PATOLOGIA COLONULUI

ANATOMIA

APENDICITA ACUTA
DEFINITIE=Reprezinta inflamatia apendicelui de cauza microbiana
2. ETIOPATOGENIE
Sunt vehiculate mai multe teorii:
a.Teoria infectioasa: cauza determinanta este infectia microbiana (E.Coli,
Streptococ, Stafilococ, Anaerobi)
b. Teoria enterogena: microbii provin din lumenul apendicelui, strabat mucoasa
lezata si infecteaza peretele. Factorii favorizanti:- cei ce ingusteaza sau
obstrueaza lumenul apendicelui (cuduri, bride, aderente, edem al mucoasei,
coproliti, lungimea exesiva a apendicelui, cicatrici fibroase, hipertrofia limfoida,
tumori, diverticuli)
STAZA duce la PROLIFERAREA GERMENILOR
c. Teoria hematogena: microbii ajung la nivelul apendicelui pe cale sangvina
1.

Obstructia lumenului duce la staza ce duce la exacerbarea microbiana in

lumenul apendicular. Datorita cresterii presiunii intraluminale se jeneaza
circulatia apendicelui cu aparitia initial al edemului, apoi a iscemiei perietale,
urmata de gangrena parcelara si perforatie

ANATOMIE PATOLOGICA
I. Apendicite endogene:
- catarala: edem, hipervascularizatie, congestie
- flegmonoasa: turgescenta, friabilitate, puroi sub
tensiune, false membrane de fibrina
- gangrenoasa: tumefiere, abcese, necroze,
aspect frunza vesteda, revarsat peritoneal
purulent, fetid
II. Apendicite exogene:
- peritonita acuta secundara localizata(bloc
apendicular)
- peritonita acuta secundara generalizata

CLINIC
Simptomatologia formei tipice:
I. Durerea: apare in fosa iliaca dreapta sau in epigastru sau periombilical si apoi
coboara in fosa. Poate creste in intensitate si sa cuprinda tot abdomenul. Poate sa fie
colicativa sau continuua
II. Greturi
III. Varsaturi
IV. Inapetenta
V. Tulburari de tranzit: constipatie, mai rar, diaree
VI. Semne generale: febra (<38grCelsius), tahicardie, frisoane
EXAMEN OBIECTIV
I. Inspectie: bolnavul este linistit, evita orice miscare, are limba saburala, halena fetida.
Se observa diminuarea miscarilor respiratorii la nivelul hemiabdomenului drept sau
chiar distensie abdominala
II. Palpare: se exacerbeaza durerea in fosa iliaca dreapta la palpare, poate exista si
hiperestezie cutanata, iar uneori chiar si aparare musculara in fosa pana la contractura
TRIADA DIEULAFOY:
- durere in fosa iliaca dreapta
- hiperestezie cutanata
- aparare musculara in fosa iliaca dreapta

Puncte durereoase:
- Punctul MacBurney: la 4-5 cm de spina iliaca antero-superioara pe linia spinoombilicala
- Punctul Morris: la 3-4 cm de ombilic pe linia spino-ombilicala
- Punctul Sonnemburg: intersectia liniei bispinoase cu marginea externa a
muschiului drept abdominal din dreapta
- Punctul Lanz: unirea 1/3 externa dreapta cu 1/3 medie a liniei bispinoase
Semne si manevre:
- Manevra Rovsing: exacerbarea durerilor in fosa iliaca dreapta dupa palparea
cadranului colic din fosa iliaca stanga cu mobilizarea gazelor din colon si disensia
cecului.
- Semnul Lanz: diminuarea sau chiar disparitia reflexelor cutanate la nivelul fosei
iliace drepte
- Manevra Blumberg: decompresie brusca a peretelui abdominal dupa o palpare
profunda ce determina exacerbarea durerii iritatie peritoneala
- Semnul Mandelpott (semnul clopotelului): percutia superficiala a peretelui
abdominal ce constata ca durerile sunt mai mari in fosa iliaca dreapta
- Maneva psoasului: ridicarea membrului inferior drept intins determina
accentuarea durerii in fosa iliaca dreapta in timpul compresiei fosei de catre
examinator
Tuseul rectal si tuseul vaginal arata existenta durerilor la nivelul peretelul lateral
drept

PARACLINIC
a.

b.

c.

d.

