Sunteți pe pagina 1din 22

Hidroterapia - terapia cu ap

Hidroterapia este o metod alternativ de tratare a unei game variate de afeciuni i boli prin utilizarea
proprietilor apei. Originile terapiei cu ap sunt foarte vechi i, cu toate c studiile efectuate pn n prezent nu
au oferit dovezi edificatoare asupra eficienei sale, hidroterapia reprezint un segment reprezentativ pentru
medicina de recuperare.
Adepii acestui tratament susin c apa, cald sau rece, n contact cu corpul, declan eaz o serie de reac ii ce
determin:

Stimularea sistemului imunitar;

Revigorarea circulaiei sanguine;

Reducerea sensibilitii la durere;

mbuntirea digestiei;

Reducerea stresului.
Cei care iau n considerare terapia cu ap ar trebui s discute mai nainte aceast op iune cu medicul lor, tocmai
pentru a se asigura c starea de sntate le permite parcurgerea acestui tratament fr consecin e negative.
Cei diagnosticai cu diabet, sindromul Raynaud, scleroz multipl, hiper sau hipotensiune arterial sau alte
probleme cardiace, ct i gravidele ar trebui s fie cu att mai circumspec i n privin a terapiei cu ap. (1)

Scurt istorie a hidroterapiei


Efectele terapeutice ale apei au fost cunoscute nc din cele mai vechi timpuri. Ruinele unor bi publice datnd
nc din anul 4500 nainte de Hristos sunt doar cteva mrturii ale faptului c oamenii puneau mare pre pe
tratamentele cu ap. Meritul pentru promovarea ei asidu recent i revine ns unui preot din Bavaria, Sebastien
Kneipp. La nceputul secolului al XIX-lea acesta a nceput s i trateze enoria ii cu bi de ap rece, dup ce el
nsui a susinut c s-a vindecat de tuberculoz printr-o astfel de metod.
Un adept al su, austriacul Vincenz Priessnitz, a nceput s i trateze i el pacien ii cu bi, mpachetri i du uri cu
ap rece de izvor. n clinica spa pe care i-a deschis-o a tratat n primul an de activitate nu mai pu in de 1 500 de
pacieni, devenind, ca i Kneipp, un model pentru to i cei care s-au specializat ulterior n hidroterapie.
De la ei i pn astzi, terapia cu ap a cunoscut un progres continuu i aplica ii n tot mai multe afec iuni. Pentru
unii pacieni pare s ofere rezultate mulumitoare, n timp ce pentru al ii nu are deloc efectul dorit, de aici statutul
controversat al acesteia chiar i n zilele noastre. (2, 3)

Mecanismul terapeutic
Proprietile apei
Mecanismul terapeutic al hidroterapiei are la baz patru proprieti ale acestui lichid:
Flotabilitatea un corp scufundat n ap este mpins cu o for de sens contrar gravita iei; greutatea pe care corpul
o pierde n acest proces este egal cu cea a volumului de ap disclocat, astfel nct presiunea i stresul aplicate n
mod normal asupra muchilor i esuturilor scade semnificativ;
Presiunea hidrostatic aceasta este fora cu care apa acioneaz asupra unui corp scufundat; ea reduce tendin a
sngelui de a se deplasa ctre extremit ile inferioare ale corpului, mbunt ind eficien a circula iei venoase de
aici i reducerea umflrii extremitilor i stabilizarea articula iilor cu probleme;
Cldura specific este energia necesar creterii temperaturii unei substan e cu un grad celsius; n cazul apei
pierderea de cldur este de 25 de ori mai mare dect cea din aer, iar efectuarea de exerci ii fizice n ap mai cald
(aproximativ 33 grade celsius) duce la o temperatur crescut a corpului; n func ie de condi ia fizic a pacientilor
i de intensitatea antrenamentului prescris, se va stabili i o anumit teperatur a apei;
Vscozitatea este rezistena la frecare a unui corp care se mi c ntr-un fluid; vscozitatea apei variaz n func ie
de micrile efectuate i de temperatur, astfel c, utiliznd aceast proprietate, se poate lucra pentru ntrirea
anumitor muchi. (4)
Dintre toate aceste principii ale hidroterapiei, temperatura pare s aib un rol foarte important, deoarece apa rece

determin constricia vaselor de snge, stimulnd organismul i ncetinind procesele inflamatorii, n timp ce apa
cald relaxeaz corpul prin dilatarea vaselor de snge i mbog irea circula iei la nivelul pielii i mu chilor.
Alternarea temperaturilor constituie, a adar, o practic destul de comun a terapiei cu ap. (5)

Tehnici de hidroterapie
Hidroterapia vizeaz deopotriv tehnici externe (diferite tipuri de bi, duuri, comprese etc.) i interne:
Consumul unei anumite cantiti de ap, zilnic;
Consumul unui anumit sortiment (mbogit) de ap;
Administrarea de infuzii intravenoase;
Curarea cu lichid a nasului, vaginului, colonului etc.

Principalele tehnici de terapie extern cu ap includ:


Comprese: calde, cu aburi, reci, stimulente sau alternante;
mpachetri umede: pe diferite zone ale corpului (inferioar, superioar, pe trei sferturi, n zona trunchiului) i
pentru anumite intervale de timp (scurte 10 15 minute; medii 40 50 minute; lungi 50 90 minute) ;
Friciuni: pariale, complete sau cu sare;
Bi terapeutice: generale sau locale, la temperaturi care variaz de la mai pu in de 200 C pn la peste 400 C, cu
ap dulce sau srat, aromatizat, gazeificat, mineral natural etc.
Masaje reci: se freac ntregul corp sau doar anumite zone afectate cu un prosop nmuiat n ap rece i stors foarte
bine;
Duuri blnde: se toarn uor ap, dintr-un recipient, direct pe zona afectat, urmndu-se traseul de la periferie
ctre centrul zonei (genunchi, coapse, partea inferioar a trunchiului, bra e, piept, partea superioar a trunchiului,
spate, gt, fa);
Saun i bi de aburi sunt dou proceduri cu efecte foarte asemntoare. n timp ce cldura din saun
stimuleaz corpul s elimine toxinele prin piele, aburul poate avea un efect mai pronun at asupra sistemului
respirator;
nfurri sunt folosite n primul rnd ca metod de tratare a febrei i a inflama iilor locale (cu ap rece)
respectiv a problemelor respiratorii (cu ap cald). Materialul ud este aplicat ferm pe zona afectat (gt, piept,
trunchi, coapse, gambe, articulaii);
mpachetrile sunt foarte asemntoare nfurrilor, doar c nu mai este vorba doar despre ap, ci despre o
infuzie, un decoct sau o cataplasm aplicate cu bandajul respectiv pe zona afectata. (1, 6)

Argumente pro i contra


La fel ca n cazul multor altor ramuri ale terapiei alternative, hidroterapia este nc subiectul a numeroase
controverse. Aceast polemic este alimentat de un numr relativ mare de studii menite s dovedeasc beneficiile
concrete ale terapiei cu ap, dar care au e uat s fac acest lucru. Iat a adar cteva dintre argumentele pro i
contra:

Argumente pro

Practicat corect, hidroterapia este o procedur non-invaziv i cu efecte secundare slabe;


Procesul poate implica lucrarea ntregului corp, fiind avantajos pentru pacien ii cu probleme musculare sau
articulare;
Exerciiile n ap sunt mult mai uor de efectuat datorit greut ii mai mici resim ite de corp, iar exersarea
mersului dup perioade de imobilitate poate ncepe mai devreme dect pe uscat;
Pacienii se bucur de mult mai mult flexibilitate n ap, ceea ce le poate sus ine eforturile de recuperare i
le poate ridica moralul;
Nu implic presiune pe oase, frecare sau leziuni ale pielii. (7)

