ANALIZA ULEIURILOR VOLATILE

DESCRIERE. STRUCTUR.
Numeroase publicatii au prezentat date despre compozitia variata a
uleiurilor volatile. Compusii majori ai uleiurilor esentiale de interes
economic sunt sumarizate anterior. Analiza compozitionala detaliata
este realizata prin cromatografia de gaz si spectrometria de masa.
Uleiurile esentiale pot cuprinde mai mult de 60 de componente
individuale. Componentii importanti pot constitui pana la 85% din
uleiurile esentiale, in timp ce alti compusi pot fi prezenti doar ca
urme. Compusii fenolici sunt responsabili mai ales pentru
proprietatile antibacteriene ale uleiurilor esentiale. Componentii
majori a numarului de uleiuri esentiale cu proprietati antibacteriene
sunt prezenti in Tabelul 1 si structura chimica a lor este prezentata
in Figura 1. Exista date care arata ca compusii minori joaca un rol
critic in activitatea antibacteriana, posibil prin producerea de efecte
sinergice intre alti compusi. Acest caz se intalneste la salvie si la
anumite specii de Timus si Oregano.

CLASIFICARE
Abilitatea de a acumula uleiuri esentiale nu este omniprezenta
in plante dar sunt imprastiate in regnul plante. Totusi, in unele
cazuri, sunt mai frecvente in anumite familii. Din punct de vedere
taxonomic si sistematic, nu producerea uleiurilor esentiale este
caracteristica distinctiva deoarece acesta este un grup heterogen de
substante, dar atat componentele secretorii cat si grupurile de
substante specifice, de exemplu mono si sesquiterpenele,
fenilpropenele etc. Cu cat o substanta este dedusa in calea de
biosinteza cu atat este mai specifica pentru un anumit taxon:
monoterpenele sunt tipice pentru genul Mentha, mentolul fiind
caracteristic doar pentru Mentha piperita si Mentha arvensis ssp.
Piperascens, sesquiterpenele sunt comune in complexul Achillea
millefolium, dar doar Achillea roseo-alba si Achillea collina pot
produce matricina ca precursor de camazulena.

ISTORIC
Prima investigare sistematica a compusilor din uleiurile
esentiale poate fi atribuita chimistului francez M.J. Dumas (1800
1884) care a analizat unii compusi ce contin hidrocarburi, oxigen,
sulf si azot. Cercetatorul francez M. Berthelot (1859) a caracterizat
cateva substante naturale si produsii lor rearanjati de rotatiile
optice. Totusi, cele mai importante investigatii au fost facute de
catre O. Wallach, un asistent de-al lui Kekule. El a realizat ca, cateva
terpene descrise sub diferite nume in conformitate cu sursele lor
vegetale erau adesea identice din punct de vedere chimic. Atunci el
a incercat sa izoleze constituenti unici din ulei vegetal si sa le
studieze proprietatile de baza.

UTILIZRI
Uleiurile esentiale au devenit o parte integrata din viata de zi cu zi.
Ele sunt folosite intr-o mare varietate de moduri: ca arome pentru
mancare, ca aditivi alimentari, ca agenti aromatizanti pentru industria
tigarilor si in componenta cosmeticelor si parfumurilor. Mai mult decat
atat, ele sunt folosite in odorizante si dezodorizante cat si in ramuri ale
medicinei cum este farmacia, balneologia, masaj si homeopatia. O arie
mult mai specializata va fi in domeniul aromaterapiei si aromacologie. In
ultimii ani, importanta uleiurilor esentiale ca biocid si insecticid a condus
la un studiu mult mai amanuntit a potentialului lor antimicrobian. Uleiurile
esentiale sunt de asemenea surse naturale bune de substante cu potential
comercial ca si compusi initiali pentru sinteze chimice. Uleiurile esentiale
au fost cunoscute omenirii de sute de ani, chiar milenii. Actiunea
importanta a uleiurilor esentiale a fost recunoscuta ca remediu cu mult
inainte ca parfumurile sa fie folosite. Fara ingrijirile medicale de care ne
bucuram in timpurile noastre, auto-vindecarea a fost singura obtiune
pentru a combate parazitii sau suferinta corpului uman. Mai tarziu,
uleiurile esentiale au fost folosite in prepararea primelor cosmetice, pudre
si sapunuri. Cum a aparut industria producatoare de substante chimice
sintetice, de-a lungul secolului 19, a crescut si 84 Handbook of Essential
Oils si de asemenea si producerea de uleiuri esentiale datorita importantei
lor in stilul nostru de viata.
7