Examenele de laborator: Leucocitoza in 70-80%

din cazuri; raport Neutrofile/Limfocite>3,5; VSH
crescut; sediment urinar normal
Radiografia abdominala pe gol: poate fi normala,
poate arata pneumoperitoneu in apendicitele
perforate sau imagine hidroaerica in peritonitele
apendiculare
Ecografia se face pentru diagnosticul diferential si
poate pune in evidenta si apendicele inflamat
CT-ul in 80% din cazuri pune diagnosticul de
apendicita acuta flegmonoasa

I. Remisiune temporara: repaus, regim hidric, antibioterapie,

punga cu ghiata
II. Plastron apendicular:
- apare la 24-72 de ore de la debutul durerii
- se caracterizeaza prin zona de impastare dureroasa in fosa
iliaca dreapta si tumora inflamatorie
- poate evolua in 3 situatii: se poate remite; abces apendicular;
peritonita generalizata
III. Abcesul apendicular:
- mai frecvent in localizarea retrocecala si mezoceliaca
- se caracterizeaza prin zona de fluctuenta in fosa iliaca dreapta
- da ileus dinamic
- poate fistuliza la piele, in organ cavitar sau in peritoneu
IV. Peritonita generalizata:
- complicatie grava
- se caracterizeaza prin dureri abdominale difuze, tranzit
intestinal oprit, stare generala alterata, febra, leucocitoza
- este secundara in 2 sau 3 timpi

APENDICECTOMIA

Definitie: reprezinta procedeul chirurgical prin care se extirpa apendicele cecal.

Anatomie
Apendicele se afla la nivelul cecului, la unirea celor 3 tenii, avand origine fixa si pozitie variabila fata de cec. Astfel, el se poate gasi in una dintre situatiile urmatoare:
- descendent
- mezoceliac
- ascendent (prececal)
- laterocecal
- retrocecal
- pelvin.
El este situat de obicei in fosa iliaca dreapta. Mai poate fi intalnit uneori si in fosa iliaca stanga, subhepatic, epigastru.
Are dimensiuni variabile: 5-20 cm lungime, cu extreme de 1-25 cm.
Structura este asemanatoare cu a tractului digestiv, cu exceptia faptului ca in submucoasa contine un bogat infiltrat limfoid amigdala abdominala.
Vascularizatia:
- artera apendiculara, ramura a arterei ileobicecoapendiculocolice ce este, la radul ei, ramura a arterei mezenterice superioare
- venele apendiculare se varsa in vena ileocolica care, la randul ei, se varsa in vena mezenterica superioara
- limfaticele colecteaza limfa in limfonoduluii cecali anteriori, posteriori, limfonoduluii apendiculari, ileocecali, mezenterici superiori, ajungand pana la limfonoduluii
retroduodenopancreatici

Obiectiv
- extirparea apendicelui dupa ligatura mezoului sau

Principii:
- apendicele trebuie extirpat in totalitate
- se efectueaza o ligatura vasculara sigura
- se vor lua toate masurile pentru a evita contaminarea peretelui abdominal
- in peritonitele de cauza apendiculara si in apendicectomiile dificile, obligatoriu se instituie drenaj peritoneal
- antibioterapie.
Indicatii:
- apendicita acuta (catarala, flegmonoasa, gangrenoasa cu sau fara perforatie)
- apendicita cronica
- exceptional tumorile carcinoide mici ale varfului apendicului si mucocelul apendicular benign.
Contraindicatii:
- plastronul apendicular
- tumori maligne ale apendicului.
Preoperator:
- se intrerupe alimentatia
- se pregateste zona operatorie (ras, spalat, dezinfectat cu alcool)
- antibioprofilaxie sau antibioterapie
- reechilibrarea hidroionica, dupa caz.
Anestezie:
- rahianestezie
- anestezie peridurala
- AG-IV (anestezie generala intravenoasa)
- AG-IOT (anestezie generala cu intubatie orotraheala)
- locala.

