ATENTIE !!!

Cea mai mare problema pe care o intampinati este

-comentarea unei secvente de text. Ce-nseamna asta ?
Presupune valorificarea competentei voastre de comentare si
de analiza a textului literar. Gradul de dificultate este ridicat,
dar exersand constant, sunt convins ca veti dobandi, cu
siguranta, abilitati de analiza si de interpretare.
1.Comenteaza semnificatia titlului textului prin raportare la
continut.
Aveti in vedere ca :
-titlul este un element paratextual, cu rol anticipativ, care
poate orienta lectura;
-faceti trimitere la o anumita specie literara. De exemplu, o
secventa ce contine coordonate spatiale sau temporale anunta
un text descriptiv si specia pastelului ( In zori );o anumita
structura poetica anticipeaza arta poetica (Catre cititori )etc.
-poate avea sens propriu (Toamna) sau figurat (Izvorul
noptii );
-de obicei, este in stransa relatie cu textul, sustinand mesajul
acestuia.
2.Comenteaza, in 3-5 randuri, semnificatia unei secvente de
text indicate .
In comentarea unei secvente, trebuie sa tineti cont de :
-mesajul pe care vrea sa-l transmita autorul (autorul sustine
ideea ca ....);

-raportarea la restul textului;

-comentarea mijloacelor stilistice care sustin mesajul (figuri
de stil, imagini artistice, punctuatie cu rol stilistic )
3.Comenteaza, in 3-5 randuri, semnificatia moralei din fabula
citata.
Ai in vedere caracterul educativ al moralei! Aceasta poate fi
plasata la inceputul sau la finalul fabulei. Are un caracter de
generalitate si face trimitere, prin alegorie, la societatea
omeneasca.
Tipul de text :
Descriptiv de tip tablou :
Secventa citata creeaza un tablou cosmic/ terestru/mixt prin
care, autorul transmite sentimente puternice de .....La nivel
morfologic, predomina grupul nominal, iar stilistic apar cu
precadere epitete si enumeratii, dar si alte procedee
(exemple).Comentati secvente sugestive din text.
Descriptiv de tip portret
Autorul vrea sa surprinda un tip/tipuri uman (e) prezentate in
antiteza (mai ales in fabule sau in basme).Trasaturile acestora
sunt redate prin procedee stilistice variate (epitete,
personificare, antiteza ).
Liric
Textul liric citat are un caracter subiectiv, deoarece autorul isi
exprima in mod direct viziunea despre lume, pe care o
filtreaza prin propria sensibilitate.Eul liric apare in ipostaza

melancolicului, indragostitului, contemplatorului etc. Prin

intermediul figurii de stil (precizarea acesteia), ce creeaza o
imagine...., autorul sugereaza/sustine ideea ca....
Narativ
Textul narativ surprinde atitudinea unor personaje intr-o
anumita situatie, prin care autorul vrea sa sublinieze ideea
ca....Procedeele stilistice prezente evidentiaza o anumita stare
sufleteasca.
Exemplu :
,,Acelasi loc iubit umbresti /Si-un colt de cer intreg cuprinzi, /
Nuc falnic, straja din povesti, / Deasupra casei parintesti/
Aceleasi crengi intinzi...'' (Nicolae Labis, Nucul )
Versurile citate creeaza o imagine vizuala sugestiva pentru
starea de melancolie a eului liric, impresionat de prezenta
durabila si falnica a nucului. Epitetul ,, iubit'' exprima
afectiunea fata de acest pazitor al casei parintesti, idee redata
si prin metafora ,,straja din povesti '' etc.

Titlul unui text:

-se gsete ntr-o strns legtura cu semnificaiile profunde
ale textului dat;
-anticipeaz tema;
-este un prag care face trecerea de la realitate la ficiune;
-este chintesena textului;

-poate fi analitic sau sintetic;

-se analizeaz din punct de vedere morfologic i semantic
(sens conotativ i denotativ);
-constituie
o
cheie
spre
descifrarea
lirice/epice/dramatice(mesajului profund);

vibratiei

-ilustreaz o idee, o trire, un sentiment puternic.

ATENTIE LA TEXTUL ARGUMENTATIV, clasa a XII-a
(teorie i model de argumentare)
Argumentarea este un mijloc prin care se susine sau se
demonstreaz un punct de vedere privitor la o anumit tem.
Este procesul de justificare logic a unei opinii pe care vrem
s o susinem. Procesul argumentrii unei opinii presupune
parcurgerea unor pai obligatorii: a susine, a dovedi, a ntri.
Scopul argumentrii este de a convinge (persuada) partenerul
de comunicare (interlocutor sau cititor), privitor la
valabilitatea opiniei exprimate. O opinie nesusinut de
argumente nu este o argumentare, ci o afirmaie nejustificat
(lipsit de valabilitate).
Structura unui text argumentativ
1. Enunarea ipotezei: alctuirea unui enun clar, care conine
teza/ideea ce urmeaz a fi demonstrat, dar i exprimarea
propriei opinii fa de aceasta. Se pot folosi verbe de opinie: a
crede, a considera etc.
2. Argumentarea propriu-zis (Formularea argumentelor):
enunarea a dou sau mai multe argumente pro i/sau contra

