Instrumente utilizate de FED

1. Rata dobanzii ca obiectiv operational

Obiectivul operational al FED este, de asemenea, rata dobanzii
de pe piata monetara. In mod specific, rata dobanzii avuta in vedere
este rata la care banca central acorda credite (federal funds) cu
scadenta de o zi. Este vorba, asadar, despre o rata a dobanzii
echivalenta cu rata overnight. Aceasta rata serveste totodata ca rata
de politica monetara, adica rata al carui nivel este stabilit de organul
de decizie in materie de politica monetara (Federal Open Market
Committee-FOMC ca obiectiv operational oficial)
FOMC se intruneste de opt ori pe an. Acest organism stabileste
nivelul specific al ratei dobanzii pentru creditele acordate de FED
bancilor comerciale si, respective, pentru depozitele constituite de
acestea din urma la FED (federal funds rate). Dupa fiecare sedita,
FOMC adreseaza o directive scrisa compartimentului de operatiuni de
piata, caruia ii cere, in esenta, sa realizeze asemenea conditii pe piata
monetara incat media ratei dobanzii de pe aceasta piata sa se situeze
aproximativ la nivelul tintei.
Principala deosebire intre procedurile operationale ale FED si cele
ale BCE consta in absenta de facto a facilitatii permanente. In
particular, in SUA, nu exista o facilitate prin care autoritatile sa
stabileasca o limita maxima pentru rata dobanzii de pe piata
monetara. Astfel, intreaga refinantarea bancilor comerciale se
realizeaza prin operatiuni open market reversibile (repo) sau definitive
(outright). In consecinta, controlul ratei overnight necesita ca FED sa
actioneze zilnic pe piata monetara, in timp ce BCE efectueaza
operatiuni open market doar o data pe saptamana.
2. Controlul ratei dobanzii prin operatiuni open market
Dupa cum am aratat, operatiunile open market nu sunt un
instrument ideal pentru controlul ratei dobanzii de pe piata monetara.
Caci, spre deosebire de mecanismele de creditare, opreatiunile open
market necesita interventia permanenta a bancii central e piata
monetara. Aceasta necessitate apare mai ales in cazul in care nivelul
rezervelor minime obligatorii este redus, asa cum este cazul in present
in SUA si alte tari.
In ceea ce priveste operatiunile open market effectuate de FED,
acestea sunt tranzactii definitive (outright) si reversibile (repo). FED
utilizeaza tranzactiile definitive ca principal modalitate de refinantare a
sistemului bancar. Ca urmare, marimeaportofoliului sau de titluri creste

in timp, desi ritmul de crestere respective este mai mic decat ritmul de
crestere al masei monetare.
Operatiunile definitive nu au insa niciun rol in conrolul ratei
dobanzii. In acest scop, FED foloseste operatiunile open market
temporare (reversibile), realizate sub forma de licitatii cu dobanda
variabila. Majoritatea operatiunilor se realizeaza zilnic in primele ore
ale dimineatii (9:25-9:50), ceea ce are avantajul ca alimenteaza piata
cu lichiditate in timp util. Tranzactiile reversibile se folosesc atat pentru
injectii de lichiditate (repo), cat si pentru absorbtii de lichiditate
(reverse repo). Scadenta tranzactiilor reversibile variaza de la cateva
zile la 90 de zile (fixed term repurchase agrements), insa adesea se
efectueaza si tranzactii cu scadenta de o zi (overnight system
repurchase agreements).
3. Reescontul
Reescontul are un rol relative redus in sistemul bancar american.
Desi taxa de reescont este, de regula, mai mica decat rata dobanzii de
pe piata monetara, volumul resurselor furnizate de banca central pe
aceasta cale (borrowed reserves) este redus in comparative cu totalul
creditelor acordate de aceasta. Ratiunea pentru care aceasta forma de
refinantare se mentine totusi este ca FED pune mecanismul respective
la dispozitia bancilor comerciale doar in conditii exceptionale. Este
vorba, asadar, despre o forma de refinantare discretionara utilizata de
FED. De accea, mai ales in ultima perioada, participantii la piata tind sa
considere recursul la serviciul de reescont ca un indiciu al unei situatii
financiare nesanatoase.1
In present, in SUA exista trei tipuri de credite de reescont:
a. primare
b. secundare
c. sezoniere
a. Creditele primare se acorda institutiilor de cred cu o situatie
financiara
buna pe o perioada de timp foarte scurta (overnight).
Rata dobanzii aferenta acestui tip de credite este, de obicei, cu un
punct procentual mai mare decat tinta FOMC referitoare la rata
dobanzii, insa poate varia in functie de imprejurari. Scadenta creditelor
primare poate ajunge la cateva saptamani, in cazul in care o banca
are, in general, o situatie financiara solida, insa, din diverse motive, nu
poate obtine de pe piata, in conditii rezonabile, resursele temporare de
care are nevoie.
b. Creditele secundare se acorda institutiilor de credit care nu sunt
eligibile pentru creditele primare pentru o perioada de timp, de
asemenea, foarte scurta (overnight). Avand in vedere situatia
1 Borio C., Monetary Policy Operating Procedures in the United States, Japan and
EMU: a Comparative Assessment, ed. Cit., p.10