DIVERTICULOZA COLONICA

Diverticulii reprezinta hernierea(proeminenta) mucoasei peretelui colonului prin

musculatura acestuia. Peretele colonului este format din 4 tunici dispuse
concentric,care de la interior spre exterior sunt: mucoasa,submucoasa,musculara si
seroasa. Diverticulii sunt pungi formate din pliurile mucoasei peretelui
intestinal.Marimea lor variaza de la cea a unui bob de mei pana la marimea unei
cirese.
Diverticuloza se defineste prin prezenta unui numar variabil (in medie 5 - 20) de
diverticuli la nivelul peretelui tubului digestiv.Deobicei, aceasta boala nu provoaca
simptome.
Diverticulii sunt extrem de frecventi si prevalenta creste cu varsta. Intr-adevar, este
raspandita in randul persoanelor peste 60 de ani si in tarile industrializate (unde
afecteaza mai mult de 50% din populatie, probabil datorita unui regim alimentar
sarac in fibre). Diverticuloza colonica apare foarte rar inaintea varstei de 30 ani,
creste cu varsta si este intalnita la mai mult de 50% din persoanele peste 70 de ani.
Diverticulii apar in special la nivelul colonului sigmoid,dar deobicei nu este singurul
atins. In 80% din cazuri diverticulii intereseaza colonul sigmoid,colonul descendent si
chiar colonul transvers. In 15% din cazuri diverticuloza afecteaza intreg
colonul.Colonul este format din patru segmente:colon ascendent,colon
transvers,colon descendent si colon sigmoid.

Principalul factor de risc este dieta deficitara in fibre alimentare (din legume si in
special din cereale), precum si excesul de zahar.
Deshidratarea,constipatia si dieta saraca in fibre determina spasme ale musculaturii
colonice care determina cresterea presiunii in interiorul colonului. Fibrele alimentare
determina retinerea apei in bolul fecal,astfel acesta va trece mai usor prin tubul
digestive (fibre alimentare solubile sau insolubile).Un regim alimentar fara fibre
necesita un efort suplimentar din partea musculaturii intestinale pentru a elimina
materiile fecale (scaunul) ,ceea ce favorizeaza hipertrofia musculaturii intestinale.
Alti factori de risc sunt:un regim alimentar cu continut ridicat in grasime si afectiuni
ale tesutului conjunctiv care pot provoca slabiciunea peretelui colonic (cum ar fi
sindromul Marfan).
Boala este adesea latenta (nu da nici un simptom),doar 20% din pacienti au
manifestari clinice. Manifestarile clinice sunt:
Modificarea tranzitului intestinal: pacientii se pot plange de constipatie si
diaree. Uneori poate apare senzatia de defecare incompleta.
Durerile abdominale sau crampele abdominale sunt principalele simptome al
diverticulozei si apar la 80% dintre pacienti.Durere este localizata in in partea
stanga jos a abdomenului(fosa iliaca stanga).Uneori, simptomele includ disconfort
abdominal cronic (de lunga durata) alternand cu episoade acute de durere foarte
puternica(paroxistica). Alteori durerea este descrisa ca o senzatie de presiune sau
senzatie tractiune.
Hemoragii (sangerari) rectale,in cantitate variabila:aparitia sangerarilor impune
consult medical (gastro-enterologic) pentru excluderea cancerului de colon.
Balonare (meteorism)

Complicatii : hemoragia , diverticulita , fistula , abcesul , peritonita ,

ocluzia intestinala .
Diagnostic : tranzit baritat , CS , Rx abdominala simpla , CT , RMN
Tratament : regimul alimentar ( mai multe fibre in alimentatie) ,
medicamentos ( laxative, antispastice, dezinfectante intestinale;
corticosteroizi si anticoagulante (pt diverticulita)

RCUH

Definiie.

Afeciune inflamatorie nespecific, care intereseaz mucoasa, afecteaz rectul i se extinde n mod continuu, pe o
lungime variabil a colonului, fr a depi vavula ileo-cecal.
Epidemiologie.

