Boli digestive

1. Apendicita - descriere generala

Apendicita acuta este afectiunea in
care apare o inflamatie a apendicelui. Fara
tratament chirurgical, apendicele inflamat se
poate rupe si infectia se extinde prin sange
sau in cavitatea abdominala conducand la
peritonita.
Odata pornit procesul inflamator, acesta nu
poate fi stopat medicamentos, tratamentul
acestei afectiuni fiind doar chirurgical.
Tipuri de apendicita:
Apendicita acuta catarala (congestiva):
apendice turgescent, congestionat, culoare rosieviolacee.
Apendicita acuta flegmonoasa (supurata, purulenta): apendice mult marit de
volum, in tensiune si foarte friabil.
Apendicita acuta gangrenoasa (necrotico-hemoragica): perete apendicular cu
zone devitalizate cu aspect flasc si culoare bruna (frunza vesteda).
Cauzele apendicitei acute:
Factori determinati:
- enterogeni - obstructia lumenului apendicular: prin coprolit (fosfat natural-de
calciu), corp strain (sambure de cireasa, etc.), vierme intestinal (de obicei ascarid),
hiperplazie limfoida (obisnuit la tineri), cicatrice fibroasa consecutiva unui puseu
inflamator anterior sau prin bariu compactat provenit de la explorari anterioare.
- hematogeni - justifica aparitia apendicitei n absenta obstacolului lumenal prin
diseminare sangvina in cursul unei infectii a tractului respirator superior, sau al febrelor
eruptive. In acest caz, evolutia este obisnuita, mai putin severa.
Simptome de apendicita acuta:
Manifestari clinice dureri abdominale in partea dreapta, a abdomenului inferior,
care apar initial in capul pieptului, urmate de greata, varsaturi, lipsa pofta de mancare,
constipatie, diaree, subfebrilitate.
Investigatii radioimagistice si de laborator:
-Hemoleucograma, Poteina C reactiva, VSH, Fibrinogen
-Sumar de urina
-Ecografie abdominala
- Tomografie computerizata
Diagnosticul de apendicita acuta

Analizele de sange arata o crestere a markerilor de inflamatie, ca semn indirect

al inflamatiei, fara a da vreun indiciu despre localizarea acesteia. Sumarul de urina este
de regula normal.
Ecografia abdominala ajuta in faza catarala, prin diferentierea de alte boli, in
special genitale si renale. In fazele avansate, lichidul peritoneal este vizibil ecografic.
La femei tinere este obligatorie efectuarea testului de sarcina, pentru eliminarea
suspiciunii de sarcina extrauterina. In unele cazuri este indicate tomografia
computerizata.
Tratamentul apendicitei acute
Tratamentul apendicitei acute este strict chirurgical.
Apendicectomia se poate face prin abord laparoscopic (de preferat, datorita
multiplelor avantaje) sau clasic.
a) Apendicectomia prin abordare laparoscopica
Dupa ce pacientul este anesteziat (anestezie generala), chirurgul incepe operatia prin
realizarea a trei miniincizii la nivelul abdomenului, unde se introduc instrumentele de
lucru si un laparoscop (un instrument care are o camera video si o sursa de lumina). Se
evidentiaza apendicele inflamat si se indeparteaza. In continuare, chirurgul inspecteaza
zona in care a fost apendicele pentru a se asigura ca nu exista complicatii, iar
miniinciziile sunt suturate, de obicei cu fire resorbabile.
Indicatii pentru abord laparoscopic: persoane supraponderale si persoane de sex
feminin, la varsta fertila pentru a exclude intraopeator o patologie genitala (chist
ovarian, inflamatii ale trompelor uterine, etc.).
b) Apendicectomia prin abordare clasica
Dupa ce pacientul este anesteziat (anestezie rahidiana), chirurgul incepe operatia prin
realizarea unei incizii la nivelul abdomenului, in partea dreapta, de cativa cm, dupa care
se patrunde in cavitatea abdominala. Se evidentiaza apendicele inflamat, se taie si se
extrage din cavitatea abdominala.
In continuare chirurgul inspecteaza zona in care a fost apendicele pentru a se asigura
ca nu exista complicatii, iar incizia este suturata, de obicei cu fire resorbabile, pentru un
rezultat estetic mai bun.
Recuperarea dupa apendicectomie
In faza imediat postoperatorie pacientul este monitorizat, in primele ore de la
operatie dieta este lichidiana (ceai, apa plata) dupa care se reia dieta normala.
Pacientul trebuie mobilizat precoce, la cateva ore dupa interventie.Tranzitul intestinal se
reia in generala la 12-24 ore postoperator.
Externarea se face la 24 ore de la operatie. Incizia chirurgicala necesita minima
ingrijire, firele de sutura (daca sunt din material neabsorbabil) sunt scoase la 7 zile
postoperator, iar daca sunt din material absorbabil nu necesita extragere.
Pentru orice exteriorizare de lichid seros sau purulentde la nivelul plagii, orice inflamatie
(zona rosie) la nivelul inciziei trebuie informat medicul chirurg.
Evolutie, Complicatii

