Rspundere civil delictual.

Neexecutarea obligaiei de plat a unei sume de bani dispus printr-o hotrre

irevocabil. Consecine
Tip speta: Decizie
Instanta: Curtea de Apel Timisoara
Domenii: Rspundere civil delictual
Raspundere civila delictuala. Neexecutarea obligatiei de plata a unei sume de bani dispusa printr-o hotarre
revocabila. Consecinte C. civ., art. 998-999 C. proc. civ., art. 3711, art. 404 alin. (2) Orice fapta care cauzeaza altuia
un prejudiciu, obliga pe acela din a carui greseala s-a ocazionat, a-l repara, omul fiind responsabil nu numai de
prejudiciul ce a cauzat prin fapta sa, dar si de acela ce a cauzat prin neglijenta sau imprudenta sa.
Raspunderea civila delictuala pentru ntrzierea executarii unei hotarri judecatoresti a fost expres prevazuta de
legiuitorul romn n alin. 2 al art. 404 din Codul de procedura civila, care statueaza ca n cazul respingerii
contestatiei, contestatorul poate fi obligat, la cerere, la despagubiri pentru pagubele cauzate prin ntrzierea
executarii.
Consecinta validarii popririi este operarea unei cesiuni de creanta, tertul poprit devenind, prin efectul validarii, debitor
al creditorului popritor. Sentinta de validare, prin ea nsasi, constituie un titlu mpotriva tertului poprit, n sensul ca n
cazul n care acesta nu s-a conformat, n mod nejustificat, hotarrii de validare, creditorul poate urmari, n baza
acelei hotarri, direct pe tertul poprit, fara a mai fi necesar un alt proces contra lui.
Curtea de Apel Timisoara, Sectia comerciala, Decizia civila nr. 196 din 8 decembrie 2009
Prin sentinta civila nr. 411/P.I. din 7 aprilie 2009 pronuntata n dosarul nr. 3401/30/2008 Tribunalul Timis a respins
exceptia lipsei calitatii de reprezentant al societatii reclamante ca nentemeiata, respingnd, totodata, si cererea de
chemare n judecata formulata de reclamanta S.C. M S.R.L. Bucuresti, prin administrator judiciar Expert C S.P.R.L.
Bucuresti, mpotriva prtei M Bank S.A. Sucursala Timisoara avnd ca obiect pretentii.
mpotriva acestei sentinte a declarat apel reclamanta S.C. M S.R.L. Bucuresti, prin administrator judiciar, solicitnd
modificarea n tot a hotarrii atacate, n sensul admiterii cererii de chemare n judecata si obligarea prtei intimate
la plata sumei de de 882.743,24 lei, reprezentnd plata partiala a facturii nr. 6033/05.05.2005, adica acoperirea
prejudiciului suferit de societate pentru ntrzierea abuziva a executarii silite a deciziei civile nr. 92/R din 25 martie
2009 a Tribunalului Timis, prejudiciu determinat prin aplicarea penalitartilor de 1,35% pe zi de ntrziere calculate
asupra debitului specificat n hotarrea judecatoreasca mentionata pe perioada suspendarii (3 mai 2005-29 iunie
2005), cu cheltuieli de judecata n ambele instante.
Prin decizia civila nr. 196 din 8 decembrie 2009 pronuntata n dosarul nr. 3401/30/2008 Curtea de Apel Timisoara a
admis apelul reclamantei si a dispus schimbarea n tot hotarrii atacate, n sensul ca admis cererea de chemare n
judecata formulata de reclamanta S.C. M S.R.L. Bucuresti, prin administrator judiciar, mpotriva prtei intimate M
Bank S.A. Sucursala Timisoara si a obligat prta sa plateasca reclamantei suma de 882.743,24 lei cu titlu de
despagubiri, precum si 5.000 lei cheltuieli de judecata partiale din prima instanta.
Pentru a hotar n acest sens instanta de control judiciar a retinut ca prin actiunea introductiva, ulterior precizata,
societatea apelanta, prin administrator judiciar, a solicitat obligarea intimatei M Bank S.A. Sucursala Timisoara la
plata partiala a facturii nr. 6033/05.09.2005, reprezentnd penalitati datorate catre un furnizor extern, calculate
pentru perioada n care banca prta a beneficiat de suspendarea executarii deciziei civile nr. 92/R din 25 martie
2005 a Tribunalului Timis, respectiv 3 mai 2005-29 iunie 2005, sustinnd ca prin suspendarea obtinuta aceasta i-a
cauzat un prejudiciu n cuantum de 882.743,24 lei.
ntr-adevar, ca urmare a admiterii recursului declarat de S.C. M S.R.L. Bucuresti mpotriva sentintei civile nr. 9691
din 1 noiembrie 2004 pronuntata de Judecatoria Timisoara n dosarul nr. 12156/2004, tribunalul a casat hotarrea
atacata si, n urma rejudecarii cauzei, a admis cererea de validare a popririi fata de tertul poprit Banca de Credit si
Dezvoltare R (actuala M Bank S.A.) pna la concurenta sumei totale de 332.356 U.S.D. sau echivalentul n lei la
data popririi, plus 25.012,35 lei, reprezentnd creanta datorata, inclusiv cheltuielile de judecata n executare.

Ulterior pronuntarii acestei hotarri irevocabile, intimata a promovat mai multe actiuni n instanta mpotriva societatii
apelante, prin ncheierea nr. 7 data n camera de consiliu din 3 mai 2005 n dosarul nr. 4647/2005 Tribunalul Timis
dispunnd suspendarea provizorie a executarii silite a deciziei civile susmentionate pna la solutionarea cererii de
suspendare formulata n cadrul contestatiei n anulare, cale extraordinara de atac ce a fost respinsa irevocabil prin
decizia civila nr. 198/R din 29 iunie 2005 pronuntata n dosarul nr. 4675/COM/2005 al aceleiasi instante.
