewan, Tanya, 221
Trenholm, Sarah, 26, 30, 223
Tsuji, M., 65
Tucker, W.B., 222

Uhtomski, A., 16
Uli.kaia, Ludmila, 202, 223
Unruh, J., 172, 213
Vaschide, Nicolae, 122-123, 138, 223
Vaughn, L.S., 217
Wald, Henri, 223
Wald, Lucia, 223
Walster, Elaine H., 22, 49, 117, 208, 211
Warwick, Eden, 109, 223
Washabaugh, William, 223
Watson, David R., 70, 90, 223
Watzlawick, Paul, 17, 33-34, 129, 223
Weaver, L. Richard II, 215
Weber, Max, 84, 223
Wernicke, C., 31
Whitehead, George I. Smith, 176, 223
Whorf, Benjamin L., 45
Wiemann, John M., 216, 223
Wiener, M., 48, 218, 223
Comunicarea nonverbala: gesturile oi postura
Wiens, A.N., 37
Wiggers, M., 65
Wilkins, A.S., 223
Wilson, Edward O., 15-16, 18, 30, 51, 61-62, 86,
89, 180, 223
Windahl, Sven, 13, 218
Winthrop, H., 102
Wolff, W., 93, 157
Wood, Patti A., 174-175, 223
Woodall, Gill W., 16, 18-19, 24-25, 35, 37-39, 4344,
64, 81, 92, 104, 135, 150, 209
Wu, Chenghuan, 210
Young, Delton W., 209, 224
Zebrowitz, Leslie A., 211, 221, 222
Yebrowitz McArthur, L., 118, 208
Zeidel, S.F., 224
Zunin, L., 48, 224
Zunin, L., 48, 224
Zytowski, Donald G., 222

Indice de subiecte
Adaptorii, 36, 134
Alter-adaptorii, 115
Ameslan, 31
Artefacte, 37, 52-58
Asimbolic, 148
Asimetria fe.ei, 117
Aspectul fizic, 37
Atractivitatea fe.ei, 118
Atrac.ia, 49
AUs, 65
Auto-adaptorii, 114
Autoatingerile, 78-80
Axiomele comunicarii
nonverbale, 32
verbale, 33
Bunele maniere, 77
Canal de comunicare, 15-16, 18
Caracteristicile vocii, 81
Capul, 146-148
Chiroman.ia, 19, 123-124
Clasa ocolara, 169
Cochetaria, 163
Codificarea, 15, 31, 36, 38
Codurile, 18
artefactuale, 18, 35
de executare, 18, 35
mediatoare, 18, 35
spa.io-temporale, 18, 35
Competen.a
de comunicare nonverbala, 181-204
emo.ionala, 180-181, 186
sociala, 180-181
Comportamentul
nonverbal, 24, 33, 35
suportiv, 166
Comunicarea, 13-14
chimica, 15
diadica, 25
intrapersonala, 25

interpersonala, 25
nonverbala, 11, 14, 22-26, 29-30, 33
nonvocala, 30
olfactiva, 86-90
vocala, 30, 80-86
verbala, 14, 25, 28, 30, 32
Contactul
vizual, 68, 170
cutanat, 70-80, 171, 188, 199
Cronemica, 37, 91-94
Culorile, 53
Cultura
de contact, 45
de noncontact, 45
nalt contextuala, 14
mediu contextuala, 14
monocrona, 92
policrona, 92
slab contextuala, 14
teoretica, 28
Cuplul marital, 163-164
Decodificarea mesajelor, 14, 31, 38
Degetele, 138-146
Deodorizarea, 90
Dermatoglifia, 124-126
Direc.ia privirii, 68
Decen.a, 55
Disfunc.iile comunicarii nonverbale, 39
Distan.a
critica, 45
de apropiere, 46
de atac, 45

de fuga, 45
interpersonala, 46, 49
intima, 46-47, 50
apropiata, 46-47
ndepartata, 46-47
personala, 45-47
apropiata, 46-47
ndepartata, 46-47
publica, 46-47
apropiata, 47
ndepartata, 47
sociala, 45-47
apropiata, 47
ndepartata, 47
Dominan.a vizuala, 67
Dresul vocii, 85
Durata privirii, 67
Efectul
Pygmalion, 170
Steinzor, 50
Emblemele, 36, 130-132
artificiale, 130
conven.ionale, 130
iconice, 130
referen.iale, 130
Expresia emo.iilor, 19-21, 58, 153, 177
Expresiile faciale, 20, 28, 36, 58-65, 133-134, 153
FACS, 65
Fa.a, 104, 111-121
de copil, 118
dragalaoa, 107, 118
lombroziana, 106-107
neotenica, 107
normala, 65
schematica, 113
statica, 65
Feromonii, 86
Fiziognomonica, 104-110
Flirtul, 155, 162-163
Frenologia, 110-111
Frumuse.ea fizica, 118
Fruntea, 114
Func.iile comunicarii nonverbale, 38-39, 159-162
completarea, 38
inducerea n eroare, 38
reglarea, 38
repetarea, 38
Comunicarea nonverbala: gesturile oi postura
sublinierea, 38
substituirea, 38
Func.iile privirii, 69
Geametele, 85
Gegender, 14
Gesturi
achizi.ionate, 137