ipotezei enunate i susinerea lor (exemple, citate,

prezentarea unor ntmplri, opinii de autoritate, comparaii
care s scoat n eviden ideea susinut).
Argumentele se puncteaz prin formulri pregnante, care au
rolul de a anuna c urmeaz ceva important, solicitnd n
acest fel atenia interlocutorului / cititorului: pentru c,
deoarece, faptul se explic prin, de exemplu, la fel ca, avnd
n vedere faptul c, spre deosebire de, n primul rnd, n al
doilea rnd, ntr-o ordine de idei, n alt ordine de idei etc.
3. Formularea concluziei: ntrirea ipotezei, prin reluarea sa n
mod nuanat, dac argumentarea a demonstrat teza enunat
iniial; contrazicerea ipotezei, dac argumentarea a demonstrat
ipoteza respectiv. Se utilizeaz diverse cuvinte persuasive: n
mod sigur, evident, clar, prin urmare, aadar, n concluzie etc.
Mrcile textului argumentativ
Conectori logici:
Pot fi cuvinte (conjuncii, adverbe, prepoziii, interjecii),
expresii
i
locuiuni
(conjuncionale,
adverbiale,
prepoziionale), verbe i expresii verbale, propoziii care
organizeaz discursul argumentativ.
Conectori care introduc teza: prerea mea este c, voi arta c
Conectori care leag argumentele de tezele pe care le
susin:prin urmare, aadar, n consecin, fiindc, deoarece,
ntruct
Conectori care introduc argumente (justificatori): cci, pentru
c, de fapt, dovad c, cum, avnd n vedere c, de altfel

conectori care introduc primul argument: n primul rnd, mai

nti de toate, s ncepem prin, trebuie amintit mai nti c,
prima remarc se refer la, s pornim de la
conectori care introduc urmtoarele argumente: n al doilea
rnd, n plus , n continuare, la fel, pe de o parte... pe de alt
parte, nu numai... ci i
conectori care introduc ultimul argument: n fine, pentru a
termina, n ultimul rnd, nu n ultimul rndconectori care
leag argumentele ntre ele: i, dar, ns, ci, sau
Conectori care introduc concluzia: deci, n concluzie, aadar,
iat de ce, ei bine
Dup natura relaiei ntre secvenele discursive pe care le
leag, conectorii pot fi:
de analogie: i, de asemenea, adic, precum, ca i, ca i cum,
asta amintete de, s ne amintim de;
de exemplificare sau ilustrare: de exemplu, de pild, anume,
s lum n considerare;
de explicare: adic, altfel spus, m refer la, vreau s spun, de
fapt;
de disjuncie: sau, fie, ori, exceptnd, ceea ce exclude, spre
deosebire;
de opoziie, de rezerv, de rectificare, de respingere: dar, or,
totui, cu toate acestea, n schimb, din contr, de fapt, n
realitate, n timp ce, n loc s, nici, ceea ce contrazice, ceea ce
interzice;

de concesie: chiar dac, cu toate acestea, totui, s admitem

totui, n ciuda;
de cauzalitate: pentru c, fiindc, deoarece, cci, avnd n
vedere, dat fiind c, din moment ce, de aceea;
de consecin: deci, n consecin, ca urmare, ceea ce implic,
de unde decurge, ceea ce ne trimite la, de frica;
Etapele producerii unui text argumentativ
Citii cu atenie subiectul pentru a v da seama care este
situaia de comunicare impus (Cine este enuniatorul?, Cine
este destinatarul?, Cnd?, Unde?, De ce?, Cu ce scop?), care
esta tema, care trebuie s fie teza voastr.
Cutai apoi argumente pentru a susine teza. Pentru fiecare
argument gsii cel puin un exemplu potrivit pe care s-l
dezvoltai.
Clasai argumentele de la cel mai puin convingtor la cel mai
convingtor, pentru a evidenia ct mai bine opinia voastr.
ntr-o argumentare scris aezai n acelai paragraf
argumentul i exemplele potrivite pentru a-l susine. Claritatea
discursului argumentativ este susinut i de mprirea
textului n paragrafe.
Utilizai corect conectorii logici !
Nu uitai c , oricare ar fi tipul de text pe care l avei de
redactat, trebuie s avei o introducere i o concluzie !

OPERA EPIC
I. ARGUMENTAREA APARTENENEI LA GENUL EPIC
Gndurile, ideile i sentimentele autorului sunt exprimate n
mod indirect;
Aciunea este plasat n timp i spaiu:
- indicii de timp stabilesc succesiunea i durata ntmplrilor
(se caut n text adverbe de timp, substantive care denumesc
zilele sptmnii, lunile anului, anotimpuri, etc., numerale
care indic ora etc.)
- indicii de spaiu fixeaz locul n care se desfoar
ntmplrile (se identific n text cuvinte care indic locul
aciunii: adverbe de loc, substantive). Spaiul poate fi:
exterior: natura, pdurea, lacul;
interior: camera, casa;
real: oraul, satul;
imaginar/fantastic: mpria zmeilor, trmul de dincolo;
terestru: grdina, strada;
cosmic: cerul, luna, stelele.
Aciunea este organizat pe momente ale subiectului:
1. Expoziiunea surprinde situaia iniial;
2. Intriga momentul care provoac un conflict (cauza
aciunii);

3. Desfurarea aciunii
declanate de intrig;

succesiunea

ntmplrilor

4. Punctul culminant momentul de maxim intensitate

(situaia dificil);
5. Deznodmntul surprinde rezolvarea conflictului (situaia
final).
Aciunea este realizat de ctre personaje:
- principale, secundare, episodice;
- individuale, colective.
Caracterizarea personajului se realizeaz prin modaliti:
a. directe: vocea naratorului, vocea altor personaje.
b. indirecte: fapte, atitudini, limbaj, relaia cu alte personaje;
mediul n care triete; vestimentaia.
c. Autocaracterizare
ntmplrile sunt relatate de ctre un narator o voce din
text care nu se confund cu autorul;
relateaz fapte i ntmplri i este:
- subiectiv implicat afectiv, relatarea se face la persoana I
sg., presupune viziunea proprie asupra evenimentelor relatate;
- obiectiv neimplicat afectiv, detaat;
- omniscient tie cum gndesc i acioneaz personajele.
- narator personaj personaj n propria naraiune.

