Sunteți pe pagina 1din 5

PERSONALITATEA CADRULUI DIDACTIC

Bucur (Matei) Simona


PIPP I
TERMENI CHEIE : personalitate ; aptitudini pedagogice ; empatie ; sensibilitate,
dragoste pentru copii ; perseverenta.
Conform Dictionarului explicativ ilustrat al limbii romane termenul de nvtor
desemneaza persoana cu studii speciale care instruieste, care educa, care invata sau
indruma pe cineva. Astfel cadrul didactic are un rol deosebit de important, un rol crucial,
- dincolo de misiunea evidenta a transmiterii de informatii-

el nu trebuie doar sa

informeze ci sa formeze intrucat educatia a aparut odata cu omul, este fundamentala


pentru el fiindca numai prin ea devine om.
Desi munca unui cadru didactic se aseamana cu munca unui sculptor care
realizeaza o statuie dintr-un bloc de piatra, activitatea instructiv-educativa este mai
anevoioasa, mai dificila, intrucat fiinta umana beneficiaza de libertate si vointa.
Modelarea fiintei umane depinde atat de personalitatea educatorului cat si de modul in
care educabilul accepta acest lucru. Intre profesor si elevi trebuie sa se stabileasca un
raport bazat pe iubire, incredere si libertate, un raport asemanator celui dintre mama si
educator caci nu exista educator mai bun, mai curat in intentii, mai constient de scop ca
mama. Educatorul i mama sunt primii traductori ai vieii sociale pentru copii. De la
acetia nva s respecte regulile impuse de societate, s ndeplineasc sarcini i s joace
roluri. Dac aceste dou modele vorbesc frumos, dar acioneaz greit, eecul n procesul
educaional este garantat. Astfel, profesorul trebuie sa devina un model pentru elevii sai,
puterea exemplului fiind mare deoarece exemplul actioneaza direct asupra vietii
copilului. Daca educatorul nu face ceea ce ii indeamna pe elevi sa faca, nici acestia nu
vor pune in aplicare indemnurile primite. Profesorul trebuie sa transpuna in viata, in
practica sa ii indrume prin propriul comportament, nu doar prin cuvant ci si prin fapta.

A fi educator trebuie sa reprezinte o vocatie, nu o meserie propriu-zisa trebuie sa


fie preocupat de dezvoltarea personalitatii elevilor, sa fie constient de importanta misiunii
lui. Efectele muncii profesorului nu se resimt imediat, doar in momentul prezent ci se
extind in viitor,

influentandu-i viata, personalitatea chiar si alegerile acestora. Cu

siguranta fiecare dintre noi putem reconstrui mental portretul unui dascal sau a mai
multor dascali care si-au pus amprenta asupra noastra, de ale caror indemnuri - de care
poate nu am tinut cont la acel moment, tinem cont acum.
Pentru ca actul educativ sa fie eficient si in acelasi timp placut trebuie depasita
inegalitatea profesor- elev, ierarhia clar delimitata de metodele traditionale, si trebuie pus
accentul pe elev, este recomandat ca educabilul sa gaseasca in profesor un sprijin nu doar
un mijloc de informare. De asemenea trebuie sa le stimuleze creativitatea, gandirea sa nu
se rezume la simpla redare a cunostintelor transmise ci la o implicare activa a elevului.
Cultivarea la elevi a interesului pentru obiectul predat reliefeaza o diminuare a autoritatii
formale a profesorului si cresterea afirmarii valorii personale a acestuia.
Relatia profesor-elev trebuie sa fie de asa natura incat elevul sa indrazneasca sa
actioneze in prezenta profesorului, sa coopereze cu el, sa exprime idei, sa puna intrebari.
Profesorul trebuie sa accepte ideile personale ale elevilor, sa le inteleaga efortul, sa-i
incurajeze si sa indrume invatarea fara a avea un caracter de constrangere, sa invete din
placere. Profesorul trebuie sa se adapteze si sa si adapteze mereu activitatea, sa nu se
plafoneze in rutina, in rigiditate ca urmare a unei repetitii indelungate ci sa adopte
strategii inovatoare, creatoare.
Personalitatea profesorului este deosebit de importanta astfel ca acesta trebuie sa isi
simta interlocutorul, sa-l cunoasca, sa-i prevada reactiile , sa l stimuleze. In acest sens in
cartea dnei profesoare Anca Dragu, Structura personalitati cadrului didactic, sunt
evidentiate zece trasaturi de personalitate si anume, cinci stilistice (aptitudinale) :
empatie ; sensibilitate, dragoste pentru copii; capacitate creatoare ; capacitate
organizatorica ; capacitate de anticipare si cunoastere si cinci trasaturi directionale,
respectiv : ascendenta, autoritate ; echilibru emotional ; perseverenta, rezistenta la
frustrare ; mobilitatea comportarii ; obiectivitate.

