Explorați Cărți electronice
Categorii
Explorați Cărți audio
Categorii
Explorați Reviste
Categorii
Explorați Documente
Categorii
De
multe ori, pentru a scapa de urlete sau plansete, parintii se simt obligati sa cedeze
insistentelor copilului.
Incearca sa ii explici acestuia de ce nu ii poti cumpara o anumita jucarie, de ce nu are
voie sa se joace pana tarziu etc. Si cel mai important, nu ceda. Copilul iti aduce o
multime de motive logice pentru care tu ar trebui sa procedezi asa cum vrea el. Daca tu
vei ceda, copilul va sti ca va gasi intotdeauna mijloace pentru a te determina sa ii
indeplinesti dorintele.
Vei fi surprins cand mai tarziu, nu il vei mai putea dezvata pe copilul tau de insistente
sau scene. Asadar, inainte sa cedezi adu-ti aminte ca responsabilitatea ta este educatia si
sanatatea copilului pe termen lung.
Cuprins
realitatea specifica varstei lui? Fii pozitiv si incurajeaza-ti copilul, dar nu ii construi o
imagine gresita despre lume.
Invata-l pe copilul tau sa nu se plictiseasca
In momentele in care tu nu esti disponibil, nu il aseza pe copilul tau in fata televizorului,
in speranta ca va sta linistit si nu te va deranja. Daca nu ai cum sa te joci cu cel mic,
asigura-te ca l-ai invatat din timp cum sa se mentina ocupat.
Inca de mic, achizitioneaza-i jucarii, carti, materiale pentru pictura, desen, construit si
explica-i in ce mod se folosesc toate acestea. Nu le alege insa la intamplare. Opteaza
pentru jocuri pe care la care copilul are de depasit o incercare, o provocare. In felul
acesta, ii vei mentine treaz interesul si dorinta de a descoperi.
Asta nu inseamnca ca iti poti lasa copilul singur ore in sir. Dar pret de 15 minute sau o
jumatate de ora la scolari, copiii pot desfasura activitati si singuri.
Nu il lauda excesiv sau in mod gratuit
Toti copiii au nevoie sa fie incurajati sau sa li se sublinieze ceea ce au facut bine.
Incurajeaza-l sa incerce lucruri noi, dar ofera-i libertatea de a alege. In felul acesta, in
momentul in care va obtine rezultate, va castiga incredere in sine. Aceasta nu inseamna
ca trebuie sa il lauzi la orice pas sau pentru orice lucru.
Exista riscul ca, in acest fel, copilul sa devina dependent de aprecierile tale si sa se
opreasca la orice pas pentru a primi laude din partea ta. Mai grav este faptul ca va purta
acest gen de comportament si in afara familiei, la gradinita sau la scoala. Evida sa il
lauzi atunci cand pur si simplu se dezvolta normal, in acord cu varsta pe care o are.
Nu ignora disciplina sau regulile impuse in momentele in care va simtiti
bine
Chiar daca esti prins intre serviciu si familie si tot ceea ce iti doresti este sa petreci
timpul intr-un mod placut alaturi de copilul tau, nu ceda regulilor tale. Mentine un punct
de vedere realist si, chiar in momentele in care va jucati, aminteste-i copilului tau care ii
sunt limitele.
Disciplinarea unui copil este partea cea mai importanta pe care o cuprinde
meseria de a fi un parinte de succes, insa din ce in ce mai multi parinti nu stiu ce
sa faca in aceasta privinta.
Disciplina sau invatarea poate fi sau mai degraba trebuie definita ca un proces
prin care copilul este ajutat sa invete ce comportament este potrivit si cum sa
faca o alegere buna.
Cu alte cuvinte prin disciplina un copil ajunge sa isi puna la punct exercitiile de
Cei mai multi dintre noii parinti si nu numai, considera ca disciplina trebuie
inceputa abia dupa ce are loc comportamentul negativ, insa trebuie sa tineti
minte ca un copil nu stie ce se asteapta de la el, de aceea este necesar sa petreci
timp invatandu-l.
In timp ce il incurajezi sa invete sa ia decizii cu privire la actiunile sale, ei au in
egala masura nevoie si de ghidare sau sfaturi date de tine.