auto-intime, 80
codificate, 136-137
de despar.ire, 173
de ghidaj, 74
expresive, 138
instinctive, 137
insultatoare, 140
lubrifiante, 165
mimate, 135
obscene, 79, 143-144, 166
relicva, 77
schematice, 136
simbolice, 136
tehnice, 136
Gura, 116
Hainele
cu autoritate, 53
inovatoare, 57
menite sa comunice, 57
specifice corpora.iilor, 57
Haptica, 70-80
Haloul atractivita.ii, 118-119
Identitatea olfactiva, 90
Ilustratorii, 36, 132-133
Inteligen.a emo.ionala, 181
Intensitatea vocii, 83
Intona.ia, 82
mbracamintea, 52
mbra.ioarile, 77-78
Kinezica, 41-43
micro, 41
pre, 41
sociala, 42
Kinemele, 42, 44
Kinomorfemele, 42
Legea proxemicii, 50

Indice de subiecte
Limbajul
ac.iunilor, 35
corpului, 43
obiectelor, 35
semnelor, 35
silen.ios, 24
trupului, 41
verbal, 27-31
Locul controlului, 185
Manifestari sonore, 85-86
Manipularea, 187-189
Marcatori kinezici, 43
Maturitatea fe.ei, 116-117
Minile, 121-127, 138-146, 176
Mersul, 155-158, 202
Mcdonaldizare, 57
Metasemnale, 18
Micro-kinezica, 41
Mirosurile, 86
Miocarea ochilor, 69-70
Moda vestimentara, 54-56
Modelul
stimularii, 34
timpului, 93
Nasul, 109, 115-116
Neaten.ia civila, 70, 168
Ochii, 114, 119-121
Oculezica, 65-70, 169
Odorizarea, 90
OK, 130, 137, 139
Oftatul, 85
Orientarea corpului, 152-153
Orientarea privirii, 68
Palmele, 144-146
Paradoxul modei, 52
Paralimbajul, 81
Parfumurile, 89
Pauzele n actul vorbirii, 84
Picioarele, 149-150, 152
PONS, 165, 189-197
Postura, 150-155
congruenta, 154

incongruenta, 154
Privilegiul contactului cutanat, 73-74
Privirea, 65, 175
Proxemica, 37, 43-51, 68
Proxemitate, 45-51
negativa, 51
pozitiva, 51
Psihologia vestimenta.iei, 54
Punctualitatea, 93
Rsul, 60-62, 85, 169
Raspunsuri pupilare, 66
Reglatorii, 36, 134
Regula 55%, 38%, 7%, 32
Ritmul
modei, 55
vorbirii, 83-84
Salutul, 77
prin atingerea nasurilor, 76
Sarutul
liturgic, 76
pe gura, 77
vasalic, 76
Sarutarea minii, 76-77
Scala distan.ei sociale, 45
Schimbarea modei, 55
Semnul, 16, 26
Semnale, 16-17
analoage, 17
compozite, 17
congruente, 17, 180
de ghidare, 146
de legatura, 76
digitale, 17
discrete, 17
gradate, 17
incongruente, 17
nonlingvistice, 23
normale, 18

olfactive, 86
paralingvistice, 18, 166
supranormale, 18
universale, 34
Simboluri, 53
Spa.iu, 43, 199-200
dinamic, 47
fix, 47-48
personal, 48, 169, 186
semifix, 47
sociofug, 50
sociopet, 50
Somatotipologia, 21-81, 98-104
Sprncenele, 20, 114-115

Stereotipuri
de gen, 184
sociale, 64, 109
Strngerea de mna, 75-76, 201
manuoa , 76
menghina , 76
peote mort , 76
Teritoriu, 51-52
ales, 51
colectiv, 51
individual, 51
suportat, 51
Teoria
autoimita.iei, 110
conflictului afiliativ, 68
echilibrului, 33
Thin slices, 190, 197-199
Timbrul vocii, 82-83
Timpul
bisericii, 91
circular, 91
de aoteptare, 94
formal, 92
imprecis, 93
informal, 92
liniar, 91
masurat dupa activita.i, 94
masurat dupa ceasul, 92, 94
monocron, 91
muncii, 91
Comunicarea nonverbala: gesturile oi postura
natural, 91
negustorului, 91
obiectiv, 91
policron, 91
precis, 93
social, 94
subiectiv, 94
tehnic, 92
Tonul vocii, 82
Trunchiul, 149
Tuoitul, 82
Uniformele militare, 53
Universalitatea semnalelor, 34
Vestimenta.ia, 52
adolescen.ilor, 55-57
Via.a
politica, 174-178
organiza.ionala, 57-58
Violen.a, 55, 166-169
Vocalica, 37, 80-86, 170-171
Vocea, 80
Zmbetul, 18, 60-65, 200-201

artificial, 63
fals, 63
natural, 63
Zonele
de distan.a Hall, 153, 201
de contact cutanat, 71-73