Apare ntre 30-50 ani, este ceva mai frecvent la femei.

n 40% din cazuri, exist o agregare familial.
Exist o relaie de direct propor ionalitate cu gradul de civiliza ie i afecteaz predominant anumite etnii (evreii).

Etiologie.

Este necunoscut. Este o boal cu determinism genetic, asociat cu fenotipul HLA-B27, n care intervin mecanisme
autoimune.
Substratul morfologic.

Intereseaz numai mucoasa, realiznd ulceraii superficiale, neregulate, pleomorfe, iniial mici, care, n evoluie, cresc n
dimensiuni prin fuziune, rezultnd arii ari de mucoas denudat. Exudatul mucopurulent i hemoragic se asociaz
ulceraiilor n stadiile active. Apar pseudoplipi (polipi inflamatori), ace ti fiind consecina proceselor regenerative.
Leziunile sunt continue, ncep cu rectul i sunt strict colonice, nu depesc valva ileo-cecal.

Examenul clinic.

Tabloul clinic depinde de extinderea i gravitatea afeciunii.

Rectita se manifest prin rectoragii, diaree cu produse patologice i tenesme rectale.
Examenul local (tueul rectal) poate evidenia modificri ale mucoasei (ngroare, polipi,
ulceraii), confirm prezena produselor patologice (snge, mucus).
n cazul extinderii colonice (recto-colit), la tabloul clinic al rectitei, se adaug dureile
abdominale, inapetena, scderea ponderal i anemia. n ceea ce privete extensia colonic,
aceasta poate fi variabil de la nivelul colonului stng, pn la nivelul cecului (pancolit). Cu
ct extensia este mai mare, cu att evoluia i manifestrile clinice sunt mai severe.
Ca i n boala Crohn, exist afectri extradigestive: oculare (uveite); artrite; tegumentare
(eritem nodos, pioderma gangrenosum); hepatice (percolangit, steatoz hepatic).
Megacolonul toxic reprezint forma sever (fulminant) a rectocolitei. Tabloul clinic se
caracterizeaz prin apariia a pn la 20 scaune diareice-sangvinolente/zi, dureri abdominale
intense, distensie abdominal, febr, dezechilibre hidro-electrolitice majore. n absena
tratamentului, poate evolua spre perforaie, cu peritonit generalizat.
Rectocolita ulcerohemoragic reprezint o stare preneoplazic. Riscul de malignizare crete
pn la 10% n formele de pancolit, cu evoluie ndelungat (de peste 10 ani).

Apar frecvent forme multicentrice (30%). Tabloul clinic nu se modific semnificativ o lung
perioad de timp.

Examinri complementare.

Au rolul de a elucida diagnosticul diferenial cu cancerul, polipozele recto-colice, endometrioza intestinal,

colita ischemic.
Hemoleucograma i markerii biochimici ai sindromului inflamator
Coprocultura
Clisma baritat (trebuie utilizat cu pruden)
Endoscopia digestiv
Ecografia abdominal, hidrosonografia colic, ecografie endorectal
Biopsia

Tratament.

Aport nutriional se realizeaz printr-o diet bogat n fibre, antidiareice, eventual tratament enteral i
parenteral.
Tratamentul medical se realizeaz gradat. Exist medicamente de linia I (antiinflamtorii - salazopirin,
5-ASA, corticoterapie) i de linia II (imunosupresive - azatioprin, ciclosporin A).
Foarte eficient este tratamentul local (intrarectal) prin microclisme, supozitoare cu preparate
antiinflamatorii.
Chirurgia se adreseaz cazurilor cu boal activ, care nu rspund la tratamentul medical i
complicaiilor (hemoragie sever, megacolon toxic). De asemenea, nu trebuie uitat posibilitatea
malignizrii, n cazul formelor cu evoluie ndelungat. Intervenia chirurgical utilizat este
reprezentat de colectomie total, cu sau fr pstrarea rectului. Interveniile cu conservarea rectului
sunt posibile, datorit existenei tratamentului local i posibilitii facile de urmrire a rectului (clinic
prin tueu rectal i endoscopic).

