Criochirurgie

Criochirurgia, cunoscuta si sub denumirea de crioterapie, reprezinta aplicarea unor

temperaturi extrem de scazute la un anumit nivel, cu scopul de a distruge tesutul patologic.
Termenul de criochirurgie provine din limba greaca, pornind de la cryo care inseamna
gheata, temperaturi foarte scazute si cheirourgiki (chirurgie), care inseamna lucru manual,
munca realizata cu mana. Criochirurgia a fost utilizata de-a lungul timpului cu scopul tratarii
unui numar mare de afectiuni, in mod special in tratamentul afectiunilor benigne si maligne
cutanate.
Milioane de oameni sunt afectati anual de o mare varietate de afectiuni cutanate si
cutaneomucoase pentru care crioterapia poate fi un tratament eficient. O multime de leziuni
benigne se dezvolt la copii, adolescenti si adulti. n plus dermatoze premaligne si tumori
maligne apar odat cu naintarea n vrst, multe n legtur cu expunerea la soare. Leziuni unice
sau multiple localizate oriunde pe corp pot fi eradicate prin criochirurgie
Criochirugia este un tratament foarte eficient pentru o multitudine de afectiuni cutanate
benigne in special. Cu instruire adecvata si experienta, medicii de familie pot realiza aceasta
metoda cu usurinta. Criochirurgia este cea mai potrivita pentru pacientii cu piele deschisa la
culoare si pentru tratamentul leziunilor localizate la nivelul tegumentului neparos.
Metodele pe baza de spray includ tehnici diverse. Leziunile benigne potrivite pentru
tratamentul criogenic sunt keratoza actinica, lentigo solar, keratoza seboreica, verucile,
molluscum contagiosum si dermatofibromul.
Criochirurgia necesita putin timp si poate fi strecurata cu usurinta in programul
medicului. Avantajele acestei metode includ timpul de preparare scurt, risc scazut de infectie si
ingrijire a leziunii minima.
In plus, criochirurgia nu necesita anestezie injectabila sau instrumente aditionale iar
pacientul nu trebuie sa revina la medic pentru indepartarea firelor. Efectele adverse includ
sangerarea, formarea de basici, cefalee, caderea parului si hipopigmentare, rareori cicatrici.
In general leziunile tegumentare pot fi tratate intr-o singura sesiune, totusi unele pot necesita mai
multe tratamente.
Criochirurgia este adesea folosita in cazul verucilor, alunitelor, keratozelor solare, in
neurom Morton si in cazul cancerelor cutanate cu celule mici. O multitudine de afectiuni sunt
tratate cu ajutorul criochirurgiei, inclusiv neoplasmul hepatic, neoplasm de prostata, neoplasm
pulmonar, cancere orale, cancer de col uterin si in trecut se folosea mai ales in cazul
hemoroizilor. Afectiuni ale tesutului moale precum fasciita plantara si fibromul pot fi tratate de
asemenea cu ajutorul criochirurgiei.

In general, toate tumorile care pot fi aprobate de crioprobe utilizate in timpul operatiei
sunt tratabile. Cu toate ca s-a dovedit a fi eficienta, aceasta metoda de tratament este potrivita
doar in cazul afectiunilor localizate, sau in cazul tumorilor mai mari de 1 cm. Crioterapia nu s-a
dovedit a fi eficienta in tratamentul metastazelor foarte mici, difuze.
Criochirurgia este eficienta prin utilizarea fortei distructive a temperaturilor extrem de
scazute asupra celulelor. La temperaturi scazute, se formeaza cristale de gheata in interiorul
celulelor, ceea ce le poate distruge. Leziuni mai profunde apar atunci cand vasele de sange care
vascularizeaza tesutul respectiv ingheata.
Metodele utilizate in criochirurgie
1) nitrogen lichid
- pistol criogenic utilizat pentru a pulveriza nitrogen lichid
O metoda obisnuita de inghetare a leziunilor este cea care utilizeaza nitrogenul lichid ca colutie
de inghetare. Lichidul acesta poate fi pulverizat la nivelul tesutului afectat, circulat printr-un tub
numit crioproba sau pur si simplu uns cu un betisor cu vata.
2) dioxid de carbon
Aceasta metoda este mai putin utilizata, insa uneori medicii apeleazala aceasta si utilizeaza
zapada de dioxid de carbon formata intr-un cilindru sau amestecata cu acetona, aplicand-o
direct la nivelul tesutului dorit.
3) argon
Evolutia recenta din domeniul tehnologiei a permis utilizarea argonului pentru a conduce la
formarea de gheata prin utilizarea unui principiu cunoscut sub denumirea de Efectul JouleThomson. Aceasta metoda ofera medicului un control excelent al inghetarii si minimizarea
complicatiilor prin utilizarea unor ace speciale foarte subtiri.
4) dimetil eter-propan
Un amestec de dimetil eter si propan este utilizat in diverse preparate precum Dr. Scholl. Mixtura
este pastrata intr-un spray cu aerosoli la temperatura camerei si ajunge la -41 grade Celsius
atunci cand este dispensat. Mixtura este adesea distribuita cu ajutorul unui betisor cu vata.
Criochirurgia este o procedura minim invaziva si este adesea preferata in detrimentul
chirurgiei traditionale deoarece prezinta urmatoarele avantaje: durere minima, cicatrici minime,
cost redus. Totusi exista riscuri asociate acestei proceduri, in primul rand datorate leziunilor la
nivelul tesuturilor inconjuratoare sanatoase. Un alt aspect important este reprezentat de lezarea
tesutului nervos.
Pacientii supusi criochirurgiei prezinta adesea durere minora-moderata si roseata, care
pot fi ameliorate cu ajutorul administrarii orale a analgezicelor de tipul aspirinei, ibuprofenului
sau acetaminofenul (paracetamol). Se pot forma basici, insa acestea dispar in cateva zile de la
sine.
Complicatiile procedurii:
a) Acute

- sangerare la locul interventiei

- formarea de vezicule
- edem
- cefalee, dupa tratamentul leziunilor faciale
- durere
- sincopa (vasovagala), rar
b) Intarziate
- sangerare
- formarea de tesut de granulatie excesiv, apare foarte rar
- infectia, apare rar
c) Efecte pe termen lung sau permanente
- atrofie, rara
- pierderea folicului pilos, a parului
- hipopigmentarea
- pierderea sensibilitatii
- hiperpigmentare
- cicatrice hipertrofica
- chisturi
Contraindicatiile relative ale criochirurgiei sunt in general relationate cu afectiuni
concomitente in care reactiile excesive la temperaturi scazute ar putea aparea. Anumite
contraindicatii relative pot face ca alte modalitati de tratament sa fie potrivite. Exista medici care
nu efectueaza criochirurgie la nivelul zonelor pretibiale, mai ales in cazul pacientilor in varsta,
deoarece rana se vindeca cu greutate.
Concluzii
Crioterapia poate fi folosit cu rezultate excelente pentru tratamentul unei mari varietti
de leziuni cutanate benigne si cancere cutanate. Crioterapia cutanat este practicat de
dermatologii de pretutindeni. De aceea este important ca medicii care o practic s nteleag
toate aspectele stiintifice ale acestei modalitti de tratament si s aib o experient clinic solid.
O multitudine de leziuni cutanate benigne si multe tumori ale pielii se pot trata prin crioterapie n
anumite conditii. Este foarte important s recunoastem leziunile si s ne dm seama c
vindecarea nu este ntotdeauna o certitudine, iar nghetarea repetat sau agresiv a leziunilor
rezistente ar trebui evitat.