 Modurile de expunere:
1. Naraiunea prin care se prezint o succesiune de
ntmplri petrecute ntr-o ordine temporal.
2. Descrierea const n prezentarea sugestiv a unor obiecte,
fenomene, situaii, personaje etc.;
are rolul de a ntrerupe ritmul epic.
3. Dialogul succesiune de replici, prin care se reproduce o
discuie ntre dou sau mai multe personaje;
are rolul de a dinamiza aciunea, de a caracteriza
personajele, de a crea impresia de autenticitate.
4. Monologul const n exprimarea unor idei/sentimente de
ctre personaj.

Genul liric cuprinde totalitatea operelor in versuri, in care

autorul isi exprima, in mod direct, gandurile, ideile si
sentimentele cu ajutorul eului liric (vocea autorului in text)
Trasaturi
-cuprinde totalitatea operelor in care predomina
subiectivitatea , exprimarea directa a sinelui.-autorul prezinta
in mod direct propriile ganduri, idei si sentimente cu ajutorul
eului liric, care poate aparea in diferite ipostaze:-indragostitulrevoltatul-ganditorul-contemplatorul-cautatorul unui ideal;
-eul liric isi face simtita prezenta in text prin marci lexicogramaticale ca:-pronumele si adjectivele pronominale la

persoana I sau verbe la pers I, verbe la persoana a II-a,

pronume si adj. pronominale la persoana a II-a, substantivul in
V sau interjectia afectiva;
-modul principal de expunere intr-un text liric, este monologul
liric (adresat sau nu), dar poate aparea si descrierea.
-limbajul este sugestiv si expresiv, folosindu-se imaginile
artistice si figurile de stil precum si cuvintele cu sens figurat.
-textul poeziei este structurat in strofe si versuri,
valorificandu-se astfel muzicalitatea limbajului realizata prin
elemente de prozodie (rima, ritma, masura de vers), dar si prin
figuri sintactice(repetitii, refrene), sau de sunet(aliteratii,
asonante).-daca verbele si pronumele sunt la pers I, avem
parte de un lirism confesiv (confesiune lirica),daca verbele,
pronumele,sunt la pers a II-a, avem parte de un lirism
adresativ.

Atenie la subiectul al III-lea,

Toate eseurile structurate cer exprimarea unei opinii
argumentate despre problema pus in discuie, de aceea in
momentul in care rspunzi acestei cerinte ncepe un paragraf
nou si marcheaz-l printr-un conector lingvistic specific
formulrii opiniei: consider, in opinia mea, din punctul meu
de vedere, in viziunea mea.
ATENIE! Nu folosi construcia ,, dupa prerea mea"
deoarece este cacofonica!

Nu uita, cele patru repere se refer la cuprinsul lucrrii! Va

trebui sa construieti o introducere si o ncheiere ( formularea
opiniei nu reprezint ncheierea), pentru care vei fi punctat la
redactare.
Tema este data de semnificatia general a textului si este o
categorie semantica prezentat de-a lungul unui ntreg text sau
in ansamblul unui curent literar.Tema va fi desemnat de un
substantiv ce denumeste ideea general:iubirea, natura, banul,
rzboiul, familia, copilria.
Motivul este un element al ansamblului desemnat de tema, o
unitate minimala care poate fi un obiect, un loc, un peisaj, un
numr simbolic, o situaie etc.luna, lacul, luceferii, visul,
floarea, muzica, instrumente muzicale, metale pre ioase,
oglinda, noaptea, grdina, soarta schimbtoare( Fortuna
labilis), zborul, viaa ca vis.
Sensul denotativ este sensul obiectiv, conceptual, este relativ
stabil.Acesta este sensul din dictionarele explicative si
exprima raportul dintre cuvnt si realitatea denumit.
Sensul conotativ reprezint orice sens afectiv, emotive pe care
un vorbitor il adaug sensului denotativ.Conotatiile sunt
sensuri suplimentare ale cuvintelor, aprute pe baza unor
asocieri pe care vorbitorii le fac in mod subiectiv.
Sensurile conotative ale cuvintelor nu trebuie confundate cu
sensurile proprii secundare sau cu apariia cuvntului intr-o
locutiune sau expresie.De exemplu, cuvntul BRAT are sens
conotativ in enunul:M-am lsat purtat pe bratele muzicii.Are
sens propriu secundar, fr a fi conotativ, in enun ul:Bratele

