Labi

mireas, dumnos ca o sudalm,

i-a-nclcit-o, veacuri-veacuri, monoton,
al rii noastre, ptima cuprins n palm,
uze aspre de tot neamul lui Ion.

ta fa cu lungi riduri brune, parc

ntruchipare cobornd din basm punea
m, ursind fptura-i s nu poat s ntoarc
e care omul necjit i-o nchina.

ntinderi, cu fntni ipnd a sete,

z smna i iubirea de ran,
n sate-n sate suflete nemngiete
a dura-n zarea vetedului brgan.

e-am aievea pstorind un ied i-o iad

nchipuit n desaga de la old.
temele astzi i-i cu noi pmntul darnic
i mngi rna, prins de-un aprig, viu imbold.

se strnge inima cnd vd pe-alocuri

puoaie, gru-n spic purtnd tciuni.
duim neghina, nepsarea, netiina,
ntul nsui cere mult visatele-i minuni?

e tractoare galopeze peste cmpuri,

mntul rscolit adnc de plug!
e, nevzute de a soarelui privire
ne sub brzdare chezia de belug.

m-mbat-aroma cald-a grnelor de mine,

r de mine miros bun de lapte cald.
e cai, cu sulii lungi, de-ar mai tri plieii,
vedea din creasta ppuoiului nalt.

dunrene, mri de galben lumin

u legnate valuri mari de aur copt.
vd stranic praznic cu hulubii de fin
p datini mpletindu-se n opt!