Cateva tehnici si instructiuni eficiente pentru disciplinarea copilului tau
1. Rosteste limitarile si comenzile" clar si precis, deoarece, ca parinte
nu trebuie sa te codesti sau sa dai inapoi cand incearca sa negocieze, mai ales ca
de cele mai multe ori asa vor face, pentru ei nu este decat un simplu test pentru
In momentele in care simti ca micutul tau pur si simplu de scoate din sarite, ar fi mai
bine sa te indepartezi pret de cateva minute de situatie pentru a te calma. In acele clipe
vei gasi o alternativa si o solutie pentru problema respectiva.
Catedata parintii se pierd cu firea pentru ca sunt supusi stresului: mancarea arde pe foc,
copiii se cearta, telefonul suna si unul dintre copiii tai sparge un obiect de valoare din
casa si simti ca paharul s-a umplut. Nu iti varsa nervii pe micut, pentru ca acesta nu va
intelege mare lucru si mai important, nu va invata nimic.
Desi primul implus este sa iti lovesti copilul sau sa tipi la el pentru a elimina toata furia
acumulata, du-te in alta camera si calmeaza-te sau daca nu poti parasi incaperea
respectiva, impuneti ca, mental, sa iesi putin din context; numara pana la zece sau
inchide ochii si asteapta pana cand te simti un pic mai linistit.
Adopta o atitudine ferma
Hotararea cu care iti sustii deciziile nu este echivalenta cu violenta sau pornirile de acest
gen. Nu trebuie sa iti lovesti copilul pentru a-l determina sa te asculte. Coboara la
nivelul sau, priveste-l in ochi, atinge-l prietenos si spune-i, pe un ton ferm, intr-o fraza
scurta, ceea ce doresti de la acesta. De exemplu: "As vrea sa te joci in liniste", "As vrea
sa mananci fara sa te joci cu mancarea" etc.
Ofera alternative
Copilul tau se poarta intr-un anumit fel pentru ca nu stie ca exista si alternative la
comportamentul sau; mai precis, copilul nu cunoaste consecintele faptelor sale. Acesta
nu trebuie sa se teama de furia parintelui sau, ci trebuie sa stie ce se va intampla daca nu
va asculta regulile impuse.
De exemplu, daca micutul tau se joaca la masa in loc sa manance, spune-i ca are de
ales: ori sa manance asa cum ar trebui ori sa paraseasca masa. Daca acesta continua sa
se joace cu mancarea, coboara-l usor de pe scaun si spune-i ca poate pleca de la masa,
daca nu vrea sa manance civilizat. Spune-i de asemenea, ca se poate intoarce la locul
sau doar atunci cand va manca fara sa se joace.
Prezinta-i consecinte logice
pedepsit. Ceea ce trebuie sa faci este sa obtii insa respectul copilului tau, nu frica
acestuia.
In loc sa il pedepsesti, ai putea sa il determini sa isi indrepte greseala. De exemplu,
intreaba-l ce ar putea face pentru vecinul respectiv pentru a compensa pentru pagube: ar
putea ajuta la inlocuirea geamului, atat cat poate, sau ar putea sa se ofere sa ii spele
masina etc.
Important este sa realizeze faptul ca greselile sunt inevitabile, insa este important sa isi
asume responsabilitatea si sa incerce sa indrepte raul facut. Astfel, atentia nu se mai
concentreaza pe greseala respectiva, ci pe asumarea responsabilitatii. Copilul nu mai
simte furie si revolta impotriva parintilor si nici nu isi mai pune in pericol respectul de
sine.
Anunta-l din timp despre ceea ce va urma
Plansetul si tipetele copilului tau te pot descuraja de la o abordare constructiva a
diciplinarii micutului, insa poti preveni astfel de situatii daca iti informezi copilul din
timp.
De exemplu, daca va aflati la un loc de joaca si vrei sa plecati acasa, atunci informeaza-l
cu cinci minute inainte de faptul ca peste cateva minute va trebui sa termine joaca. In
felul acesta, va avea timp sa isi termine joaca si te va scuti de crizele de isterie.
Atentie insa, pentru ca va incerca sa traga de timp, insa fa-ti un obicei de a avea o
atitudine ferma, respectandu-ti propriile reguli. Astfel, copilul te va lua in serios atunci
cand il vei instiinta ca mai are doar 5 minute de joaca pana cand veti pleca, si nu mai
mult.