Este de necontestat faptul ca n intervalul cuprins ntre data suspendarii executarii deciziei de validare a popririi si
data respingerii contestatiei n anulare formulata de prta intimata, reclamanta apelanta a fost n imposibilitate de a
duce la executare silita cele statuate irevocabil de catre instanta de judecata, respectiv de a-si recupera creanta de
332.356 U.S.D., precum si suma de 25.012,35 lei. De asemenea, n pofida dispozitilor lipsite de echivoc ale art.
3711 din Codul de procedura civila, care statueaza ca obligatia stabilita prin hotarrea unei instante sau printr-un alt
titlu se aduce la ndeplinire de bunavoie si doar n cazul n care debitorul nu executa de bunavoie obligatia sa
aceasta se aduce la ndeplinire prin executare silita, potrivit dispozitiilor prezentei carti, daca legea nu prevede altfel;
executarea silita are loc n oricare dintre formele prevazute de lege, simultan sau succesiv, pna la realizarea
dreptului recunoscut prin titlul executoriu, achitarea dobnzilor, penalitatilor sau a altor sume, acordate potrivit legii
prin acesta, precum si a cheltuielilor de executare, banca prta nu a dat curs celor dispuse de tribunal prin decizia
civila nr. 92/R din 25 martie 2005 a doua zi dupa pronuntarea acestei hotarri judecatoresti. n aceasta situatie,
apelanta a fost nevoita sa demareze n dosarul nr. 37/2005 executarea silita a creantei detinute, prin intermediul
Biroului Executorului Judecatoresc M.G. din Timisoara, executare ce s-a finalizat, dupa cum nsasi intimata o arata
prin notele de sedinta depuse la termenul din 3 noiembrie 2009, astfel: a) la data de 16 august 2005 s-a virat din
contul tertului poprit, deschis la B.N.R., n contul indicat de executor suma de 1.160.504,93 lei, reprezentnd
obligatiile stabilite n titlul executoriu, mpreuna cu toate cheltuielile de executare; b) la data de 15 noiembrie 2005 sa virat din acelasi cont suma de 48.877,17 lei, reprezentnd actualizarea titlului executor cu rata inflatiei, mpreuna
cu toate celelalte cheltuieli de executare. Ca atare, apararile intimatei n sensul ca societatea reclamanta ar fi
ncasat integral creanta stabilita prin titlul executoriu, nainte de 5 septembrie 2005, data de la care calculeaza
pretinsul prejudiciu, sunt nentemeiate, despagubirile apelantei fiind calculate pentru o perioada anterioara (3 mai
2005-29 iunie 2005).
Paguba pe care S.C. M S.R.L. Bucuresti o reclama si a carei acoperire o solicita a fost generata tocmai datorita
faptului ca prta nu a respectat prevederile legale n vigoare si dispozitiile statuate n cuprinsul unei hotarri
judecatoresti pronuntate de o instanta romna. Or, prin Hotarrea din 24 martie 2005 n Cauza Sandor mpotriva
Romniei, proces n care s-a pus problema respectarii dreptului reclamantei la un proces echitabil, garantat de art. 6
din Conventia Europeana a Drepturilor Omului, Curtea de la Strasboug a statuat ca executarea unei sentinte sau a
unei decizii, indiferent de instanta care o pronunta, trebuie considerata ca facnd parte integranta din proces, n
sensul art. 6 alin. 1 din Conventie. Dreptul de acces la justitie ar fi iluzoriu daca ordinea juridica interna a unui stat
contractant ar permite ca o hotarre definitiva si obligatorie sa ramna fara efect n detrimentul unei parti
[Immobiliare Saffi mpotriva Italiei (M.C.), Cererea nr. 22.774/93, paragraful 63, CEDO 1999-V]. n speta dedusa
judecatii, cu toate ca reclamanta a obtinut o hotarre judecatoreasca definitiva prin care autoritatile administrative au
fost obligate la o actiune specifica, aceasta nu este nici acum executata din cauza refuzului debitorului de a respecta
aceasta hotarre. Mai recent, prin Hotarrea din 11 noiembrie 2007 n Cauza Constantin Oprea mpotriva Romniei,
statul romn a fost din nou condamnat de catre instanta europeana, tot pentru ncalcarea art. 6 alin. 1 din Conventie,
retinndu-se n sarcina sa faptul ca autoritatile nationale nu au oferit asistenta de o maniera adecvata reclamantului
n demersurile sale pentru obtinerea executarii unei hotarri judecatoresti a Curtii de Apel Timisoara.
n conformitate cu principiile consacrate de Conventia Europeana a Drepturilor Omului, cele dispuse n mod
irevocabil de instantele nationale trebuie aduse la ndeplinire ntr-un termen rezonabil, Curtea statund n mod
constant ca dreptul la justitie garantat de art. 6 protejeaza n egala masura si punerea n executare a hotarrilor
judecatoresti definitive si obligatorii, care, ntr-un stat care respecta preeminenta dreptului, nu pot ramne fara efect
n defavoarea uneia din parti. Prin urmare, executarea unei hotarri judecatoresti nu poate fi mpiedicata, anulata
sau amnata pe o perioada lunga de timp (a se vedea Hotarrile Burdov mpotriva Rusiei, Cererea nr. 59498/00,
alin. 34, din 7 mai 2002; Immobiliare Saffi mpotriva Italiei susmentionat, alin. 63 si 66, si Hornsby mpotriva Greciei
din 19 martie 1997, Culegere de hotarri si decizii 1997-II, pag. 510 - 511, alin. 40), fiind responsabilitatea fiecarui

Stat contractant sa-si creeze un arsenal juridic adecvat si suficient pentru a asigura respectarea obligatiilor pozitive
care i revin avnd n vedere ndatoririle autoritatilor sale, n calitate de depozitare ale fortei publice n materie de
executare. Sarcina Curtii Europene este numai aceea de a examina daca, n speta, masurile luate de autoritatile
romnesti au fost adecvate si suficiente (a se vedea, mutatis mutandis, Hotarrea n Cauza Ignaccolo-Zenide
mpotriva Romniei, alin. 108, Cererea nr. 31679/96, 2000-I). De aceea, prin Hotarrea din 17 iunie 2003 (cauza
Ruianu mpotriva Romniei) Curtea a retinut ca ntruct autoritatile romne nu au luat masurile necesare n scopul
executarii unei hotarri judecatoresti definitive si executorii, acestea au lasat prevederile art. 6 alin. 1 din Conventie
fara efect, si a constatat ca si n aceasta cauza a avut loc o ncalcare a articolului amintit.