Argumente contra

Niciunul dintre numeroasele studii viznd hidroterapia nu ofer rezultate incontestabile privind eficien a
acestei metode
Cele mai multe rezultate sunt contestate n ceea ce prive te condi iile design-ului experimental, fiind
identificate diferite defecte n proiectarea studiului i n raportarea rezultatelor;
Cei mai muli participani la studiile efectuate pn acum au fost recruta i n regim voluntar, punndu-se
astfel problema subiectivitii rezultatelor cei care se ofer au tendin a de a crede n astfel de tratamente
alternative, de aici biasul rezultatelor;
Pe lng insuficiena dovezilor tiinifice, procedurile n sine prezint numeroase riscuri ca urmare a
expunerii ndelungate a corpului la temperaturi prea mari sau prea mici;
Riscurile sunt amplificate i de posibilitatea experimentrii unor probleme respiratorii sau irita ii ale
ochilor, ca urmare a dezinfectanilor utilizai n aceste amplasamente;
De multe ori, tocmai din cauza capacitii de flotabilitate n ap este dificil practicarea unor mi cri mai
stricte i exersarea individualizat a unei grupe de mu chi;
Faptul c apa ofer mai mult flexibilitate poate face mai dificil procesul final de recuperare, care
presupune deplasarea pe uscat, n condiii mult mai solicitante;
nc se pune problema n ce msur propriet ile apei reduc simptomele diferitelor afec iuni i n ce msur
intervin implicaiile psihologice ale relaxrii pe care o induc aceste tratamente;
Nu s-au acumulat pn n prezent dovezi concludente nici n privin a diferen elor dintre femei i brba i la
reacia stimulii aplicai. (7, 8, 9)

Studii privind hidroterapia

Terapia cu ap pentru afeciunile neurologice i musculo-scheletice


O revizuire sistematic detaliat, publicat de Hall i colaboratorii si n 2008, i-a propus s
investigheze efectele hidroterapiei n diferite afec iuni medicale. Analiza sistematic ntreprins a
reprezentat o evaluare a literaturii de specialitate din 18 baze de date electronice. Hall a ales 19 din cele
mai relevante studii clinice randomizate, avnd ca subiect afec iunile neurologice i musculo-scheletice.
Potrivit constatrilor sale, atunci cnd a comparat hidroterapia cu lipsa oricrui tratament sau interven ie,
a observat o uoar ameliorare a simptomelor n favoarea hidroterapiei, cu meniunea c nu s-a putut
trage o concluzie clar despre efectele hidroterapiei n aceste afec iuni din cauza lipsei de consisten i
consecven a probelor utilizate n aceste studii.
Efectele analgezice s-au dovedit a fi asemntoare n cazul pacien ilor trata i n ap respectiv pe uscat,
Hall concluzionnd c nu exist dovezi clare c ar exista diferen e ntre exerci iile acvatice i cele
terestre n ceea ce privete eficiena tratrii durerilor.

Hidroterapia pentru osteoartrit


n ceea ce privete osteoartrita oldului i a genunchiului, Sylvester i colaboratorii si au atribuit pentru
14 pacieni diagnosticai cu osteoartrita oldului, aleatoriu, tratamente cu hidroterapie, respectiv
diatermie cu unde scurte i exerciii fizice. Ambele grupuri au efectuat exerci ii pentru refacerea
articulaiilor oldului i edine de mers timp de aproximativ 30 de minute, de dou ori pe sptmn, pe
o durat de ase sptmni.
nainte de tratament nu au existat diferen e semnificative ntre cele dou grupuri, iar dup tratament
durerea a sczut semnificativ n ambele grupuri. Cu toate acestea, nu au existat diferene semnificative
nici ulterior, ntre durerea experimentat, capacitatea func ional, satisfac ia de via i libertatea de
micare la pacienii din cele dou grupuri.

Terapia cu ap n fibromialgie
Cercetrile n domeniul fibromialgiei nu relev existen a prea multor studii ale cror rezultate s poat fi
luate n considerare. Busch i colaboratorii si au publicat n 2008 o meta-analiz a studiilor existente,
concluzionnd c exist dovezi ale unei eficien e moderate a tratamentelor bazate exclusiv pe edin e
recuperatorii aerobice. Constatarea c exerci iile mbunt esc condi ia fizic a pacien ilor cu
fibromialgie fac din exerciiile terestre un grup de control relevant, fa de care Busch a urmrit efectele
hidroterapiei. Din nou, Busch i colaboratorii si s-au aflat n imposibilitatea de a face recomandri
specifice cu privire la rolul exerciiilor acvatice, n baza rezultatelor ob inute.

Hidroterapia pentru dureri de spate i picioare

Hidroterapia i alte afeciuni

La capitolul dureri de spate i picioare Yozbatiran i colaboratorii si au efectuat n 2004 un studiu pe 30


de pacieni, crora le-au atribuit, aleatoriu, tratamente prin exerci ii acvatice respectiv terestre. Ambele
grupuri au urmat programe asemntoare, ce au inclus nclzire, ntinderi, un circuit progresiv compus
din 15 exerciii i relaxare cu exerciii u oare de ntindere i aerobic. edin ele s-au desf urat de 3 ori pe
sptmn timp de o lun. n final nu s-au nregistrat diferen e semnificative ntre grupuri referitor la
fitness-ul aerobic, fitnesul motor, fitness-ul musculo-scheletic, raportarea durerii de spate sau picioare.
De-a lungul timpuluil au fost efectuate numeroase alte studii viznd tratamentul prin hidroterapie al
pacienilor diagnosticai cu scleroz multipl, afec iunile neuromotorii, afec iunile cardiace cronice,
afeciunile pulmonare cronice, venele varicoase, afec iunile ligamentelor sau recuperrile post- fracturi.
Rezultatele au fost, n cele mai multe cazuri, neconcludente. (10)
Hidroterapia este astzi mai degrab recomandat n completarea unor tratamente a cror eficien este deja
cunoscut. Terapeutul trebuie s fie foarte bine informat asupra situa iei pacientului, dar i a tratamentelor
pe care acesta le-a urmat recent sau le urmeaz la momentul nceperii edin elor de hidroterapie.

Termoterapia/Crioterapia
Termoterapia este o metoda de tratament nespecific ce utilizeaza ca agent terapeutic factorul termic vehiculat de diversi
vectori ca: apa, lumina, aerul, parafina, namolul, nisipul.Prin aceasta metodologie se poate creste temperatura tesuturilor pe
care se aplica superficial (0,5 cm) sau profund (3,5 cm).
Efectele fiziologice ale termoterapiei :
Efecte circulatorii.
Cresterea temperaturii produce vasodilatatia capilara, asigurand o mai buna circulatie a sangelui in regiunea unde este aplicata
, activand metabolismul local si grabind procesul de videcare.
Efect de crestere a elasticitatii.
La o temperatura intre 40 si 45C, extensibilitatea colagenului din tendoane, ligamente, capsule articulare sau cicatrici creste,
permitand exercitiile de intindere necesare reducerii anumitor retractii. In acelasi timp, redoarea articulara este diminuata
datorita scaderii vascozitatii lichidului sinovial.
Efect decontracturant.
Contracturile musculare sunt combatute, indiferent daca au la origine afectiuni musculo-scheletice sau neurologice, prin
ameliorarea functionarii receptorilor din muschii responsabili cu reglarea tonusului muscular.
Efect antialgic.
Durerea este diminuata datorita reducerii contracturilor, datorita ameliorarii circulatiei sanguine, dar si prin actiunea directa
asupra mecanismelor de control ale durerii prin cresterea pragului de perceptie a ei, prin inhibarea transmisiei si prin
stimularea secretiei de endorfine. Datorita acestor efecte, caldura este folosita foarte eficient in afectiunile cronice.
Contraindicatiile utilizarii caldurii
inflamatii acute;
tulburari circulatorii si limfatice (accentueaza edemul);

insuficienta cardiorespiratorie,hipertensiune arteriala

tulburari de sensibilitate (risc de arsura);

afectiuni dermatologice;

afectiuni canceroase.

Crioterapia
Este un alt adjuvant pretios al recuperarii care foloseste apa rece, gheata, acidul carbonic etc. Pentru racirea unui segment al
corpului. Poate fi aplicata sub forma de impachetari reci, imersii de scurta durata (1 minut) intr-un mediu apa-gheata, masaj cu

cuburi de gheata, bai contrastante etc. Efectele sunt: scaderea metabolismului local, vasoconstrictie (urmata de vasodilatatie
de protectie), diminuarea edemului, relaxarea musculara, diminuarea sangerarii, diminuarea durerii si a inflamatiei.
In durerea acuta, crioterapia este mai buna decat terapia cu caldura. Aplicatiile reci pe zona afectata pot contribui la
diminuarea spasmului muscular, atat in durerile miofasciale, cat si in cele traumatice.
Se foloseste deseori la sportivi in cazul unor accidentari, combinat cu laserterapie si kinesiotaping.
Indicatii:
afectiunile neurologice, care se manifesta prin cresterea spasticitatii (crioterapia este mai eficienta in aceste cazuri
decat aplicarea caldurii);
afectiunile reumatologice: inflamatorii (reducerea puseelor inflamatorii), artrozele (diminuarea durerii, destindere),
tendinite, bursite, dureri cervicale, dorsale sau lombare, algoneurodistrofie;
traumatologie si ortopedie pentru ameliorarea durerilor pe parcursul exercitiilor de recuperare, dar si pentru
prevenirea sangerarilor.
Se contraindica folosirea aplicatiilor reci la persoanele instabile si hipersensibile la frig sau care prezinta tulburari
ale sensibilitatii, afectiuni cardiace, neoplazii, arteriopatii, sindrom Raynaud, hemoglobinuremie paroxistica la rece
etc.