Plastronul apendicular (o forma de peritonita localizata) reprezinta o reactie

a organismului de a limita procesul inflamator de la nivelul apendicelui. Apare la 2-3 zile
de la debutul inflamatiei apendicelui, se prezinta ca o formatiune tumorala insotita de
febra si numar de leucocite crescut.
Abcesul apendicular se produce prin lezarea partii centrale a plastronului, iar
clinic bolnavul se prezinta cu stare generala alterata, varsaturi, febra de tip septic.
Peritonita acuta, generalizata de cauza apendiculara, survine in primele 24-48
de ore de la debutul crizei apendiculare, atunci cand leziunea apendiculara este de tip
perforativ sau poate aparea mai tarziu, in timpul evolutiei unui plastron apendicular.
Complicatiile operatorii sunt uneori redutabile, interventia nefiind lipsita de riscuri,
la care se adauga si cele anestezice.
Rata de complicatii este direct proportionala cu vechimea si extensia bolii,
fiind influentata si de afectiunile asociate. Riscurile sunt mai mari la persoanele
varstnice.

2. Hepatita A descriere generala

Hepatita A este o boala contagioasa

cauzat de infectia ficatului cu virusul
hepatitic A. Virusul hepatitic A este unul
dintre cele 5 tipuri de virusuri identificate
pana in prezent responsabile de hepatitele
virale, celelalte fiind B, C, D si E, fiecare tip
avand caracteristicile sale in ceea ce
priveste transmiterea, severitatea,
abordarea terapeutica. Spre deosebire de
hepatita B si C, hepatita A nu determina
boala cronica. Desi ficatul devine inflamat si
umflat, se vindeca complet fara a fi afectat
pe termen lung. Odata ce o persoana a fost infectata cu hepatita A, dezvolta imunitate
pe termen lung si nu mai poate contracta boala a doua oara.Din cauza modului de
raspandire, hepatita A are tendinta de a aparea sub forma de epidemii. 1 din 3 persoane
au anticorpi pentru hepatita A (au fost expusi la virus), dar majoritatea nu dezvolta
simptome.
Transmiterea virusului
Virusul hepatitei A se gaseste in materiile fecale ale persoanelor infectate. Se transmite
atunci cand o persoana ajunge in contact cu alimente, apa contaminate cu fecalele altei
persoane (transmitere fecal-orala), de obicei in conditii de igiena inadecvata.
Persoanele infectate pot incepe sa transmita infectia la aprox. 7 zile de la expunere,
chiar daca boala este asimptomatica.
Simptome
Multe persoane infectate sunt asimptomatice sau au simptome usoare, greu de sesizat.
Persoanele mai in varsta au mai probabil simptome decat copiii. Simptomele apar de
obicei in saptamanile 2-6 dupa infectie si de regula dispar de la sine, in timp. Cele mai
frecvente sunt: greata, varsaturi, diaree (mai ales la copii), febra usoara, pierderea
poftei de mancare, eruptii cutanate, oboseala, icter, cu colorarea in rosu a urinei.,
durere in partea dreapta a abdomenului, sub coaste. Daca varsaturile sunt severe,
poate aparea deshidratare, manifestata prin: astenie fizica, confuzie, incapacitate de

concentrare, puls rapid, dureri de cap, iritabilitate, scaderea cantitatii de urina.