Prejudiciul a carui acoperire a solicitat-o apelanta este cauzat de faptul ca n temeiul contractului ncheiat cu
societatea cipriota S Ltd. nca din 1 decembrie 2001 si a actului aditional din 3 mai 2005, n situatia n care pna la
data de 31 mai 2005 reclamanta nu reusea sa diminueze creditul furnizor pna la limita sumei de 250.000 euro ori
nu era n masura sa-si achite facturile neplatite pna la data mentionata sau la scadenta, aceasta era obligata sa
plateasca partenerului extern, cu titlu de despagubiri, penalitati de 1,35% pe zi de ntrziere aplicate la suma
restanta, cuantumul penalitatilor putnd depasi suma facturata. Dat fiind faptul ca societatea reclamanta, ca urmare
a neexecutarii benevole, n conditiile art. 3711 din Codul de procedura civila, de catre prta intimata a celor dispuse
irevocabil prin decizia civila nr. 92/R din 25 martie 2005 a Tribunalului Timis si a imposibilitatii executarii silite a
creantei detinute n perioada cuprinsa ntre data suspendarii executarii deciziei de validare a popririi si data
respingerii contestatiei n anulare, a fost n imposibilitate de a-si respecta propriile angajamente contractuale legal
asumate fata de partenerul strain (caracterul pro causa al acestor acte nefiind dovedit n niciun fel de catre banca),
cocontractantul, la data de 5 septembrie 2005, i-a emis factura nr. 6033/2005 pentru valoarea de 300.000 euro cu
tiltu de penalitate conform 1 dec. (partiala), contract 2001, suma care, potrivit extrasului de cont eliberat de banca
emitenta a ordinului de plata extern si factura avnd aplicata mentiunea platit de catre Banca U S.A. Sucursala
Bucuresti, a fost achitata integral la 30 septembrie 2005, afirmatiile prtei referitoare la neplata acestor penalitati
contractuale catre partenerul strain nefiind sustinute de vreo proba.
n aceasta situatie, este evident faptul ca datorita culpei bancii intimate, care nu a respectat dispozitiile legii si cele
ale unei hotarri judecatoresti irevocabile, apelanta a suferit un prejudiciu patrimonial, adica un rezultat negativ ca
urmare a faptei ei ilicite, fiindu-i ncalcat un drept subiectiv, nu doar un simplu interes (cu toate ca si acesta da drept
la reparatiune, n anumite conditii), paguba ndeplinind toate conditiile cerute de lege pentru a putea solicita
acoperirea ei, si anume: 1) este certa, att n privinta existentei, ct si n privinta posibilitatii de evaluare lucru care
rezulta fara putinta de tagada nu numai din ncrisurile la care s-a facut referire mai sus, ci si din continutul raportului
de expertiza contabila efectuat n prima instanta de dl. expert I.D., care a concluzionat ca cuantumul penalitatilor de
1,35% pe zi de ntrziere calculate asupra debitului retinut prin decizia civila nr. 92/R din 25 martie 2005 a
Tribunalului Timis pentru perioada 3 mai 2005-29 iunie 2005 este de 260.235,03 U.S.D., adica 882.743,24 lei; desi
suma platita de apelanta partenerului comercial cipriot a fost mai mare, respectiv 300.000 U.S.D., este evident ca
aceasta nu are dreptul sa-i impute intimatei ntreaga suma achitata cu titlu de despagubiri, ci doar proportional cu
creanta detinuta n temeiul titlului executoriu obtinut, si la care avea dreptul nca din data de 26 martie 2005; 2)
paguba nu a fost reparata, ceea ce impune n sarcina prtei obligatia acoperirii prejudiciului cauzat.
n materie de raspundere civila delictuala functioneaza doua principii general recunoscute: a) autorul pagubei este
obligat sa acopere nu numai prejudiciul efectiv, ci si beneficiul nerealizat, el raspunznd att pentru prejudiciile
previzibile, ct si pentru cele neprevizibile, gravitatea vinovatiei neconstituind un criteriu pentru stabilirea
cuantumului despagubirii; altfel spus, autorul pagubei este obligat sa acopere integral prejudiciul, chiar si pentru cea
mai usoara culpa; b) n principiu, repararea prejudiciilor trebuie sa se faca n natura si doar n cazul n care acest
lucru nu este posibil legiuitorul impune ca repararea sa se faca prin echivalent.
Prin fapta ilicita, ca element al raspunderii civile delictuale, se ntelege orice fapta prin care, ncalcndu-se normele
dreptului obiectiv, sunt cauzate prejudicii dreptului subiectiv apartinnd unei persoane, n aprecierea caracterului ilicit
al faptei urmnd a fi avute n vedere nu numai normele juridice, ci, deopotriva, si normele de convietuire sociala n
masura n care acestea reprezinta o continuare a prevederilor legale si contureaza nsusi continutul, limitele si modul
de exercitare a drepturilor subiective recunoscute de lege.

Chiar daca este de la sine nteles ca orice fapta comisiva care ntruneste conditiile ilicitului constituie o fapta ilicita,
este fapta ilicita si omisiunea, inactiunea ilicita, care reprezinta nendeplinirea unei activitati ori neluarea unei masuri,
atunci cnd aceasta activitate sau masura trebuia, potrivit legii, sa fie ntreprinsa de o anumita persoana, cum este
cazul nerespectarii de catre intimata prta a celor dispuse printr-o hotarre judecatoreasca executorie si, prin
aceasta, cauzarea unor prejudicii patrimoniale societatii reclamante. Altfel spus, inactiune constituie fapta ilicita ori
de cte ori norma legala obliga o anumita persoana sa actioneze ntr-un anumit mod, cerinta legala care nu a fost
respectata, aceasta inactiune reprezentnd, n fapt, o actiune mpotriva legii, de natura a angaja raspunderea
patrimoniala a autorului sau.