Reacia organismului la factorul termic Hidrotermoterapie


Reactia organismului la factorul termic Hidrotermoterapie

Filed in Recuperare si FizioKinetoterapie on Oct.29, 2008


Hidrotermoterapie
Efectele fiziologice ale imersiei in apa calda.
Hidrotermoterapia este domeniul medicinei fizice in care se realizeaza schimburi
de energie calorica intre organism si diverse medii, acestea declansand reactii
de adaptare si efecte asupra aparatelor si sistemelor organismului uman.
Aceste schimburi calorice utilizeaza ca vetor apa, la care se pot adauga gaze,
co2, sulf etc., saruri minerale, substante vegetale s.a.
Factorii activi care actioneaza in cadrul acestor proceduri sunt trei: factorul
termic, mecanic si chimic.
In functie de temperatura factorului terapeutic folosit, procedurile pot fi de
crioterapie temperatura in jur de 00 C, hidroterapia propriuzisa intre 50 si
400 C si termotarapia peste 400 C, a treia categorie utilizeaza vapori de apa, nisip, namol,
parafina.

Excitantul mecanic care actioneaza la nivelul corpului este exprimat prin


presiunea apei asupra corpului, inaltimea coloanei de lichid, masa totala de apa care intra in
contact cu organismul.
Apa a fost utilizata ca vector principal de transport a energiei termice
datorita proprietatilor fizice si fiziologice caracteristice:
capacitate termica mare cantitate mica de apa transporta cantitati mari de caldura
termoconductibilitate mare de 25 ori mai mare decat a aerului
temperatura de indiferenta mare 33 34C
Temperatura de indiferenta este temperatura la care schimburile calorice sunt minime
In relatia cu mediul exterior, orgismul intervine prin temperatura periferica.
Temperatura periferica medie a organismului uman este determinata de starea de nutritie
(grosimea stratului adipos) irigatia tegumentului.
Functiile tegumentului in cadrul hidrotermoterapiei:
Tegumentul are o bogata retea vasculara cu o dinamica vasculara foarte accentuata. Reactiile
vasculare de vasodilatatie si vasoconstrictie sunt foarte prompte.
Tegumentul are o retea de receptori mai ales senzitivi foarte bogata pentru
toate tipurile de sensibilitati.
Tegumentul este un organ de schimb de caldura cu mediul ambiant, caldura fiind rezultata in
cea mai mare parte din procesele metabolice permanente pe baza carora se intretin functiile
vitale.
1. la nivelul tegumentului se produce secretia sudorala, proces integrat functiilor de
termoreglare.
2. tegumentul are rol important in imunitate.
Excitatia termica exercita urmatoarele efecte asupra organismului:
determina eliberare de acetil colina stimuland fibrele nervoase parasimpatice.
Actiunea excitatiei mecanice consta pe de o parte prin actiunea de impingere in sus conform
legii lui Arhimede, deci munca depusa de organism in sensul impingerii coloanei de apa va fi
mai mica, dar munca depusa contra coloanei de apa va fi mai mare.
Presiunea hidrostatica care se dezvolta pe zonele compresibile determinand scaderea
circumferintei segmentelor si cresterea presiunii in interiorul acestora.
Efectele excitatiei mecanice in cursul imersiei asupra aparatelor si sistemelor.

La nivel respirator:
1. Scaderea tensiunii la nivelul tesutului elastic pulmonar risc major pentru cardiaci, apar
conditii de staza pulmonara si consecutiv scade circulatia coronariana.
alterarea schimburilor de gaze la nivel alveolo-capilar.
Modificari in dinamica respiratorie.
La nivel circulator:
creste circulatia venoasa mai ales in venele mari trunchiurilor venoase
creste frecventa cardiaca si ampliatia ventriculara
scade rezistenta vasculara periferica prin vasodilatatie cu consecinte asupra
tensiunii arteriale, in special a celei minime(diastolica)
Modificari metabolice. Datorate modificarilor circulatorii si respiratorii.
Actiunea asupra sistemului nervos periferic.
Factorul termic cald actioneaza in doua faze:
creste excitabilitatea;
daca actiunea este prelungita apare efectul sedativ.
Actiunea asupra SNC
In principal efecte calmante utilizand factori termici calzi.
Factorul termic cald determina o reactie dermo-vasculara, intotdeauna in trei faze:
vasoconstrictie reactiva foarte scurta (10-20sec.);
hiperemie activa datorita dilatatiei si daca temperatura este mare;
hiperemie pasiva niciodata cianotica, intotdeauna rosie,
Parametrii circulatori care se modifica in timpul procedurilor de hidrotermoterapie si de care
este obligatoriu sa se tina cont sunt: rezistenta vasculara periferica, viteza de circulatie a
sangelui, travaliul cardiac (efort cardiac exprimat prin frecventa cardiaca si TA).
Exista o reactie diferita a TA.
TA maxima (sistolica) la inceput scade, ulterior creste.
TA diastolica are tendinte de scadere.
Asadar in cazul aplicatiilor calde amplitudinea tensionala (diferenta dintre maxima si minima)
are tendinta de crestere.

Principalele mecanisme de pierdere de caldura.


Evaporarea: se realizeaza la nivelul pielii in principal prin secretie sudorala si la nivelul
mucoasei respiratorii, se urmareste in cazul imersiei la nivelul segmentelor de deasupra apei.
Declansarea excesiva a sudoratiei si polipneei (ventilatie exagerata) este semn de oprire a
procedurii (subiectul trebuie scos din apa).
Exista si o actiune asupra metabolosmului, procedurile calde cresc metabolismul.
Reguli de aplicare a procedurilor de hidrotermoterapie.
Daca apa este mai rece, asa cum se impune in cazul programelor kinetice in jurul temperaturii
de indiferenta sau usor depasita, NU se aplica pe tegumente reci. Este necesara o incalzire
prealabila. La finalul oricarei proceduri calde este obligatorie o scurta procedura de racire.
Procedurile de hidrotermoterapie nu sunt indicate in nici un caz de insuficienta de orice fel. Se
pot aplica in afectiuni cronice, compensate numai sub tratament eficient. Pacientii trebuie
intrebati daca si-au luat medicamentele!!!
Tegumentul dispune de doua mecanisme esentiale implicate in mecanismele de termoreglare,
pe de o parte are capacitatea de a varia factorul convectiv, respectiv circulatia sanghina are un
comportament particular. Poate fi angajata o cantitate mai mare sau mai mica de sange prin
vasodilatatie, respectiv vasoconstrictie, variind astfel cantitatea de caldura cedata mediului.
Variatita factorului evaporativ, secretia glandelor sudoripare poate fi modulata dupa
necesitatile reale de schimb.
Zona periferica tegumentara si subtegumentara. Are functii foarte importante, in primul rand
joaca rol de tampon termic, intre temperatura centrala a organismului care trebuie sa ramana
permanent constanta si temperatura mediului.
In al doilea rand joaca rol de izolator caloric variabil dependent de amploarea retelei
vasculare.
In al treilea rand este un puternic receptor caloric.
Raspunsurile fiziologice la cald, de departe cele mai importante sunt modificarile circulatorii
periferice. Caldura determina cresterea debitului circulator periferic care va determina
cresterea frecventei cardiace pana la 100-120/min sau mai mult la temperaturi mai mari. Astfel
debitul circulator poate creste de 3-4 ori fata de normal.TA prezinta o amplitudine variabila in
functie de temperatura apei, rezistenta vasculara periferica scade la 1/3 sau din nivelul bazal
ceea ce uneori impune mobilizarea volumelor sangvine din circulatia viscerala, in consecinta
apare o puternica vasoconstrictie viscerala, cel mai afectat teritoriu fiind cel bronhopulmonar.
Particularitatile de reactie ale individului de care se tine seama pe tot parcursul procedurii.
Dpdv al reactiei la factorul termic exista doua tipologii umane diferite de reactie:
microkinetic care in repaus are extremitatile reci si tendinta la vasoconstrictie

macrokinetic in rapaus are extremitatile calde si este transpirat.