Simptomele dureaza de obicei mai putin de 2 luni, dar pot ajunge si la 9 luni. O
persoana nu poate contracta hepatita A doar prin simplul fapt ca sta langa o persoana
infectata, la serviciu sau la scoala.
Cand trebuie sa va adresati medicului
Daca apar: greata si varsaturi care nu se ameliooreaza dupa 1-2 zile, piele sau ochi
ingalbeniti, urina inchisa la culoare, durere abdominala. De asemeni, daca aveti
simptome si stiti ca este posibil sa fi fost expus la contactul cu o persoana infectata cu
hepatita sau daca ati avut contact apropiat cu o persoana infectata.
Diagnostic
Medicul va va pune intrebari cu privire la simptome si la posibila expunere la hepatita si
va face analize de sange pentru a determina cum functioneaza ficatul dvs. si daca ati
fost expus la hepatita A recent. Veti fi probabil testat si pentru hepatitele B si C
(simptomele acestor tipuri de hepatite fiind similare).
Tratament
Nu exista tratament specific pentru a vindeca hepatita A. Majoritatea persoanelor nu au
nevoie de tratament, exceptand tratamentul de ameliorare a simptomelor. Daca ati fost
expus la contactul cu o persoana infectata, exista un tratament care sa va impiedice sa
deveniti infectat, cu imunoglobuline, care este mai eficient in primele 2 saptamani de la
expunere.
Auto-ingrijirea la domiciliu
Se recomanda odihna la domiciliu pe perioada manifestarii simptomelor. Beti multa apa
pentru a preveni deshidratarea. Evitati medicamentele si substantele care pot afecta
ficatul, precum algocalminul, bauturile alcoolice, care pot agrava efectele virusului
asupra ficatului, evitati exercitiul fizic prelungit. Anuntati medicul daca simptomele se
agraveaza sau daca apara simptome noi.
Preventie
Igiena personala stricta si spalatul mainilor cu apa si sapun dupa folosirea toaletei, dupa
schimbarea scutecului la copii, precum si inainte de prepararea mancarii sau de luarea
meselor va ajuta la impiedicarea transmiterii infectiei. Incalzirea alimentelor si a apei la
peste 85 grade Celsius determina distrugerea virusului. Evitati consumul de peste sau
fructe de mare in stare cruda sau insuficient preparate termic. Fructele si legumele
consumate in stare cruda trebuie spalate cu apa din abundenta.

Infectarea poate fi prevenita prin vaccinare. Vaccinul nu contine virusuri vii si este foarte
sigur. Nu au fost raportate reactii adverse semnificative, cu exceptia inrosirii locului de
injectie pentru cateva zile. Vaccinul se administreaza in 2 prize, cea de-a doua la 6-18
luni dupa prima, iar pacientii vaccinati sunt protejati de infectie la 2-4 saptamani de la
prima administrare (cea de-a doua doza este necesara pentru asigurarea protectiei pe
termen lung, de pana la 20 de ani). Vaccinul trebuie administrat inainte de expunerea la
virus, nu mai are efect dupa expunere.
Daca nu ati mai avut hepatita A si sunteti expus la virus, puteti beneficia de un tratament
care sa impiedice declansarea bolii, cu imunoglobuline. Acestea se administreaza sub
forma injectabila in intervalul de 2 saptamani de la contactul cu persoana infectata si
poate oferi protectie impotriva infectiei timp de maximum 3 luni.
O persoana cu hepatita A confirmata prin teste de sange nu mai poate face infectia a
doua oara.

