Resursele naturale au devenit axa de forta a resurselor de securitate.

Dezvoltar
ea armelor de nimicire n masa, mai ales n domeniul nuclear, ridica tot mai mult se
mne de ntrebare privind supravietuirea naturii si a speciei umane n general. Pent
ru prima oara oameni constietizeaza ca securitatea militara poate deveni cea mai
teribila arma mpotriva securitatii mediului.
Prin securitatea mediului ntelegem att biosecuritatea, adica securitatea a tot cee
a ce este viu, ct si securitatea lumii anorganice, cea care genereaza resursele s
i gazduieste biosul pe glob.
Abordarea pe care o avansam n domeniului securitatii mediului este de tip postsis
temic, abordare care pleaca de la ipoteza ca ntregul este mai mult dect suma parti
lor (proprie abordarilor sistemice) si care poate fi explicata prin emergenta si
dinamica sinergiei sistemului. Din aceste ratiuni, consideram ca securitatea me
diului este conceptul de maxima generalitate n sfera securitatii si este o limita
re contraproductiva daca este redusa doar la protectia mediului sau securitatea
ecologica. Securitatea mediului, din perspectiva ultimelor documente ale UE, dev
ine premisa fundamentala a dezvoltarii durabile.
Relatia tot mai cuprinzatoare ntre securitatea mediului si cea de tip clasic, pol
itico-militara, este evidentiata si prin preocuparile tot mai extinse ale NATO s
i OSCE n domeniul mediului.
Securitatea teritoriala, att de mult promovata de politicieni si militari, face l
oc intereselor din sfera securitatii economice, domeniu care garanteaza prosperi
tatea natiunilor si, pe cale de consecinta, agresiunile deschise, de tip militar
, sunt nlocuite cu agresiunile ascunse, nonenergetice, de tip economic, financiar
-bancar, informatic, cultural sau imagologic. Nu mai sunt cucerite teritoriile c
i centrele de decizie, capabilitatile economice si resursele acestora. Globaliza
rea si influenta companiilor transnationale devin axele de forta ale omenirii. Z
eul profit se instaleaza comod n centrele de decizii globale. Agresiunile sunt re
definite si sunt identificate noi familii de agresiuni, de genul cyberatacurilor
sau bioterorismului.
Securitatea economica devine mobilul actiunilor la nivel global. Ea nu poate fi
sustinuta fara realizarea securitatii resurselor naturale, financiare sau umane.
Polarizarea bunastarii este sustinuta si de polarizarea potentialului intelectu
al. Dupa cum s-a demonstrat, mintea umana este singura resursa inepuizabila, mul
tiplicatoare de valoare adaugata la infinit prin imaginatia sa si prin caracteru
l sau nepoluant. Ea este singura care poate fi n armonie cu natura nglobanta. Atun
ci cnd vrea..
n ultimele decenii, ca o reala megafiinta, mama natura a nceput sa reactioneze la ac
tiunile iresponsabile ale omului iar magnitudinea acestora uneori nu poate fi ni
ci nteleasa si cu att mai putin gestionata de omenire. Raul realizat n decenii nu p
oate fi reparat, la nivel global, dect prin solutii care vor impune alte decenii.
Din pacate, unele procese sunt ireversibile iar arsenalul naturii este, practic
, greu de imaginat si, uneori, imposibil de contracarat. Omul, parte a biosului
si parte a ecosistemului global, este singura componenta care poate ncetini dinam
ica confruntarii sale cu mediul nglobant. Zeul convietuirii si al echilibrelor fi
resti trebuie sa-l detroneze pe zeul profitului. Finalitatea acestui proces este
realizarea, din nou, a echilibrului ntre componentele ecosistemelor.
Din aceste considerente sustinem ca anvelopa de maxima generalitate a securitat
ii globale este securitatea mediului care include biosecuritatea, securitate eco
nomica, securitatea energetica, securitatea alimentara, securitatea militara, et
c. Daca pna n acest moment expertii n sfera securitatii erau preocupati de mediul d
e securitate global ei trebuie sa-si reconsidere abordarile si sa demareze nteleg
erea si gestionarea performanta a securitatii mediului.

Problematica impunerii si implementarii cadrului legal, propriu securitatii medi

ului, este obiectivul de maxima importanta pentru toate statele din Europa. Impl
ementarea este un proces lung, dificil si extrem de complex prin existenta parti
cularitatilor nationale sau locale.
Descentralizarea administrativa
cerinta a noii culturi comunitare
este un proces
care poate fi initiat printr-un cadru legal adecvat si o arhitectura institutio
nala de tip european iar procesele de implementare, la nivelul comunitatilor, a
obiectivelor incluse n legislatia din domeniul mediului se dovedesc dificile si n
epeformante.
Lipsa unei reale culturi comunitare este determinata si de cultura civica inadec
vata a populatiei si, n mare masura, de incapacitatea alesilor locali de a gestio
na problematicile comunitatilor si de a-si asuma responsabilitati la nivelul ace
stora. Realitatea dovedeste, cel putin n cazul Romniei, ca descentralizarea admini
strativa nu aduce dupa sine si cresterea performantei de gestionare a problemelo
r comunitatilor. Un caz elocvent n acest sens l constituie procesul de implementar
e a legislatiei n domeniul managementului deseurilor, respectiv al gropilor de gu
noi ecologizate, de catre comunitatile locale.
Realitatea dovedeste ca descentralizarea nu a determinat si responsabilizarea de
cidentilor locali. Pe de alta parte, relatia dintre cetatean si institutiile sta
tului este, de cele mai multe ori, de confruntare si nu de cooperare n implementa
rea prevederilor legislative. Aceasta atitudine este consecinta deceniilor de au
toritate ale statului n relatiile sale cu cetateanul.
Unul din factorii care aduc atingere securitatii mediului l constituie si abuzul
de proprietate, mai ales n domeniul defrisarilor. Strategia Nationala pentru Dezv
oltare Durabila a Romniei prevede elaborarea si implementarea unui Program Nationa
l pentru Gestionarea Durabila a Padurilor care sa permita crearea premiselor de g
estionare responsabila a fondului national forestier.
Legislatia privind limitarea uzului de proprietate, mai ales atunci cnd efectele
negative au un mare impact asupra comunitatilor, nu este suficient de clara iar
abuzurile proprietarilor sunt justificate prin dreptul de exercitare nelimitat a
l uzului de proprietate. De cele multe ori beneficiile sunt private iar insecuri
zarea mediului este publica/ comunitara.