Microkineticul raspunde greu la factorii termici, efectul care se obtine este mai mic dar
persistent.Dpdv cardiovascular, creste debitul cardiac, TA sistolica este cvasinormala, TA
diastolica scade foarte puternic.
Reguli de aplicare ale factorului termic:
orice aplicare de factor termic rece sau racoros necesita preincalzire, pentru a nu se aplica pe
vase goale si a induce riscul de vasospasm
nu se face hipertermie (temperaturi inalte) pentru ca raspunsul brusc cu spasm vascular
poate duce la colaps.
Macrokineticul raspunsul la factorul termic este rapid, intens si scurt.
Dpdv cardiovascular FC creste foarte mult si rapid, TA sistolica creste, TA diastolica scade.
Vasodilatatia brutala poate determina durere.
Hiperemia cutanata este intensa si uniforma. Cresterea temperaturii cutanate este mare cu
tendinta de a se apropia de temperatura centrala.
Impactul climatic in realizarea procedurilor de terapie fizica.
Se stie faptul ca romania beneficiaza de un climat temperat continental cu anumite
particularitati.
Tinand cont de factorii care actioneaza in diverse zone geografice, bioclima este de 3 mari
tipuri:
bioclima excitant solicitanta de campie cu varianta de litoral intre 0-35m altitudine.
bioclima sedativ indiferenta de crutare caracterizata de indici de stres foarte mici cu
solicitari de adaptare mici.
clima tonica stimulanta montana.
Caracteristici:
Elemente caracteristice bioclimei exicitant solicitanta in general:
temperatura medie este mare
umezeala relativa mica mai ales vara
nebulozitate scazuta
durata de stralucire a soarelui mare (peste 2000 ore/an, 300/vara)
viteza vantului mica

regim precipitatii redus


presiunea atmosferica medie constanta vara
Mecanismele de adaptare ale organismului sunt puternic activate in timpul curelor balneara
din aceste zone. Sunt cu atat mai solicitate cu cat exista o diferenta mai mare intre zona de
rezidenta a individului si zona statiunii balneare.
Bioclima excitant solicitanta de litoral este o varianta a bioclimei de campie avand
caracteristici asemanatoare. Deosebirile constau in:
virajul termic intre anotimpuri nu este foarte brutal
temperatura aerului este mai scazuta vara si mai mare iarna, comparativ cu locatiile de
campie, datorata brizei marine,
umezeala este mai mare in litoral,
cantitatea de precipitatii este mica,
vantul este de regula permanent (4-5m/s)
Bioclima sedativ indiferenta de crutare solicita foarte putin mecanismele de adaptare ale
organismului, in mod deosebit sistemul nervos si endocrin.
temperatura aerului este moderata,
umezeala relativa medie moderata,
nebulozitatea medie,
viteza vantului este mica.
In aceste zone sunt indicate inclusiv tratamente la subiecti cu suferinte la limita
decompensarii.
Ape minerale din categoria apelor oligominerale (Felix) si ape clorurosodice (Eforie)
Apele oligominerale, sunt ape cu mineralizare mica de substantele minerale dizolvate sunt in
concetratii de sub 1g/l, CO2 sub 1g/l.
Apele oligominerale pot fi termale (acratoterme) Felix, sau reci (acratopege) valea Oltului.
Apele minerale ca factor de cura se utilizeaza sub doua forme:
cura interna de baut
cura externa balneatie
Cura externa imersie la bazin sau cada in suferinte ale apartului locomotor, sistem nervos,
boli dermatologice si altele.

Cura externa functioneaza prin efect termic, mecanic si chimic determinand stimularea
hemodinamica si metabolica. Efectele sunt cu atat mai mari cu cat apa este mai concentrata.
Este bine ca baile sa se utilizeze pentru programe kinetice, durrata nu trebuie sa depaseasca
15-30 min, dupa care se indica repaus de cel putin 2 ore.
Caracteristicile apelor oligominerale (acratice) de Felix
Indicate pentru afectiuni locomotorii, efecte antialgice, sedative, antispastice,
decontracturante, vasodilatator si trofice.
Factorul termic determina spalarea deci impactul presiunii hidrostatice.
Factorul chimic creste permeabilitatea, accentueaza rezorbtia edemelor,
Factorul termic actioneaza asupra circulatiei producand o vasodilatatie profunda in toate
sectoarele vasculare cutanate determinand scaderea rezistentei vasculare periferice, creste
circulatia renala si diureza, sedativa, scade glicemia datorita reactiilor produse la distanta.
Deci, efectele importante ale curei externe cu ape acratoterme sunt: sedativ, antispastic,
rezorbtiv, si de regenerare celulara. Se indica in mod deosebit in boli ale aparatului locomotor,
degenerative si posttraumatice, boli ale aparatului locomotor inflamator cronice dar nu in
puseu (poliartrita spondilita la cel putin o luna de la ultimul puseu), sechele ale bolilor
SNP(eriferic).
Apele clorurosodice (sarate) Eforie
Caracterizate de concetratia clorurii de sodiu de peste 1g/l, in Marea Neagra concentratia este
de 15g/l, clasandu-se in grupa apelor concentrate.
Efectele dezvoltate de curele externe:
efect termic
descarcare de greutate mai important decat in cazul apelor oligominerale
chimic.
Efectul termic este mai mare la nivel tegumentar, la suprafata pielii se depune o manta de
cristale de sare care modifica osmolaritatea determinand o hiprtermie foarte intensa cu
vasodilatatie accentuata.
Efectele produse sunt:
efect ergotrop de inviorare
scaderea hiperexcitabilitatii nervoase calmeaza reactiile exagerate.
echilibrarea termoreglarii periferice
echilibrarea tulburarilor neurovegetative.

Apele sarate concentrate sunt indicate in:


afectiuni locomotorii de tim degenerativ, aparticulae, posttraumatic, inflamator afectiuni ale
SNC si SNP

FIZIOPATOLOGIA TERMOREGLRII
1. TERMOREGLAREA
Temperatura intern sau central reprezint temperatura organismului care depinde
strict de bilanul dintre producerea de cldur (termogenez) si pierderea de
cldur (termoliz) nefiind influenat de variaiile de temperatur ale mediului
ambiant.
n condiii de repaus: temperatura organismului este de 370,60C
Temperatura oral este de aproximativ 36,7C
Temperatura rectal > cu 0,5C fa de temperatura oral
Temperatura axilar < cu 0,5C fa de temperatura oral
Termogeneza (adaptarea la frig)
Termogeneza muscular asigur 40% din termogeneza total, se realizeaz prin
cresterea tonusului muscular (frisonul) si este controlat nervos. Termogeneza
hepatic creste viteza proceselor metabolice si este supus controlului hormonal:
catecolamine si hormonii tiroidieni.
Termoliza (adaptarea la cldur)
Mecanisme fizice:
Radiaia reprezint transferul de cldur, de la organism ctre corpurile din mediul
nconjurator cu temperatura mai mic.
Convecia reprezint pierderea de cldur prin curenii de aer.
Conducia reprezint transferul de cldur ntre obiecte aflate n contact direct.
Aceste mecanisme sunt eficiente cnd temperatura ambiant este mai mic dect
cea a organismului.
Evaporarea este un proces foarte eficient si se realizeaz prin evaporarea apei la
nivelul tegumentelor si a mucoasei respiratorii (perspiraia insensibil 600 ml/zi) si
evaporarea lichidului sudoral
Mecanismele fiziologice de adaptare a termolizei:
cresterea temperaturii mediului ambiant determin cresterea fluxului sanguin
tegumentar prin vasodilataia cutanat, intensificnd astfel termoliza prin radiaie
si convecie.
controlul procesului de sudoraie prin inervaia vegetativ care asigur
aclimatizarea la cald.
Rolul hipotalamusului n termoreglare
Controlul temperaturii organismului se realizeaz printr-un mecanism de feedback
negativ compus din:

receptori de temperatur (centrali si periferici)