financiara mai putin buna a beneficiarilor acestui tip de credite, rata

dobanzii este cu o jumatate de punct procentual mai mare decat rata
aferenta creditelor primare. Scadenta creditelor secundare nu poate
depasi, in general, 60 de zile, dar in cazul institutiilor de credit al caror
capital propriu a scazut sub nivelul standard, scadenta nu poate fi mai
mare de 5 zile.
c. Creditele sezoniere sunt concepute ca o modalitate de ajutoare a
institutiilor de credit mici, care inregistreaza variatii semnificative ale
volumului depozitelor atrase si al creditelor acordate. Rata dobanzii
aferenta acestui tip de credite este rata dobanzii de piata.
In ceea ce priveste controlul de catre FED a ratei dobanzii,
reescontul nu joaca un rol semnificativ. Din cauza retinerii bancilor de a
utiliza acest mechanism de refinantare, rata dobanzii aferente (taxa de
reescont) nu constituie o limita superioara sau inferioara pentru rata
dobanzii de politica monetara a FED.
4. Rezervele minime obligatorii
La fel ca in alte tari, in SUA, rezervele minime obligatorii au fost
semnificativ reduse in ultima perioada. Rezervele minime obligatorii se
constituie doar pentru depozitele existente in asa numitele conturi
tranzactionale (depozite la vedere; conturi de transferuri autonome;
conturi NOW; etc.), la care se aplica o rata foarte mica ( 3% pentru
transa redusa, la care se adauga o rata de ajustare marginala,
stabilita in fiecare an). Perioada de constituire este o saptamana, iar
pentru unele passive, doua saptamani. Modul de calcul al rezervelor se
bazeaza pe media soldurilor in perioada de aplicare, iar activele
eligibile sunt reprezentate de disponibilitatile existente in contul
deschis la banca central si de numerarul din casieriile proprii.
Deoarece calculul rezervelor se face cu ajutorul unor marimi
medii, bancile din SUA au posibilitatea sa-si regleze surplusurile si
deficitele temporare de lichiditate prin aceeptarea pur si simplu ca
disponibilitatile din conturile lor de la banca central sa fluctueze in
functie de aceste conditii. Ca urmare, in SUA, volumul rezervelor
facultative ale bancilor comerciale este considerabil. Cu toate acestea,
efectul stablizator al istrumentului rezervelor minime este mai slab
decat in zona euro, din cauza perioadei de constituire mai reduse si a
faptului ca printre activele eligibile figureaza si numerarul.
Reactia FED la fenomenele de criza
FED a raspuns rapid la actuala criza financiara inca de la aparitia
acesteia in vara anului 2007. Astfel, reducerea rate dobanzii de politica
monetara de la 5,25% la zero a determinat relaxarea rapida a orientarii
politicii monetare. In plus, FED a implementat un anumit numar de

programe menite sa asigure lichiditatea institutiilor financiare si sa

imbunatateasca conditiile de pe pietele financiare. Aceste noi
programe au condus la o schimbare semnificativa a evolutiei lichiditatii
din sistemul bancar american si din intreaga lume.
Primul set de instrumente, care sunt strans legate de rolul
traditional al bancii central de creditor de ultima instant, implica
furnizarea de lichiditati pe termen scurt bancilor si altor institutii de
credit si financiare. Deoarece, la ora actuala, piata monetara
interbancara este o piata globala, FED a incheiat acorduri bilaterale de
swap valutar cu 14 banci central straine. Aceste acorduri au permis
bancilor central respective sa furnizeze lichiditati in dolari bancilor
comerciale din jurisdictia lor.
Al doilea set de instrumente implica furnizarea de lichiditati in
mod direct participantilor la pietele de credit importante. In aceasta
categorie, intra urmatoarele mecanisme de refinantare nou create: the
Commercial Paper Funding Facility, the Asset-Backed Commercial
Paper Money Market Mutual Fund Liquidity Facility, the Money Market
Investor Funding Facility si the Tearm Asset-Backed Securities Loan
Facility.
Al treilea set de instrumente
consta in modificarea
caracteristicilor operatiunilor open market astfel incat sa sprijine
functionarea pietei creditului prin achizitionarea de titluri de valoare pe
termen mai lung.
Rezulta ca FED dispune de instrumente de politica monetara
puternice,pe care le utilizeaza cu energie pentru a promova o
redresare economica mondiala. Lumea contemporana este insa prea
interconectata, iar responsabilitatile bancii centrale americane sunt
prea mari pentru ca FED sa-si poata aplica singur politica monetara.
Cooperarea internationala este, deci, esentiala pentru depasirea crizei
si relansarea pe baze sanatoase a economiei mondiale.
Concluzia generala care se desprinde din prezentarea politicii
monetare a FED este ca mecanismele de creditare ale bancii centrale
nu sunt suficiente pentru controlul ratei dobanzii. Aceste mecanisme
nu constituie procedure operationale eficiente, deoarece implica
interventii foarte frecvente ale bancii centrale pe piata monetara.
Cererea de moneda primara a bancilor comerciale este dificil de
prognozat inter alia din cauza ca rezervele minime obligatoriinsu fost
reduse in mod semnificativ. De aceea, este de presupus ca, pentru
FED, se va pune, probabil, problema fie a renuntarii la controlul ratei
dobanzii, fie a adoptarii unui mechanism de refinantare similar cu
facilitate de creditare marginala existent in zona euro.
Dupa cum am mai mentionat, deoarece rata dobanzii de politica
monetara este aproape zero, Fed nu mai poate relaxa politica
monetara pentru a determina reluarea cresterii economice. De aceea,
este de asteptat ca dezbaterile cu privire la obiectivele, instrumentele
si eficacitatea politicii sale monetare va continua.

Bibliografie: Silviu Cerna, Politica Monetara, ed. Academiei

Romane, Bucuresti 2014
Napoleon Pop, Virtuti ale politicii monetare, ed. Expert, Bucuresti
2008