Psihologie - 12 Iulie 2010
Share3
Inapoi
Printeaza
Trimite unui prieten
De cate ori ti-am zis sa nu mai intri in casa incaltat cu pantofii de strada? Uite cum ai
murdarit covorul! De ce nu poti sa ma asculti niciodata? totul spus pe un ton ridicat
si amenintator. Iti pare familiara scena asta?
Interesant e ca adultii tipa mult mai des la copii decat tipa unii la ceilalti. Ce ii face
pe parinti sa creada ca e mai bine sa tipe la copii decat sa gandeasca rational si sa aiba o
reactie mai controlata?
Pur si simplu, unii parinti considera ca, tipand la copii, acestia vor pricepe ca au facut
ceva gresit si astfel vor invata sa fie mai ascultatori data viitoare, pentru a nu-i mai
supara. In plus, copiii sunt invatati sa respecte parintii si sa stie cine e seful.
Furia, insa, nu e cea mai potrivita reactie atunci cand esti implicat intr-o situatie
tensionata, conflictuala. E adevarat ca adultii trebuie sa fie mai autoritari, iar copiii
trebuie sa-i respecte, insa tipatul nu antreneaza respect. Iata ce invata copiii, de fapt,
atunci cand parintii tipa la ei:
Consecintele tipatului la copii sunt ca micutii dezvolta, de cele mai multe ori, o teama
fata de parintele care ii agreseaza verbal, devin mai retrasi si nesiguri pe ei.
Toate acestea nu inseamna ca parintele nu ar trebui sa fie autoritar si sa nu ridice
niciodata vocea la copil. Copiii trebuie educati, bineinteles, dar exista si alte metode,
infinit mai bune decat tipetele:
1. Fa-ti copilul sa se simta iubit. Chiar daca ai un copil obraznic, care nu te asculta
aproape niciodata, nu te arata tot timpul nemultumit de el. Cand ai sa-i reprosezi ceva,
normal ca trebuie sa i-o spui, dar mai si lauda-l cand e cazul. Incearca sa construiesti o
relatie bazata de iubire, respect si incredere: in definitiv, e copilul tau si il iubesti. Nu te
baza pe faptul ca, in sinea lui, el stie ca e iubit, ci arata-i asta in fiecare zi, printr-o
imbratisare, un pupic, o vorba buna.
2. Acorda-i atentie. Pentru copii, atentia parintilor este esentiala, vitala, e lucrul cel mai
de pret. Daca nu pot obtine atentia prin lucruri bune, unii vor incerca sa o primeasca
prin tot felul de obraznicii. E mai bine ca parintele sa tipe la tine, sa te certe, sa se
supere, decat sa nu te bage deloc in seama gandesc cei mici. Ai grija sa nu ii acorzi
mai multa atentie atunci cand face ceva gresit decat atunci cand face ceva bun si frumos.
Lauda comportamentul pozitiv, chiar daca e vorba de lucruri marunte cum ca si-a
spalat canuta sau si-a lasat pantofii la intrare.
3. Foloseste-te de reguli si de rutina. Creeaza un set de reguli pentru ca piciul tau sa
stie exact ce astepti de la el si ce nu ar trebui sa faca niciodata. De exemplu, Toata
lumea sta la masa pana cand se mananca tot din farfurie sau Hainele trebuie puse in
dulap si nu aruncate la intamplare prin casa.
4. Rugamintile tale trebuie sa fie scurte si la obiect. Parintii se supara atunci cand
copiii nu fac ce li s-a cerut. Si atunci, incep sa le tina predici lungi de jumatate de ora:
Nu ti-am mai zis deja de trei ori pana acum de ce nu ma asculti niciodata de ce
trebuie sa trecem iar prin asta macar o data vreau sa te vad si eu pe tine facand cutare
lucru mai bine renunti la poliloghie si ii spui simplu: Ai intrat in casa cu pantofii
murdari descalta-te, te rog. Reaminteste-i regula casei printr-o propozitie:
Intodeauna ne descaltam inainte sa intram in casa. Si, eventual, mai adreseaza-i un
indemn scurt: Haide, scoate-ti pantofii. Foarte posibil sa obtii rezultate mai bune cu o
astfel de abordare.