3.Constipatia- descriere generala

Prin constipatie se intelege

evacuarea rara sau cu dificultate a
continutului intestinal. Frecventa
evacuarilor continutului intestinal
(frecventa scaunelor) variaza, printre
persoanele sanatoase, de la trei pe zi la
trei pe saptamana. Ca regula generala,
constipatia va fi suspectata daca
intervalul dintre scaune depaseste trei
zile sau daca scaunele au consistenta crescuta si sunt eliminate cu dificultate sau cu
durere.
Daca trec mai mult de trei zile fara ca evacuarea intestinala sa aiba loc (fara sa
avem scaun), consistenta scaunului creste foarte mult iar evacuarea continutului
digestiv se va face de obicei cu dificultate si/sau durere. Exista persoane care prezinta
doar ocazional episoade de constipatie. Daca este necesara administrarea de laxative
pe o durata mai mare de trei saptamani, atunci este recomandata recurgerea la un
consult medical de specialitate. Cea mai buna atitudine consta in prevenirea
constipatiei.
Cauze
Constipatia este un simptom si nu o boala in sine. Ca si febra, constipatia se
poate datora unor cauze multiple. Multe persoane prezinta ocazional episoade limitate
de constipatie care se remit cu dieta adecvata.
- alimentatia neadecvata. O cauza principala de constipatie o constituie dieta bogata in
grasimi animale (carne, lactate grase, oua) si dulciuri rafinate (prajituri, dulceata) dar
sarace in fibre (vegetale, fructe, cereale integrale), mai ales fibre alimentare insolubile
care favorizeaza tranzitul intestinal. Studii multiple au demonstrat ca dietele bogate in
fibre favorizeaza scaunele mai voluminoase, evacuarile mai frecvente si prin urmare
mai putina constipatie.
- constipatia imaginara. Este des intalnita, fiind rezultatul parerii gresite despre ceea ce

este normal respectiv anormal, in legatura cu tranzitul intestinal. Recunoscut precoce,

acest tip de constipatie poate fi rezolvat asigurand persoana respectiva despre
normalitatea frecventei tranzitului sau intestinal.
- sindromul intestinului iritabil. Denumit si colon spastic, intestinul iritabil constituie cea
mai frecventa cauza de constipatie din tarile occidentale. In aceste cazuri apar spasme
ale colonului care reduc viteza de propagare a continutului intestinal, cresc timpul de
stationare a fecalelor in colonul stang si rect, si favorizeaza astfel constipatia.
- evacuarea intestinala non-ritmica. O persoana poate initia un ciclu de constipatie prin
ignorarea senzatiei de necesitate a evacuarii continutului intestinal. Unele persoane
evita utilizarea de necesitate a toaletelor publice, altele amana evacuarea scaunului din
lipsa de timp, fiind grabite. Dupa o anumita perioada de timp persoanele in cauza nu vor
mai resimti senzatia de necesitate a evacuarii rectului.
Investigatii radioimagistice si de laborator
Diagnostic
Pacientul cu tranzit de constipatie trebuie sa se adreseze medicului curant daca
simptomele legate de constipatie sunt severe, dureaza de cel putin trei saptamani sau
daca au aparut unele din complicatiile amintite mai sus.
Medicul va fi informat ori de cate ori apar modificari semnificative sau prelungite
ale tranzitului intestinal. Aspectele anamnestice (istoricul) sunt cruciale pentru
orientarea diagnostica si terapeutica: scaunele sunt rare, necesita efort pentru
evacuare, se insotesc de dureri sau senzatie de evacuare incompleta?! Medicul trebuie
informat corect si complet despre medicamentele utilizate de la aparitia tranzitului de
constipatie.
Constipatia poate fi cauzata de modificarile patologice morfologice sau
obstructive ale tubului digestiv. Medicul specialist poate recomanda sau efectua testele
diagnostice menite sa certifice daca suntem in fata unei constipatii functionale sau
simptomatice, secundare unei boli organice primare. Astfel, pe langa examenele de
rutina, de sange, de urina si de scaun se va efectua efectua endoscopia digestiva
inferioara, respectiv rectosigmoidoscopia sau colonoscopia totala (in functie de
gravitatea simptomatologiei, durata manifestarilor, natura complicatiilor, varsta
pacientului sau existenta bolilor asociate).
Endoscopia digestiva presupune introducerea la nivelul rectului si a colonului a
unui tub prevazut cu o minicamera video care capteaza imagini din interiorul intestinului,
pe care le inregistreaza pe suport digital. Pe durata examinarii endoscopice se pot
preleva fragmente bioptice de mucoasa reco-colonica suspectata de boli care vor fi
confirmate ulterior in laboratorul de morfopatologie. De asemenea, in functie de situatia
locala, se pot efectua manevre endoscopice terapeutice de extirpare a formatiunilor

