COMUNICAREA PARAVERBALA SAU MESAJUL DIN SPATELE COMUNICARII

Comunicarea interumana reprezinta un obiect de studiu ce are o importanta mult mai

mare deat studierea altor sfere ale comportamentului uman. Patrunderea si intelegerea
sistemului de comunicare deschid drumul cunoasterii personale si a celor din jur. Psihologii
sustin ca, comportamentul uman communicational este dependent de anumite nevoi
interpersonale, nevoi cae motiveaza orientarea finite umane spre o comunicare ca o certificare
a vietii sale interioare.
Studiile descriu 6 nevoie relationale fundamentale care in acelasi timp reprezinta si obiectivele
oricarui process de comunicare si anum: nevoia de a spune, nevoia de a fi inteles, nevoia de a
fi recunoscut, nevoia de a fi valorizat, nevoia de a influenta, nevoia de intimidate. Necesitatiloe
interpersonale raporteaza identitatea umana, prin ceilalti, la un ideal de implinire interioara care
este conforma cu aspiratiile individuale, cu confortul psihic personal si o gandire pozidiva de
sine.
Se deosebesc cateva aspect commune cu privire la conunicare si anume:
-comunicarea este un proces de transmitere de informatii care pot fi concepte, semne sau
simboluri;
- comunicarea are nevoie de cel putin doi poli (individ-individ, individ-grup).
Etimologic termenul de comunicare provine din limba latina, unde communis inseamna a fi in
relatie, a pune de accord.
Dictionarul de sociologie defineste comunicarea ca un process de emitere a unui mesaj si de
transmitere a acestuia intr-o maniera codificata cu ajutorul unui canal catre un destinatar in
vederea receptarii (Maria Voinea).
Dictionarul de psihologie defineste comunicarea ca relatie intre indivizi ce implica transmiterea
intentionata sau nu cu influente asupra receptorului si cu efect retroactiv.
Exista mai multe criteria dupa care sunt identificate variatele forme de comunicare:
1. Dupa participarea indivizilor la procesul de comunicare:
- Comunicare intrapersonala;
- Comunicare interpersonala;
- Comunicare de masa ( prin institurii specializate, cu adresabilitate generala)
- Directa
- Indirecta (mediata)
- Verbala
- Nonverbal
- Paraverbala
- Comunicare incidental (fara scop bine stablit)
- Comunicare consumatorie (consecinta a starilor emotionale)
- Comunicare instrumental (cand este urmarit un scop precis)
- Comunicare omogena (om-om)
- Comunicare heterogena (om-animal, om-masina)

2.
3.
4.
5.
6.

- Comunicare ascendenta (cu superiorii)

- Comunicare descendenta ( cu subalternii)
Dupa contextual spatial-temporal al mesajelor
Dupa instrumentele folosite
Dupa obiectivele comunicarii
Dupa interactiunea sistemelor care comunica
Dupa pozitia in cadrul unei organizatii
- Comunicarea orizontala (emitatorul si receptorul au pozitii egale).

COMUNICAREA PARAVERBALA
Fie ca cunoastem sau nu, pentru toti dintre noi estetica este unu aspect la care suntem
sentibili, ambalajul conteaza la fel de mult ca si produsul, de accea ceea ce spunem e la fel
de important ca modul in care o spui. Comunicarea paraverbala nu poate lua forma decat
concomitant cu comunicarea verbal, insa din perspectiva continutului ele se pot sepata. De
exemplu un da rostit ca nu . Acelasi mesaj, codificat identic verbal isi poate modifica sensul
in functie de interventia paraverbalului si poate deveni altceva, acest fenomen fiind numit
supracodificare.
In viata de zi cu zi, cat si in cea profesionala, trebuie sa se acorde atentie modului in care te
exprimi si asupra formei pe care doresti sa o dai limbajului rostit. Limbajul paraverbal manuit c
abilitate mareste eficienta de influenta si control a celor din jurul nostrum. Ceea ce se expune
dincolo de cuvinte, in spatele lor, in toate exprimarile vocale, postural si gestuale, in stransa
legatura cu scrierea sau pronuntarea cuvintelor, reprezinta limbajul paraverbal.
Cominicarea paralingvisticaincluce formele comportamentale folosite pentru transmiterea
mesajelor si a semnificatiei lor, insa fara a folosi cuvinte sau sisteme lingvistice de semne.
In mesajul verbal sunt incorporate numerosi stimului care dincolo de sensul cuvintelor si a
continutului verbal, pot provoca reactii afective diverse: ritmul vorbirii, pauzele dintre cuvinte,
accentele, vocea, tonul, zambetul, clipitul genelor, atingerea, etc. Aparitia lor peste mesajul
vocal poate determina distorsionarea, intensificare, slabirea semnificatiilor cuvintelor din mesaj.
Mesajul paraverbal poate deveni un instrument eficace in influentarea persoanelor din surul
nostru daca este manuit cu abilitate. De asemenea trebuie specificat ca un rol important il
detine si comunicarea sonora cum ar fi intontia, timbrul, ritmul, tonul, inaltimea, care are un rol
foarte important in mesajele transmise din interactiunea persoanelor, poate mai important decat
comunicarea verbala.
Comunicarea paraverbala este dependenta atat de calitatile vocale cat si de stapanirea
mecanismelor vorbirii.
Cei mai intalniti si utilizati timuli paraverbali in comunicarea paraverbala sunt : dictia, accentual,
intonatia, ritmul vorbirii, inaltimea, volumul si calitatile vocii, pauzele.
Prin volumul vocii putem fi dominati sau putem domina. Ideea de putere, vitalitate poate fi
indusa de o persoana cu voce volubila, pe cand una cu voce slaba ar putea sugera pasivitate,
neincredere in fortele proprii. Esentiale sunt ritmul si forta respiratiei. Corectia vocii trebuie
facuta in functie de marimea grupului, a incaperii si de zgomotul de fond. La inceputul unei
prezentari cat si la sfarsitul ei, acesta trebuie sa fie tare pentru a evidentia obiectivele si