5. Arata-i cum iti poate fi de ajutor. Cel mai des, copiii aud cuvinte negative de genul
nu ai voie, nu acum, termina cu asta, gata. Problema cu aceste remarci e ca
invata copiii ce sa NU faca, dar nu si ce asteptari ar avea parintii de la ei. Copiii chiar siar dori sa le fie de ajutor parintilor si sa primeasca laude si sa se simta apreciati oferale ocazia asta. De exemplu, in timp ce gatesti copilul vine si-si intinde jucariile pe jos in
bucatarie. In loc sa-l certi si sa-i spui ca nu are voie sa se joace acolo, recomanda-i sa isi
puna jucariile pe masa, ca tu sa iti poti face treaba si sa-l poti vedea si pe el cum se
joaca. Un copil care rupe flori poate fi invatat cum sa rupa buruienile si sa ajute astfel
florile frumoase sa aiba mai mult loc sa creasca.
6. Nu ceda la smiorcaieli. Altfel, copilul va sti ca parintele poate fi manipulat si va
apela foarte des la acest truc. Invata-l ca esti dispusa sa ii asculti dorintele, dar doar daca
si le exprima frumos, nu prin plansete. Si, din moment ce copilului ii ceri sa comunice
in mod civilizat, ofera-i propriul tau exemplu si nu ridica vocea in timp ce ii vorbesti.
7. Asigura-l ca tu intodeauna vorbesti serios. Tine-te de cuvant intodeauna: daca il
chemi pe copil la masa si el nu vine, du-te dupa el si ia-l de mana. Daca nu faci asta, se
va obisnui sa vina mereu la masa abia dupa ce il chemi a cincea sau a saptea oara.
8. Copiii invata cel mai bine din consecinte si nu din predici. De exemplu, daca
dimineata leneveste in pat si nu ajunge la timp la scoala, lasa-l sa intarzie la prima ora.
Cel mai probabil, va fi certat de profesor si va invata lectia punctualitatii pe propria lui
piele.
9. Fii un model pozitiv pentru copilul tau. Daca tu te porti frumos si politicos cu alti
oameni, copilul iti va imita comportamentul. La fel, daca tu te plangi in fiecare zi ca
trebuie sa faci curatenie si sa speli vasele, atunci nu te astepta ca micutul sa isi stranga
jucariile sau hainele fara sa se lamenteze. Nimeni nu e perfect, iar daca vreodata faci o
greseala in fata copilului, recunoaste-ti fapta, cere-ti scuze pentru ea si arata-i ca
intotdeauna se poate invata din greseli, astfel incat data viitoare sa fie mai bine.
Pe masura ce copilul creste si poate intelege legatura dintre actiunile sale si consecinte,
incepeti sa stabiliti reguli ale casei si ale familiei. E important sa explicati copiilor ce
anume asteptati de la ei inainte de a-i pedepsi pentru un anumit comportament. De
exemplu, prima data cand copilul dvs. de 3 ani isi foloseste creioanele pentru desenarea
peretilor camerelor, discutati de ce nu e permis acest lucru si ce se va intampla daca o
face iar. Explicati-i ca va trebui sa ajute la curatarea peretelui si ca nu va mai avea voie
sa se joace cu creioanele sale intrega dupa-amiaza. Daca dupa cateva zile deseneaza iar
pe pereti, amintiti-i ca creioanele sunt doar pentru hartie si puneti in aplicare
consecintele .
Parintii tineri trebuie sa fixeze acest "am fixat regula si ma astept sa o asculti sau
sa accepti consecintele" pentru binele fiecaruia. Desi e uneori mai usor pentru parinti
sa ignore comportamentele rele ocazionale sau sa nu aplice pedepsele cuvenite, ei risca
astfel sa creeze un precedent negativ. Consistenta (aplicarea consecintelor stabilite de
fiecare data cand regulile sunt incalcate) e cheia disciplinei efective. E important ca
parintii sa decida impreuna care sunt regulile iar apoi sa fie consistenti in aplicarea lor.
In acelasi timp in care va faceti clar cu privire la comportamentele pe care le veti
pedepsi, nu uitati sa recompensati comportamentele pozitive. Disciplina nu inseamna
numai pedeapsa. Parintii trebuie sa-si aminteasca sa recunoasca comportamentele
pozitive. De exemplu, ati putea spune : "Sunt mndru de tine pentru ca iti imparti
jucariile cu prietenii tai". Aceasta afirmatie are de obicei mai mult succes decat daca
copilul ar fi pedepsit pentru comportamentul opus (zgarcenia si posesivitatea) . In
momentul in care va laudati copilul fiti specific (explicati ce anume v-a placut din
comportamentul sau), nu spuneti doar "buna treaba".