centrii de integrare hipotalamici
anterior (se opune tendinei de supranclzire a organismului)
posterior (se opune tendinei de rcire a organismului)
mecanisme efectoare vasomotorii, sudorale si metabolice
Temperatura organismului, sesizat de receptorii centrali (n funcie de
temperatura sngelui) si periferici (n funcie de temperatura cutanat) este
comparat cu temperatura de referin a centrilor hipotalamici ai termoreglrii
(pragul de reglare). Cnd exist diferene se declanseaz mecanismele efectoare
care refac echilibrul:
cnd temperatura organismului > temperatura de referin are loc stimularea
centrului hipotalamic anterior (n special datorit cresterii temperaturii sngelui)
cu cresterea termolizei prin vasodilataie cutanat si - stimularea sudoraiei.
Concomitent este inhibat termogeneza cu scderea tonusului muscular.
cnd temperatura organismului < temperatura de referin are loc stimularea
centrului hipotalamic posterior (n special prin aferene de la receptorii cutanai)
cu cresterea termogenezei, a tonusului muscular si apariia frisonului, respectiv
scderea termolizei cu vasoconstricie cutanat.
2. REACIA FEBRIL
2.1. Patogenia febrei
Febra reprezint o reacie general nespecific a organismului la numerosi stimuli
(pirogeni exogeni) care acioneaz printr-un intermediar comun (pirogenul
endogen).
Pirogeni exogeni:
microorganisme patogene (bacterii si endotoxinele lor, virusuri, ageni micotici)
complexe imune Ag-Ac
polimorfonucleare neutrofile
sistemul monocito-macrofagic (macrofagele alvelolare, celulele Kupffer)
Pirogeni endogeni:
Interleukina IL-1
Factorul de necroz tumoral
produc febra acionnd la nivelul hipotalamusului anterior prin urmtorul
mecanism: stimuleaz sinteza local a prostaglandinelor E din endoteliul vascular
cu cresterea temperaturii de referin a centrilor hipotalamici si activarea
serotoninergic a centrului hipotalamic posterior care determin stimularea
termogenezei si inhibarea termolizei cu cresterea temperaturii corpului.
Acest mecanism este blocat de medicamentele antipiretice: (corticosteroizi si
aspirina) care inhib sinteza si eliberarea de pirogen endogen, respectiv de
prostaglandine.
2.2. Fazele reaciei febrile
Faza prodromal

semne nespecifice: cefalee, tulburri gastrointestinale, dureri articulare si


musculare datorit aciunii pirogenului endogen
Faza de crestere a temperaturii (faza de frison)
temperatura organismului < temperatura de referin a centrilor termoreglrii
(care este crescut peste valoarea normal sub aciunea pirogenului endogen) duce
la stimularea centrului hipotalamic posterior si apare dezechilibrul ntre
termogenez si termoliz n favoarea termogenezei cu cresterea temperaturii
corpului.
Faza de stare
temperatura organismului temperatura de referin a centrilor termoreglrii
(crescut peste valoarea normal de 37C) duce la termoliza crescut prin
vasodilataie cutanat, cu senzaia de febr a pacientului.
Faza de revenire la normal a temperaturii (ore, zile)
temperatura organismului > temperatura de referin a centrilor termoreglrii
care acum este normal ceea ce duce la un dezechilibru ntre termogenez si
termoliz n favoarea termolizei cu revenirea la normal a temperaturii corpului.
Manifestri Caracteristici
Cardiovasculare Debit cardiac crescut n faza de stare Respiratorii Stimularea centrilor
respiratori Digestive Scade motilitatea si funcia secretorie digestiv
Nervoase Somnolen, letargie, convulsii Metabolice Creste metabolismul energetic
Creste catabolismul proteic Sinteza hepatic reactani de faz acut
Dezechilibrele hidroelectrolitice i acidobazice
Deshidratare hiperton
Alcaloza respiratorie

3. TULBURRI ALE ADAPTRII ORGANISMULUI LA CLDUR


Cnd mecanismele termolizei devin ineficiente se instaleaz hipertermia
caracterizat prin cresterea temperaturii interne a organismului fr afectarea
pragului de reglare a centrilor hipotalamici.
Tulburrile produse de cresterea temperaturii mediului ambiant se manifest prin:
3.1. Crampa hipertermic (crampa minerilor)
apare dup un efort fizic intens n mediu supranclzit
se caracterizeaz prin spasme dureroase ale musculaturii membrelor si
abdominale
apare sudoraie excesiv cu pierderea de ap si sruri: hemoconcentraie,
hiponatremie si hipocloremie
temperatura intern este normal
3.2. Epuizarea termic (colapsul termic)
se caracterizeaz prin scderea volumului circulant cu hipotensiune arterial
secundar deshidratrii (prin sudoraie si diurez marcat)
temperatura intern este crescut
modificri umorale: hemoconcentraie, dezechilibru hidroelectrolitic
simptomatologie: astenie, tulburri digestive, crampe musculare

3.3. Socul termic:


apare la persoane care depun un efort intens n medii supranclzite si cu
umiditate crescut
temperatura intern este foarte crescut (40 - 43C)
tulburri nervoase: anxietate, tulburri de vedere, com
piele cald, flasc, uscat (inhibarea sudoraiei),
tulburri funcionale:
scderea presiunii arteriale diastolice si cresterea presiunii arteriale sistolice
(scderea rezistenei periferice prin vasodilataia cutanat determin cresterea
debitului cardiac) cu tahicardie
modificri umorale: hemoconcentaie, oligurie cu albuminurie, hipopotasemie,
trombocitopenie
Complicaii:
colaps circulator, plmn de soc si coagulare intravascular diseminat (CID)
Tratament: rcirea progresiv a organismului
3.4. Hipertermia malign
reprezint cresterea temperaturii interne ntre 39 - 40C, la o temperatur
normal a mediului ambiant, de natur endogen (defect genetic de stocare a
calciului n reticulul sarcoplasmatic)
factorii declansantori: anestezice inhalante sau miorelaxante care determin
cresterea concentraiei calciului intracitoplasmatic si rigiditate muscular cu
intensificarea termogenezei
4. TULBURRI PRODUSE DE SCDEREA TEMPERATURII INTERNE
Ineficiena mecanismelor de adaptare a organismului la frig (a termogenezei)
conduce la apariia hipotermiei (scderea temperaturii interne a organismului la o
valoare normal a pragului de referin a centrilor hipotalamici)
4.1. Hipotermia accidental
apare n cazul expunerii prelungite la temperaturi sczute sau la imersia n ap
rece
factori favorizani: ingestia de alcool, btrni/copii, malnutriie, boli cronice
n faza de excitaie temperatura intern > 35C se instaleaz frisonul si
vasoconstricie cutanat (prin intensificarea termogenezei)
n faza de inhibiie temperatura intern scade, apare rigiditatea muscular si
inhibiia funciilor SNC n cea de-a treia faz, de hipotermie profund,
temperatura intern < 30C cu tegumente cianotice si reci, tulburri respiratorii,
hipotensiune arterial, bradicardie, tulburri de ritm cardiac, acidoza lactic, com
si deces.
4.2. Hipotermia endogen
reprezint scderea temperaturii interne a organismului, la o temperatur normal
a mediului ambiant prin alterarea mecanismelor de termoreglare
Cauze: IC, DZ, IRA, IRC, hipoglicemie, intoxicaie cu medicamente; apare mai
ales la vrstnici n stare de com cu acidoz metabolic.

Efectele locale ale frigului


Expunerea unor zone ale corpului la temperaturi mai mici de 0oC determin
leziuni tisulare (degerturi) prin: alterarea structural ireversibil a proteinelor si
lipidelor mebranare; ischemia secundar modificrilor vasculare.