De asemenea, raportul de cauzalitate dintre fapta si prejudiciu este de netagaduit n conditiile n care n urma
neachitarii sumelor prevazute n decizia civila nr. 92/R din 25 martie 2005 la momentul la care legea impunea
aceasta, reclamantei i-a fost cauzata o paguba certa de 260.235,03 U.S.D., echivalentul a 882.743,24 lei la cursul
B.N.R. din data de 23 februarie 2009, inactiunea bancii fiind cea care a provocat acest prejudiciu. Tocmai de aceea,
afirmatiile intimatei din cuprinsul primelor note de sedinta potrivit carora nu ar exista nicio legatura de cauzalitate
ntre pretinsa fapta si prejudiciul reclamat, ntruct stabilirea, asumarea si, eventual, plata unor penalitati de
ntrziere la acest nivel extrem de ridicat, reprezinta exclusiv manifestarea liberei vointe n gestionarea afacerilor
comerciale de catre fostul administrator statutar al S.C. M S.R.L. Bucuresti, nu pot fi retinute de catre Curte. De
altfel, acesta a fost si sensul avut n vedere de legiuitor atunci cnd prin art. 998 si 999 Cod civil a statuat ca orice
fapta care cauzeaza altuia un prejudiciu, obliga pe acela din a carui greseala s-a ocazionat, a-l repara, omul fiind
responsabil nu numai de prejudiciul ce a cauzat prin fapta sa, dar si de acela ce a cauzat prin neglijenta sau
imprudenta sa.
Avnd n vedere ca prta este o societate bancara, trebuie avut n vedere ca potrivit art. 35 din Decretul nr.
31/1954, actele juridice facute de organele persoanei juridice, n limitele puterilor care le-au fost conferite, sunt
actele persoanei juridice nsasi, faptele licite sau ilicite savrsite de organele sale oblignd nsasi persoana juridica,
daca au fost ndeplinite cu prilejul exercitarii functiei lor. Din aceasta norma se poate conchide ca raspunderea civila
delictuala pentru fapta proprie a persoanei juridice va fi angajata ori de cte ori organele acesteia, cu prilejul
exercitarii functiei ce le revin, vor fi savrsit o fapta ilicita cauzatoare de prejudicii, cum este cazul n speta.
Raspunderea civila delictuala pentru ntrzierea executarii unei hotarri judecatoresti a fost expres prevazuta de
legiuitorul romn n alin. 2 al art. 404 din Codul de procedura civila, care statueaza ca n cazul respingerii
contestatiei, contestatorul poate fi obligat, la cerere, la despagubiri pentru pagubele cauzate prin ntrzierea
executarii, iar cnd contestatia a fost exercitata cu rea-credinta, el va fi obligat si la plata unei amenzi de la 50 lei la
700 lei. Din acest motiv apararile intimatei n sensul ca actualizarea titlului executor reprezinta unica posibilitate a
creditorului de acoperire a prejudiciului derivat dintr-o executare cu ntrziere a unei obligatii (aceasta actualizare
avnd loc, n temeiul dispozitiilor art. 3712 alin. 3 din acelasi cod, prin procesul-verbal din 10 octombrie 2005,
executorul judecatoresc stabilind ca suma aferenta actualizarii deciziei de validare a popririi este de 48.877,17 lei,
care a fost integral achitata de banca), prin prezenta cerere de chemare n judecata reclamanta urmarind repararea
unui prejudiciu a doua oara, nu pot fi primite, partea facnd confuzie ntre actualizarea debitului, operatiune juridica
ce poate fi realizata att pe calea procedurii reglementate de art. 3721 din Codul de procedura civila, ct si pe calea
unei actiuni separate, adresata instantei competente, si repararea pagubei cauzata prin executarea de bunavoie, dar
cu ntrziere a obligatiei stabilita printr-o hotarre judecatoreasca executorie, sau prin ntrzierea n executarea silita
a titlului, fie prin formularea unei contestatii la executare n conditiile art. 399 si urmat. din acelasi cod, fie prin
promovarea unei cai extraordinare de atac (cum este si contestatia n anulare), concomitent cu obtinerea unei
suspendari provizorii a executarii hotarrii ce constituie titlu executoriu ori a unei suspendari data n temeiul art. 403
alin. 1 sau a art. 3191 din cod. Chiar daca initial, tribunalul, ca instanta competenta sa solutioneze contestatia n
anulare promovata de intimata M Bank S.A., a admis cererea de suspendare provizorie a executarii hotarrii a carei
anulare contestatoarea o solicita, n mod gresit prima instanta a apreciat ca cererea prtei, ntruct nu s-a ntemeiat
pe o eroare de apreciere, interesul sau legitim fiind recunoscut prin admiterea acesteia, ipoteza ce exclude, prin ea
nsasi, exercitarea cu rea-credinta a dreptului procesual, determina ca actiunea reclamantei sa nu fie ntemeiata,
raportat la prevederile art. 723 din Codul de procedura civila. Aceasta, motivat de faptul ca judecatorul fondului, pe
de o parte, nu a tinut seama de temeiul juridic invocat de reclamanta, respectiv art. 998-999 Cod civil, art. 3191 Cod

procedura civila, raportat la art. 403 alin. 3 si 4 si art. 404 alin. 2 din acelasi cod, iar pe de alta parte, nu a avut n
vedere faptul ca, n cele din urma, contestatia n anulare a fost respinsa de instanta, astfel ca, si n situatia
suspendarii provizorii a executarii hotarrii atacate pe aceasta cale extraordinara, partea n culpa trebuie sa suporte
eventualele prejudicii cauzate creditorului.