Daca copilul prezinta un comportament de neacceptat care nu dispare indiferent ce
ati face alcatuiti un tabel in care mentionati (pentru fiecare zi a saptamanii) cate sanse ii
oferiti copilului sa arate acel comportament inainte de a-l pedepsi sau de cate ori trebuie
sa se manifeste coportamentul pozitiv pentru a-l rasplati. Aveti grjia ca acest tabel sa fie
unul atractiv pentru copil (colorat, cu personajele indragite de desene animate, etc.)
Afisati tabelul undeva la vedere si tineti contabilitatea zilnic. Acest lucru va va da si
dvs. si copilului o viziune concreta asupra a ceea ce face el. Nu uitati sa recompensati
copilul pentru ca a invatat sa-si controleze coportamentul negativ si sa aplicati
consecintele atunci cand limita comportamentelor negative admise este depasita.
Time Out-urile pot lucra bine pentru copiii de aceasta varsta . Stabiliti un loc
convenabil pentru Time Out, ferit de factori distractori, astfel incat sa-l forteze pe copil
sa se gndeasca la comportamentul sau. Amintiti-va ca trimisul in camera copilului avea
sens pe vremurile in care nu existau TV, computer, sau alti factori de divertisment. Nu
uitati sa stabiliti perioada de timp care se potriveste copilului. Expertii spun ca ar trebui
sa fie de 1 minut pentru fiecare an din varsta copilului. Altii sustin ca ar trebui sa dureze
pana cand copilul se calmeaza (pentru a-l invata auto-controlul).
Este greu sa iti disciplinezi copilul fiind ferm si bland in acelasi timp, fara
sa iti pierzi calmul si fara sa simti ca ai pierdut lupta. Oare de ce multi
parinti au senzatia ca ei sunt disciplinati de copiii lor?
"Era seara, abia venisem de la cabinet, lihnita de foame, si fiul meu se juca cu
mingea in camera, povestea colega mea intr-o zi.
Asa ca, jumatate bagata in frigider fiind, am strigat la dumnealui sa lase
mingea, ca mingea e pentru afara Crezi ca a lasat-o? Nu! A protestat: Dar,
mami, afara plouaaa. Discutia a continuat clasic: Am zis sa lasi mingea! Dar o sa am grija!.
Si nu am mai avut putere sa continui, asa ca mi-am pus masa cu bocaniturile
mingii in pereti si in capul meu, rugandu-ma la Dumnezeu sa nu sparga nimic in
camera.
Credeti ca a procedat bine? Copilul ei a invatat ceva din asta in afara de faptul
ca poate face ce vrea daca este suficient de insistent? (Si nici macar nu a
trebuit sa se straduiasca prea mult.)
Cu totii remarcam ca biata mama, obosita, s-a lasat imbrobodita de copilul sau
(ca noi toate, de altfel), incercand sa evite conflictul pe termen scurt, rabdand
manifestarile copilului, dar prin acumularea furiei, pregatind alte scandaluri.
Rezultatul, din punctul de vedere al copilului, este ca o va asculta din ce in ce
mai putin, iar comportamentul lui are sanse mari de a se inrautati. Cum reusesc
parintii sa isi autosaboteze activitatea de disciplinare a copilului?
Iata cum:
fac amenintari (cu pedeapsa) absurde sau pe care nu le aplica niciodata
- ceea ce duce la pierderea credibilitatii (sa stii ca te pedepsesc, te arunc
pe geam, te omor cu bataia, iti rup urechile, te dau afara etc.).
O pedeapsa nu trebuie sa raneasca copilul sau sa il sperie, ci trebuie sa il
invete ceva din situatia neconvenabila, astfel incat sa stie care pot fi
consecintele faptelor sale asupra lui sau asupra altora si sa reuseasca sa isi
asume responsabilitatea pentru aceste fapte.
Pentru aceasta ar trebui, logic, sa stie clar care sunt regulile (de exemplu spalatul pe dinti, pe maini, ora de masa sau de televizor etc.) si sa ne asiguram
ca le respecta de fiecare data, nu o zi da si alta ba, iar daca uneori se fac