HIDROTERAPIA
Hidroterapie inseamna folosirea apei in scop terapeutic. Factorii care actioneaza in hidroterapie
sunt: a) termici; b) mecanici; c) chimici.
a)Factorii termici - se foloseste apa calda sau fierbinte (38 sau 39 - 40). Se stie ca din
acest punct de vedere, apa are doua proprietati importante: termoconduc-tibilitatea, care este
de 30 de ori mai mare decat cea a aerului si termocapacitatea, care este de 8 ori mai mare
decat a aerului sau de 33 de ori mai mare decat a Hg. Din aceste cauze, aerul umed cald se
suporta mai greu, iar apa fierbinte la 50 produce arsuri, pe cand aerul la aceasta temperatura
poate fi suportat; tot pentru aceste motive apa se foloseste la sistemele de incalzire centrala,
fiind cel mai economicos mijloc de incalzire.
Apa se poate folosi si la temperatura de indiferenta, care este de 35 - 37 (organismul nu are
nici senzatia de rece, nici senzatia de cald), cu un bun efect de sedare si relaxare. Este
interesant de stiut ca, pentru aer, temperatura de indiferenta a tegumentului este de 20 - 22,
iar pentru diferite substante (de exemplu, parafina, namol) este mai ridicata (37 - 38).
Retinem deci ca temperatura de indiferenta a organismului este variabila in anumite limite
(adaugarea de sare in apa da impresia ca aceasta se mai incalzeste putin: de fapt, apa
devenind mai concentrata, temperatura de indiferenta a scazut cu 1 - 2)
b) Factorii mecanici sunt: presiunea hidrostatica, care inseamna presiunea exercitata de
apa, din baie (bazin) sau lac, asupra organismului. Ea este cu atat mai mare, cu cat coloana de
apa este mai inalta, cu cat concentratia este mai mare (sarea, namolul cresc presiunea apei)
sau cu cat organismul se afunda mai mult (in partile inferioare este mai crescuta). Este usor de
inteles cat de mult influenteaza aceasta presiune: circulatia, respiratia, digestia etc. De aceea,
trebuie sa fim atenti la bolnavi, in special cardiaci, pulmonari, renali, hipertensivi etc; forta de
impingere a apei de jos in sus este forta de ridicare a unui corp scufundat in apa. Principiul
celebru, enuntat de Arhimede, ca "un corp scufundat in apa, pierde din greutatea sa, o
greutate egala cu greutatea volumului de apa dislocuit" face ca un organism de 70 kg sa
cantareasca intr-o baie obisnuita aproximativ 7,9 kg, iar daca apa este sarata, greutatea sa
scada si mai mult. De exemplu, in Marea Moarta, care are o mare concentratie salina (de unde
si numele, neexistand vietuitoare), se poate pluti; la fel in lacul Telega (Campina) nu se poate
cadea la fund. Se intelege ce importanta covarsitoare are aceasta forta de impingere a apei in
kinetoterapie, cand bolnavul depune la intrarea in baie un mic efort muscular de invingere a
acestei forte - deci kinetoterapia activa - iar miscarea in apa se face mult mai usor, decat in
conditii de mediu obisnuit; muschiul deficitar, care trebuie sa miste segmentul - sa zicem de 10
kg - in apa, depune un efort ca pentru 1 kg (aproximativ a 1/10 parte)! - tot aici se mai
adauga miscarea apei produsa natural (valurile) sau artificial (prin jeturi de presiune), care
influenteaza activ, indeosebi circulatia periferica. Ceilalti factori mecanici: frictiunea,
baterea, turnarile de apa, bulele de gaz (aer, CO2,0) isi au importanta lor, indeosebi in
circulatia periferica, si vor fi studiati la referatele respective.
c) Factorii chimici sunt reprezentati de diferite substante introduse sub forma de infuzii sau
decocturi in baie: musetel, nalba, frunza de nuc; mustar, hrean, cetina de brad sau diverse
amestecuri de plante medicinale; de asemenea: sare, iod, sulf, namol, gaze etc. Uleiurile sau
esentele volatile continute in plantele medicinale au o buna actiune sedativa, altele sunt
stimulente sau chiar iritante (mustar, hrean), iar celelalte au o buna actiune terapeutica (sare,
iod, namol).

ACTIUNE FIZIOLOGICA
Aceasta actiune se manifesta local si general.
a) Local, citam reactia dermo-vasculara. Actiunea fiziologica a factorilor hidrici si termici se
exercita prin intermediul tegumentului. Pielea este primul organ de intalnire cu factorii hidrici.
Prin structura sa caracteristica - vasta retea vasculara si de receptori nervosi - se pot obtine
multiple si variate raspunsuri, reactii locale si generale. Aceste raspunsuri tegumentare fata de
agentii hidrici reflecta reactivitatea generala a organismului, despre care stim ca poate fi
proprie fiecarui individ (de unde si hiper-, hipo- sau normoreactivitatea). Nu s-a putut testa
printr-o proba precisa de laborator reactivitatea organismului. In orice caz, bolnavul are,
subiectiv, senzatia de caldura, iar obiectiv apare roseata pielii. Aceasta se poate aprecia prin
proba Dalmady (Sturza), care consta din apasarea cu policele pe tegumente, timp de 3
secunde; dupa ridicare ramane o pata alba, 3-5 secunde (normoreactivi). La hiporeactivi pata
alba dispare dupa 8 - 9 secunde (reactie slaba), iar la hipereactivi dispare foarte repede (1-2
secunde). In concluzie, aceasta reactie locala se numeste si reactie dermo-vasculara si este
bine sa fie cunoscuta, caci difera la copil, adult, batran, barbat sau femeie, om sanatos sau
bolnav. Dealtfel tegumentul a constituit pentru clinicieni, sediul
Simptomelor atator afectiuni, chiar daca organele in suferinta erau situate la mare distanta,
aceasta putandu-se explica numai prin vasta retea vasculara si nervoasa ce leaga metameric
(zonal) organele cu tegumentul (zonele metamerice Tarin-Head).
b) Fenomenele de provocare sunt reactii generale, de acutizare a unora dintre fenomenele
clinice, in legatura cu folosirea, mai putin bine dozata, a agentului hidric sau cu lipsa de
raspuns normal a organismului bolnav. Este reactia balneara sau vechea "criza balneara"
cunoscuta din vechime, in legatura cu folosirea apelor minerale.
1.
Actiunea asupra aparatului cardio-vascular poate ca este una dintre cele mai importante
actiuni. Ea se refera la circulatia periferica si la cord.
a) Actiunea asupra circulatiei periferice (cordul periferic): bogata retea vasculara
tegumentara, care, dupa Hutchinson, constituie un adevarat cord periferic, reactioneaza sub
actiunea excitantului cald sau rece in 3 faze:
- Vasoconstrictia este faza initiala, care este mai lunga sub actiunea "recelui". Poate aparea
"pielea-de-gaina", provocata de contractia muschilor erectori ai perilor, ca reactie pentru a
impiedica pierderea de caldura, prin micsorarea suprafetelor de radiatie a pielii. Aceeasi
vasoconstrictie apare si sub actiunea excitantului cald, dar este de foarte scurta durata, uneori
aproape nesesizata macroscopic (pletismo-grafia, capilaroscopia o confirma).
- Vasodilatatia activa este faza in care se produce o irirosire (hiperemie) a tegumentului
(rbz-rosiatic), sub actiunea aceluiasi excitant, cald sau rece. Este de durata mai lunga si este
cea mai importanta dintre faze, motiv pentru care cautam s-o prelungim cat mai mult la
hidroterapie.
- Vasodilatatia pasiva sau paralitica urmeaza de obicei celei precedente, daca actiunea
factorului excitant se prelungeste sau daca este prea brutal. Tegumentele capata o culoare
rosie-violacee sau marmorata (de exemplu: cand se sta mult afara in ger "se invineteste de
frig"). Este reactia pe care nu o dorim si trebuie s-o evitam in hidroterapie, constituind indicatia
ca trebuie intrerupta procedura.
Aceste reactii nu sunt insa numai locale. Ele pot antrena si modificari circulatorii la distanta,
care se produc dupa anumite legi studiate si enuntate de diferiti cercetatori, si anume:
Legea reactiei consensuale (Ottfried-Miiller), dupa care reactia dermo-vasculara locala
cuprinde intreaga suprafata a tegumentului. De exemplu: raceala de la picioare iti da senzatia

de frig, cu frison si "piele de gaina" pe tot corpul.