Pancolit ulcerohemoragic.

CANCERUL DE COLON

Cancerul la colon este o tumor malign ce poate sa apra pe o leziune precursoare al unui cancer malign
(polipi de exemplu). Acest tip de cancer este ntlnit att la brbai ct i la femei. Majoritatea acestor
cancere pornesc de la adenoame sau polipi Apoximativ 80% dintre cazuri sunt sporadice, doar 20%
Aproximativ 80% dintre cazuri sunt sporadice i apar la persoane fr riscuri aparente, din cauza unor factori
externi cum ar fi dieta, fumatul i alcoolul.
Dieta: - consumul crescut de grsimi i neglijarea aportului de fibre alimentare, n special grsimile animale
nesaturate, uleiurile vegetale saturate; - consumul de carne roie; - reducerea fibrelor vegetale din diet acestea determin formarea unui scaun moale care crete gradul de eliminare a factorilor carcerinogeni
ingerai;
Alcoolul consumat n cantiti crescute zilnic dubleaza riscul de a dezvolta cancer, n special consumatorii
berii.
Fumatul ,n special, n cazurile unor debuturi precoce au o influen foarte mare n determinarea cancerului la
colon.
Din punct de vedere ereditar, riscul de a dezvolta cancer este de aproximativ 50% la cei ce au o ruda de
gradul nti sau prini bolnavi.
Bolile inflamatorii intestinale: rectocolita ulcerohemoragica i boala Crohn - cresc riscul de cancer colorectal
de 4-20 de ori fa de populatia generala.
fiind motenite.
Deseori apar mucoziti n scaun, nsoite de scaun cu snge . Tranzitul intestinal devine neregulat i variabil
din punct de vedere al consistenei (se alterneaz constipaia cu diareea). Poate crea o senzaie persistent
de defecaie. De asemena, poate provoca dureri abdominale i, n funcie de organism, scderi brute de
greutate, anemie, ameeli.

DIAGNOSCTIC

Studiile de laborator includ:

- teste de snge: hemoleucograma - arata anemie hipocrom microcitar, prin deficien de
Fe; combinarea cu deficitul de vitamina B12 sau folat determin anemie macrocitar;
- teste funcionale hepatice: sunt de obicei normale, chiar i n cazul metastazelor hepatice;
- testele de inflamaie: VSH crescut;
- testul hemocult pozitiv.
- Tuseul rectal
- Rectoscopia (vizualizarea doar a rectului = portiunea terminala a colonului)
sigmoidoscopia (vizualizeaza rectul si colonul sigmoid, adica cam 1/3 din tot colonul) sau
colonoscopia totala cu vizualizarea de imagini din interiorul colonului
- Biopsia zonelor suspecte la colonoscopie
- Irigografia simpla (mai rar folosita astazi) sau cu dublu contrast
- Ecografia abdominala (nu vede cancerul de colon, dar poate sa vada eventualele
metastaze in ficat, abdomen sau ganglionii abdominali)
- Examenul tomografic (computer tomograf, CT), nu vede de obicei cancerul de colon ci
metastazele si extensia la organele din vecinatate)
- Colonoscopia virtuala (colonografia CT)
Determinarea markerilor ADN tumorali in scaun

