Sunteți pe pagina 1din 8

Povesti terapeutice pentru copii

Cum a invatat elefantelul sa nu-si mai supere burtica


A fost odata ca niciodata o familie de elefantei: mama elefant, tata elefant si
puiul de elefant. Toata lumea era foarte fericita. Parintii mergeau la serviciu iar
puiutul de elefant mergea la gradinita elefantilor. Ii placea foarte mult la gradinita
pentru ca acolo se juca si invata tot felul de lucruri: sa coloreze, sa cante, sa
danseze, sa scrie, sa numere. Tot acolo avea si o multime de prieteni. Puiul de
elefant era acum elefantel mare si era foarte mandru de asta. Si parintii lui erau la
fel de mandri si il iubeau foarte mult. Elefantelul reusea sa manance singur, sa faca
pipi la wc-ul elefantilor. Intr-o zi i s-a intamplat sa faca pipi pe el. Acest lucru a
ingrijorat-o pe mamica lui. A doua zi elefantelul nu a mai facut pipi pe el si a
observat ca a primit cadou pentru asta o ciocolata. Din acea zi elefantelul a inceput
sa ceara in fiecare zi in care nu facea pipi pe el, cate o ciocolata. Daca nu-si primea
ciocolata, elefantelul se supara pe data si facea din nou pipi pe el. Din aceasta
cauza mamica elefant era foarte necajita. Ea stia ca burtica elefantelului suferea
foarte mult de la atata ciocolata. Dupa mai multe zile in care a tot mancat ciocolata,
intr-o zi, burtica elefantelului nu a mai putut suporta, s-a suparat asa de tare, incat
a inceput sa-l doara ingrozitor pe elefantel. Degeaba incerca elefantelul sa o roage
sa se potoleasca. Ea i-a raspuns:
- Imi face rau atata ciocolata si tu nu vrei sa intelegi. Mereu ceri ciocolata si cadouri.
Eu te ajut in asa de multe privinte si nu-ti cer nimic pentru asta. Am grija sa diger
mancarea pentru ca tu sa poti avea putere sa te joci. Mama ta merge la serviciu in
fiecare zi pentru ca sa poata castiga bani si nu cere cadouri pentru asta in fiecare zi.
Azorel isi apara stapanul in fiecare zi si se multumeste sa primeasca cateodata un
os. Nu cere in fiecare zi oase. Iar tu ceri mereu ciocolata cand reusesti sa faci pipi ca
un baietel mare ce esti.
Elefantelul si-a dat seama cat rau ii facea burticii sale, care il ajuta foarte
mult. De a doua zi a inceput sa nu mai ceara ciocolata sau alte cadouri. Din acea zi
cadoul lui era faptul ca era elefantel mare, puternic si ascultator. Era cel mai mare
cadou pe care il putea primi si era mandru de el.

http://www.cristinatohanean.com/povesticopii/poveste3.asp

Povestea stupului de albine

Intr-un stup traia o regina foarte preocupata de calitatea mierii produse de


supusele sale. Multa vreme, mierea a fost de calitate superioara, dar, de la un timp,
lucrurile au inceput sa se schimbe: albinele au devenit mai superficiale, leneveau la
umbra unei frunze sau se harjoneau intre ele.
Situatia a inceput sa se agraveze de la o zi la alta, cu toate observatiile
reginei. Intr-o zi, cand toate albinele se odihneau, s-a produs un eveniment
inexplicabil: stupul s-a rasturnat si toate albinele au fost aruncate afara. Din fericire,
atat albinele cat si regina au scapat nevatamate. Speriate, albinele s-au grupat in
jurul reginei lor.
In ajutorul albinelor a venit si regele bondarilor. Acesta a inceput sa
analizeze situatia pentru a vedea care a fost cauza catastrofei. La sfarsit concluzia a
fost urmatoarea: nenorocirea s-a produs chiar din vina albinelor, deoarece acestea
au muncit fara sa fie atente astfel incat au depozitata toata mierea intr-o singura
parte a stupului si l-au dezechilibrat.
Marele bondar a chemat toate albinele si le-a explicat cum au reusit sa
dezechilibreze stupul. Albinele si-au inteles greseala. Din acel moment regina a
devenit mai hotarata si toate deciziile ei au fost respectate intocmai. Foarte repede
albinele au refacut stupul, iar la festivalul mierii au castigat marele premiu.

