Sunteți pe pagina 1din 1

Despre Demnitatea Omului

- fragmente Omul, Martor al Creaiei


Printele

Dumnezeu,

supremul

arhitect,

construise

deja,

dup

legile

tainicei

nelepciuni, aceast cas a lumii, pe care o vedem, prea mre templu al dumnezeirii ()
Dar, printre arhetipuri nu mai avea vreunul dup care s plsmuiasc un nou neam;
nici printre bogii nu mai avea vreunul n care s ad acest contemplator al Universului.
Toate erau deja pline Preabunul creator a hotrt ca acela cruia nu mai putea s-i dea
nimic propriu, s aib ceva comun, dar cu toate acestea s fie deosebit de fiecare n parte
Aadar a conceput omul, i aezndu-l n centru Universului, i-a vorbit astfel: O, Adame! Nu
i-am dat nici un loc sigur, nici o nfiare proprie, nici vreo favoare deosebit, pentru c acel
loc, acea nfiare, acele ngduine pe care tu nsui le vei dori, tocmai pe acelea s le
dobndeti i s le stpneti dup voina i hotrrea ta Tu, nengrdit de nici un fel de
opreliti, i vei hotr natura prin propria-i voin, n a crei putere te-am aezat. Te-am pus
n centrul lumii pentru ca de aici s priveti mai lesne cele ce se afl n lumea din jur. Nu team fcut nici ceresc, nici pmntean, nici muritor, nici nemuritor, pentru ca singur s te
nfiezi n forma n care tu nsui o preferi, ca i cum prin voia ta ai fi propriu-i sculptor i
plsmuitor de cinste. Vei putea s decazi n cele de jos, ce sunt lipsite de inteligen; vei
putea prin hotrrea spiritului tu, s renati n cele de sus, ce sunt divine
Giovanni Pico della Mirandola (1463-1494)
Despre demnitatea omului