TRATAMENTUL CHIRURGICAL AL CANCERULUI COLO-RECTAL

Evaluarile si clasificarile efectuate in fazele preoperatorii indreapta chirurgul spre tipul de interventie chirurgicala ce trebuie efectuata, specific adaptata pacientului
respectiv. Rezultatele histopatologice si numarul metastazelor imparte tipul interventiilor chirurgicale pentru cancerul colo-rectal in:
Interventii curative;
Interventii paleative
Interventii nedefinite nu exista siguranta indepartarii intregii tumori sau a tuturor ariilor limfatice de drenaj.
Interventii curative:
Obiectivul unei operatii cu viza curativa este acela de a indeparta segmentul de colon ce prezinta tumora primara, impreuna cu segmentul mezenteric aferent ce include
vasele sangvine tributare precum si o rezectie cat mai completa a statiilor ganglionare. In cazul prezentei unui numar restrans de metastaze se recurge si la exereza
acestora. Din moment ce vasele limfatice merg paralel cu vasele arteriale, se va recurge la ligatura vasului la origine si la sectionarea lui. Sectionarea de la origine asigura
includerea in piesa rezecata si a ganglionilor apicali, ce poate influenta prognosticul pacientului.
Lungimea colonului si a mezenterului ce urmeaza a fi rezecat depinde de localizarea tumorii si de distributia arterei primare ce asigura vascularizatia. Pentru a se asigura
limitele oncologice de exereza trebuie taiat minim 5 cm proximal si distal fata de tumora primara. Tumorile localizate la nivelul zonelor de granita ale diverselor
segmente necesita o rezectie a ambelor linii ganglionare pentru a impiedica o raspandire bidirectionala a celulelor maligne. In cazul prezentei de tumori sincrone este
recomandat a se face o rezectie extinsa sau chiar o recto-colectomie totala. In mod particular se fac doua rezectii separate (hemicolectomie dreapta si rezectie anterioara
joasa) cu pastrarea lungimii colonului pentru a se evita diareea post-colectomie.
Cancerul aparut pe baza unui proces patologic cu rata mare de transformare maligna (cum ar fi colita ulcerativa sau boala polipozica familiala) necesita efectuarea unei
proctocolectomii cu anastomoza ileoanala sau cu ileostoma.
Denumirea interventiilor radicale de exereza colica este data de localizarea leziunii neoplazice, astfel, leziunile localizate la nivelul segmentelor mobile (colon transvers si
sigmoid) necesita efectuarea unor colectomii segmentare. Aplicata la nivelul colonului ascendent si descendent, notiunea de colectomie segmentara dobandeste o sfera
mai larga, atat prin intinderea exerezei, cat si prin implicatiile de ordin vasculo-limfatic, devenind hemicolectomie dreapta/stanga. Denumirea de colectomie subtotala este
atribuita rezectiei colonului ascendent, transvers si descendent, iar colectomia largita, este atunci cand hemicolectomia stanga este extinsa in sens caudal, antrenand
rectul, partial, sau in intregime (procto)recto-colectomie stanga.
Localizarea tumorii la nivelul jonctiunii rectosigmoidiene este urmata de o rezectie rectosigmoidiana pe cale anterioara cu anastomoza colo,rectala intrapelvina sau pe
cale combinata abdomino-pelvina cu coborarea transanala a colonului sau cu anastomoze colo-anale dupa procedeul Parck sau cu inversarea canalului anal.
In ceea ce priveste cancerul cu localizare rectala, procedeele terapeutice difera, la fel si tratamentul chirurgical. Pentru a se incerca o operatie cu viza curativa trebuie
extirpata intreaga tumora primara impreuna cu tesutul mezorectal adiacent si cu pediculul arterei hemoroidale superioare. Restabilrea continuitatii intestinale este de dorit
a se efectua, dar nu cu pretul compromiterii rezectiei totale a tumorii.
Pentru tumorile localizate in partea extraperitoneala a rectului, rezectia in plan circumferential se face pana in apropierea reliefurilor osoase pelvine si pana aproape de
vezica urinara, veziculele seminale la barbat sau vagina la femeie. Cancerul rectal are un pattern de diseminare limfatic controversat, astfel: tumorile localizate superior
de linia pectinata trimit celule canceroase in sens ascendent, iar cele situate inferior disemineaza fie limfaic fie vascular. Pentru a se asigura limitele si in plan longitudinal
este recomandat ca marginea superioara de siguranta sa fie la 5 cm, desi studii recente nu au aratat diferente, in ceea ce priveste recurenta locala a cancerului, intre limita
de 3 cm si cea de 5 cm.
In functie de clasificarea TNM, cancerele rectale se preteaza la diferite tipuri de interventii chirurgicale. Astfel pacientii cu tumori clasificate ca T 1 pot beneficia de
rezectii locale, iar pacientilor cu tumori clasificate ca T3-T4 le este recomandata excizia totala datorita probabilitatii crescute de diseminare limfatica. Raman discutii
asupra tipului de interventie la care sa fie supusi pacientii cu tumori clasificate ca T2.
In cazul in care neoplasmul invadeaza organele vecine se impun rezectii multiviscerale operatii complexe in cadrul carora rezectiilor de colon sau rect li se asociaza
gastrectomia (in cazul localizarii pe colonul transvers), splenectomia (tumora de unghi splenic), histerectomia sau cistectomia partiala (tumora sigmoidiana sau rectala),
rezectii de anse enterale sau de perete abdominal. In cazul penetrarii tuorii in duoden se practica o rezectie partiala a acestuia sau o duodeno-pancreatectomie cefalica