http://www.cristinatohanean.com/povesticopii/poveste5.asp
Maria Dorina Pasca "Povestea terapeutica", Editura Ardealul, 2004

Povestea celor cinci puisori

Stiti povestea celor cinci puisori? Ei bine, au fost odata ca niciodata cinci puisori care
traiau impreuna cu mamica gaina si taticul cocos. Intr-o dimineata cei cinci puisori s-au trezit
foarte flamanzi, la fel cum va simtiti si voi dimineata cand va treziti sau cand ajungeti acasa de la
gradinita. Primul a spus: "Mi-e foame. As vrea sa-mi dea cineva un vierme mare si gras". Si a
inceput sa viseze la viermele cel mare, sa-si imagineze cum il inghite si ii ajunge in stomac.
Indiferent cat de mult si-a dorit primul puisor sa-i dea cineva un vierme mare si gras, acest lucru
nu s-a intamplat si prin urmare se simtea tot mai flamand. Al doilea puisor era si el foarte
flamand si auzindu-l pe fratele sau vorbind despre ce isi dorea sa manance a spus si el: "Si eu
sunt mort de foame. As dori sa apara in fata mea o gazuta grasuta pe care sa o inghit cat ai zice
"peste". Si-a ridicat privirea sa vada daca nu vine vreo gazuta si pe masura ce se tot uita i se
facea si mai foame.
Cel de-al treilea puisor se simtea la fel de flamand ca si fratii sai. "Piu! Piu!
Piu!" a strigat sperand ca cineva il aude. "As vrea ca fermierul sa ne aduca un vas
mare cu boabe din acelea de care ne aduce adeseori." Cu gandul acesta in minte, a

ramas uitandu-se la portita pe care intra de obicei fermierul sa aduca boabele,


sperand ca-l va vedea si de aceasta data. Speranta lui a fost in zadar si se simtea
tot mai infometat. "Ah!" spuse cel de-al patrulea puisor urmandu-si fratii "daca
sotia fermierului ar veni si ne-ar aduce niste firimituri de la cina de-aseara, ce bine
ar fi!". La fel ca si cel de-al treila puisor, cel de-al patrulea a ramas uitandu-se in
zadar la portita pe care intra de obicei sotia fermierului. Si i se facea tot mai
foame... Toate aceste discutii despre mancare l-au facut pe cel de-al cincilea puisor
sa se simta atat de flamand incat ii venea sa lesine. "Eu as vrea iute niste grau
crocant. Sau m-as multumi si cu orice altceva". Privirea lui a ramas atintita spre
tavita in care fermierul le punea grau. Cu fiecare secunda care se scurgea, foame
puisorului devenea tot mai mare. Auzind dorintele celor cinci puisori, taticul cocos ia strigat: "Veniti aici!". Adunandu-i pe cei cinci puisori in jurul lui le-a spus: "Ati
observat ce facem eu si mamica voastra atunci cand ne este foame? Daca doriti sa
luati micul dejun veniti dupa noi pe cararea din gradina. Acolo veti putea invata sa
scormoniti pamantul si sa luati cata manare doriti!".