Legea reactiei antagoniste (Dastre-Morat) da explicatia antagonismului existent intre
circulatia periferica (tegument, mucoase) si circulatia profunda, la nivelul organelor interne.
Astfel ne explicam de ce o vasodilatatie periferica (exemplu ventuzele, in congestia pulmonara)
produce o descongestionare (vasoconstrictie) profunda (a plamanului, in exemplul de mai sus).
Legea Hauffe: ca o exceptie de la reactia antagonica, Hauffe a aratat ca sunt unele organe coronarele, vasele cerebrale, renale, bronsice etc, - care reactioneaza consensual, si nu
antagonic fata de excitantul termic utilizat (sunt organe cu circulatie termino-terminala). De
exemplu, aplicarea de caldura locala pe lombe face ca vasele si musculatura sa reactioneze
consensual, de unde practic folosirea caldurii locale in colica renala; sau o baie calduta la maini
da reactii consensuale coronariene, de unde prevenirea si chiar oprirea unei asemenea crize
prin aceasta procedura. Tot astfel este explicata si actiunea pungii de gheata in hemoragiile
cerebrale.
Kiricinschi merge mai departe si arata ca reactia consensuala se produce metameric,
cuprinzand toate organele situate pe aceeasi zona metamerica (exemplu, caldura pe regiunea
hepatica combate colica hepatica s.a.m.d.).
Sa vedem, pe scurt, actiunea procedurilor hidro- si termoterapice asupra diferitelor aparate si
sisteme. ,
b) Actiunea asupra cordului: cordul nu ramane indiferent fata de excitantul termic. Astfel,
"recele" precordial calmeaza si usureaza munca inimii (accelereaza frecventa cardiaca etc), iar
procedurile fierbinti obosesc cordul. Totul este, insa, in functie de starea miocardului si a
coronarelor.
c) Actiunea procedurilor asupra sangelui: compozitia sangelui este deviata spre acidoza
prin procedurile reci si spre alcaloza prin procedurile calde (datorita hiperventilatiei ce scade
CO2). Coagulabilitatea creste in procedurile calde si invers in cele reci.
2. Actiunea asupra respiratiei: "recele" - dupa o inspiratie profunda si o pauza scurta mareste frecventa respiratorie. Procedurile calde declanseaza, de la inceput, o respiratie
frecventa si superficiala. Zona care influenteaza cel mai mult respiratia este ceafa, probabil prin
apropierea sa de bulb.
3. Actiunea asupra musculaturii: procedurile reci au efect stimulant asupra musculaturii
striate si netede; ele mentin totusi si elasticitatea fibrelor musculare - sunt deci tonifiante.
Procedurile calde sunt relaxante. Ele au un efect antispasmodic, de unde si indicatia lor in
colici.
4. Actiunea asupra sistemului nervos: aplicatia de rece scade sensibiilitatea nervoasa si
are un efect anestezic. Recele a fost unul dintre primele mijloace anestezice folosite in
chirurgie. (Larey, celebrul chirurg al lui Napoleon, a folosit la maximum acest procedeu
anestezic). Kelenul, utilizat astazi, da refrigeratie locala si anestezie. Caldura are un efect
excitant in procesele acute si este analgezica in procesele inflamatorii cronice.
5. Actiunea asupra metabolismului: procedurile reci determina o crestere a metabolismului,
printr-un consum mai mare de oxigen. Procedurile calde produc cresteri metabolice mai
usoare, prin consum de glucide si lipide. Procedurile indiferente nu modifica metabolismul.
Actiunea asupra termoreglarii: omul, ca fiinta homeoterma, are o temperatura constanta
(36 - 37). Mentinerea acestei constante fiziologice se face prin mecanismul de termoreglare,
care isi are sediul in tuber cinereum si este de doua feluri: chimic si fizic.
Termoreglarea chimica consta in intensitatea proceselor metabolice (de arderi) din
organism, atunci cand acesta se afla intr-un mediu rece.

Termoreglarea fizica intra in actiune, cand organismul se afla intr-un mediu cald si cand are
loc evaporarea lichidelor de la suprafata tegumentului, care, conform legii fizice, se face cu
scadere de temperatura. Transpiratia - care produce evaporare - poate uneori determina chiar
scaderi brutale de temperatura, de unde si posibilitatea unor "congestii" a frigore. De aici,o
regula practica: sa stergem, sa uscam tegumentele transpirate. Tot in termoreglarea fizica mai
intervin doua fenomene: radiatia si convectia, prin care organismul pierde caldura, daca
temperatura sa este mai mare decat a mediului inconjurator. Se mai adauga o serie de factori
de mediu - ca presiunea, umiditatea, miscarea aerului, care pot influenta termoreglarea. Se
stie cat de mult contribuie curentul de aer la evaporare (o temperatura de 40 in aer uscat se
suporta mai bine, decat 30 in aer umed). Procedurile hidrice pot influenta termoreglarea
(frictiunile, dusurile etc.) ca si unele substante (alcoolul). Consumul de alcool duce la
vasopareza, impiedica redresarea vasculara la rece (adica vasoconstrictia reflexa nu se mai
produce cand alcoolicul iese in frig), motiv pentru care alcoolici fac usor pneumonii galopante
sau chiar ingheata. Tesutul adipos mai bogat constituie un bun izolator termic, dupa cum
racirea corpului este mai rapida acolo unde exista o suprafata mai mare, fata de volum (de
unde si indicatia bailor reci de durata mai scurta la copii, care racesc mai usor). Antrenamentul
are un rol foarte important. Procedurile reci, frictiunile, dusurile au un bun efect stimulant
vascular, care se apreciaza printr-o prompta vasoconstrictie reflexa la schimbarea de mediu. De
aceea, la cei care le practica, racelile sunt mult mai rare: ei au devenit astfel oameni "caliti". 7.
Actiunea asupra secretiilor: secretia sudorala: in mod normal exista o eliminare de apa
prin tegumente, nesesizabila, numitaperspiratio insensibilis. Caldura transforma perspiratia
in transpiratie (sudoare). Procedurile calde cresc sudatia (baile de nisip, namol, aer cald, baile
de lumina etc). Sudatia se poate mari prin ingerarea unui pahar cu apa rece (metoda
Priessnitz), care actioneaza conform reactiei antagoniste (Dastre-Morat, producand o
vasoconstrictie tegumentara, care potenteaza transpiratia;
- secretia renala: circulatia renala reactioneaza consensual cu tegumentul. In consecinta,
procedurile calde stimuleaza diureza (termofor, diatermie, comprese calde);
- secretia gastrica reactioneaza antagonic: caldura pe abdomen reduce secretia gastrica,
invers raceala epigastrica. in schimb, ingestia de bauturi calde, creste secretia gastrica.
- secretia biliara este mai putin studiata. Se obtin cresteri prin aplicatii reci, dar
si calde, de scurta durata.
PROCEDURI HIDROTERAPICE
Consideratii generale: metodele de Tratament in hidroterapie se mai numesc si proceduri,
care se impart in: generale si partiale:
Procedurile generale sunt proceduri mari (bai, impachetari etc.) si se prescriu dimineata, fiind
mai solicitante pentru organism.
Celelalte, partiale sau mici, se executa dupa-amiaza. Tratamentul trebuie adaptat fiecarui
bolnav in parte, efectuandu-se doar 1 - 3 proceduri/zi. Vom descrie, pe scurt, cele mai folosite
proceduri in hidroterapie.
1. Compresele: sunt cele mai simple proceduri - o bucata de panza inmuiata in apa si stoarsa
este o compresa. Ele sunt de mai multe feluri, dupa temperatura si regiunea de aplicare. Dupa
temperatura sunt: calde, reci, stimulente si cu aburi.
- Compresa rece: are efect antalgic, vasoconstrictiv, deci antihemoragic si antiin-flamator. Ca
indicatii, se foloseste in orice proces inflamator acut. Uneori, se
Inlocuieste cu punga cu gheata. Se schimba la 5 - 10 minute, cand s-a uscat. Este indicata in
abcese, flegmoane,. apendicite acute, hemoragii digestive, cerebrale etc.