HEMOROIZI

Hemoroizii sunt dilatatiile venelor situate la nivelul canalului anal si rectului inferior, pachete
hemoroidale ce pot atinge dimensiuni suparatoare si pot fi exteriorizati prin anus, complicandu-se in
diverse moduri - sangerare prin fisura la baza acestora sau prin fistula venoasa, tromboza
hemoroidala sau prolaps.
Clasificare

Hemoroizii sunt clasificati in functie de localizare in interni - situati in interiorul canalului anal si
externi - iesiti afara din canalul anusului.
Cauzele de aparitiei a acestora sunt multiple:
- constipatia cronica
sarcina
- imbatranirea
- boli de ficat
- tumori ale rectului ce apasa pe venele de la acest nivel.
Prezenta acestora poate cauza numeroase probleme si inconveniente bolnavului:
- fisurile anale ce pot provoca dureri intense si sangerari importante
- abcese perianale (colectii de puroi situate in regiunea din jurul anusului cu posibilitatea agravarii
acestora prin extensie in vecinatate sau cu evacuare spontana si eventual reaparitie ulterioara)
- fistule perianale (comunicare anormala intre rect sau canalul anal si regiunea vecina)
- prurit (mancarime) la nivelul anusului
- iesirea hemoroizilor prin canalul anal cu revenirea lor dificila si dureroasa.

DIAGNOSTIC SI TRATAMENT

Clinic ; rectoragii , prurit anal , formatiuni protruzive

TR
CS
Tratament : Medicamentos : Detralex , infuzii , crme
Chirurgical: hemoroidectomie simpla sau whiteheadvercescu
Se mai pot aplica in scop curativ si alte tehnici precum:
- legarea cu benzi elastice a radacinii pachetelor
hemoroidale
- injectarea substantelor sclerozante in hemoroizi
- coagularea cu laser

Cea mai frecventa complicatie a hemoroizilor interni este

reprezentata de sangerarea acestora datorata ranirii lor de catre
materiile fecale tari in cazul constipatiei. Sangerarea este cu sange
rosu proaspat ce apare odata cu scaunul, fiind observata in vasul de
toaleta sau pe hartia igienica, care ingrijoreaza de cele mai multe ori
bolnavul. O alta complicatie a acestora este procidenta lor, adica
trecerea lor prin orificiul anusului devenind greu de trecut inapoi in
canalul anal, fiind durerosi si inflamati. Hemoroizii externi se pot
complica prin trombozare si inflamare prezentand durere la acest
nivel, foarte suparatoare pentru bolnav. De asemenea, hemoroizii
externi pot sangera.
Singura modalitate de a preveni aparitia hemoroizilor este eliminarea
factorilor predispozanti: constipatia, iritatia locala, sezutul prelungit,
etc.
Pentru a elimina acesti factori este nevoie de:
- regim alimentar regulat cu alimente cu continut crescut de fibre
vegetale cu rol in reglare a peristalticii (miscarilor tubului digestiv)
- mod de viata sanatos cu miscare, sport si evitarea sedentarismului
- evitarea condimentelor si alcoolului, mai ales in timpul crizei
hemoroidale.