macaralei se profileaza pe cer.In expresii precum:a lua in brate

( o idee), a fi braul drept ( al cuiva) sensurile pe care le au
cuvintele independent se pierd, expresia in ansamblu cptnd
un sens.
Ex.8. 2 trasaturi ale genului liric/epic/dramatic
GENUL LIRIC-cuprinde totalitatea operelor in care sunt
exprimate stari, sentimente,dar si idei sau aspiratii, fiind,
tocmai de aceea, caracterizate prin subiectivitate, aceasta
constand in imaginea unei lumi ce tine seama numai de trairi
si ganduri individuale. Vocea care emite textul este eul liric,
aceasta neapartinand unei persoane reale, ci reprezentand o
ipostaza umana. Subiectivitatea este vizibila in marcile lexicogramaticale ale eului liric, dar si in limbajul figurat, si, nu in
ultimul rand, in modul in care este imaginat universal
descries. Dintre modurile de expunere, cea care este asociata
liricului este descrierea.
GENUL EPIC- cuprinde totalitatea operelor epice ce se
caracterizeaza prin existenta unei intamplari alcatuite dintr-o
serie de evenimente aflate intr-o ordine logica si temporalan la
care participa personaje si care este relatata de un narrator,
modul de expunere dominant fiind naratiunea.
GENUL DRAMATIC-cuprinde toate textele scrise cu scopul
de a fi jucate pe scena, de aceea, ele au un caracter
spectacular. Structura lor se afla in stransa legatura cu scopul
pentru care au fost scrise, fiind organizate pe acte si scene, si
au doua componente textuale: pe de o parte notatiile autorului
sau didascaliile(care contin indicatiile scenice, numele

personajelor din fata replicii, informatiile despre dcor, lista

personajelor etc.), iar pe de alta parte textul dialogat, modul
de expunere caracteristic acestor texte fiind dialogul.
Mentioneaza TIPUL DE PERSPECTIVA NARATIVA din
textul dat:
-punctul de vedere omniscient (perspectiva obiectiva, viziune
dindarat)apare cand naratorul stie tot, vede orice, discursul
narativ este la persoana a III-a;
-punctul de vedere intern (perspectiva subiectiva, viziune cu)
apare can naratorul personaj in actiune, naratiunea fiind, de
regula, la persoana I;
-punctul de vedere exterior (perspectiva exterioara, viziune
din afara )-atunci cand naratorul este un simplu martor la
desfasurarea intamplarilor, cititorul trebuind sa-si imagineze
gandurile personajelor.
Un text literar, fie proz ori poezie, nu-i o relatare frust a
unei realiti, nu-i un proces-verbal ncheiat de poliistul de la
circulaie, nu-i un referat tehnic prezentat de un inginer, nu-i
Doamne ferete! un bilet de ieire din spital ntocmit de
medic, nu-i nici lista cu rufe duse la splat Un text literar e
o form de creaie artistic n care se redau n mod plastic
idei, sentimente, imagini, fapte din realitate sau din imaginar
cu ajutorul cuvntului. Pentru realizarea unui mesaj artistic ct
mai expresiv, folosind un limbaj concentrat, dar i diversificat,
original, ns nu teribilist, v punem la ndemn (pe
principiul c repetiia e mama nvturii, dar i a faptului

c att ct triesc, nv!) acest modest ndrumar cu figuri

de stil:
Metafora - (lat. metaphora = dup/peste) Procedeu artistic,
element de baz al exprimrii poeticii, dac nu cumva poezia
nsi, prin care se trece de la sensul propriu al cuvntului sau
al unei expresii, la un alt sens, pe care cuvntul sau expresia l
dobndete numai prin analogie, prin comparaie. n
comparaia iniial, care st la baza metaforei, termenul cu
sens impropriu, figurat, l substituie pe cel cu sens propriu, de
unde rezult c ntr-o expresie morfologic exist un n eles
uor de intuit i altul mai greu de intuit, sugerat. Sihleanu lir
de argint, Donici cuib de nelepciune, floarea cet ii;
Epitetul - (gr. epitheton = cuvnt adugat) Partea de vorbire
sau de fraz care determin, n lucrrile sau aciunile
exprimate, printr-un substantiv sau verb, nsuirile lor estetice,
adic acelea care pun n lumin felul cum le vede sau cum le
simte scriitorul i care au un rsunet n sensibilitatea i
fantezia cititorului (Tudor Vianu). Epitetul numete nsuiri
deosebite, aparte. Este figura de stil care consta n
determinarea unui substantiv sau verb printr-un adjectiv,
adverb, scond n eviden trsturile lucrurilor, fiinelor sau
aciunilor care l-au impresionat pe scriitor.
Epitetele pot fi explicative, epitete metafor, sincretice,
complexe, imagini, apreciative, antitetice, evocative, ornante.
Frumuseea epitetelor este dat de asocierea deosebit, inedit
a cuvintelor.
Dup numrul de termeni pot fi:

- simple: De pe lacuri apa sur, pasre cernit, rutate

drceasc, turbare furtunoas;
- duble: somnoros i lin se bate, Laptele amar i agurind,
Noapte de safir i lut;
- triple: ntinderea pustie, fr urme, fr drum.
Dup ceea ce exprim, epitetele pot fi:
- cromatice: codri de aram, pdurii de argint;
- cu rol personificator: Precum ateapta zimbrul de lupi
nconjurat/ S-i zvrle cu-a lui coarne pe cmpul spimntat;
Comparaia - (lat. comparatio = asemnare, stabilire)
Procedeu artistic care const n alturarea a doi termeni
(obiecte, persoane, idei, fenomene, aciuni etc.) cu nsuiri
comune, urmrindu-se anumitor caracteristici ale primului
termen (de comparat), prin intermediul celui de-al doilea (cu
care se compar). Ca figura de stil, compara ia poate fi
exprimat numai printr-un substantiv, nsoit de atribute i
complemente. Gramatical, comparaia se exprima frecvent
printr-un complement circumstanial de mod. Mustcioara
lui,/ Spicul grului.
Este figura de stil cu ajutorul creia se exprima un raport de
asemnare ntre doua obiecte, dintre care unul servete s
evoce pe cellalt. Orice comparaie are doi termeni: termenul
care se compar, numit subiectul comparaiei i termenul cu
care se compar. Gramatical, comparaia se exprim frecvent
printr-un complement circumstanial de mod. Ex: Comparaia