Desi este adevarat ca prin contractul din 22 februarie 2008 reclamanta apelanta a cesionat creantele pe care le avea
mpotriva M Bank S.A. potrivit deciziei civile nr. 92/R din 25 martie 2005 a Tribunalului Timis catre cesionarul S.C.R
S.R.L. Bucuresti, iar n conformitate cu art. 2 alin. 2 din acest contract, creanta trece din patrimoniul cedentului n
patrimoniul cesionarului, cu toate drepturile si accesoriile (garantiile) pe care i le confera aceasta cedentului la
momentul semnarii conventiei, cesiunea fiind notificata debitorului cedat la data de 26 februarie 2008, nu pot fi
primite apararile intimatei referitoare la faptul ca, n categoria accesorii se includ si daunele derivate dintr-o
eventuala executare cu ntrziere a obligatiei de plata, ceea ce ar determina ca societatea apelanta sa nu mai detina
vreo calitate de a actiona n temeiul titlului executor, deoarece respectiva cesiune nu produce niciun efect n privinta
dreptului de creanta nascut direct n patrimoniul reclamantei ca urmare a cauzarii unei pagube prin neexecutarea la
timp a celor statuate printr-o hotarre irevocabila. Sub acest aspect, trebuie avut n vedere ca, potrivit art. 1396 din
Codul civil, vnzarea sau cesiunea unei creante cuprinde accesoriile creantei, precum cautiunea, privilegiul si
ipoteca, adica numai acele drepturi care au luat nastere n patrimoniul cedentului si sunt grefate pe acea creanta si
care, fara aceasta, nu ar mai exista, solutia fiind data de principiul accesorium sequitur principallem. Or, dreptul
invocat de apelanta n prezentul litigiu nu este unul accesoriu creantei cesionate, ci un drept independent, ce si are
izvorul n fapta ilicita cauzatoare de prejudicii savrsita de intimata. Tocmai de aceea, si plata sumei cuprinsa n titlul
executoriu, pe calea executarii silite demarata de societatea creditoare, ulterior respingerii contestatiei n anulare si,
implicit, a ncetarii masurii de suspendare provizorie dispusa de tribunal prin ncheierea de sedinta nr. 7 din data de
3 mai 2005, nu produce vreo consecinta asupra creantei reclamate, care continua sa existe, soarta ei nedepinznd
n niciun fel de soarta juridica a creantei ce a format obiectul cesiunii.
Tot astfel, este lipsit de relevanta juridica n cauza mprejurarea, reala de altfel, ca dupa executarea silita a bancii
intimate si ncasarea integrala att a sumelor prevazute n titlul executoriu, ct si a actualizarii acestora, n cadrul
unei contestatii la executare, Judecatoria Timisoara, n dosarul nr. 6798/2005, a pronuntat sentinta civila nr. 2278 din
8 martie 2006, ramasa irevocabila, prin care a dispus ntoarcerea executarii si restabilirea situatiei anterioare,
oblignd apelanta si la plata cheltuielilor de judecata de 33.486,52 lei. Aceasta, ntruct creanta prtei s-a nascut
cu mult ulterior cauzarii unei pagube n patrimoniul reclamantei prin neexecutarea deciziei civile nr. 92/R din 25
martie 2005, iar cesiunea titlul executoriu catre S.C. R S.R.L. Bucuresti, societate care ulterior a deschis mai multe
dosare de executare silita, nu poate produce efectele invocate de intimata. De altfel, tocmai pentru ca n prezent, ca
urmare a platii debitului, prta are doi debitori, respectiv S.C. M S.R.L. Bucuresti si S.C. G S.R.L. Timisoara, iar
ntoarcerea executarii nu a fost nca realizata, aspect ce rezulta din mentiunea operata pe ultima pagina a sentintei
judecatoriei de catre organul de executare restituit titlul, creditorul nu a ncasat nicio suma de bani , titularul unei
creante cu mai multi codebitori solidari avnd dreptul sa-si nscrie creanta n toate tabelele la valoarea ei nominala si
nu se va reduce valoarea din niciun tabel pna cnd creditorul nu va fi platit n integralitate, n numerar sau n
bunuri, n prezent banca intimata apare nscrisa n ambele tabele de creante ale codebitorilor solidari, aflati n
procedura insolventei, astfel cum dispune expres art. 70 din Legea nr. 85/2006, modificata. Pe de alta parte, art. 52
din acelasi act normativ, prevede ca deschiderea procedurii de insolventa nu afecteaza dreptul unui creditor de a
invoca compensarea creantei sale cu cea a debitorului asupra sa, atunci cnd conditiile prevazute de lege n materie
de compensare legala sunt ndeplinite la data deschiderii procedurii.
Curtea apreciaza ca n speta nu poate fi invocat cu succes nici principiul nemo auditur propriam turpitudinem
allegans, care, ntr-adevar, constituie o garantie a respectarii regulilor de convietuire sociala (morala) n raporturile
juridice civile, el reprezentnd, practic, un refuz la actiune pentru cei care urmaresc sa se foloseasca n fata instantei
de actele lor imorale, ncercnd sa obtina protejarea unui drept. Or, nu se poate sutine cu temei ca n cauza de fata
reclamanta apelanta si-ar invoca propria turpitudine n sustinerea actiunii n despagubiri doar pentru simplul motiv ca
intimata apreciaza ca aceasta, ntemeindu-se cu rea-credinta pe o eroare de redactare a dispozitivului deciziei
tribunalului, a considerat n mod nejustificat ca banca, n calitate de tert poprit mpotriva caruia s-a validat poprirea,
ar raspunde cu bunurile proprii pentru datoria debitorului urmarit.

Articolul 460 din Codul de procedura civila statueaza ca daca tertul poprit nu-si mai ndeplineste obligatiile ce-i revin
pentru efectuarea popririi, inclusiv n cazul n care, n loc sa consemneze suma urmaribila a liberat-o debitorului
poprit, creditorul, debitorul sau organul de executare, n termen de 3 luni de la data cnd tertul poprit trebuia sa
consemneze sau sa plateasca suma urmaribila, poate sesiza instanta de executare, n vederea validarii popririi.
Instanta va cita creditorul urmaritor, debitorul si tertul poprit si, daca din probele administrate rezulta ca tertul poprit
datoreaza sume de bani debitorului, va da o hotarre de validare a popririi prin care va obliga tertul poprit sa
plateasca creditorului, n limita creantei, suma datorata debitorului, iar n caz contrar, va hotar desfiintarea popririi,
tertul poprit, care, cu rea-credinta, a refuzat sa-si ndeplineasca obligatiile privind efectuarea popririi, putnd fi
amendat, prin aceeasi hotarre, cu o suma cuprinsa ntre 200 lei si 1.000 lei. Daca sumele sunt datorate periodic,
poprirea se valideaza att pentru sumele ajunse la scadenta, ct si pentru cele care vor fi scadente n viitor,
validarea producndu-si efectele numai la data cnd sumele devin scadente. Dupa validarea popririi, tertul poprit va
proceda, dupa caz, la consemnarea sau plata prevazuta la art. 456, n limita sumei determinate expres n hotarrea
de validare. n caz de nerespectare a acestor obligatii, executarea silita se va face mpotriva tertului poprit, pe baza
hotarrii de validare ce constituie titlu executoriu.