http://www.cristinatohanean.com/povesticopii/poveste9.asp

Jucariile fericite
Au existat doi frati care dormeau in camere separate si fiecare dintre ei avea
jucariile sale. Atunci cand cineva venea in vizita si intra in camera fratelui cel mare
se minuna din cauza dezordinii; toate jucariile erau pe jos: mingea in pat, soldatelul
langa dulap, cu picioarele in sus, piesele de puzzle amestecate incat cu greu reuseai
sa ti dai seama care din piese apartin carui puzzle, ursuletii impreuna cu
masinutele, sub pat hainutele papusilor. Oriunde paseai, pe tot covorul, langa pat
ori langa fereastra sau usa, gaseai cate o jucarie. Daca in schimb cel venit in vizita
intra in camera mezinului, ramanea uimit de cata ordine exista. Cand copilul se
juca, il puteai vedea cu cateva jucarii in jurul lui, iar celelalte, asezate frumos pe
rafturi. Intr-o seara, atunci cand amandoi copiii dormeau, jucarile au inceput sa
vorbeasca intre ele.
Comunicau una cu cealalta printr-o spartura din peretele ce despartea
camerele in care dormeau copiii. Din camera celui mare, jucariile se plangeau de
comportamentul copilului:
- Toata ziua tipa la noi, ne arunca si ne tranteste. Ma arunca de perete fiindca
sirena pe care o am nu mai canta frumos. S-a stricat si am nevoie de reparatii, dar
el nu s-a gandit la asta. Ci m-a aruncat direct cu botul in perete, spunea masina de
politie.
- Nici mie nu mi-e prea bine. Mi-a rupat scara pe care urcau pompierii in cladire ca
sa salveze oamenii din incendii, bolborosea masina de pompieri.
Jucariile din camera copilului ordonat se minunau de cata suferinta au parte
prietenii lor. Le era chiar greu sa le spuna ca cel mic are grija de ele, le curata o
data pe saptamana si le da parintilor la spalat, ca papusilor li se schimba hainele si
sunt pieptanate si aranjate frumos, ca masina de politie e gata oricand de vreo

interventie, iar ursuletii stau impreuna, toata familia, pe raft atunci cand nu sunt
luati la joaca. Pe buna dreptate, jucariile mezinului erau fericite din cale afara.
http://www.suntparinte.ro/poveste-terapeuticainvata-l-pe- copil-sa-si-

Nu vreau inca sa ma culc

Andrei, e timpul sa te culci! - ii spune baietelului mama sa. Andrei insa este ocupat cu
masinutele sale si nici gand sa lase joaca.
- Lasa-ma sa ma mai joc un pic! - o roaga pe mama.
- Nici vorba! Chiar si asa ai stat mai mult ca de obicei. Hai, repede!
Copilul protesteaza, dar pana la urma mama reuseste sa-l culce. Un pupic grabit de
noapte buna, stingerea, se-nchide usa.
Abia trec cateva minute si Andrei isi scoate capul:
- Mi-e sete!
- Bine, fugi si bea ceva, dar repede! - spune mama.
Andrei trece cu pas ca de melc prin sufragerie. ncearca sa prinda cat mai mult cu putinta
din programul de seara al televizorului.
- Acelasi circ in fiecare seara! - mormaie tata.
Dupa multa taraganare Andrei trece fara pofta in camera sa.
n aceeasi seara, undeva departe, departe de Andrei si parintii sai, spiridusul Ene se
pregatea din nou pentru a veni pe Pamant. Dupa cum titi, spiridusul Ene presara pe genele
copiilor un praf fermecat ca acestia, vor, nu vor, sa adoarma.
Dar voi nu stiti ca si Ene are o ceata de copii. Cei mai mari dintre copiii spiridusului il pot
ajuta deja in munca sa, iar cel mai mic, un nazdravan tare curios isi baga nasul peste tot! Tot
timpul il necajeste pe Ene sa-l duca si pe el pe Pamant. Dar degeaba! n seara aceasta s-a hotarat
insa ca in taina sa-l insoteasca totusi pe tatal sau. Dupa cum stiti, Ene cara in spinare un sac mare
cu praf-de-somn. Spiridusul cel mic varsa un pic de praf din sac si se baga in el... Asa zbura spre
Pamant.
Ajunsi pe Pamant Spiriduta paraseste neobservat sacul. nca ameteste datorita zborului.
si inchide ochii si se sprijina de un perete. Cand isi ridica ochii, tatal lui era deja departe.
Spairiduta nu sta suparat mult timp.
- Dau o raita pe Pamant si tot voi mai avea timp sa-l caut pe tata, gandeste el multumit.
Sa vedem acum ce este in camera aceasta.
si stiti in care camera a nimerit Spiriduta? Da, da, in camera lui Andrei!
_
-Dar ce creatura mai e si asta? striga surprins Andrei. Cine esti tu? Nu te cunosc!