FISURI ANALE

Fisura anal este o ruptur n mucoasa interioar a anusului care provoac

durere n timpul tranzitului intestinal i al defecaiei. Este o maladie
frecvent. Majoritatea fisurilor anale se vindec cu un tratament ambulator la
domiciliu, ntr-o period de timp ce poate dura de la cteva zile i se poate
extinde la mai multe sptmni (n cazul fisurilor anale acute).
Fisurile anale sunt cauzate de forarea canalului anal. Astfel o fisur se poate
dezvolta i n cazul unei constipatii cnd se ncearc eliminarea unui scaun
voluminos i tare. De aceea o diet srac n fibre poate juca un rol important
apariia de fisuri anale. Fisurile anale mai pot aprea n cazuri de contacte
sexuale anale ori inserii de corpuri strine, atunci cand nu se relaxeaza
muschii sfincterieni. n cazuri mai rare fisurile anale pot aprea dup diaree
repetat. De asemenea sarcina genereaz fisuri anale la aproximativ 11% din
femei. Fisurile anale pot fi de asemenea provocate de introducerea degetului
(de exemplu n timpul unei consultaii) sau a altor corpuri strine n anus.
Diagnostic : rectoragii , durere locala
Tratament : sfincterotomie , crme , injectii intrasfincterian

FISTULELE PERIANALE

Anusul este partea terminala a intestinului gros, cu deschidere catre exterior, prin care
materiile fecale sunt expulzate din organism. In interiorul anusului se gasesc numeroase
glande de mici dimensiuni, iar daca una dintre aceste glande se blocheaza, se poate
forma un abces.
Abcesul anal este de obicei tratat prin drenaj chirurgical. Aproximativ 50% dintre aceste
abcese se pot transforma in fistule anale, care fac legatura dintre o glanda infectata din
interiorul anusului cu o fisura la nivelul pielii anusului.
Cele mai multe dintre fistule rezulta in urma unui abces anal. Un numar mic de fistule
pot fi avea alte cauze, cum ar fi boala Crohn, boli cu transmitere sexuala, traume,
tuberculoza, cancer sau diverticulita.
Urmatoarele pot fi simptomele sau semnele unei fistule anale:
- abcese anale recurente
- dureri si umflaturi in jurul anusului
- dureri ca urmare a miscarilor intestinale
- sangerari
- prezenta puroiului la o fisura din jurul anusului
- iritarea pielii din jurul anusului in cazul drenajului persistent
- febra, frisoane, sentiment general de oboseala.

DIAGNOSTIC SI TRATAMENT

Anuscopoie , fistulograma , RMN ,

injectare de albastru de metilen
Cura chirurgicala a fistulei , cu excizia
traiectului fistulos si sutura secundara
a sfincterului , cu drenaj si mentinerea
unui lambou deschis

OCLUZIA INTESTINALA

ermenul ocluzie nseamn nchidere, astupare a unui orificiu, a unei conducte, n acest caz a
intestinului.
Ocluzia intestinal, denumit i ileus poate s fie ocluzie total sau ocluzie parial fiind cauzat de:
paralizia peristaltismului intestinal
spasm intestinal
ocluzie mecanic provocat de tumori sau parazii (viermi intestinali)
modificri de poziie a intestinului prin volvulus, invaginaie, torsiune intestinal
Ileusul este o complicaie care necesit de cele mai multe ori o intervenie chirurgical. n situaia n
care ocluzia intestinal nu este nlturat la timp, ea poate duce la misere (vomitare de fecale),
autointoxicaie prin coninutul intestinal neeliminat, peritonit, tulburri circulatorii i la exitus
(moarte).
Exist mai multe cauze ale ocluziei intestinale, mai puin frecvente:
Ocluzie intestinal postoperatorie prin brid viscerovisceral;
Ocluzie intestinal prin sindrom aderenial secundar fixrii intraperitoneale a unei plase de
polipropilen;
Ocluzie intestinal prin metastaz ileal de carcinoma bronhopulmonar;
Ocluzie intestinal prin epiteliom anal spinocelular gigant;
Ocluzie intestinal cauzat de ascaridoz (o boal parazitar produs prin infestarea cu limbrici
Ascaris lumbricoides), cnd paraziii se aglomereaz n intestin sub form de ghem, provocnd
ocluzie intestinal.