se poate stabili ntre doi termeni concrei: Fulgii zbor, plutesc

n aer ca un roi de fluturi albi (Iarna, de Vasile Alecsandri);
Personificarea - (prozopopeea) (fr. personnifier) Procedeu
literar prin care se atribuie fiinelor necuvnttoare, obiectelor,
elementelor din natur, sau ideilor abstracte nsuirile
omeneti de a vorbi, de a gndi, de a avea sentimente, de a
aciona ca oamenii, ntr-un cuvnt, de a face din ele persoane.
A nzestra cu nsuiri omeneti;
Antiteza - (gr. antithesis = opozitie) Figura de stil care const
n alturarea a doi termeni (personaje, situa ii, fenomene, idei
etc.), de obicei, punndu-se reciproc n lumin, urmrindu-se
s se reliefeze mai pregnant opoziia dintre ace tia. Ct de
nou-i suferina veche, Tu eti Mircea? Da-mprate!
Am venit s mi te-nchini, De nu, schimb a ta coroan ntr-o
ramur de spini. Sultanul este infatuat, impulsiv, trufa ,
Mircea este modest;
Alegoria - (lat. allegoria = vorbire figurat) Figur de stil
alctuit dintr-o succesiune de metafore, comparaii, epitete,
personificri, ce creeaz o imagine nchegat, prin care poetul
d form concret unor noiuni abstracte. Alegoria apare
frecvent n fabule, parabole i n proverbe. Este procedeul
artistic alctuit dintr-o niruire de metafore, personificri,
comparaii, formnd o imagine unitar prin care se sugereaz
noiuni abstracte, prin intermediul faptelor, ntmplrilor,
lucrurilor. Ex: n balada Mioria sfritul baciului moldovean
este prezentat prin alegoria moarte-nunt. Domeniul alegoriei
l constituie mitologia. Fabula i parabola sunt alegorii

(acestea sunt istorioare n care se prezint indirect anumite

realiti.);
Hiperbola - (gr. hyper si ballein = a arunca) Este o figur de
stil prin care se exagereaz proporiile, numrul ori importana
unor obiecte, fenomene, ntmplri etc. pentru a mri
expresivitatea.
Procedeu artistic prin care se exagereaz inten ionat nsu irile
unei fiine sau caracteristicile unui obiect, fenomen, sau ale
altei ntmplri, cu scopul de a-l impresiona pe cititor, pentru
a mri expresivitatea. Slbaticul vod e-n zale i-n fier/ i
zalele-i zuruie crunte,/ Gigantic poart-o cupol pe frunte,/ i
vorba-i e tunet, rsufletul ger,/ Iar barba din stnga-i ajunge la
cer,/ i vod-i un munte., Ascunde cojoace, o sut;
Litota - Figur de stil care const n a spune ct mai pu in i a
face s se neleag ct mai mult; figur de stil care const n
atenuarea nsuirilor, n micorarea dimensiunilor unui obiect,
unei fiine etc. pentru a se obine efectul invers; opusul
hiperbolei; arde o candel ct un smbure de mac;
Pleonasm - Eroare de exprimare constnd n folosirea
alturat a unor cuvinte, construcii, propoziii etc. cu acela i
neles. ntrebuinare de vorbe superflue, adesea nefolositoare.
Prisos de vorbe, ceea ce constituie o greeal cnd e din
ignoran (ca: s-a sinucis singur), dar e permis cnd vrei s dai
mai mult for expresiunii (ca: l-am vzut cu ochii mei, O
terg de-acas frumuel/ Grivei cu mine, eu cu el). Exprimare
greit: avansai nainte, bab btrn, coboar n jos, mai
superior, m nchin cu plecciune;

Cacofonie - (kakophonia = kaks ru, i phon

voce/sunet) Amestec neplcut de sunete ori de cuvinte, ca: s
se suie sus i s strige. Sunete discordante. Cacofonia nu
trebuie s fie contra spiritului limbii. Aa, dac zici biserica
catolic, tactica cavaleriei nu e cacofonie, cum cred ignoranii;
Oximoronul - (oxymoron, cf. oxys detept, moros prost)
Procedeu stilistic care const n a uni dou cuvinte n aparen
contradictorii (de ex. tcere elocvent) pentru a da expresiei
un caracter neateptat. Figur de stil constnd n a mbina
dou cuvinte n aparen contradictorii, incompatibile, pentru
a da expresiei un caracter usturtor;
Inversiunea - (lat. inversio) Procedeu artistic ce const n
schimbarea topicii obinuite a cuvintelor dintr-o propozi ie
(fraz). Prin inversiune se evideniaz importan a deosebit a
unui cuvnt (grup de cuvinte) din contextul respectiv, se
scoate n eviden profunzimea ideilor i a sentimentelor, sau
subliniaz anumite nsuiri ale personajelor. Priveam fr de
int-n sus/ ntr-o slbatic splendoare, Doinesc eterna jale
corect ar fi fost: Doinesc jalea etern;
Enumeraia - (lat. enumeratio) niruirea mai multor termeni
din acelai cmp semantic, folosit spre a atrage aten ia asupra
aspectelor descrise sau asupra faptelor nf i ate. Tie un
cap, tie dou, tie nouzeci i nou.
Este figura de stil care const n niruirea unor argumente,
fapte, nsuiri privitoare la aceeai mprejurare. Ex: Ce le
pas: lemne la trunchi sunt, slnina i fina n pod deavolna,