-Bineinbteles ca nu ma cunosti! spune Spiriduta. Sunt pentru prima oara pe Pamant. Tatal
meu este Ene, cel care aduce somnul.
-stii ceva? Mi-ai putea face un mare serviciu. Atat de tare ma plictisesc in patul meu!
Daca ar fi dupa mine, nu as dormi niciodata. M-as putea juca mai mult timp daca nu as dormi. Tu
ma poti ajuta cu siguranta ca Ene sa nu intre in camera mea.
Spiriduta este foarte mandru ca Andrei presupune ca il poate ajuta cu ceva. i povesteste
lui Andrei ca Ene presara la usa fiecarei case un pumn de praf magic, drept semn ca la acea casa
copiii au adormit. Asa Ene se asigura ca a reusit sa adoarma toti copiii.
- stii ceva? spune Spiriduta. Am sa presar praf magic in fata casei tale si astfel tata va
crede ca ai adormit.
- Super! Se bucura Andrei. Asa pot sa ma joc cat vreau! Multumesc frumos, draga
Spiriduta.
Andrei se joaca bucuros cu masinutele toata noaptea.
A doua zi de dimineata, Andrei este foarte palid, are cearcane sub ochi. Prietenii il cheama
la joaca.
Sa organizam un cros! propune unul dintre baieti.
Andrei se bucura pentru ca ii place sa alerge. De indata ce se da startul, Andrei ramane
mult in urma. De obosit ce era nu mai reusea sa fuga. Abia se tara ca un melc. Simtea ca
picioarele ii sunt ca de burete. Andrei se supara foarte tare ca a iesit ultimul si se duce acasa.
Dar nici acasa nu are chef de nimic. Dupa-masa se poate uita la emisiunea pentru copii,
dar nici macar interesantul film de aventuri nu-i poate capta atentia. l doare capul, abia isi poate
tine ochii deschisi. Asa ca seara se culca mai devreme ca de obicei.
Dupa ce mama stinge lumina apare Spiriduta.
- Cum iti este? Nici acum nu vrei sa dormi?
Andrei ar vrea sa spuna ca mai bine doarme, dar se razgandeste si spune ca vrea sa
ramana treaz din nou.
si Andrei dn nou isi petrece noaptea treaz. Dar acum joaca cu masinutele nu mai este o
bucurie. Scotoceste printre jucarii, dar nimic nu-l intereseaza cu adevarat. Nu este un lucru chiar
atat de rau somnul!gandeste el in sinea lui.
La micul dejun mama ii serveste felul lui preferat de mancare: cereale cu lapte. Numai ca
Andrei este atat de slabit de oboseala, incat nu poate tine lingura. Este nevoit sa renunte la
mancarea lui preferata.
Andrei iese in parc, dar acolo nu are nici o putere sa se joace.
Andrei doreste sa doarma.
- Ce prostut am fost!Omul nu poate avea chef pentru toate,daca nu s-a odihnit bine. Doar
atunci poate sa se joace, sa se distreze, sa faca ce ii place.
Seara Andrei il roaga pe Spiriduta sa nu mai presare praf magic la usa lui. Cand intra in
camera, Ene il vede pe Spiriduta. Andrei adoarme si Spiriduta ii povesteste tatalui sau cum l-a
ajutat pe Andrei sa stea treaz doua nopti la rand.
Ene il dojeneste si ii explica ca, spre deosebire de spiridusi, oamenii au mare nevoie de
somn pentru a putea sa faca ceea ce isi doresc.
Cand s-a trezit a doua zi, Andrei a inteles ca fara somn nu poate sa faca nimic din ceea ce
ii face placere si din acea zi a avut mare grija sa doarma in fiecare noapte in care mama il ducea
la culcare.
http://www.cristinatohanean.com/povesticopii/poveste1.asp

