Mic indreptar privind cele mai frecvente greseli de limba.

Derivarea (V)
Dan Caragea,
Abordarea formarii cuvintelor prin derivarea cu sufixe si prefixe este o tema actuala nu doar pentru ca greselile
persista, ci si pentru ca se observa, sub nefasta influenta a englezei, o exagerata folosire a cratimei la cuvintele
mai noi, formate cu prefixe, desi regulile limbii noastre, asezate dupa model romanic, nu cer asa ceva.
Scriem, asadar, incorect: ,,Universitarul clujean Dorin Isoc, cel care a pus bazele ,,politiei anti-plagiat [s.n.]",
este pus pe fapte mari: cere statului sa i se alature in lupta impotriva plagiatului prin crearea unui site care sa fie
un patrimoniu electronica intelectuala [ininteligibil la final, n.n.]." (Adevarul, 15 februarie 2015); ,,Putin critica
neo-fascistii [s.n.], dar se aliaza cu ultra-nationalistii [s.n.]. Cum functioneaza ipocrizia ruseasca" (Adevarul, 17
aprilie 2014); ,,Ma intriga doua aspecte extrem de importante: limbajul folosit si tipul de argumentatie, de fapt o
pseudo-argumentatie [s.n.], caci [,] prin prezentarea in aceasta maniera, autorul nu face altceva decat sa
manipuleze si sa induca cititorul intr-o grava eroare." (Adevarul, 14 mai 2015).
Exemplele se pot inmulti, dar mai bine sa dam aici regula generala: in limba romana, cu exceptia prefixului ex(cu sens de ,,fost": ex-ministru), niciun prefix (sau prefixoid) nu se desparte prin cratima de cuvantul de la
care s-a facut derivarea. Vom scrie, raze ultraviolete, nu raze ultra-violete.
Din pacate, nu mai avem astazi niciun jurnal suficient de exigent din perspectiva ortografiei si punctuatiei, iar
greselile de limba prolifereaza in tot ceea ce se publica, chiar si la marile edituri, dupa cum cititorul avizat a
putut lesne consta. Acei oameni minunati numiti ,,revizori", atat de eficienti altadata, care isi faceau o onoare
din cunoasterea temeinica a normelor si carora le datoram cele mai bune editii din veacul trecut, sunt astazi fie
pensionari nebagati in seama, fie trecuti in cele vesnice.
Blogurile, retelele de socializare tind sa devina, din lipsa controlului, antimodele de limba: subrede sintactic si
stilistic, pline de greseli pe care nimeni nu le mai vede, au devenit un fel de ,,zid al plangerii" limbii, daca imi
permiteti analogia.
In actuala faza a istoriei noastre, ne apropiem tot mai mult, ca societate, de un analfabetism functional
generalizat, sau, mai simplu, de neputinta de a mai scrie bine romaneste, independent de varsta sau de
pompoasele grade academice.

DERIVAREA CU SUFIXE SI PREFIXE

Ca si in Indreptar..., nu vom face aici distinctii mai specioase intre sufixe si sufixoide sau prefixe si prefixoide.
Ceea ce intereseaza publicul este o suita de reguli care sa cuprinda greselile cele mai frecvente.