polipoide, sau tumorale, de oprire a sangerarii, etc.. Alte metode imagistice de

examinare a intestinului gros, fara a avea insa posibilitatile de interventie terapeutica ale
endoscopiei digestive, sunt: irigoscopia cu substanta de contrast, colonografia computer
tomografica sau explorarea cu videocapsula endoscopica.
Evolutie, Complicatii, Profilaxie
Pentru evitarea riscului constipatiei, este bine sa se tina seama de urmatoarele
recomandari:
-sa stim ceea ce se incadreaza in normalitate si sa nu recurgem la laxative daca nu
este absolut necesar;
-sa recurgem la o dieta echilibrata, la tarate neprocesate, la cereale integrale, la fructe
si vegetale proaspete;
-sa bem suficiente lichide, cel putin doi litri zilnic;
-sa efectuam cu regularitate exercitii fizice;
-sa ne rezervam timp suficient pentru toaleta, dupa micul dejun sau cina;
-sa nu neglijam sau sa ignoram senzatia necesitatii de evacuare intestinala;
-sa ne adresam medicului curant, generalist, internist sau gastroenterolog in cazul in
care ne confruntam cu o modificare prelungita sau semnificativa a tranzitului intestinal.

4. Cancerul gastric (cancerul de stomac)- descriere generala

Cancerul gastric are ca punct
de plecare mucoasa gastrica
(stratul cel mai intern al stomacului),
si reprezinta una dintre cele mai
frecvente localizari maligne.
Incidenta este mai crescuta la
sexul masculin, iar varsta medie la
care survine este de 50-70 de ani.
- Alimentatia - consumul de alimente
afumate sau uscate, excesul de sare, consumul scazut de fibre vegetale
- Fumatul, consumul de alcool
- Infectia cu helicobacter pylori
- Interventiile chirurgicale la nivelul stomacului in antecedente
- Polipii gastrici
- Ulcerul gastric
- Gastrita atrofica