ACTIVITATE BIOLOGIC
Folosirea uleiurile esentiale reprezinta un domeniu foarte
promitator de tratament al tumorilor. Din 1990, proprietatile
anticancer a uleiurilor esentiale si/sau compusii lor principali si/sau
metaboliti au castigat din ce in ce mai mult interes., in masura in
care aceste terapii naturale sunt acceptate peste tot in lume de
catre pacienti. Unul dintre principalii compusi este d-limonene din
coaja de portocala. Frunza proaspata de Streblus asper Lour
(Moraceae) contine fitol (45.1%), a-farnesena (6.4%), acetat de
trans-farnesil(5.8%), cariofilena (4.9%), si trans,trans-a-farnesena
(2.0%) fiind testata impotriva celulelor care provoaca leucemia
linfocitica la soareci aratand activitate antitumorala semnificativa.

ENTOMO
Au fost extrase prin refluxare cel putin 20 de Kg de rizomi de
turmeric (Curcuma longa L.), frunze de Citrus hystrix DC., frunze de
Cymbopogon winterianus Jowitt si frunze de oregano (O. americanum).
Una sau doua kg de material proaspat a fost taiat in bucati mici si pus
intr-un balon de distilare cu aproximativ de cinci ori mai multa apa si
10 margele de sticla. Camera de distilare a fost incalzita intr-o baie de
parafina lichida la 120 C si lasata sa fiarba pana cand distilarea este
completa. Distilatul a fost colectat intr-o palnie in care partea apoasa
a fost separata de uleiul volatil. Stratul de apa a fost uscat incet pana
cand ramane doar stratul de ulei. Aceasta procedura a fost repetata
pana cand s-a recuperat cel putin 20 ml de ulei. Acesta a fost colectat
si pastrat intr-un cilindru la 4 C pana cand s-a cercetat activitatea lui
impotriva tantarilor.
Pentru evaluarea eficacitatii , fiecare ulei la fel
ca si la DEET-ul a fost preparat in doua feluri : 25% (v/v) in etanol
absolut cu si fara vanilina 5%.

10

METODE DE MICRODILUTIE A MASEI

FERMENTATIVE
Intr-un studiu s-au folosit metoda microdilutiei masei
fermentative cu urmatoarele modificari: s-a folosit MHB in locul
mesei fermentativ anterior folosite si in teste C. albicans,
subculturile au fost realizate dupa o incubare de 48 de h. pentru
majoritatea uleiurilor cea mai mare concentratie testata a fost 4 %
si pentru unele chiar 8 %. Cea mai scazuta concentratie testata fost
0,008 %.

11

Microorganismele au fost obtinute din colectiile de culturi a

Departamentului de Microbiologie de la Universitatea Australiei de
Vest si Centrul Australian de Vest pentru cercetare medicala si
patologica. Organismele folosite au fost urmatoarele: Acinetobacter
baumanii , Aeromonas veronii , Candida albican. Metoda dilutiei
agarului a fost folosita cu urmatoarea modificare : o concentratie
finala de 0.5 % (v/v)Tween-20(Sigma) a fost incorporata in agar dupa
autoclavare pntru a spori solubilitatea uleiului. Pe scurt, o serie de
dilutii duble din fiecare ulei, variind de la 2% (v/v) la 0.03% (v/v), a
fost preparat in agar Mueller Hinton cu 0.5% (v/v) Tween-20. placile au
fost uscate la 35C timp de 30min inainte de inoculare cu 12ml
picaturi continand aproximativ 10 4 cfu din fiecare organism, folosind
un replicator multipunct. Agarul Mueller Hinton, cu 0.5% (v/v) Tween20 dar fara ulei, a fost folosit ca un control pozitiv de crestere.
Placile inoculate au fost incubate la 35C timp de 48h.
Minimuminhibitoryconcentrations(MICs) a fost determinat dupa 24 de
h pentru bacterii si 48 de h pentru C. albicans. MIC a fost determinat
la cea mai joasa concentratie de ulei care inhiba vizibil cresterea
fiecarui organism de pe placa de agar. Prezenta a una sau doua
colonii a fost neglijata.
12

