Sunteți pe pagina 1din 7

Universitatea de Medicina si Farmacie Gr. T.

Popa
Facultatea de Medicina Denatara
Disciplina: Edentatie Totala

MISCARILE CAPULUI, GATULUI SI


TRUNCHIULUI CE INSOTESC
DEPLASARILE MANDIBULARE

Studenta:
Grupa 16
Anul III

- IASI 2005

Introducere:
Relatia functionala intre sistemul stomatognat si intregul corp este un subiect
ce atrage interesul multor cercetatori, dar o explicatie clara a bazei acestui argument
nu s-a realizat. De exemplu, statutul dentar a fost indicat a fi in stransa legatura cu
bunastarea si functionarea sociala a unei populatii in varsta. Cresterea greutatii
corporale s-a aratat a fi corelata cu cresterea faciala in timpul adolescentei.
Posibilitatea ca postura capului si/sau a corpului sa influenteze pozitia sau
miscarea mandibulei a fost bine documentata, totusi, miscarea capului si a corpului
in timpul miscarii mandibulare nu a fost complet investigata. Daca miscarile
capului, gatului si ale trunchiului ce insotesc miscarile mandibulare ar putea fi
clarificate, am putea investiga miscarea mandibulara din diferite puncte si obtine
informatii cu privire la pozitia corpului cea mai potrivita pentru a ficilita masticatia.
Miscarea sau modificarea posturii segmentelor corporale mentionate mai sus
insotite de miscarea mandibulara pare a fi foarte mica, aproape invizibila pentru
ochiul liber. Speculam ca accelerarea poate fi un parametru care este suficient de
sensibil pentru a observa orice schimbare. Recent, am observat ca directia
semnalelor de accelerare inregistrate la menton in timpul miscarii de deschidere si
inchidere a gurii corespunde cu directia in care mandibula este deplasata. In plus,
semnalul de accelerare superior si inferior inregistrat la nivelul fruntii a aparut in
directia opusa de cea inregistrata la nivelul mentonului. Acestea pot fi interpretate
ca miscari catre superior si inferior ale capului care se opun miscarilor mandibulare
in timpul deschiderii si inchiderii gurii, dar trebuie determinat daca aceste semne de
accelerare reprezinta miscarea proprie a capului sau nu.
Materiale si metode
Participantii si exercitiile mandibulare
Participantii la acest studiu au fost 10 barbati cu varste cuprinse intre 23 si 27
ani. Nici unul nu prezenta simptome sau antecedente de disfunctii ale sistemului
stomatognat sau ale sistemului motor al intregului corp. Fiecare participant a
adoptat o pozitie sezanda, fara sprijinirea capului sau a spatelui si li s-a carut sa
realizeze de 35-60 ori deschiderea si inchiderea gurii in pozitia de intercuspidare
maxima.
Nu li s-a facut nici un fel de instructaj in privinta miscarilor mandibulare cu
exceptia recomandarii ca dintii superiori si inferiori sa ajunga in contact la o
intensitate medie.
Inregistrari ale semnaleleor de accelerare
S-au folosit accelerometri piezoelectrici cu preamplificatori. Specificul
accelerometrilor era: 1000 g in accelerare, 1-10 Hz la frecventa, 2,0 pC/g la
sensibilitate si 0,8 g la greutate.
Semnalele de accelerare ale capului si mandibulei au fost inregistrate pe
suprafata pielii la nivelul fruntii si al mentonului. Locatiile inregistrarilor de la
2

nivelul gatului si trunchiului se gaseau la procesele spinoase ale vertebrei a 6-a