brnz n putina asemenea, curechi n poloboc, slav

domnului!;
Repetiia - (fr. repetition = a repeta) Figur de stil care const
n repetarea unui cuvnt sau a unui grup de cuvinte, pentru a
sublinia sentimente, idei, impresii, nsuiri. Apostoli n
odjdii violete/ Oraul tot e violet/ Amurg de toamn violet.
i-au trecut de-asear clipe/ i-au trecut de-asear ore;
Polisindeton - Figur de stil care const n repetarea unei
conjuncii la nceputul fiecreia dintre propoziiile unei fraze
sau naintea fiecrui termen al unei enumerri, pentru a
accentua o anumit idee, pentru a da discursului mai mult
for. i dai, i rupi, i sfarmi orbete, apuci i muti;
Gradaia - Figur de stil constnd n trecerea treptat,
ascendent sau descendent, de la o idee la alta. (n pictur)
Trecere treptat de la o nuan la alta. Mai departe, mai
departe sau Mai ncet, tot mai ncet;
Antanaclaz - Repetiie a unui cuvnt folosit succesiv cu alte
sensuri, din motive stilistice; refrene schimbate. Venii:
privighetoarea cnt i liliacul e-nflorit Venii:
privighetoarea cnt n aerul mblsmit Venii:
privighetoarea cnt n aeru-mbtat de roze n aeru-mbtat
de roze, venii privighetoarea cnt;
Conversiunea - Operaie de inversare a funciilor subiectului
i predicatului n judecat, pstrndu-se calitatea judecii;
procedeu de formare a cuvintelor prin schimbarea categoriei
gramaticale. Mi-a fcut prea mult bine ca s-l vorbesc de
ru;/ Mi-a fcut prea mult ru ca s-l vorbesc de bine;

Chiasm - ncruciare a dou expresii. Unii triesc ca s uite,

alii uit ca s poat tri;
Aliteraia - Procedeu stilistic care const n repetarea aceluia i
sunet sau a unui grup de sunete n cuvinte care se succed.
Care vine, vine, vine calc totul n picioare;
Onomatopeea - (gr. onomatopoia = onoma nume, poiein a
face) Cuvnt care, prin elementele lui sonore, imit sunete,
zgomote din natur. Folosirea onomatopeei n poezie duce la
versul onomatopeic, la armonie imitativ. Un tropot de
copite, potop ropotitor, vj, pl, fl, scr, zbc etc.;
Invocaia - (lat. invocatio = chemare, ruga) Este figura de stil
prin care se realizeaz adresarea ctre un interlocutor
imaginar. Ex: n versurile din finalul poeziei Scrisoarea III de
Mihai Eminescu este invocat Vlad epe simbol al spiritului
justiiar. (Dar exist i Invocaia retoric: Partea de nceput a
unei opere, n care poetul cere ajutorul muzei sau divinit ii
pentru a-i putea realiza opera. Cnd invocaia se adreseaz
unui personaj imaginar sau absent.);
Interogaia - Figur de stil constnd n a pune o ntrebare unui
interlocutor determinat, fr a atepta ns un rspuns. De ce
purtm n inim ades/ Melancolia clipelor trecute?;
Metonimia - Figur de stil care const n inversarea voluntar
a categoriilor logice: ntregul prin parte, partea prin ntreg,
cauza prin efect, efectul prin cauz, abstractul prin concret,
posesorul prin lucrul posedat etc. Dar Roma [romanii] te
dorete cu fal aclamat;

Eufemismul - Apropiat de ironie, eufemismul este o figur de

stil care const n atenuarea prin substituire a unei expresii cu
sens jignitor, dur sau chiar obscen. venerabil n loc de
btrn, nemanierat n loc de bdran;
Demnitate - Calitatea de a fi demn; prestigiu; mre ie; noble e,
gravitate n purtare; demnitate de caracter; evitarea
vulgaritii, trivialitii;
Diminutivare - Aciunea de a diminutiva i rezultatul ei. A
face s devin diminutiv, a forma diminutive. A deriva cu
ajutorul sufixelor diminutivale. (Diminutiv - Cuvnt derivat
cu ajutorul unui sufix prin care se denumesc fiin e, obiecte
etc. considerate, n mod real sau afectiv, mai mici dect cele
exprimate de cuvntul de baz.) Atenie, nu toate substantivele
se pot diminutiva! De ex. topor topora (topora fiind o
floare);
Elipsa - Figur de stil care const n omiterea din vorbire sau
din scris a unor elemente care se subn eleg sau care nu sunt
absolut necesare pentru nelesul comunicrii. Sergentul
moare, uiernd/ Pe turci n risipire/ Iar cpitanul [moare]
admirnd/ Stindardu-n flfire;
Sinecdoca - Figur de stil care const n lrgirea sau
restrngerea sensului unui cuvnt prin folosirea ntregului n
locul prii (i invers), a particularului n locul generalului, a
generalului n locul particularului, a materiei din care este
fcut un lucru n locul lucrului nsui. Toat lumea = multe
persoane;