GC-MS
Analiza compusilor uleiurilor volatile a fost derulata pe un
sistem a Hewlett-Packard GCMS. Coloana HP-20 M din polietilen
glicol a fost cuplata direct cu spectometrul de masa.
Ca gaz, s-a folosit heliu (1ml/min). Programul folosit a fost
izoterm, la 70C, 4 min i apoi a urmat o cretere cu 4C pn la
180C+ 10 minute la aceast temperatur. Temperatura la injectare
a fost 250C i temperatura detectorului a fost de 280C. Ionizarea
probei a fost realizat n modul EI (70 eV).
Indicii liniari de retentie pentru toti compusii au fost determinati
prin coinjectarea mostrelor cu o solutie care contine seria omoloaga
a C8-C22 n-alcani . Constituentii individuali au fost identificati cu
ajutorul indicilor lor de retentie i prin compararea spectrului de
mas fie cu spectrele cunoscute ale diversilor compusi sau cu cele
din baza de date Wiley.

13

Practic nu exista dovezi stiintifice privind actiunea directa a

uleiurilor esentiale, in aplicarea lor pe piele prin masaj asupra
unor organe interne specifice mai degraba decat prin miros
care duce la sistemul limbic din creierul mijlociu si apoi prin
calea simpatica si parasimpatica. Aceasta arata, in ciuda unor
dovezi, ca anumite componente din uleiurile esentiale pot fi
absorbite ori prin piele ori prin plamani.

14

AROMATHERAPY
Aromaterapia este definita ca utilizarea extractelor din plantele
aromatice si uleiuri esentiale in masaj si alte tratamente. Multe
parfumuri s-au aratat a avea un efect asupra starii de spirit, in general,
mirosurile placute genereaza amintiri fericite, sentimente pozitive si o
stare generala de bine. Multi vapori ai uleiurilor esentiale s-au dovedit
a diminua variaia negativ contingenta (NVC), undele cerebrale la
voluntari umani i acestea sunt considerate a fi sedativ. Altele cresc
CNV si sunt considerate stimulatoare. Un individ cu anosmie a
prezentat schimbari in fluxul sangvin cerebral dupa inhalarea anumitor
uleiuri esentiale, la fel ca si oamenii capabili sa simta miros, aratand ca
uleiul a avut efecte pozitive asupra creierului in ciuda inabilitatii
pacientului de a mirosi. Exista unele dovezi cum ca unele uleiuri
esentiale (ex. nucsoara) care pot scadea tensiunea arteriala ridicata.
Uleiurile esentiale aplicate extern pot reduce/elimina acneea (ex.
Arborele de ceai).acestea se intampla, totusi, folosind efecte chimice
convenionale ale uleiurilor eseniale, mai degrab dect aromoterapie.

15

CONCLUZII
Cea mai important caracteristic a uleiurilor volatile, care
confer de altfel i valoarea economic deosebit, o constituie
mirosul specific. Acesta st la baza utilizrii lor n parfumerie, n
produsele cosmetice i n industria alimentar. Multe uleiuri
volatile au caliti terapeutice deosebite, o parte dintre acestea
fiind cunoscute i folosite nc din antichitate.
Un numar de uleiuri esentiale si cateva din componentele lor
individuale prezinta activitate antibacteriana impotriva
patogenilor dezvoltati in mancare. Compusii fenolici sunt cei mai
activi si pare ca principala lor actiune este de membrana
permeabila. Organismele Gram pozitive sunt in general mult mai
sensibile la uleiurile esentiale decat organismele Gram negative.
Efecte organoleptice de nedorit pot fi limitate printr-o selectie
atenta a uleiurilor esentiale potrivit fiecarui tip de mancare.

16

BIBLIOGRAFIE

Kulisic T., Radonic A., Katalinic V., Milos M. 2004. Use of different methods for
testing antioxidative activity of oregano essential oil, Food Chemistry. 85:
633640

Sara Burt , 2004 , International Journal of Food Microbiology , Essential oils:

their antibacterial properties and potential applications in foods, 94: 223
253

Apiwat Tawatsin, Steve D. Wratten, R. Roderic Scott, Usavadee Thavara,

Yenchit Techadamrongsin, , 2001, Journal of Vector Ecology, Repellency of
Volatile Oils from Plants against Three Mosquito Vectors, No. 1: 76-82

K.A. Hammer, C.F. Carson, T.V. Riley, 1999, Antimicrobial activity of essential
oils and other plant extracts, Journal of Applied Microbiology, 86: 985990

Timothy B. Adams, Hugo Bovill, Alexander Pauli, Maria M. Kettenring & co,
2010, Handbook of essential oils, 6: 151-185

