Cinci povesti mai putin cunoscute despre Bucurestiul de altadata

Cristina Raduta,

Bucurestiul vremurilor trecute era un oras cu totul diferit in comparatie cu ceea ce putem vedea in zilele noastre.
,,Adevarul" va prezinta cinci lucruri mai putin cunoscute despre actuala Capitala.
Nu multi stiu ca Bucurestiul a fost in urma cu sute de ani un simplu turn. Potrivit istoricului Dan Falcan, turnul
se afla in actualul centru vechi al orasului si era un punct de reper pentru comerciantii vremii, un loc unde de
mult ori se opreau sa se odihnesca si sa se isi expuna marfa pentru a-I convinge pe locuitorii din zona sa
cumpere.
,,In anii 1370-1380, se pun bazele unui turn, punct de paza in vremea aceea, care marca o intretaiere de drumuri
comerciale", povesteste istoricul Dan Falcan despre inceputurile Bucurestiului. De la acest turn a luat fiinta
orasul ce avea sa devina Capitala Romaniei astazi. Potrivit lui Falcan, Bucurestiul se reducea la 160 de metri
patrati, care se intindeau in zona Curtii Domnesti. Pe masura ce Bucurestiul s-a extins, a inglobat mai multe sate
care au intrat in componenta sa. Primul document in care Bucurestiul este mentionat ii apartine lui Vlad Tepes,
in anul 1459.
Femeile nu aveau voie sa mearga pe jos pe Podul Mogosoaia
Pana tarziu, dupa inceperea Primului Razboi Mondial, reprezentantele ,,sexului frumos" nu aveau voie sa
mearga pe jos, pe Podul Mogosoaiei, ci doar in trasuri, daca nu erau insotite de sot, de o ruda sau prietena, ori

macar de o servitoare. De asemenea, femeile nu puteau sa intre intr-un local, fara a se afla la bratul unui barbat.
Cand se duceau la cumparaturi, chiar si intr-un magazin de lux, aristocratele autohtone nu puteau fi singure,
indiferent cine le insotea. Notiunea de ,,mers la serviciu", ideea de a avea o ,,slujba", alta decat initiativele
filantropice sau caritabile, erau de neconceput in cazul acestor doamne, care se fereau de amestecul claselor
sociale ca dracul de tamaie, dupa cum sustine Edmond Niculusca, reprezentant ARCEN, pe pagina de Facebook.
Mahalaua Sfantului Gheorghe-Vechiu, cea mai populata
Dintre zecile de mahalale existente in documentele de la 1798, cea a Sfantului Gheorghe-Vechiu a ramas ca
fiind cea mai populata. Aceasta cuprindea 335 de case, care din cauza flacarilor izbucnite in oras a condus la
distrugerea tuturor locuintelor. In aceasta mahala, in anul 1592, se gasesc mai multe proprietati ale lui Nedelcu
Vornicul.
Documentele pomenesc mahalaua de la 1632 si vorbesc despre faptul ca aceasta se intindea pana in gardurile
viei domnesti, acolo unde era si Ulicioara Caldararilor, de unde incepea drumul Giurgiului. Intr-o alta ulita a
mahalalei, cea a Barbierilor, intr-un act din anul 1701 este consemnat faptul ca acolo se afla Putul Turnului,
probabil, un turn al zidurilor Curtii Domnesti. Tot aici se afla si faimoasa brutarie a lui Babie, unde sa gaseau
cele mai bune coltuce, un fel de paini, din Bucuresti.
Cele mai importante proprietati din mahala erau bisericile si manastirile, dar si casele dascalilor de la faimoasa
scoala romaneasca a Sfantului Gheorghe-Vechiu.
Maraton sexual in bordel
In Bucurestiul vechi exista un numar impresionant de bordeluri, de la cele mai luxoase, la cele mai ieftine.
Prostituate celebre si ,,anonime de cartier" munceau zi de zi, alegandu-si clientii sau intrand intr-un adevarat
maraton sexual.
Casa de Piatra era printre cele mai frecventate zone din Capitala, atunci cand tineri ori barbati trecuti de prima
tinerete se duceau sa-si caute o doamna ori o domnisoara care pentru cateva ore si pentru o suma modica de bani
sa le alunge singuratatea.
La intrarea in bordelurile din acea zona, la poarta fiecaruia se gasea un felinar rosu, care odata cu lasarea serii se
aprindea. Acesta era un fel de indicator discret pentru faptul ca acolo se gaseau femei dispuse sa intretina relatii
sexuale contra cost.
Fetele isi vindeau trupul destul de ieftin, fiind un fel de prostituate de mahala, nescolite, dar foarte cautate. Daca
in timpul saptamanii nu erau multi amatori pentru serviciile ,,fetelor", in zilele de sambata si duminica la
intrarea in bordel era un sir impresionant de barbati.
De cele mai multe ori, locuitoarele bordelurile erau ,,la munca" si barbatii trebuiau sa astepte ca femeia ce urma
sa le devina partenera timp de cateva ore sa-si termine ,,programul" .
Domnii care erau clienti fideli ai bordelurile de la Crucea de Piatra le cunosteau pe fetele care practicau
prostitutia si in functie de reputatia pe care o aveau erau mai cautate sau mai putin solicitate.
Ceata lui Naluca, haiducii care in 1829 terorizau Bucurestiul
In jurul anului 1800, Bucurestiul era un oras in care marii boieri isi imparteau clar parcelele de pamant pe care
le aveau. Niciodata nu exista loc de greseala, iar bogatii orasului erau cunoscuti de toata lumea.
Printre acestia, logofatul Manolache era un nume care te ducea imediat cu gandul la opulenta, la multe bunuri

care se odihneau in cufarul vechi al mosiei. In prima zi a anului 1829, spune istoricul Dan Falcan, a avut loc un
atac de pomina, cand doi haiduci s-au deghizat in colindatori si l-au jefuit pe unul dintre cei mai bogati oameni
din Bucuresti.
,,Tunsu si Grozea, asa se numeau cei doi haiduci care au intrat in casele logofatului Manolache", dupa cum
povesteste Falcan, care spune ca acestia i-au luat boierului tot ce avea. Cei doi jefuitori se imprietenisera cu trei
ani in urma si aveau o metoda inedita de a-i lasa pe boieri fara agoniseala: dupa ce jefuiau, dispareau prin
sistemul de canalizare de sub oras.
Pe sub Bucuresti se intindea un sistem de coridoare bine pus la punct, pe care cei doi haiduci il cunosteau foarte
bine. Imediat dupa ce dadeau o lovitura si plecau cu buzunarele pline de bijuterii, cei doi haiduci dispareau in
subteran si reuseau de fiecare data sa isi piarda urma.
Citeste si:
VIDEO Cum se facea comertul in Bucurestiul de altadata: pantofi la mana a doua, carnati prajiti si petrol
lampant direct de la vanzatorii ambulanti
Ceata lui Naluca, haiducii care in 1829 l-au jefuit pe un mare boier bucurestean in prima zi din Anul Nou
Jocurile de noroc din Bucurestiul de altadata. Cum isi pierdeau boierii agoniseala si cum decurgeau razboaiele
de carti si orgolii din Palatul Sutu
Bucurestiul masura 160 de metri patrati in secolul XIV. Cum au luat nastere primele asezari din Capitala
Ciuma, cea mai teribila boala din toate timpurile. Epidemia care a zugravit un tablou al durerii si al mortii in
Bucuresti