Ca atare, consecinta validarii popririi este operarea unei cesiuni de creanta, tertul poprit devenind, prin efectul
validarii, debitor al creditorului popritor. Sentinta de validare, prin ea nsasi, constituie un titlu mpotriva tertului poprit,
n sensul ca n cazul n care acesta nu s-a conformat, n mod nejustificat, hotarrii de validare, creditorul poate
urmari, n baza acelei hotarri, direct pe tertul poprit, fara a mai fi necesar un alt proces contra lui.
Nu n ultimul rnd, nici exceptia lipsei calitatii de reprezentant al societatii reclamante pentru administratorul judiciar
nu este ntemeiata, ea fiind corect respinsa de prima instanta n conditiile n care, pe de o parte, potrivit art. 20 lit. l)
din Legea insolventei, una dintre principalele atributii ale practicianului este si aceea a ncasarii creantelor, urmarirea
ncasarii creantelor referitoare la bunurile din averea debitorului sau la sumele de bani transferate de catre debitor
nainte de deschiderea procedurii colective, precum si formularea si sustinerea actiunilor n pretentii pentru
ncasarea creantelor debitorului, pentru aceasta putnd angaja avocati. Chiar daca teza finala a alin. 2 al art. 11
arata ca atributiile judecatorului-sindic sunt limitate la controlul judecatoresc al activitatii administratorului judiciar
si/sau al lichidatorului si la procesele si cererile de natura judiciara aferente procedurii insolventei, atributiile
manageriale apartin administratorului judiciar ori lichidatorului sau, n mod exceptional, debitorului, daca acestuia nu
i s-a ridicat dreptul de a-si administra averea, deciziile manageriale putnd fi controlate sub aspectul oportunitatii de
catre creditori, prin organele acestora, nu nseamna ca pentru formularea unei cereri de chemare n judecata avnd
ca obiect acoperirea unei pagube, fie ea si una nsemnata, practicianul desemnat de tribunal ar avea nevoie de
validarea organele creditorilor cu atributii de control si decizie n materia insolventei, n lipsa dovezii unui astfel de
mandat continuarea demersului procesual atragnd nulitatea masurii dispuse, cu consecinta respingerii actiunii ca
fiind introdusa de o persoana fara calitate de reprezentant. Interpretarea data de intimata textului art. 11 alin. 2 este
una eronata, legiuitorul romn, prin adoptarea acestei norme, nefacnd altceva dect sa renunte la conceptia
traditionala impusa de fosta Lege nr. 64/1995, care atribuia judecatorului-sindic rolul principal n procedura de
executare colectiva, considerndu-l administratorul general al procedurii. Etapa de reformare a statutului si de
reconfigurare a rolului judecatorului-sindic nceputa prin modificarile aduse Legii reorganizarii judiciare si a
falimentului prin Legea nr. 99/1999, n urma carora judecatorul-sindic nu mai era vazut ca un administrator general al
procedurii, atributiile propriu-zise de administrare fiind preluate de practicianul n reorganizare si lichidare, sindicul
devenind o autoritate judecatoreasca avnd ndatorirea de a asigura efectuarea cu celeritate a actelor si
operatiunilor prevazute de lege si de a apara drepturile si interesele partilor, a continuat prin noua Lege a insolventei
care a separat n mod clar atributiile jurisdictionale de cele de administrare si gestionare a averii debitorului, prin
aceasta realizndu-se, implicit, o degrevare a judecatorului de insolventa de o serie ntreaga de ndatoriri ce nu erau
proprii profesiei sale de magistrat. Acesta este, de altfel, si sensul alin. 2 al art. 11 din Legea nr. 85/2006. Pe de alta
parte, niciun alt text din acest act normativ nu supune decizia practicianului de introducere a unei astfel de cereri de
chemare n judecata, prealabil sesizarii instantei, aprobarii adunarii creditorilor sau comitetului acestora, cum fara
temei afirma, doar, prta.

Totodata, constatnd culpa procesuala a intimatei, la cererea apelantei S.C. M S.R.L. Bucuresti, vaznd si
dispozitiile art. 274 din Codul de procedura civila, Curtea a obligat prta intimata la plata sumei de 5.000 lei catre
societatea reclamanta cu titlu de cheltuieli de judecata partiale n prima instanta, reprezentnd onorariu de expert
potrivit chitantelor de plata seria TTB, nr. 0600612/21.01.2009 si seria TTB, nr. 4892269/30.03.2009 (filele 188 si 229
dosar de fond), onorariul de avocat solicitat att prin concluziile de la prima instanta, ct si prin cererea de apel
nefiind dovedit.

Raspundere gestionar. Plata prejudiciilor cauzate in desfasurarea activitatii.

Tip speta: Decizie
Instanta: Curtea de Apel Constanta - Sectia civila
Domenii: Prejudicii, daune
Pentru gestionari, prin dispozitiile art.25 din Legea nr.22/1969, derogatorii de la dreptul comun, se instituie o
prezumtie de culpa pentru pagubele pe care le-au cauza n gestiunea lor.
Prin gestionar, se ntelege potrivit art.1 din acelasi act normativ, acel angajat al unui agent economic, autoritate sau
institutie publica care are ca atributii principale de serviciu primirea, pastrarea si eliberarea de bunuri aflate n
administrarea, folosinta sau detinerea chiar temporara, a unui agest economic, autoritate sau institutie publica,
indiferent de modul de dobndire si de locul unde se afla bunurile.
Prezumtia de culpa n producerea lipsei n gestiune, este o prezumtie relativa care poate fi rasturnata de gestionar
prin proba contrara.