cervicala (C6), a 12-a toracica (T12), si a 3-a lombara (L3). Accelerometrii au fost
aliniati pe mijloc considerand cea mai precisa axa ca fiind cea orizontala (directia
antero-posterioara) si atasati cu o banda adeziva. Un accelerometru pozitiv asezat la
exteriorul corpului indica accelerarea posterioara.
Analiza datelor
Accelerarile au fost inregistrate simultan cu miscarile mandibulare pe un
recorder de date analoage. Aceste semnale au fost transformate din analoage in
digitale si introduse intr-un computer. Rata recoltarii a fost de 2 KHz si rezolutia
A/D era de 16 biti.
Semnalele de accelerare erau filtrate la trecerea inalta si joasa la 2 Hz si
respectiv 100 Hz. Intai, maximul fluctuatiilor semnalelor de accelerare a fost
masurat individual la fiecare pozitie de accelerare. Criteriul de determinare al
raspunsului de la fiecare pozitie de inregistrare a fost stabilit la 20% din excesul
fluctuatiei principale la participanti. Apoi, semnalele erau examinate in functie de ce
directie aparea miscarea la fiecare punct de inregistrare si in jurul inchiderii si
deschiderii gurii. Aceste observatii calitative au fost aplicate pe o perioada de la 6 la
25 de incercari de inchidere/deschidere a gurii.
Statistica
Rata de apartie a miscarilor in functie de directie (posterioara, anterioara sau
incerta) au fost comparate la fiecare locatie si la inceperea miscarilor mandibulare.
Rezultate
Directia miscarilor capului, gatului si ale trunchiului aparute la inchiderea/
deschiderea gurii
Un exemplu al inregistrarilor miscarilor mandibulare si semnalele de
accelerare in timpul celor doua miscari mandibulare si in rest apare in figura 1.
Tabelul 1 arata frecventa distributiei miscarilor in functie de directia fruntii,
C6, T12 si L3 la deschiderea si inchiderea gurii.
Fruntea s-a deplasat spre posterior in 163 (81,5%) miscari la deschiderea
gurii si anterior in 170 (85%) miscari la inceputul deschiderii gurii, in aceleasi
directii ca cele observate la menton. In contrast, la nivelul C6, deplasarea anterioara
la deschiderea gurii si posterioara la inchidere a fost observata in 97,5-98% miscari.
In 51,5-60% miscari, deplasarile observate la nivelul T12 pareau a fi in aceeasi
directie ca cele de la C6 la inchiderea/deschiderea gurii.
L3 s-a deplasat spre posterior in 130 miscari (65%) la inchiderea gurii si spre
anterior in 119 miscari (59,5%) la inceputul deschiderii gurii (opus fata de C6, la fel
ca fruntea si mentonul).
Observatiile de la aceste locatii au fost toate semnificative (P<0,0001 in toate
cazurile).

Interrelatiile dintre miscarile capului, gatului si trunchiului


Tabelul 2 arata frecventa celor 81 permutari posibile (permutari repetate) ale
directiei de miscare la fiecare punct de inregistrare.
Au fost observate 26 si 24 de permutari la deschiderea si inchiderea gurii.
Permutaria observata cel mai frecvent la inceputul deschiderii gurii a fost miscarea
directionata spre posterior la frunte, T12, L3 si simultan directionata spre anterior la
C6 (P-A-P-P: 49 miscari; 25%). S-a observat la inchiderea gurii, permutarea
miscarilor in directia anterioara la frunte si L3 si in directia posterioara la C6 si T12
(A-P-P-A: 45 miscari; 22,5%).
Printre cele 163 miscari, in care fruntea s-a deplasat spre posterior la
deschiderea gurii, C6 s-a deplasat anterior in 159 miscari (97,5%). Deplasarea spre
posterior a C6 e insotita de miscare anterioara a fruntii in 98,2% din 170 miscari la
inchiderea gurii.
Discutii
Locatia si directia accelerarii inregistrate
S-a crezut a fi potrivite fruntea si mentonul datorita tesuturilor moi subtiri si
evitarii influentei parului. In regiunea gatului, partea superioara a coloanei
cervicale, atlasul (C1) si axis-ul (C2) sunt inrelatie stransa cu capul, deci aceste
regiuni pareau inadecvate. In partea inferioara a coloanei cervicale, mobilitatea in
4

directia dorso-ventrala s-a demonstrat a fi mai mare de la a 4-a pana la a 6-a


vertebra. A6-a vertebra cervicala a fost aleasa din motive de diferentiere mai usoara.
Mobilitatea individuala a vertebrei toracice este deci oprita. Vertebra a 12-a
toracica (T12), localizata la mijlocul curburii toracice si lombare,s-a demonstrat a fi
cea mai imobila dintre aceste vertebre. Totusi, vertebrele lobare sunt solocitate
intens in functie de modificarea pozitiei corpului. Cea de-a 3-a vertebra lombara,
localizata la varful lordozei lombare, s-a observat a avea cea mai mare mobilitate.