Dupa Maria Dorina Pasca "Povestea terapeutica", Editura


Ardealul, 2004

Cum a devenit Ana pritena cu comportamentele bune

Ana si Irina sunt doua surori care locuiesc in Bucuresti. Si Ana si Irina merg la
gradinita.Ana este in grupa mare pregatitoare iar sora ei, Irina, este in grupa mijlocie.Ana este
mereu zglobie si pusa pe sotii si, de asemenea, foarte curioasa. Ana o necajeste mereu pe surioara
ei mai mica: ii pune piedica sa cada, da vina pe Irina cand face o boacana. Mai nou, Ana a
devenit interesata de urmatorul subiect: care e diferenta dintre fetite si baietei? Intai a vrut sa se
convinga ca Irina face si ea pipi la fel ca ea. Asa ca a urmarit-o cu atentie cand mama o ajuta pe
Irina sa se schimbe. Pana aici, nimic neobisnuit. Multi copii au astfel de curiozitati. Dar Ana a
inceput de la o vreme sa-i traga surorii ei chiloteii jos. I se parea amuzant cand sora ei se supara
din aceasta cauza. Pentru ca Ana a vazut ca mama o certa cand facea acest lucru, a inteles ca daca
vrea sa-si satisfaca in continuare curiozitatea, va trebui sa gaseasca o cale sa nu mai fie mereu
certata. Asa ca o punea mereu pe Irina sa faca fel de fel de nazbatii: sa-i ridice fustita verisoarei
lor, sa-i dea pantalonii jos verisorului lor, sa-l ude pe verisorul lor pe pantaloni si apoi sa rada ca
acesta a facut pipi, sa-i urmareasca la baie pe copiii de la gradinita.
Ana credea ca se poate distra la nesfarsit pe seama altora pana cand, intr-o zi, surpriza,
lucrurile au luat o intorsatura neasteptata. Un baietel nou a venit la ei in grupa: chiar din prima zi
Marin s-a dovedit a fi foarte nastrusnic si putin sensibil la nevoile colegilor lui. Asa ca Ana s-a
trezit ca baietelul ii ridica fustita in cap si ii baga mana in chilotei. Ana s-a inrosit pe data si nu
stia cum sa faca sa nu mai dea ochii cu colegii ei. Asa ca in acea zi nu a mai avut chef de joaca. A
stat retrasa intr-un colt al grupei si de fiecare data cand isi amintea de ceea ce s-a intamplat ii
venea sa planga. Cum a putut face acel baietel un lucru atat de urat? Nu s-a gandit ca ii va face
rau? Deodata Ana si-a amintit de cuvinteler mamei ei: Toate partile corpului care sunt acoperite
de costumul de baie sunt considerate intime. Acest lucru inseamna ca nu putem sa atingem aceste
parti ale altor persoane, ca nu le aratam cand ne jucam cu alti copii. Singurele situatii cand este
permis sa le aratam sunt atunci cand facem baie, cand ne schimbam chiloteii si cand meregem la
doctor, daca doctorul ne cere acest lucru. Abia acum a inteles Ana cat de importante sunt aceste
lucruri. A inteles si ca daca va continua sa stea suparata nu va rezolva nimic. Asa ca s-a dus la
Miss si a rugat-o sa faca o lectie in care sa le explice tuturor copiilor aceste reguli. Tot din acea zi
Ana a incetat sa o mai indemne la lucruri rele pe Irina.

