Sunteți pe pagina 1din 8

Cum se executa Icoana pe Sticl?

Las un rspuns
Cuvntul icoana vine din grecescul eikon care semnifica un portret dar nu un
portret al laturii fizice, ci al celei transcedentale, destinat s comunice spiritului, ntr-o
redare nu a materiei, ci a coninutului care se gsete dincolo de faptura fizic.
Icoana pe sticl se lucreaz dup un model. Nu se d prea mare importan proporiilor
anatomice, ns conteaz mult echilibrul cromatic, modelele n circulaie dup care se
lucreaz au o vechime de 200-300 de ani. Primele icoane au fost gsite la Nicula lng
Cluj, apoi la Sibiel, Fgra. Tehnica picturii pe sticla, a cunoscut un avnt deosebit n
secolul al XVIII-lea, datorit existenei n Europa Central a manufacturilor de sticl. Pe
lng existena unui personaj sau mai multe, restul spaiului este pictat cu chenare de
flori, chenare de sfoar rsucit (Nicula) stelua de Fgra (ara Oltului), Braov (Scheii
Braovului).

Icoana pe sticl detaliu- sec XIX-lea

Icoanele pe sticl nu erau semnate deoarece nu sunt originale. Scrisul este chirilic,
dar fiind realizat de oamenii de analfabei (nu toi ucenicii meterilor tiau s scrie) s-a
denaturant n timp i nu ntotdeauna se nelege numele sfntului sau al scenei
reprezentate. Icoanele pe sticl au aparut pentru prima data in Ardeal (regiune mai
nstrit, cu pduri ca sursa de combustibil pentru fabricile de sticla).
In icoanele pictate dup tehnica tradiional tipic nu se folosesc pentru trasarea
contururilor dect pensule foarte subiri sau peni, liniile sunt astfel, de diferite
grosimi. Pentru luminarea anumitor poriuni linia neagr era dublat de o linie alb.
Culorile se folosesc aproape necombinate n starea lor pur, poate doar mai stinse sau
mai luminate. n trecut culorile erau preparate din pulberi (oxizi, cristale) ce se sfrmau
n mojar i apoi se amestecau cu fie cu ulei, fie cu galbenu de ou.
Etapele de executie a icoanelor pe sticla:
Icoana pe sticla a crei descriere urmeaz va fi executat n culori de ulei. Pentru aceasta
avem nevoie de culori de ulei de bun calitate, ulei de in, terebentin (care va ajuta la
uscarea rapid a uleiului), pensule de mai multe dimensiuni, godet (recipientul pentru
uleiul de in), crp sau erveele.
1. Dup ce am ales modelul, vom trasa pe spatele foii inversul desenului, deoarece pe
sticl lucrm pe spate, deci partea care va fi lucrat va fi n interior dup nrmare. nainte
de nceperea transpunerii modelului pe sticl, aceasta se degreseaz fie cu soluie de
curat geamuri, fie cu spirt, dup care sticla se terge pn este complet uscat; apoi se
pune inversul desenului pe spatele sticlei. Avem nevoie de o pensula subtire ca s
transpunem desenul (la culorile de ulei negru de fum este cel mai intens negru). Eu prefer
pensula oricrei alte metode deoarece linia este mai plastic i apropiat de tradiia
icoanelor vechi. Pentru contur, culoarea neagr se dilueaz puin cu amestecul de ulei de
in+terebentin, astfel culoarea va avea consisten.Se va ncepe pictarea contururilor din
stnga sus i pe msur ce naintm n lucru ridicm sticla pentru a verifica consistena
contururilor (ele trebuie s fie mate nu transparente). n cazul eventualelor greeli se vor
folsi beigae de urechi pentru a terge vopseaua n exces.

Conturul icoanei
2 . Dup uscarea conturului (care la tehnica uleiului dureaz mai multe ore, ns este
mai rezistent n timp) se aplic culorile. Pentru c lucrm n ulei, nu este necasar
fixarea conturului nante de trecerea la etapa urmtoare.