Prtul nu a administrat probatorii prin care sa rastoarne prezumtia de culpa, dimpotriva a stat n pasivitate, nu a
formulat o ntmpinare, nu s-a prezentat la interogatoriu, motiv pentru care prima instanta a facut aplicarea art.225
cod pr.civila, nu a formulat obiectiuni la raportul de expertiza, pentru a invoca eventuale vicii ale proceselor verbale
de inventariere sau nerespectarea procedurii de inventariere.
De asemenea, prtul nu a administrat probe din care sa rezulta ca nu avea la dispozitie mijloacele necesare pentru
a-si verifica clientii.
n ceea ce priveste deciziile de imputatie, acestea nu mai pot fi puse n executare, nemaifiind reglementate prin noul
cod al muncii.

Prin cererea nregistrata pe rolul Tribunalului Constanta sub nr. 8439/118/2008, reclamanta SC S SRL a chemat n
judecata pe prtul Z.D., solicitnd obligarea acestuia la plata sumei de 5457, 26 lei, cu titlu de prejudiciu cauzat n
desfasurarea activitatii n baza contractului individual de munca nr.262/20.09.2006, nregistrat la ITM Constanta sub
nr. 193389/28.06.2006 si la plata cheltuielilor de judecata ocazionate de prezentul litigiu.
n motivarea n fapt a cererii, reclamanta a aratat ca prtul a dobndit calitatea de angajat al societatii, ca agent de
vnzari, prin contractul individual de munca nr.262/20.09.2006, nregistrat la ITM Constanta sub nr.
193389/28.06.2006 si ca, potrivit fisei postului, avea, printre altele, obligatia de a prelua comenzile de la clienti, de a
primi n gestiune produsele din depozitul societati, de a livra produsele catre beneficiari, urmnd sa raspunda de
ncasarea sumelor datorate de catre clienti si predarea acestora catre societate. Totodata, la livrarea produselor,
prtul avea obligatia de a verifica daca beneficiarul caruia i livreaza marfa este persoana nscrisa n actele de
nsotire a marfii si sa faca demersuri n vederea obtinerii semnaturii de primire pe facturi.
A precizat reclamanta ca a procedat la desfacerea contractului individual de munca al prtului pentru nendeplinirea
atributiilor de serviciu prevazute n contract si n fisa postului, respectiv pentru: neprezentarea n mod nejustificat la
programul de lucru, nepredarea catre depozitul societatii a marfii primite n gestiune, emiterea de facturi catre
societati fictive, nerespectarea dispozitiilor conducerii cu privire la instrumentele de plata acceptate de la clienti.
S-a precizat ca, prin faptele amintite mai sus, prtul a cauzat societatii un prejudiciu n suma totala de 5.457,26 lei,
reprezentnd contravaloarea produselor constatate lipsa n gestiune cu ocazia controalelor periodice la care a fost
supus. Astfel, cu ocazia inventarierii stocului de marfa existent n gestiunea prtului la data de 30.06.2008 si la data
de 08.08.2008 s-a constatat, prin procesele verbale ntocmite, o lipsa n gestiune n valoare de 1.072,18 lei,
respectiv de 4.385,08 lei. Totodata, potrivit balantei sintetice ntocmite n referire la gestiunea prtului pentru
perioada 01.05.2008 si 08.08.2006, lipsa din gestiunea prtului este n cuantum total de 5.457,26 lei.
S-a aratat ca, pentru a produce acest prejudiciu societatii, prtul a emis facturi catre societati care nu comandasera
niciodata produsele nscrise n factura, nsusindu-si bunurile, n unele cazuri facturile fiind emise catre societati care
nici nu exista.
Legal citat, prtul nu a formulat ntmpinare si nu s-a nfatisat n instanta pentru a-si exprima pozitia procesuala
fata de pretentiile reclamantei.
Prin sentinta civila nr. 762/19.06.2009, Tribunalul Constanta a admis actiunea reclamantei SC S. SRL, formulata n
contradictoriu cu prtul Z.D. si a fost obligat prtul la plata catre reclamanta a sumei de 5457, 26 lei cu titlu de
prejudiciu.
A fost obligat prtul si la plata catre reclamanta a sumei de 700 lei cu titlu de cheltuieli judiciare-onorariu expertiza.
Pentru a pronunta aceasta solutie, prima instanta a retinut urmatoarele:
Prtul a fost angajatul societatii reclamante, potrivit contractului individual de munca nr.262/20.09.2006, nregistrat
la ITM Constanta sub nr. 193389/28.06.2006, ca agent de vnzari si, n aceasta calitate, a produs societatii
reclamante un prejudiciu de 5.457,26 lei, prin nendeplinirea sau ndeplinirea necorespunzatoare a ndatoririlor de
serviciu, astfel cum sunt acestea mentionate n fisa postului anexata la dosar.
Astfel, cu ocazia inventarierii faptice a stocului de marfa existent la data de 30.06.2008 n gestiunea prtului Z.D.,
s-a constatat lipsa n gestiune n valoare de 1072,18 lei, reprezentnd valoare marfa - 740,54 lei, adaos comercial160,45 lei si TVA-171,19 lei, astfel cum rezulta din procesul verbal atasat la f.5 din dosar. La urmatoarea
inventariere, pentru stocul de marfa existent n gestiunea prtului la data de 08.08.2008, s-a constatat un minus n
gestiune n valoare de 4385,08 lei, din care val.marfa: 3044,99 lei, adaos: 639,95 lei si TVA: 700,14 lei (proces
verbal). Totodata, potrivit balantei sintetice ntocmite n referire la gestiunea prtului pentru perioada 01.05.2008 si
08.08.2006, lipsa din gestiunea prtului este n cuantum total de 5.457,26 lei.
n baza actelor de constatare sus-mentionate, societatea reclamanta a emis Deciziile de imputare
nr.1420/04.07.2008 si nr.1472/08.08.2008, prin care s-a retinut n sarcina prtului Z.D. un prejudiciu total de
5.457,26 lei, confirmat, asa cum s-a aratat n precedent, si prin raportul de expertiza contabila efectuat n cauza.

Desi aceste decizii de imputare i-au fost comunicate, prtul nu a nteles sa le conteste n termenul prevazut de
lege.