Toti copiii de la grupa au inteles ca daca sunt curiosi cu privire la partile intime, aceste
informatii pot sa le afle de la activitatile cu Miss sau de la parinti sau de la medici. Si Marin a
inteles repede care erau regulile grupei. In curand grupa lor a devenit cea mai disciplinata din
gradinita. De multe ori educatoarele de la celelalte grupe ii dadeau drept exemplu de buna
purtare.
http://www.cristinatohanean.com/povesticopii/poveste2.asp

Povestea baietelului care nu stia ce jucarie doreste

Ionel a adunat toata saptamana buline rosii pentru ca a facut o multime de


fapte bune: si-a facut ordine de fiecare data cand s-a jucat cu jucariile sau cand a
folosit cartile de colorat si enciclopediile, a avut grija sa dea de mancare catelusului
de la ei de acasa, pe nume Wolf, a reusit sa manance fara sa dea prea multe
firimituri pe jos. Ar mai fi multe de povestit despre faptele bune ale lui Ionel, dar
astazi e sambata, ziua cea mare pentru el: asa cum au stabilit de la Inceputul
saptamanii, parintii vor merge astazi la magazinul acela mare de jucarii sa-l
recompenseze pe baietelul lor, de care sunt tare mandri. Dupa fapta si rasplata!
spun ei si pornesc cu totii veseli spre magazin .
Ajunsi la magazin, Ionel nu-si mai Incape In piele de bucurie: "Voi pleca
acasa cu cea mai frumoasa jucarie!", Isi spune el.
Se Indreapta cu totii spre raionul cu masinute. Sunt o multime! Si mari si
mici si de curse si de pompieri si de salvare. Vanzatoarea Il Intreaba amabila pe
Ionel ce si-ar dori. Ionel, Insa, se codeste, se gandeste si Intr-un final spune: "Nu
vreau o masina de salvare, de politie sau de pompieri, nu vreau o masina mare sau
mica si nici un alba, rosie, albastra sau de alta culoare." Asa ca sunt nevoiti sa
colinde mai departe.
Langa raionul cu masinute e cel cu piese Lego si cuburi de construit. Ionel Isi
trage repede parintii de acolo, spunand: "Nu vreau piese Lego sau cuburi de
construit!"
La raionul cu truse de medic, tamplar, bucatar si ustensile pentru alte
meserii, Ionel zaboveste o clipa, dar In cele din urma, da din umeri spunand: "Nici
truse dintr-astea nu vreau".
Dupa doua ore, obositi si epuizati, Ionel se Indreapta cu parintii lui spre
parcarea magazinului. Ionel e trist: nu are cu el nici o jucarie.
Vine noaptea si Ionel adoarme doborat de oboseala. Nu trece mult si dupa
Mos Ene vine Zana cea Buna In visul lui: "Draga Ionel, atata timp cat tu nu vei sti ce
doresti, nu va putea nimeni sa te recompenseze..."
Dimineata Ionel se trezeste. Da cu ochii de prietenul lui de plus, iepurasul
Rila. I-e atat de drag Rila. Il are de cand e mic. Ce bine ar fi sa aiba si Rila un
prieten! Isi spune Ionel. Cred ca s-ar bucura sa-i aduc un prieten urecheat. Ne-am
juca foarte frumos cu totii! Nu termina bine de spus cuvintele acestea ca Isi aduce

aminte de cuvintele Zanei. "Da, Zana Buna, stiu ce jucarie Imi doresc pentru mine si
prietenul meu Rila! Ne dorim un iepuras simpatic pe care o sa-l numim Bocanila!"
Alearga repede In bucatarie la mama si la tata si le spune dintr-o suflare:
"Imi doresc un iepuras de plus pe care sa-l cheme Bocanila!" Dupa micul dejun
pornesc cu totii la magazinul de jucarii si imediat Ionel Isi alege noul prieten. "Ce
bine e cand stii ce-ti doresti! o sa am grija de fiecare data sa ma gandesc la ce
vreau. Nu mi-e de nici un folos sa ma gandesc numai la ceea ce nu vreau!"
Parintii si vanzatoarea zambesc si dau din cap aprobator: "Ce bine ca a
Invatat si Ionel lucrul acesta!"

http://www.cristinatohanean.com/povesticopii/poveste15.asp

S-ar putea să vă placă și