Vassya Bankova, Milena Popova, Boryana Trusheva, 2014, Propolis volatile

compounds: chemical diversity and biological activity, Bankova et al.
Chemistry Central Journal, 8:28

17

FOLOSIREA DIFERITELOR METODE

PENTRU TESTAREA ACTIVITII
ANTIOXIDANTE A ULEIULUI
ESENIAL DE OREGANO
Kulisic T., Radonic A., Katalinic V., Milos M. 2004.
Food Chemistry. 85: 633640

18

INTRODUCERE
Cativa compusi nevolatili cum ar fi carnosol,
quercetina, acidul cafeic si acidul rosmarinic sunt bine
cunoscute ca fiind buni captatori de radicali liberi dar, unii
compusi volatili din uleiurile esentiale poseda, de
asemenea , potential ca agenti naturali in conservarea
alimentelor. Un numar de studii asupra activitatii
antioxidante a uleiurilor esentiale din numeroase plante
aromatice au raportat ca uleiul esential de oregano, bogat
in thimol si carvacrol, au un considerabil efect antioxidant
in procesul de oxidare al unturii.

19

Cercettorii au examinat activitatea antioxidanta a extractului

de hexan din oregano crescut in Bulgaria, precum i mecanismul de
actiune a thimolului si carvacrolului pur.
Scopul studiului prezent a fost de a examina proprietatile
antioxidante a uleiului esential de oregano prin folosirea a trei
metode diferite, si anume, testul decolorarii b-carotenului (BCB),
metoda captarii radicalilor cu DPPH si testul speciilor reactive a
acidului thiobarbituric (TBARS).

20

MATERIALE
Oregano (Origanum vulgare L., ssp. hirtum) a fost colectat din
centrul regiunii Dalmatia in octombrie 2001.
Materialul vegetal a constat n tulpini i flori. Uscarea la aer a
oreganoului a fost facuta intr-un loc umbros, la temperatura camerei,
timp de 10 zile. Materialul vegetal a fost folosit imediat dupa uscare,
pentru izolarea uleiului esential.
100 g de material vegetal uscat a fost supus unei hidro-distilari
timp de 3 ore folosind un aparat modificat de tipul Clevenger. Uleiul
esential obtinut a fost uscat cu sulfat de sodiu anhidru si depozitat n
prezena azotului in flacoane sigilate la -20 C pana la folosire.
Uleiul esential de oregano (0,5 g) a fost fractionat pe o coloana
de silicagel. A fost folosit pentan (50 ml) pentru a obtine o
fractionare, care a continut doar fracii CH si dietil eter (50 ml) a fost
folosit pentru a obtine o fractionare a compusilor nepolari (CHO).

21

Aceste fractii au fost concentrate la 0,5 ml si supuse la

cromatografia in strat subtire (TLC) pe placi de silicagel pentru a
verifica rezultatele separarii coloanelor cromatografice. Ca faze
mobile, au fost folositi diferiti solventi : n-hexan pentru fractionarea
CH si acetatul de n-hexan:etil 85:15 (v/v) pentru fractionarea CHO.
Doua procente acid sulfuric- vanilina a fost folosit ca reactivi.
Fractiile obtinute prin cromatografie de coloana
au fost de
asemenea supuse la analiza GC/MS si au fost confirmate rezultatele
Pentru a obtine o fractionare a compusilor fenolici, a fost dizolvat 1
g de ulei esential in 5 ml de pentan si a fost extras cu solutie de
hidroxid de sodiu (20 %) in apa. In acest fel, compusii fenolici au
fost indepartati de pe stratul cu pentan. Faza apoasa, care contine
saruri de sodiu cu compusi fenolici a fost neutralizata cu solutie de
acid hidrocloric (10%) in apa. In final, izolarea compusilor fenolici a
fost realizata de extractia cu pentan (5:5 ml) fiiind urmat de TLC.

22

GCMS
Analiza compusilor uleiurilor volatile a fost derulata pe un
sistem a Hewlett-Packard GCMS. Coloana HP-20 M din polietilen
glicol a fost cuplata direct cu spectometrul de masa.
Ca gaz, s-a folosit heliu (1ml/min). Programul folosit a fost
izoterm, la 70C, 4 min i apoi a urmat o cretere cu 4C pn la
180C+ 10 minute la aceast temperatur. Temperatura la injectare
a fost 250C i temperatura detectorului a fost de 280C. Ionizarea
probei a fost realizat n modul EI (70 eV).
Indicii liniari de retentie pentru toti compusii au fost determinati
prin coinjectarea mostrelor cu o solutie care contine seria omoloaga
a C8-C22 n-alcani . Constituentii individuali au fost identificati cu
ajutorul indicilor lor de retentie i prin compararea spectrului de
mas fie cu spectrele cunoscute ale diversilor compusi sau cu cele
din baza de date Wiley.