1. Sufixul -ean, fem. -eana, -eanca se scrie si se pronunta -ea- dupa consoana: argesean, argeseana, argeseanca,
nu argesan, argesana, argesanca; iesean, ieseana, ieseanca, nu iesan, iesana, iesanca; timisorean, timisoreana,
timisoreanca, nu timisoran; timisorana, timisoranca. Dupa vocala insa, sufixul devine -ian, fem. -iana, -ianca:
buzoian, buzoiana, buzoianca, nu buzoean, buzoeana, buzoeanca; baicoian, baicoiana, baicoianca, nu baicoean,
baicoeana, baicoeanca.
Formele de feminin in -eana/-iana se aplica cu precadere adjectivelor: ,,Dar am avut in fata mea pe un parinte
care, tot vorbindu-mi, incepea sa se joace cu portofelul plin de bumaste, m-am invartit cu scaunul in jurul mesei,
urmarit de o fosta colega ieseana [s.n.] care, avand un nepot la bacalaureat, se deda la aceeasi miscare."
(IORGA, N., O viata de om asa cum a fost), in timp ce sufixele -eanca/-ianca servesc, mai ales, pentru a forma
numele celor nascute sau care locuiesc in aceste localitati: ,,Femeile ce slujisera de matca - greaca ursuza si
sanchie, clocindu-si cu gura inclestata lunga dambla intre hardaiele de neramzi si de gazii, sarba haina si darja
care, pe patul mortii, scuipase grijania in barba popii si-si dase sufletul blestemandu-si copiii, brasoveanca [s.n.]
zacasa si fatarnica roasa de schiros si de pisma - inveninasera mai mult acel sange bolnav, ii sporisera funesta
zestre de racile si de betesuguri, dar ascutisera totdeodata si desteptaciunea celor nascuti dintr-insul, acea stearpa
desteptaciune, nesanatoasa si ea poate, care atinsese o asa inalta stepena de agerime la vlastarul cel din urma."
(CARAGIALE, M., Craii de Curtea-veche). Uneori insa se pot forma si adjective: ,,Iar doamna intre doua varste
ma opreste cu gestul si vocea ei de sirena craioveanca [s.n.]" (MINULESCU, I., Corigent la limba romana).
2. Sufixele -eala, -eata se scriu si se pronunta -ea- in substantivele derivate din verbe de conjugarea a IV-a
(terminate in -i): greseala, nu gresala; oblojeala, nu oblojala; roseala, roseata, nu rosala, rosata; vineteala, nu
vinetala.
3. Cuvintele terminate in -(t)ie, -(t)iune, prin care s-au adaptat limbii noastre imprumuturile romanice sau din
latina savanta, indeosebi in veacul al XIX-lea, se folosesc conform DOOM, 2005. Bunaoara, sunt recomandate
formele: achizitie, nu achizitiune (inv.); discutie, nu discutiune (var.); inflatie, nu inflatiune (var.); tentatie, nu
tentatiune (var.). In schimb, se recomanda: frictiune, nu frictie (var.); natiune, nu natie (var.).
In unele cazuri, asistam la o specializare a sensurilor: divizie (unitate militara) / diviziune (impartire); frectie (pe
spate) / frictiune (la ambreiaj); portie (de mancare) / portiune (de teren); reactie (chimica) / reactiune (politica);
ratie (alimentara) / ratiune (judecata).
4. Prefixul ex- (cu sensul de ,,fost") se scrie cu cratima: ex-ministru, ex-presedinte.
5. Prefixele ne- si re- se scriu cu cratima cand vocala i de la cuvantul urmator este elidata: ne-nfricat (de la
neinfricat), re-ntoarce (de la reintoarce). Aceste elidari apar mai ales in poezie: ,,Proscris, in a mea tara eu nu ma
voi re-ntoarce [s.n.]" (BOLINTINEANU, D., Proscrisul)
6. Prefixul in- impune scrierea cu -nn-, daca cuvantul de la care facem derivarea incepe cu n-: innoda (de la
nod), innoi (de la nou), innora (de la nor). O greseala frecventa o reprezinta a innota, in loc de a inota, unde
vorbitorii presupun probabil un dublu n (in-no-ta).
7. Prefixele in-/in- se scriu si se pronunta: incasa, injgheba, insera, in derivate interne. In cazul derivatelor
imprumutate, vom scrie si pronunta in-: intitula, intuba. DOOM (2005) recomanda incarna/incarna, in ordinea
aceasta, primul fiind imprumutat, al doilea, derivat romanesc.
8. Prefixul intre- se scrie si se pronunta intreprindere, intreprinde, intreprinzator, nu intreprindere, intreprinde,
intreprinzator.
9. Prefixul con-, din motive fonetice, devine co- in cuvinte precum: conational, corupt, nu connational, conrupt.

Tot asa: coopera, cooperare.

10. Prefixul des- devine, din motive fonetice, dez- in derivatele de la cuvinte care incep cu b-, d-, g-, v-, m-, n-, l, r- sau cu vocala: dezbraca, dezdoi, dezgheta, dezveli, dezmembra, deznoda, dezlega, dezradacina, dezamagi,
dezechilibra, dezuni. In celelalte cazuri, scriem si pronuntam des-: descreti, desface, despuia, destainui,
deszapezi.
11. Se recomanda forma distructiv, nu destructiv. Forma distructiv este mai apropiata de distruge (din it.
distruggere), si de derivatele acestuia: distrugere, distrugator.
12. Prefixul ras- devine, din motive fonetice, raz- in derivatele de la cuvinte care incep cu b-, d-, g-, j-, n-:
razbuna, razgandi, razjudeca. In celelalte cazuri, scriem si pronuntam ras-: rascoace, rasfoi, raspar.
13. Prefixul trans- impunea scrierea cu -ss- la derivatele de la cuvinte care incep cu s-: transsexual,
transsiberian, transsubstantiere.
14. Prefixele ante- si anti- au semnificatii diferite. Ante- inseamna ,,inainte": antebrat, antecamera (camera de
precombustie), antediluvian, antemeridian. Cu sensul de ,,camera de asteptare", se scrie si se pronunta
anticamera, pentru ca asa a intrat in limba din italiana sau franceza. Anti- inseamna ,,impotriva": antiracheta,
antisocial, antiterorist.
15. Formele negative ale participiului si gerunziului care au adverbul mai intercalat intre prefix si verb se scriu
impreuna: nemaiauzit, nemaipomenit, nemaivazut, nemaiavand, nemaiputand, nemaistiind.
16. Derivatele de la cuvintele compuse prin abreviere se scriu cu cratima inaintea sufixului: PSD-ist, PNL-ist.
(va continua)