Semnificatia miscarilor capului in relatie cu functia mandibulara


Autorii au gasit ca miscarile fruntii in sus si jos s-au realizat in 94% din cele
200 miscari de deschidere ale gurii si in jos in 96,5% la inchiderea gurii. In
prezentul studiu, miscarea antero-posterioara a fruntii tindea sa se realizeze catre
posterior si anterior la deschiderea si inchiderea gurii. Mai mult, in aproximativ
98% din miscari, deplasarile antero-posterioare ale C6 s-au realizat simultan in
directii opuse (Tabelul 2).
Acestea arata ca miscarea capului independenta de cae a partii inferioarea
gatului insoteste miscarea mandibulara. Din observatiile semnalelor de accelerare in
directia sus-jos si antero-posterioara, miscarea capului la frunte s-a demonstrat a se
deplasa in jos si inapoi la deschiderea gurii si in jos si anterior la inchiderea gurii.
Distanta interocluzala in restul pozitiilor mandibulare creste in timpul
extensiei spre posterior a capului si scade in timpul flexiei spre anterior a sugerat ca
tensiunea muschiului suprahioidian creste pe masura ce capul se deplaseaza spre
posterior, deci mandibula s-a deplasat spre inferior.
Goldstein a speculat ca inclinarea capului catre anterior ar determina
pozitionarea gatului spre posterior si comprimarea apofizelor cervicale rezultand un
stres pentru muschii cervicali. S-a observat prin studii videofluorografice si
electromiografice ca o postura modificata a capului afecteaza unele faze ale ciclului
masticator. In pozitia posterioara a mandibulei, ei au aratat ca durata fazei de
deschidere a gurii era mai scurta si activitatea electromiografica a suprahioidului a
incetat inainte de terminarea deschiderii in comparatie cu pozitia normala a capului.
Au gasit deasemeneaca miscarea verticala a osului hioid era mai mare in timpul
5

extensiei catre posterior a capului si au declarat ca pozitia modificata a capului


poate afecta eficienta regiunii hio-mandibulare pe parcursul deschiderii gurii.
Deci, extensia spre posterior a capului ce insoteste miscarea de deschidere a
gurii va mari tensiunea muschiului suprahioidian si sporeste eficienta mecanica a
regiunii hio-mandibulare. Pe de alta parte, flexia capului spre anterior in timpul
inchiderii gurii va spori activitatea muschilor masticatori in echilibru cu tensiunea
muschilor cervicali. Rezultatele pot arata ca miscarile capului si ale gatului ce
usureaza activitatea mandibulei insotesc miscarile de inchidere si deschidere ale
gurii.

Miscarile observate la gat si trunchi


Deplasarile la nivelul C6 si T12 la inceputul deschiderii si inchiderii gurii
tind sa se realizeze in directii opuse fata de frunte. Dar miscarile la nivelul L3 se
realizeaza in aceleasi directii cu C6 si T12 (Tab. 1).
Keshner, Allum si Pfaltz au examinat accelerarile angulare ale capului si
pieptului induse de rotatia unei platforme spre posterior si au speculat ca pot fi
evocate miscari de contrabalans ale capului si trunchiului in plan sagital. Este
6

posibil ca trunchiul si capul sa actioneze in echilibru cand centrul de gravitatie al


capului este malpozitionat.
S-a observat ca partea inferioara a gatului si partea superioara a trunchiului
contrabalanseaza capul si ca pot aparea alte miscari ale trunchiului pentru a mentine
pozitia de postura.
In concluzie, s-a gasit ca miscarile capului, gatului si ale trunchiului in timpul
deplasarilor mandibulare servesc scopului de a promova o miscare lina a
mandibulei. Coordonarea miscarilor capului, gatului si trunchiului ar trebui sa fie
elucidate in viitor prin observarea lor in timpul diferitelor exercitii mandibulare.
Bibliografie
Journal of Oral Rehabilitation 1999 26; 900-905 : Head, neck and trunk
movements accompanying jaw tapping : Y. Yamabe, R. Yamashita& H. Fujii
Departmant of Removable Prosthodontics, Nagasaki University School of Dentistry,
Nagasaki, Japan

S-ar putea să vă placă și