Cronografia - Procedeu de compoziie constnd n descrierea

unor momente, artndu-se mprejurrile temporale n care se
consum, cadrul spaial al unui fragment de timp; ncadrarea
tabloului ntr-un anumit moment;
Topografia - Descriere amnunit a unui loc sub raportul
aezrii, configuraiei etc.; mod n care sunt dispuse n spa iu
elementele unui ansamblu; ncadrarea tabloului ntr-un
anumit loc;
Perifraza - Procedeu gramatical i stilistic de exprimare prin
mai multe cuvinte a ceea ce, n mod obi nuit, se poate reda
printr-un singur cuvnt; grup de cuvinte care nlocuie te un
termen unic cu acelai sens; redarea mai ocolit a ideii;
Imprecaia - Figur de stil care conine un blestem; injurie,
ocar; invocare a urgiei divine asupra cuiva; cuvnt sau
expresie prin care cuiva i se dorete rul; figur de stil care
conine astfel de cuvinte sau expresii;
Antifraz - Figur retoric prin care o locuiune, o fraz etc. se
ntrebuineaz cu neles contrar celui obinuit. Pontul Euxin =
mare ospitalier de fapt mare neagr;
Antonime - Cuvnt cu sensul opus altui cuvnt corelativ.
frumos-urt, detept-prost, talentat-varz;
Antonomaza - Figur de stil care const n folosirea unui
nume propriu n locul unui nume comun sau a unui nume
comun ori a unei perifraze n locul unui nume propriu;
antonomasie. poetul rnimii = Cobuc, Cetatea etern =
Roma;

Parahrez / calambr - Joc de cuvinte ntemeiat pe echivoc ori

pe asemnarea ca form a unor cuvinte deosebite ca sens,
precum: Nu mnca aa de repede, c-ai s te-neci.
Imposibil! tiu s-not!; cnd nu-i sun n buzunare,
ptimeti de glbinare emoticon smile galbeni nare) PANN;
Anecdota, calamburul acolo fiind la pre, Cat-le prin
almanahuri, i vei trece de iste. VLAHU;
Apocop - Cdere a unui sunet sau a unui grup de sunete de la
sfritul unui cuvnt. las, pn, odat; dar i: foto pentru
fotografie, juma pentru jumtate etc.;
Sinaleps - Reducere a unui diftong la o singur vocal. datunci, d-abia, d-aceea, d-aia;
Catahrez - Figur de stil care const n transferarea
nelesului unui cuvnt asupra altui cuvnt cu n eles apropiat.
Figur de stil care const n folosirea unui cuvnt cu alt sens
dect cel obinuit. zgrie-brnz, ncurc-lume, pierde-var;
Corespondene - Raport constant existent ntre dou unit i
lingvistice. galben pentru toamn, alb pentru inocen;
Paronomaz - Figur de stil constnd n asocierea de
paronime (paronim = cuvnt care se aseamn par ial cu altul
din punctul de vedere al formei, dar se deosebe te ca sens de
acesta); paronomasie. Figur de stil constnd n folosirea
paronimelor pentru a obine anumite efecte expresive.
Exemple: Laie-buclaie, Paparud-rud, Ine-Scaloine,
Melc-codobelc, C-avem sfat/ De sftuit/ -avem vorb/ De
vorbit;

Preciziune - Calitatea de a fi precis, de a arta ceva absolut

exact: preciziunea i justeea cuvintelor sunt calit ile
eseniale ale stilului, cei mai potrivii termeni n exprimarea
ideilor;
Proprietatea - Calitate a unui cuvnt, a unui termen, a stilului
etc. de a reda exact ideea sau noiunea exprimat. Nu: a luat
ceaiul n loc de a but ceaiul.
Rolul cratimei, virgulei etc in structura...
Virgula marcheaza:
-un raport de coordonare prin juxtapunere intre parti de
propozitie sau propozitii de acelasi fel;
-separarea substantivului in vocativ, singur sau impreuna cu
determinantele lui, de restul propozitiei;
-interjectiile;
-separarea unei apozitii de restul enuntului;
-separarea complementelor circumstantiale
inceputul propozitiei de restul acesteia;

asezate

la

-separarea complementelor circumstantiale asezate intre

subiect si predicat, atunci cand subiectul este inaintea
predicatului;
-separarea constructiilor gerunziale-a verbelor la gerunziu
impreuna cu determinantele-de restul propozitiei;
-lipsa unui predicat verbal;

-scrierea unor conjunctii; inaintea conjunctiilor coordonatoare

adversative DAR, IAR, INSA, CI sau inaintea celei de-a doua
conjunctii coordonatoare disjunctive care leaga propozitii de
acelasi fel (sau...,sau; ori...,ori; fie...,fie)
-separarea cuvintelor si a constructiilor incidente de restul
comunicarii;
-despartirea atributivei explicative de regent ei;
-separarea propozitiilor circumstantiale de regent, cand in
aceasta se gaseste un adverb corelativ sau a propozitiilor
circumstantiale intercalate in regent intre subiect si predicat,
atunci cand subiectul se afla inaintea predicatului;
-despartirea unei circumstantiala e cauza, conditionale,
concesive sau consecutive de regent ei, indifferent de locul
ocupat de aceasta subordonata fata de regent;
-despartirea circumstantialei de scop asezata inaintea regentei.
Cratima marcheaza, ca semn de punctuatie
-legarea/unirea unor cuvinte repetate care formeaza o unitate:
mac-mac;
-legarea termenilor unor cuvinte compuse(Bistrita-Nasaud)
Cratima, ca semn ortografic,este folosita pentru a marca:
-rostirea impreuna a doua cuvinte;
-caderea unei vocale ,,ne-ntors''sau elidarea vocalei ,,n-am
fost'';