Empatia este o dimensiune importanta a personalitatii cadrului didactic care


contribuie la intelegerea mentalitatii, a sentimentelor, opiniilor, dorintelor elevilor si la
adaptarea comportamentului in mod eficace.
Sensibilitatea, dragostea pentru copii reprezinta o predispozitie spre viata,
interesele si afectivitatea copilului, este respectul concret pentru personalitatea acestuia si
interesul pentru evolutia sa.
Echilibru afectiv desemneaza o capacitate ce asigura stapanirea de sine, depasirea
anumitor porniri egoiste interioare.
Ascendenta, autoritatea se refera la capacitatea de a stabili contacte sociale, de
a vorbi in public, capacitatea de a-si pune in evidenta posibilitatile.
Mobilitatea comportarii vizeaza flexibilitatea comportamentului, adoptarea unor
noi modalitati de reactie, ca urmare a depasirii schemelor inadecvate.
Capacitatea de anticipare si cunoastere a elevilor se manifesta sub forma unor
imagini sau actiuni care se declanseaza inaintea conditiilor ce le provoaca, ca de exemplu
la profesor prin generalizarea conceptuala a informatiei, concluzionarea asupra faptelor
studiate.
Capacitatea creatoare arata dispozitia peronalitatii spre nou si original
Perseverenta subliniaza vitalitatea, entuziasmul ; o actiune noua are sanse de a fi
mai puternic sustinuta pe cand o problema de rutina aproape ca nu mai suscita interes.
Capacitatea organizatorica este pusa in evidenta de conditiile specifice activitatii
de invatare pe care profesorul le creeaza, le conduce si le stapaneste.
Obiectivitatea, consecventa indica respectarea acelorasi principii, regului fara
deformarea realului, fara adaugiri sau modificari arbitrare.
Elevii apreciaza perceperea pozitiva, sinceritatea, empatia, caldura, toleranta,
gradul de implicare, obiectivitatea.
Profesorul trebuie sa dea dovada de aceste calitati luand in considerare misiunea
deloc usoara pe care o are mai ales in contextul actual cand coala concureaz i este
concurat totodat de celelalte instituii care manipuleaz informaia. In acest sens
observam ca cei mai muli profesori si deopotriva parinti se plng c elevii lor sunt (din
ce in ce mai) apatici, dezinteresai, indifereni, superficiali (n raport cu informaia
transmis n coal) i c (tot mai muli) i pierd timpul cu computerul, pe internet, pe

retelele de socializare cu corespondena electronic, cu ziarele i revistele, cu televizorul.


n loc s nvee. Ne aflm ntr-un dramatic cmp informaional, care duce ctre
dezechilibre la toate nivele de formare a personalitii. Filmele i emisiunile de
divertisment, de altfel, cele mai preferate de elevi, sunt de proast calitate, mergnd pn
la grotesc, vulgaritate, au o influen negativ, degradeaz moral, psihic, uman generaii
ntregi de tineri i adolesceni. Impactul lor este total i la scar social: polueaz mintea,
sufletul, limbajul copiilor, tinerilor, inclusiv al adulilor. In aceste conditii misiunea
profesorului de a forma caractere si oameni de valoare este cu mult ingreunata de asaltul
non-valorilor proliferate prin intermediul televizorului si internetului.
Din aceste motive profesorul trebuie sa dea dovada de tact pedagogic pentru a-i
putea modela, a le putea directiona timpul inspre alte preocupari ziditoare, dar si de lider
de conducator. El trebuie sa conduca activitatea de predare si cea de invatare a elevului,
dar activitatea lui nu se rezuma doar la predarea cunostintelor ci indeplineste o serie de
roluri cum ar fi :verifica cunostintele anterioare, pune intrebari, dezbate situatii reale,
indruma, organizeaza actiuni de explorare, motiveaza elevii, consiliaza, si altele. Putem
remarca ca profesorul trebuie sa dea dovada de o personalitate complexa pentru a
construi o relatie profesor-elev eficienta. Un rol important il are si comunicarea nonverbala, profesorul putand sugera intelegere si receptivitate prin intermediul zabetelor, a
vocii placute, a expresiei faciale.
Avand aceasta profesie de cadru didactic pot spune ca este unica, nu se aseamana
cu nici o alta profesie. Este o vocatie nu o meserie, o vocatie care presupune multa
daruire, jertfa si foarte multa rabdare. Este greu dar in acelasi timp frumos, ce poate fi
mai frumos decat sa lucrezi cu un material extrem de pretios, de sensibil cum e copilul.
Ce poate fi mai frumos decat sa iti auzi numele peste ani din partea celor deveniti adulti
care au crescut sub ochii tai. Cate satisfactii personale iti poate oferi aceasta frumoasa
profesie, cat de mult avem si noi de invatat de la cei pe care ii invatam noi.Trebuie sa
nvam din experien, sa nvam atunci cnd i ascultm pe elevi, cnd i observm
lucrnd. Pentru a servi mai bine interesele elevilor, trebuie sa fim atenti ca toi
elevii s beneficieze de aceai grija din partea noastra i s nu ne lasam
influentati de diferenele individuale, contextele culturale sau sociale diferite din care provin acetia.

BIBLIOGRAFIE
1. Dragu , Anca, Structura personalitii profesorului, Editura Didactic i
Pedagogic, Bucureti, 1996.
2.

Ludusan, Marioara, Etica si deontologie pedagogica, Alba Iulia, 2013.

3. Panisoara, Ion- Ovidiu, Profesorul de succes 59 de principii de pedagogie


practica, Polirom 2009.
4. Sebu, Sebastian, Opris, Monica, Opris, Dorin, Metodica predarii religiei,
Reintregirea, Alba Iulia, 2000.
5. Dictionar explicativ ilustrat al limbii romane, Editura ARC si Gunivas.

S-ar putea să vă placă și