concluziile acesteia. De asemenea si pentru a fi ascultati trebuie sa folosim puterea vocii, dar
fara a exagera, doarece volumul foarte mare poate indica o devalorizare a interlocutorului.
Intonatia cuprinde variatia inaltimii gralusului si timbrul si pot transmite atitudini, sentimente,
emotii. Inflexiunile vocii tradeaza faptul ca vorbitorul este fericit, trist, furios, prietenos, infricosat,
dictorial, umil, etc. Mesajul verbal este indulcit sau asprit de voce, care uneori poate transforma
si sensul cuvintelor, afirmatiile in intrebari si invers.

Un ton inalt, strident, poate arata nemultumirea, nervozitate si de cele mai multe ori este
interpretat ca o invitatie la conflict. Utilizarea unui ton de copil, alintat, intalnit cel mai des la
femei, poate sugera lipsa de experienta, nesiguranta, si poti fi perceput ca o persoana fara
autoritate. Pentru a fi in avantaj in orice moment trebuie folosit toul autoritat insa fara a fi
agresiv, trebuie vorbit cu o voce moderata, rar, apasat, astfel vei fi perceput ca o persoana
calma, echilibrata, competenta, sigura pe tine. Trebuie retinut ca creierul uman raspunde rapid
prin supunere fata de tonul autoritar deoarece ii aminteste de toul parintesc.
Ritmul vorbirii se refera la faptul ca vocea poate fi afectiva, lenta, calma, sau poate fi teatrala,
rapida, afectata. Ascultatorul va percepe mesajul verbal ca pe o urgenta daca ritmul vorbirii e
ridicat. Un bun vorbitor poate schima viteza pronuntarii cuvintelor in functie de importanta
mesajului, adica ceea ce este important este rostit rar si apasat iar ce este neimportant este
rostit repede. Ideal este de pastrat o linie de mijloc, in sensul ca un ritm moderat, cu usoare
fluctuattii dovedeste ca esti o persoana echilibrata. Acest lucru ajuta si in cadrul discursurilor:
pentru a fi ascultat trebuie ca ritmul sa fie variat putin, deoarece in caz contrar intervine o stare
de platou ce ii poate plictisi usor pe cei care te asculta. De asemenea un ritmi prea lent poate
indica o persoana plictisita, fara vlaga, fiind imposibil de transmis un mesaj important in acest
mod. Rimul mecanic indica o persoana disciplinata, cu vointa de fier insa care isi controleaza
starile afective in mod exagerat.
Accentul se refera la maniera de a pronunta: mai intens, mai apasat sau pe un ton mai inalt, o
silaba dintr-un cuvant sau un cuvant dintr-o fraza, el putand schimba sensul cuvintelor. Astfel
pentru a evidentia niste idei dintr-un discurs, acestea ar trebui accentuat, rostite mai rar,
apasat, iar peste ceea ce este nesimnificativ trebuie trecut rapid.
Pauzele se refera la separarea vorbirii in grupuri de cuvine sau fraze, care pot reflecta indicia
asupra starilor affective si atitudinilor vorbitorului. Astfel pauzele prea lungi pot obosi auditoriul,
insa pauzele scurte si bine plasate pot da auditoriului sentimental de implicare activa. Pauzele
tactice trebuie facute inainte si dupa cuvantul sau idea ce trebuie subliniata. Ne putem exprima
indignarea, uimirea sau tristetea doar pastrans cateva secunde de tacere. De altfel un moment
de tacere in urma unei intrebari care ne este adresata poate arata interlocutorului ca reflectam
la ceea ce ni s-a spus, sau ca facem un effort de a ne aminti.
Arta de a pronunta correct, dictia, poate afirma ca este elemental paravertebralului cel mai
cunoscut dar nu intotdeauna pus si in aplicare in comunicarea paravertebrala. Pronuntand
cuvintele clar vom fi perceputin ca o persoana complete si sigura pe sine.
Ne place sa ascultam o persoana cu dictie buna, insa oare de ce? Pentru ca aceste persoane
nu cer mai mult de la noi decat suntem dispusi sa dam, trebuie doar sa le ascultam fara a fi
nevoiti sa si deslusim ceea ce zic.

Pentru dezvoltarea persoanala elementele paraverbalului sunt adevarate instrumente cu care

putem influenta atitudinea interlocutorilor in favoarea noastra. Pentru a dirija situatia in directia
dorita, sau fara eforturi suplimentare, este necesar a utiliza o voce volubila, un ton autoritar cu
ritm moderat caracterizat de usoare variatii, accentuand aspectele care avantajeaza,
pronuntand clar si cursiv.
Oamenii se ursc pentru c se tem, se tem pentru c nu se cunosc i nu se cunosc
pentru c nu comunic. Martin Luther King