-rostirea rapida a derivatelor cu prefix in care cade sunetul de

la inceputul bazei ,,ne-mpacat''
-scrierea articulate a neologismelor a caror finala se scrie sau
se pronunta altfel decat in romana,,show-ul''
-legarea formantii numeralelor ordinale de numeral al XII-lea;
-legarea verbului auxiliary de verbul de conjugat in forma
inversa a perfectului compus ,,citit-am'',viitorului citi-voi''
Punctul, ca semn de punctuatie, marcheaza:
-sfarsitul unor propozitii sau a unor fraze independente care
transmit o informatie;
-sfarsitul unor grupuri de cuvinte izolate care echivaleaza cu
enunturi independente;
Ca semn de ortografie- se foloseste in abrevierile cu initiala
B.C.R sau in cele care pastreaza partea initiala a cuvantului
etc. nr..Exista abrevieri cu initiale care se pot scrie si fara
punct (O.N.U) sau abrevieri care se scriu totdeauna fara
punct: HIV
Doua puncte anunta vorbirea directa sau o enumerare, o
explicatie, o concluzie si se foloseste:
-inaintea replicii dintr-un dialog, anuntand inceperea vorbirii
directe;
-inaintea unei enumerari;
-inaintea unei explicatii sau dupa cuvinte care o anunta : de
exemplu, cum ar fi etc.

Punctele de suspensie marcheaza in scris o pauza mare in

cursul vorbirii:
-sfarsitul unui enunt intrerupt, cand emitatorul considera ca
restul se subintelege sau cand recurge la mimica sau la gesturi
pentru a transmite ce are de spus;
-o pauza mare, inaintea unei afirmatii surprinzatoare,
urmarind intensificarea efectului receptorului;
-intarzierea raspunsului, fiind plasata in acest caz la inceputul
replicii;
Punctul si virgula
-un raport de coordonare prin juxtapunere intre propozitiile de
acelasi fel dintr-o fraza;
-termenii unei enumeratii(atunci cand aceasta este asezata pe
vertical si, cel mai adesea, numerotata)
Semnul intrebarii:
-sfarsitul unor propozitii sau fraze independente care cer o
informatie;
-sfarsitul unor grupuri de cuvinte sau cuvinte izolate care au
caracter interogativ, echivaland cu un enunt;
-nedumerirea exprimata prin mimica si prin gesturi intr-un
dialog, atunci cand este folosita in locul unei replici.
Rolul studiilor critice n formularea unui punct de vedere
propriu asupra textului literar.
Ipoteza.

Consider c studiile critice au un rol esenial n formarea unui

punct de vedere propriu asupra unui text literar. Fie c vorbim
despre o critic de tip impresionist, fie de una foarte rece i de
multe ori, rigid, rolul studiilor critice este la fel de important.
Argumentul 1.
Pe de o parte, criticul literar prin articolele i studiile sale, ii
sftuiete, i orienteaz pe cititorii mai pu in familiariza i cu
studiul unei opere literare. n acelai timp i informeaz n
legtur cu specificul literaturii, al diverselor genuri i specii
literare i ii ajut s discearn ntre valoare i nonvaloare. O
analiz a unui text facut de un critic ne ajut s vedem mai
bine lucruri pe care doar le intuiam. Totodat ne poate
provoca s cunoatem mai bine ceea ce se scrie azi i ne
stimuleaz s avem propria opinie.
Argumentul 2.
Pe de alt parte ntruct nu exist o singur interpretare critic
a aceleiai opere literare, avem posibilitatea de a alege dintre
puncte de vedere diferite. Mai mult, pe baza gustului propriu
i a experienei de lectur ne putem face o idee personal
despre o anumit oper literar, chiar despre un anumit gen
sau o anumit specie. Dar pentru aceasta avem nevoie de
reperele pe care ni le ofer critica literar.
De exemplu, unora le place mai mult poezia, altora proza.
Dintre cei care iubesc poezia, unii prefer poezia clasic i
romantic, alii poezia modern sau postmodern. Unora le
place poezia de dragoste, altora poezia cu tematic istoric.

Concluzia.
n concluzie, dei fiecare are propriile gusturi, studiile critice
au un rol destul de important n formarea i formularea unui
punct de vedere propriu asupra unui text literar.

Clasa a XII-a,
(EXEMPLE PE BAZA TEXTULUI)
Mentioneaza TIPUL DE PERSPECTIVA NARATIVA din
textul dat:
-punctul de vedere omniscient (perspectiva obiectiva, viziune
dindarat)apare cand naratorul stie tot, vede orice, discursul
narativ este la persoana a III-a;
-punctul de vedere intern (perspectiva subiectiva, viziune cu)
apare can naratorul personaj in actiune, naratiunea fiind, de
regula, la persoana I;
-punctul de vedere exterior (perspectiva exterioara, viziune
din afara )-atunci cand naratorul este un simplu martor la
desfasurarea intamplarilor, cititorul trebuind sa-si imagineze
gandurile personajelor.
Demonstratie roman
Romanul este o opera epica de mare intindere, cu o actiune
complexa, construita pe mai multe planuri narative, discursul

narativ poate fi structurat in volume, capitole, personajele sunt

numeroase, iar viziunea asupra vietii este ampla si profunda.
In primul rand, fragmentul....de...apartine genului epic,
deoarece autorul isi exprima indirect viziunea asupra......
(ideea fragmentului).Sunt prezente personajele care participa
la actiune si un narator omniscient, care dezvaluie.....In mod
caracteristic romanului, textul este structurat in capitole,
fragmentul dat apartinand capitolului.....(din primul volum/din
al doilea volum).
In al doilea rand, fragmentul citat contureaza relatia.....,fiind
relevant conflictul/conflictele....(rezumatul)Se precizeaza
planurile narative si cum sunt acestea prezentate.
In concluzie, intrunind toate aceste caracteristici, fragmentul
operei literare...de.... este un roman.