Pictarea icoanei
Se ncepe pictarea cu feelor personajelor i n generale cu culorile deschise, dup care
se trece la veminte i fundaluri (pentru cei ce au experien se poate ncepe i cu
fundalurile de sus n jos). Pentru a sublinia umbra respectiv lumina pe un vemnt
verde, el se amestec cu un pic de albastru i se obine astfel, un verde mai rece cu
care se va picta zona de umbr a vemntului.
Din vechime, tehnica de lucru la pictura pe sticla este in general unitara, asemanatoare pe
intreg teritoriul tarii noastre. Iconarii au folosit 3 feluri de materiale: sticla, culorile si
lemnul pentru rame.
Daca in prezent sticla se poate achizitiona din magazinele specializate, in trecut se lucra
doar pe sticla confectionata in mici ateliere sau manufacturi asa numitele gljrii. Aici

sticla era produsa manual in foi subtiri si avea unduituri, ochiuri de aer sau noduri mici,
ceea ce a determinat ca icoanele pictate sa fie mai fragile. Sticla indeplineste un rol
dublu in cadrul icoanei: de suport si de inlocuitor al verniului. Un important avantaj al
sticlei il contituie calitatile de transparenta si de luminozitate pe care le capata culorile.
Zugravul trebuie sa aiba in vedere faptul ca intreaga compozitie ii va aparea invers si ca
accentele si retusurile ulterioare nu sunt posibile. In asternerea petelor de culoare se pun
intai luminile iar pe urma tonul local.
In ceea ce priveste culorile, in vechime negrul se prepara din negru de fum frecat cu clei
si cu alcool, amestecat si cu putin galbenus de ou. In prezent se foloseste tusul. Celelalte
culori se frecau indeosebi cu ulei iar pentru a grabi uscarea se adauga terebentina si acetat
de plumb. In afara de negru, care servea la desenul contururilor, cele mai cunoscute si
mai intrebuintate culori erau: rosu, galben, albastru, verde, alb, vermilion, bronz si
argintiu. Tonurile si intensitatile culorilor au deins intr-o foarte mare masura de felul cum
erau preparate de mesterii creatori, cum ajungeau la selectarea unor nuante proprii,
devenite mai apoi caracteristice pentru icoanele din diferite centre sau zone. In prezent,
gama cromatica a icoanelor este aceeasi, deosebirea consta in faptul ca putem procura
culorile (tempera sau pigmenti) gata preparate din magazinele de specialitate. Ca si liant
se foloseste in continuare emulsia din galbenus de ou.
In aproape toate cazurile, icoanele se zugravesc dupa izvoade (modele). Doar cei mai
inzestrati dintre zugravi au creat icoane din imaginatia lor (Savu Moga, Matei Timforea,
Ilie Costea). Izvoadele erau decalcuri pe hartie, realizate cu creionul sau cu o culoare
dupa icoane mai vechi si adesea dupa litografii sau xilogravuri. Hartia modelului se
ungea cu petrol pentru a deveni mai clar si pentru a se folosi si intors.
Se trageau mai intai contururile negre si albe cu pensula sau cu condeiul. Se treceau apoi
inscriptiile cu litere chirilice (cel mai frecvent), latine sau grecesti (mai rar). Multe
icoane contin greseli in inscriptii deoarece multi iconari erau analfabeti (in special cei de
la Nicula).
Dupa contururi si inscriptii se realiza umplutura iar apoi se ungea totul cu terebentina.
Bronzul sau foita de aur se folosea si se foloseste pentru aureolele sfintilor, pentru
ornamentele vesmintelor si in unele cazuri pentru fundaluri.
Icoanele erau incadrate in rame de lemn de brad, cel mai adesea, si rereori din lemn de
fag si stejar. Erau patinate in acord cu cromatica icoanei. Unele rame erau sculptate sau
pictate cu diverse motive decorative.
Copierea repetata a tiparelor a dus la modificarea lor determinand o mare varietate de
forme amplificata de personalitatea diferitilor mesteri.
Tehnica icoanelor pe sticla arata marea simplitate a mijloacelor de care s-au servit acesti
zugravi tarani, fapt ce pune in evidenta talentul si simtul artistic al mesterilor ce au faurit
aceste opere.

Temele spre care s-au orientat iconarii de la sate cuprindeau in general sfintii protectori ai
muncii, sanatatii si bunurilor, scene din viata lui Iisus si a Mariei, scene din Apocalipsa.

Pictarea icoanei
3. La final, dup ce am terminat de acoperit cu culoare fiecare poriune, icoana se ridic
cu grij i se ine ndreptat spre o surs de lumin pentru a putea vedea eventualele
zone lsate neacoperite. La nrmare vom ine cont de faptul c icoanele pe sticl erau
fcute de rani deci nu aveau rame bogat ornamentate, ci eru simple din lemn
eventual biuite. Se potrivete n general o ram de 3-4 cm lime i 2-3 cm grosime.