- Sexul masculin si varsta inaintata

- Antecedentele familiale
Simptomele cancerului gastric
Exista posibilitatea ca un cancer de stomac sa nu prezinte nici un semn sau
simptom in stadiile initiale, sau simptomatologie vaga pe care pacientul o poate ignora
(simptomatologie nespecifica).
Cu timpul insa apar senzatia de satietate precoce, scadere ponderala, pierderea
apetitului, arsuri gastrice, dureri in etajul abdominal superior, greturi, varsaturi, disfagie
(dificultatea de a inghiti), tulburari ale tranzitului intestinal (diaree sau constipatie).
In stadiile avansate pot apare ascita (acumularea de lichid in abdomen), icterul,
hematemeza (pierderea de sange prin varsatura), melena (scaun negru ca pacura,
lucios,cu miros de gudron-apare ca urmare a sangerarii tumorii gastrice, sange care
trecand prin tubul digestiv este digerat si eliminat prin scaun ca melena), masa
palpabila in regiunea epigastrica, etc.
Diagnosticul de cancer gastric
In momentul in care pacientul se prezinta la medic cu o simptomatologie
orientativa pentru un cancer digestiv, medicul chirurg va recomanda o serie de analize
si investigatii menite sa stabileasca starea actuala a pacientului, sa confere certitudinea
unui cancer de stomac, sa stabileasca daca boala este intr-un stadiu incipient sau
avansat si sa adopte atitudinea terapeutica potrivita pentru fiecare caz in parte.
Bilantul initial presupune, pe langa realizarea examenului fizic, recoltarea
analizelor de sange care pot arata o anemie (semn al pierderii de sange din tumora
gastrica) markeri tumorali crescuti (CA 19-9, antigen carcinoembrionar), ecografia
abdominala (poate arata lichidul de ascita sau metastazele hepatice in stadiile
avansate) endoscopia digestiva superioara (vizualizeaza formatiunea tumorala gastrica
si o biopsiaza esantionul recoltat va fi analizat histopatologic si va stabili despre ce tip
de cancer este vorba), tranzit baritat, etc.
De asemenea, se urmareste excluderea unor afectiuni ce pot avea manifestari
asemanatoare ulcerul gastric (durerea din cancerul gastric este mai intensa si nu
cedeaza la tratamentul obisnuit pentru ulcer).
Bilantul de extensie : presupune realizarea unei tomografii computerizate,
examen imagistic care stabileste raporturile tumorii cu organele vecine si daca acestea
au fost invadate sau nu (prin crestere in dimensiuni tumora poate invada splina,
pancreasul, vezica biliara, colonul transvers), invazia ganglionilor limfatici regionali,
aparitia metastazelor hepatice, ascitei, metastazelor ovariene la femei, metastazelor

pulmonare etc; de asemenea o ecoendoscopie poate fi realizata pentru a stabili gradul

de intindere a tumorii la nivelul peretelui gastric. Internat in sectia de chirurgie,
bolnavului i se vor corecta dezechilibrele biologice (anemia, dezechilibrele ionice). O
patologie asociata va fi tratata prin consulturi realizate de medici de alte specialitati.
Inaintea operatiei acesta va primi vizita medicului anestezist.
Tratamentul pentru cancer gastric
Chirurgia si chimioterapia joaca rolul cel mai important.
In stadiile mai putin avansate chirurgia are viza radicala urmarind vindecarea
bolnavului.
In functie de localizarea tumorii la nivel gastric, tehnica chirurgicala presupune
indepartarea stomacului, partial sau in totalitate, impreuna cu teritoriul limfatic aferent
(ganglionii invadati neoplazic). In locul stomacului indepartat in totalitate, va fi adusa
din etajul abdominal inferior o ansa intestinala (jejun) care se va sutura de esofag cu
sau fara crearea unui rezervor in ideea inlocuirii cavitatii gastrice (gastrectomie totala cu
esojejunoanastomoza pe ansa intestinala in Y sau omega).
Daca stomacul a fost indepartat partial, atunci acelasi segment de intestin subtire
va fi suturat la stomacul restant (gastrectomie subtotala cu gastrojejunoanastomoza)
sau daca este posibil stomacul va fi suturat la duoden (gastroduodenoanastomoza)
restabilindu-se astfel continuitatea digestiva. Chimioterapia va completa tratamentul
chirurgical avand scopul de a distruge celulele tumorale ramase dupa gestul chirurgical
prevenind astfel recidiva.
In stadiile avansate (metastaze hepatice, peritoneale, ascita) chimioterapia se
aplica initial incercand sa converteasca bolnavul la un stadiu operabil. Chirurgia se
practica in stadiile avansate in cazul sangerarilor care nu se opresc, in cazul aparitiei
stenozelor cardiale (pentru cancerele situate sus la nivel gastric foarte aproape de
esofag, caz in care bolnavul nu se poate alimenta), in cazul aparitiei icterului, sau
ocluziei (prin invazie de colon transvers sau carcinomatoza peritoneala). Gestul
chirurgical in aceste cazuri foarte avansate va scoate bolnavul din zona de risc vital in
care se gaseste in asa fel incat acesta sa poata continua tratamentul oncologic.

Proiect realizat
de: Dinica Mara
Clasa a-X-a C