Hermann Oberth

1894-1980
Fizician, matemacian si inventator german originar din
Romania, nascut in ziua de 25 iunie 1894 la
Hermannstadt, judetul Sibiu, Hermann Oberth
figureaza, alaturi de C.E. Tiolkovski si R.H. Goddard,
printre pionerii zborului cosmic.
Ca aproape toate geniile, el si-a demonstrat inclinatiile
inca de pe vremea cand urma cursurile Scolii din Deal
din Sighisoara perioada in care, in loc sa se rezume la
lectiile incluse in programa, a facut tot felul de inventii,
care mai de care mai ingenioase. Jules Verne l-a
fascinat, Romanul De la pamant la luna l-a ajutat sa
inteleaga inca de pe atunci ca zborul spre astre este o
problema dependenta de viteza, nu de dimensiunile
tunului!
Adolescenta si tineretea lui Herman Oberth prezinta o
importanta deosebita deoarece realizarile lui ulterioare
au avut la baza micile experimente din acele vremuri.
La varsta de 14 ani a elaborat schita unei rachete,
preconizand folosirea combustibililor lichizi pentru acest
tip de vehicol interplanetar. Un an mai tarziu a
conceput o centrifuga cu bratul mobil de 3,5 m
lungime, care ar fi facut posibil studiul efectelor
presiunilor de la lansare asupra viitorilor calatori
spatiali centrifuga similara cu cele folosite in ziua de
astazi la antrenamentele cosmonautilor. La 17 ani a
intuit formulele matematice corecte ale fortei de
propulsie si ale vitezei optime, stabilind totodata
ecuatiile miscarii in vid. La 23 de ani a conceput primul

motor-racheta, iar la 26 de ani a avansat ideea rachetei

cu mai multe trepte.
Si, culmea, toate acestea fara sa aiba o pregatire
universitara corespunzatoare! Abia dupa Primul Razboi
Mondial s-a inscris la Facultatea de Medicina, pe care a
parasit-o curand pentru a se consacra fizicii. Si-a luat
licenta in fizica in anul 1923, la Universitatea din Cluj.
Si tot atunci a publicat la editura muncheneza
Oldenbourg o lucrare de referinta intitulata: Die Rakete
zu den Planetenraumen (Racheta in spatiul
interplanetar), pe care a prezentat-o sub forma de
disertatie pentru atestarea ca profesor la Universitatea
din Cluj.
Aceasta lucrare, publicata in Romania abia in anul 1994
la initiativa astronautului Dumitru Prunariu, este
deosebit de importanta deoarece cuprinde conceptele
de baza ale astronautici moderne, precum si
fundamentarea majoritatii aplicatiilor vehiculelor
spatiale propulsate cu motoare-racheta. Pe parcursul ei
sunt descrise fazele zborului, efectele exercitate asupra
organismului si cele patru etape ale cuceririi spatiului,
numite de specialisti cele patru teze ale lui Oberth.
Concomitent, savantul a conceput o racheta balistica
cu inaltimea de 25 m si diametru de 5 m, cu
combustibili lichizi, a carei realizare a devenit posibila
datorita fondurilor obtinute in calitatea sa de consilier
stintific al Casei de Filme UFA Berlin. Aceasta a fost
prima racheta balistica din lume - o racheta care avea
sa asigure succesul regizoral al lui Fritz Lang,
realizatorul filmului Femeia pe luna, care a rulat pe
marile ecrane europene incepand din anul 1928.

Ulterior, Hermann Oberth a avansat ideea ca acest tip

de racheta va putea fi folosit si in zborurile
interplanetare. Sistemul giroscopic de stabilizare a
zborului pe traiectorie si sistemul de racire regenerativa
a motorului au fost concepute si perfectionate tot de
Oberth. La testari, prima lui racheta a consumat, in 90
de secunde, 1 litru de benzina si 6,6 kg de oxigen
lichid, dezvoltand stabil o forta de tractiune de 70 N la
o viteza de evacuare a jetului de 756 m/s!
Apoi, in 1931, a urmat lansarea propriu-zisa, in urma
careia, in ziua de 6 martie a aceluiasi an, a obtinut
brevetul romanesc nr. 19 516 pentru Procedeu si
dispozitiv de combustie rapida, care presupunea
injectarea combustibilului in oxigenul lichid.
In timpul celui de-al Doilea Razboi Mondial, Oberth s-a
implicat in conceperea si fabricarea rachetelor germane
V1 si V2. In 1947 a elaborat proiectul unei rachete cu
trei trepte pentru explorarea cosmosului. In 1955, a fost
chemat in Statele Unite ale Americi de un inginer
american de origine germana, Wernher von Braun, care
ia propus sa lucreze in echipa cu el la proiectarea
proiectilelor balistice ale armatei americane.
Vom aminti doar una dintre ele, ce pare a avea mari
sanse de dezvoltare in viitor. Ea a fost formulata inca
din anul 1923, in ultimul capitol al lucrarii lui de
doctorat, supranumita Biblia astronauticii, si se
remarca prin marea sa originalitate: Hermann Oberth
se gandise sa instaleze pe o orbita terestra o uriasa
oglinda reflectorizanta, care sa devieze razele solare
spre Pamant, jucand rolul unui minisoare artificial.

Iata cum si-a justificat savantul propunerea ; Daca

oglinda s-ar situa la o departare de 1000 km si ar avea
100 km diametru, lumina sa difuza ar putea face
locuibile zone intinse din Nordul extrem; la latitudinile
noastre, lumina aceasta ar contracara aparitia zilelor
friguroase in timpul primaverii si toamnei, salvand
astfel recoltele de legume si de fructe ale unor tari...
Hermann Oberth a fost membru de onoare al Ligii
pentru Navigatia Spatiala din Breslau (Wroclaw), al
Societatii Britanice Interplanetare, al Societatii
Americane pentru Radiotehnica, al Academiei Germane
de Stiinte si presedinte de onoare al Societatii pentru
exploatarea Spatiului Cosmic din Stuttgart. Conducerea
Universitatii Babes-Bolyai din Cluj i-a conferit titlul de
Doctor honoris causa, iar in ziua de 31 ianuarie 1991,
post-mortem, Academia Romana l-a inclus printre
membrii sai.