Henri Coanda

Nascut la Bucuresti in ziua de 7 iunie 1886, Henry

Coanda a fost fiul generalului Constantin Coanda,
absolvent al Scolii Politehnice din Paris si licentiat in
matematici, si al frantuzoaicei Hayda Danet, care si-a
urmat sotul in tara natala pentru a-i fi alaturi in
perioada in care acesta a ocupat postul de profesor la
scoala Nationala de Poduri si Sosele din Bucuresti.
Henri, unul din cei sapte copii ai generalului, dintre care
au supravietuit numai doi baieti si doua fete, a fost
fascinat de mic de forta vantului si de idea de zbor.
Cursurile primare le-a urmat in Bucuresti, la Scoala
Petrache Poenaru, iar in 1896 a intrat la Liceul Sf. Sava,
unde n-a reusit s-a obtina decat note cuprinse intre 5 si
9. Unii pun acest lucru pe seama zburdalniciei lui, alti ii
incrimineaza profesorii slabi de care a avut parte. Sau
poate ca, la fel ca toate micile genii, acorda atentie
doar problemelor care il interesau. Cert este ca in
momentul in care Henri a fost la un pas de a ramane
corigent la matematica, generalul Constantin Coanda,
considerand ca fiul sau are nevoie de o educatie mai
severa, la mutat la Liceul Militar din Iasi, unde avea sa
fie admis dupa un examen foarte sever.
Se pare ca din acel moment a inceput uimitoarea lui
dezvoltare. Sub atenta indrumare a unor profesori de
talia lui Garabet Ibraileanu sau A.D. Xenopol, Henri s-a
transformat dintr-un elev cu probleme intr-unul
exceptional si a facut o pasiune pentru matematica
datorita locotenentului Ion Papura, care a stiut sa
dezvolte receptivitatea copiilor la frumusetea
rationamentelor.

Ulterior a urmat cursurile Scolii de Artilerie, Geniu si

Marina din Bucuresti, apoi si-a continuat pregatirea in
Germania, la Technische Hochschule din
Charlottenburg, unde a obtinut titlul de doctor in stiinte
tehnice si ingineresti. In 1906 s-a inscris la Scoala
Superioara de Aeronautica si Constructii Mecanice din
Paris, infiintata chiar in acel an, pe care a absolvit-o ca
sef de promotie.
Si-a inceput activitatea profesionala la Nisa, pe
santierele conduse de inginerul Gustave Eiffel. La scurt
timp dupa intoarcerea sa in tara, la Arsenalul Armatei
Romane din Bucuresti a facut o serie de machete si de
experimente care au culminat in 1910 cu expunerea, la
cel de-al doilea Salon International de Aeronautica din
Paris a unui avion bazat pe propulsie prin reactie, testat
chiar de el la Yssy-les-Moulineaux, in vecinatatea
capitalei franceze.
Dar, inainte de toate, anul 1910 este important pentru
ca atunci a observat pentru prima data fenomenul care
l-a facut celebru in intreaga lume. Efectul Coanda,
brevetat abia in 1934, dupa cativa ani de studiu intens,
sub denumirea de Procedeu si dispozitiv pentru
devierea unui fluid intr-un alt fluid, a revolutionat
aeronautica, gasindu-si numeroase aplicatii si in alte
domenii. Fenomenul observat initial de Coanda este, in
aparenta, foarte simplu, aproape evident: un jet de fluid
(gaz sau lichid) are tendinta sa adere la un perete drept
aflat in aval de o curbura brusca, din cauza depresiunii
create in urma antrenarii fluidului in scurgerea
turbionara dintre jet si peretele curbat. Aplicat la
motoreactorul din 1910 doar intuitiv, acest fenomen a

fost ulterior aprofundat, ducand la aparitia

turboreactoarelor, la care forta de propulsie si portanta
sunt asigurate de jeturile de gaze de ardere evacuate
cu viteze foarte mari din efuzoare.
Dar sa revenim la primii ani ai erei aerodinelor. Dupa
avionul Coanda 1910, inventatorul a prezentat un altul,
bimotor, la Reims, in 1911, cu prilejul unui concurs
aviatic militar. A urmat apoi seria de avioane BristolCoanda, fabricate la Uzinele Bristol (ulterior British
Aircraft Corporation) in perioada 1911-1914, pe
parcursul careia Coanda a fost angajatul lor. Mobilizarea
l-a surprins pe genialul inginer roman la Uzinele
Delauney-Belleville din St. Denis, Franta, unde a
construit in 1916 un avion echipat cu doua elice
propulsoare, montate la extremitatea posterioara a
fuzelajului. Dupa 1945 a fost solicitat de United States
Corporation sa participe la cateva programe de
cercetari care vizau aplicarea efectului Coanda la
realizarea unor tehnici de zbor, apoi a lucrat la
Laboratoarele Diamond din SUA, iar in 1969 a revenit
definitiv in tara.
Insa numele lui nu este legat doar de aeronautica.
Henri Coanda s-a remarcat printr-o creativitate
uluitoare, concretizata in peste 250 de brevete, cu
aplicatii in cele mai diverse domenii. In perioada
Primului Razboi Mondial, din cauza penuriei de metal, a
inventat rezervoare pentru hidrocarburi construite din
beton armat. De asemenea, a descoperit materialul
beton-bois, mai rezistent decat lemnul, destinat
prefabricatelor pentru constructi; lista inventiilor sale
cuprinde, de asemenea, tunul fara recul din dotarea

avioanelor militare, proiectul unei instalatii de

desalinizare a apei marine etc. La acestea se adauga
ideile sale extrem de progresiste aplicabile, probabil,
abia acum, in mileniul trei: aerodina lenticulara, bazata
pe efectul Coanda, care deschide un drum complet nou
in constructia aparatelor de zbor rapid
neconventionale, si aerotubexpresul, un tren cu
vagoane-container care va circula prin tuburi cu 500
km/ora.
In 1971, Henri Coanda a contribuit la construirea
Institutului National pentru Creatie Stintifica si Tehnica
din Romania (INCREST). A fost membru de onoare al
Societatii Regale de Aeronautica din Londra si membru
titular al Academiei Romane (din 16 decembrie 1970).
In semn de recunoastere a meritelor sale in domeniul
tehnico-stintific, Institutul Politehnic din Bucuresti i-a
conferit titlu de Doctor honoris causa.
Henri Coanda s-a stins din viata in 1972, la Bucuresti,
lasand in urma numeroase inventii care i-au inscris
pentru totdeauna numele in galeria nemuritorilor.