- Compresa calda: are o actiune antalgica, relaxanta, de sedare, antiinflama-toare,


vasodilatatoare, fapt pentru care este indicata in toate procesele inflamatorii cronice (colica
hepatica, nefretica etc).
CompresaPriessnitz (prisnit); este o compresa stimulenta, folosita pentru prima oara de
taranul din Tirol, care purta acest nume. Este o compresa rece, acope-rita de una uscata. Ca
actiune, la primul contact cu tegumentul se produce vasoconstrictia, apoi se incalzeste (deci
vasodilatatie), incalzire care produce evaporarea apei din compresa, ducand la racirea
tegumentului si asa mai departe, pana la uscarea ei.
Se poate observa deci succesiunea vasoconstrictie-vasodilatatie, care are un bun efect
stimulent, tonifiant. De aici si indicatia Priessnitz-ului in inflamatiile subacute si cronice, cu un
puternic efect de resorbtie.
2. Spalarile: sunt proceduri secundare, ele sunt foarte importante fiindca devin obligatorii
dupa procedurile calde. Rolul lor este de a obtine redresarea vasculara si deci de a impiedica
pierderea de caldura. Se evita astfel racelile, iar procedurile pot fi efectuate si in sezonul
friguros (iarna). Se fac cu apa rece la 22 - 2.
3.Frictiunile: sunt proceduri care actioneaza atat prin factorul termic, cat si prin cel mecanic.
Ele sunt intotdeauna reci, folosindu-se bucati de panza umede, peste care se executa frictiuni,
prin miscari lungi, de alunecare cu palmele, pana cand acestea se incalzesc (vasodilatatie
activa). Dupa acestea, regiunea frictionata se sterge si se acopera. Frictiunile pot fi partiale
(maini, membre inferioare, torace etc.) sau totale (complete). Se pot executa si la patul
bolnavului imobilizat (fracturi, | reumatism).
4. Cataplasmele: cataplasma inseamna aplicarea unor substante, de obicei umede, ; pe
tegument. Cele mai cunoscute sunt cataplasmele cu mustar, cu hrean, musetel,
namol etc. Ele se folosesc si astazi (mustarul), mai ales la copii, in procesele inflamatorii acute,
pentru efectul lor revulsiv, descongestionant, analgezic si antispasmodic (pneumonii, congestii,
periviscerite, mialgii, nevralgii etc). Actiunea lor este explicata atat prin factorul termic, cat si
prin cel chimic (esentele volatile).
5. impachetarile: sunt proceduri umede si uscate, dupa cum se folosesc cearsa-, furi umezite
sau direct patura ce inveleste bolnavul, dupa o anumita tehnica; exista ; si impachetari cu
diferite substante (parafina, namol). Actiunea lor este puternic | vasodilatatoare, cu bun efect
antiinflamator, resorbitiv si antalgic, relaxant. Se \ folosesc in toate procesele inflamatorii
cronice: artrite, artroze, nevralgii, redoare
etc. La fel se procedeaza si cu impahetarile cu namol si nisip. Dupa aceste proceduri calde,
obligatoriu, trebuie sa urmeze spalarea.
6. Afuziunile: sunt turnari de apa fara presiune. Ele sunt reci sau alternante (calde si reci). Se
pot realiza printr-un furtun sau chiar o stropire fara rozeta (se toarna apa pe membrele
inferioare). In orice procedura alternanta se incepe cu "cald" si se termina cu "rece", durata
"recelui" fiind sub jumatate din durata aplicarii "caldului". Numarul turnarilor (3 - 5) se face
pana se obtine reactia dermo-vasculara. Ca orice procedura alternanta, afuziunile au un efect
bun stimulten, tonifiant. Se folosesc in tulburarile circulatorii periferice, insuficienta venoasa,
sechelele dupa flebite, edemele cronice etc. 1 . Dusurile: sunt proceduri foarte cunoscute si
utilizate. Ele sunt reci, calde, alternante si speciale; sau dupa forma jetului de apa: "in rozeta",
"in sul" sau "in evantai" (dusul gradinarului). Indicatiile dusurilor, dupa temperatura, se
confunda cu cele ale compreselor reci sau calde, iar cele alternante, ca si frictiunile, au un efect
stimulent, tonifiant. Dintre acestea, dusul scotian este un dus "in sul", alternant, cu o presiune
de 1 - 2 atmosfere, jetul de apa fiind la o distanta de 5 - 6 m fata de subiect. Pentru efectul
sau stimulent, tonifiant, este indicat in afectiunile cronice reumatice, sciatice cronice, nevroze,
obezitate, hipotiroidism etc.
Dintre dusurile speciale, mentionam dusul-masaj si dusul subacvatic. Dusul masaj, dupa nume,
este un dus cald, cu 5 - 6 rozete, la care se adauga masajul. Are un efect resorbant prin

masaj, fiind indicat intr-o serie de procese cronice reumatice, enurologice (artrite, artroze,
spondiloze, sciatica, obezitate etc.).Dusul subacvatic este un dus "in sul", cu presiune de 2 - 3
atmosfere, proiectat sub apa la 10 - 15 cm de tegument. Exista instalatii speciale in acest sens.
Efectul si indicatiile sunt similare cu cele ale dusului-masaj, numai ca se suporta mai bine.
Dusul de aer cald se realizeaza cu foenul; de obicei este insotit de masaj. Are aceleasi indicatii
si actiuni ca si dusul-masaj, numai ca este o procedura mai blanda. Contraindicatiile dusurilor:
evitam dusurile cu presiune (scotian) in: fragilitatea vasculara, in psihoze, stari de agitatie, la
gravide, in stari febrile etc.
8. Baile: sunt cele mai solicitate proceduri in hidroterapie. Ele sunt de mai multe feluri: simple
(cu apa obisnuita); medicamentoase, cu diferite substante (sare, iod, sulf etc); complete sau
partiale (de maini, picioare, sezut); la temperatura de indiferenta (35 - 37), calde (38 - 40)
sau reci (sub 22). Reamintim ca baile actioneaza prin cei trei factori: termic, chimic si mecanic
(presiunea hidrostatica presiunea de jos in sus, miscarea apei in baie).
Baile indiferente (35 - 37) au un efect sedativ, relaxant, de unde si indicatiik pentru boli ale
aparatului locomotor, nevroze etc.
Baile calde au actiunea si indicatiile procedurilor calde (afectiuni cronice ak aparatului
locomotor, ortopedice - sechele, pareze, paralizii, reumatism cronic.
Baia kineioterapeutica este aceea la care se adauga miscarile pasive in apa s miscarile
active executate de bolnav, pe perioade de 4 - 5 minute (adica 5 minuti sta in baie, 5 minute
miscari pasive, 5 minute pauza si 5 minute miscari active - ii total 20 de minute), aceasta baie
kinetoterapeutica este folosita in special in an chiloze, redori musculare, articulare, pentru
usurinta miscarilor in apa (vezi parte
generala).
Baile reci (generale) sunt proceduri foarte drastice, folosite rar. Baile racoroas (32 - 34)
sunt: halbbad-x\\ (baia de jumatate) si baia cu peria (tot de jumatati adancimea apei din
baie atingand (25 - 30 mm). Sunt proceduri laborioase, cu u
bun efect stimulent. Bineinteles ca baile complete nu vor fi indicate la cardiaci, aterosclerotici
etc.
Baile partiale, de maini sau picioare, sunt proceduri usoare, care pot fi calde, reci si
ascendente. Baile ascendente (Hauffe), la care se creste progresiv temperatura de la 37 la 40,
se folosesc in crizele de astm bronsic, crizele anginoase, pentru reactia lor consensuala.
Celelalte - calde sau reci - au indicatii, in general, identice cu cele ale procedurilor la aceasta
temperatura - in inflamatiile cronice sau acute ale zonelor unde se aplica (maini, picioare sau
sfera pelviana).
Baile medicinale: sunt, de asemenea, foarte folosite, la ele adaugandu-se: o substanta
chimica (I; NaCl, S etc); plante medicinale (infuzii sau decocturi); gaze (CO2,0, aer). Ele
actioneaza prin toti factorii cunoscuti: termici, chimici si mecanici.
Baile medicamentoase (cu iod, sare, sulf, amidon etc.) se folosesc, indeosebi, in boala
reumatismala, afectiuni dermatologice etc. si se pot face si in casa. Sunt cunoscute, din popor
baile cu frunze de nuc (contin iod).
Baile cu plante medicinale (flori de fan, nalba, cetina de brad, musetel, menta) au un bun
efect sedativ si relaxant. Se fac la o temperatura intre 36 - 37, deoarece esentele continute se
volatilizeaza la o temperatura mai mare. ; Boala reumatismala cronica, nevrozele, H.T.A.
compensata, maladia ulceroasa ; etc. sunt tot atatea indicatii pentru aceste bai.
Baile cu bule gazoase (CO2, O2, aer) se prescriu, tot aproape de temperatura de indiferenta
(35 -.37), altfel gazul evaporandu-se (sifonul tinut la caldura pierde gazul). Bulele gazoase din
baie se sparg de tegumentul bolnavului, exercitand un masaj fin, un efleuraj care da o

hiperemie activa, scazand barajul periferic. In acest fel T.A. scade, ritmul cordului devine mai
bradicardic, diastola este mai mare, iar afluxul coronarian mai bogat (sunt rezultate ce se obtin
cu digitala). Ele au un bun efect calmant. De aici, indicatia acestor bai in: H.T.A., tulburari
circulatorii periferice (arterite etc), sechele de flebite, nevroze, boala ulceroasa etc. Gazele se
obtin din butelii obisnuite (CO2, O2).