23

DETERMINAREA ACTIVITATII
ANTIOXIDANTE CU TESTUL
DECOLORARII B-CAROTENULUI(BCB)
Activitatea antioxidanta a compusilor volatili din oregano a fost
determinata in conformitate cu versiunea putin modificata a metodei BCB.
S-a adaugat B-caroten intr-un vas care fierbea, impreuna cu acid linoleic
si Tween 40, toate dizolvate in cloroform. Dupa evaporarea prin uscare sub
vacuum la 50 C de catre un evaporator rotativ, a fost adaugata apa
distilata (50 ml) si amestecul a fost amestecat timp de 1 min intr-un
sonificator pentru a forma o emulsie (A). Apoi s-a amestecat solutie
etanolica stoc din fiecare antioxidant cu cate 5 ml din emulsia A. De
asemenea s-a preparat o solutie control din etanol si emulsie.
S-a preparat o a doua emulsie (B) format din acid linoleic, Tween 40 si
apa oxigenata. Pentru calibrarea aparatului s-a folosit etanol impreuna cu 5
ml din emulsia B. Citirile a fost facute imediat (t= 0) si la intervale de 15 min
timp de 120 de min la 470 nm. Cuvele au fost tinute la 50C pe tot parcursul
timpului dintre inregistrari, toate determinaririle fiind facute in duplicat.

24

DETERMINAREA ACTIVITATII ANTIOXIDANTE CU

AJUTORUL METODEI 2,2-DIFENIL-1-PICRILHIDRAZIL
Activitatea antioxidanta a uleiului volatil de oregano a fost
masurata urmarind abilitatea de donarea a hidrogenului, folosind
radicalul stabil DPPH.
O soluie stoc metanolic de antioxidant a fost plasat intr-o cuva
i s-a adaugat DPPH. S.a masurat imediat absorbanta i a apoi s-a
repetat dupa o ora la 517 nm. Metanolul a fost folosit pentru
calibrarera aparatului. Absorbanta DPPH stoc a fost masurata
zilnic. Toate probele au fost analizate in triplicat. Procentajul
inhibitiei radicalului DPPH de catre probe a fost calculat folosind
formula
% inhibitie = ((A C(0) - A A(t) )/AC(0) ) x 100
Unde AC(0)

este absorbanta controlului la t=0 min

AA(1) este absorbanta antioxidantului la t=1 h

25

Determinarea activitii antioxdante

cu testul reactivului acid tiobarbituric
S-a utilizat un test TBARS modificat, ce coninea omogenate de
glbenu ca mediul de cultur, pentru a afla poteniala capacitate
antioxidant.
Pe scurt, 0,5 ml de omogenat tisular 10 % i 0.1 de probe pentru
testat, preparate chiar nainte de folosire, au fost introduse ntr-un
tub i s-a completat cu ap distilat pn la 1 ml. S-a adugat n
ap 0,05 ml de dihidroclorur de 2-amidinopropan pentru a induce
peroxidarea lipidelor. S-au mai adugat 1.5 ml de acid acetic 20 % i
1.5 ml ml de acid tiobarbituric 0.8 % n SDS 1.1 %. S-a vortexat i
apoi s-a nclzit la 95C pentru 60 min.
Dup rcire, la fiecare tub s-au adugat cte 5 ml de butan-1-ol, s-a
vortexat i apoi s-a centrifugat la 1200 g pentru 10 min. S-au
efectuat citiri la spectrofotometru la 532 nm. Toate valorile s-au
bazat pe procentajul indexului antioxidant (AI):
AI% = (1- A T / AC) x 100

26

Rezultate
Compoziia
chimic
a
uleiului esenial
de oregano

27

28

29

30

CONCLUZII

n concluzie, puterea antioxidant depinde de metoda aleas, de

concentraie i de natura proprietilor fizico-chimice ale compuilor
studiai.

n acest studiu, s-a confirmat c aceleai probe de antioxidant

prezint diverse valori antioxidante, n funcie de concentraie i de
parametrul analizat.

Aadar, uleiul esenial de oregano poate fi utilizat ca o potenial

resurs de antioxidani pentru industria alimentar.

31

V mulumesc!

32