De asemenea, acesta nu a produs n fata instantei nici o proba de natura sa-i nlature vinovatia n producerea
prejudiciului amintit si nu s-a prezentat pentru a raspunde la interogatoriul propus de reclamanta, desi a fost legal
citat n acest sens. Prin aplicarea disp.art.225 C.proc.civ., aceasta lipsa urmeaza sa fie considerata un nceput de
dovada scrisa, care se coroboreaza cu celelalte probe administrate n cauza n folosul reclamantei, sub aspectul
prejudiciului produs de angajatul prt n legatura cu atributiile de serviciu.
Potrivit disp.art.270 alin.1 Codul muncii, Salariatii raspund patrimonial, n temeiul normelor si principiilor raspunderii
civile contractuale, pentru pagubele materiale produse angajatorului din vina si n legatura cu munca lor.
Raportnd aceste dispozitii legale la situatia de fapt expusa anterior, instanta apreciaza ca sunt ntrunite conditiile
pentru angajarea raspunderii patrimoniale a prtului fata de angajatorul SC S SRL, pentru suma de 5457, 26 lei,
astfel nct urmeaza sa admita actiunea asa cum a fost formulata.
n conformitate cu disp.art.274 alin.1 C.proc.civ., prtul va fi tinut sa suporte cheltuielile ocazionate reclamantei de
solutionarea prezentei cauze, respectiv onorariul de expertiza.
mpotriva sus-mentionatei sentinte civile, a formulat recurs recurentul prt Z.D., criticnd-o pentru nelegalitate si
netemeinicie, invocnd n esenta urmatoarele:
n doctrina juridica, parerea unanima este ca raspunderea patrimoniala n dreptul muncii are ca temei contractul
individual de munca, nsusindu-si normele si principiile raspunderii civile contractuale.
Consacrarea institutiei juridice a raspunderii patrimoniale a salariatilor fata de angajator a avut avuta n vedere de
catre legiuitor n vederea ntregirii patrimoniului angajatorului n cazul producerii unor pagube, prevenirea producerii
altor pagube dar si ocrotirea intereselor salariatilor prin stabilirea unor reguli bine determinate ale acestei varietati de
raspundere n raport de contractul individual de munca.
Pentru a angaja raspunderea patrimoniala a salariatului este necesar sa fie ndeplinire urmatoarele conditii,
respectiv calitatea de salariat a persoanei care a produs prejudiciul, fapta ilicita si prejudiciu si vinovatia, dar si
neincidenta unei cauze exoneratoare de raspundere. Nu neaga calitatea de salariat a reclamantei, nsa fata de
probele administrate n cauza, considera ca nu sunt ndeplinite celelalte conditii pentru angajarea raspunderii
patrimoniale.
Reclamanta a aratat ca pentru a-i produce un prejudiciu ar fi procedat la emiterea de facturi fiscale catre societati
care nu au comandat produsele nscrise n factura sau societati care nu exista. nvedereaza instantei faptul ca din
nscrisurile depuse la dosarul cauzei, chiar de catre reclamanta nu reiese nici ca aceste societati nu ar exista, nici ca
nu au primit marfa.
Sustine ca este adevarat ca prin fisa postului si-a asumat obligatia de a verifica exactitatea informatiilor aduse la
sediul societatii despre clienti, nsa solicita ca instanta sa aprecieze asupra acestei obligatii raportnd-o n concret la
posibilitatile reale de efectuare a acestor verificari. n calitate de agent comercial nu a avut acces la o baza de date
reala si credibila, astfel nct este posibil ca anumite elemente de identificare sa fie transmise eronat n mod
intentionat de catre clienti.
Solicita a se aprecia n ce masura prejudiciul reclamat de catre SC S. SRL ndeplineste conditiile prevazute de
doctrina. Prejudiciul a fost stabilit de catre reclamanta prin doua procese verbale de inventariere din 30.06.2008 si
08.08.2008. n ambele este mentionat faptul ca inventarierea s-a efectuat n prezenta sa, desi nu exista nici o
dovada n acest sens si nu sunt semnate de luare la cunostinta. De asemenea a mai fost depusa si o balanta
sintetica nesemnata si necertificata conform cu originalul.
Instanta a retinut ca probe aceste nscrisuri, nsa n opinia sa nu dovedesc n mod cert un prejudiciu, retinnd de
asemenea ca au fost emise decizii de imputare pe care nu a nteles sa le conteste. Notiunea de decizie de imputare
nu mai apartine legislatiei muncii, astfel nct acestea reprezinta simple nscrisuri lipsite de valoare juridica.

n cauza s-a administrat o expertiza contabila pentru determinarea prejudiciului, ce a fost efectuata pe baza
acelorasi nscrisuri depuse la dosarul cauzei: contractul individual de munca, fisa de post, procesele verbale de
inventariere, facturi etc.
Aceasta expertiza nu poate fi apreciata ca mijloc de proba care sa confirme cele aratate de reclamanta n cererea
introductiva.
Nu este aratat n mod clar raportul de cauzalitate ntre faptele considerate ncalcari ale obligatiilor asumate prin
semnarea contractului de munca si prejudiciul constatat de catre societate.
Invoca si prevederile art.270 alin.2 Codul muncii salariatii nu raspund de pagubele provocate de forta majora sau de
alte cauzei neprevazute si care nu puteau fi nlaturate si nici de pagubele care se ncadreaza n riscul normal al
serviciului.
Mentioneaza ca posibilitatile agentului comercial de a-si verifica clientii sunt limitate, astfel nct solicita instantei sa
aprecieze n ce masura astfel de situatii se ncadreaza n cauzele exoneratoare de raspundere prevazute de
legislatia muncii. n activitatea de vnzari este aproape imposibil sa nu fie clienti rau intentionati care sa furnizeze
informatii false sau instrumente de plata nevalabile. Aceste situatii se ncadreaza n notiunea de risc al serviciului,
asa cum este prevazut n legislatia muncii. Considera ca n asemenea situatii, societatea are mai multe modalitati de
a se proteja sau de a se ndrepta mpotriva persoanelor vinovate dect salariatul.
Analiznd sentinta recurata din prisma criticilor formulate, Curtea a respins recursul ca nefondat, pentru urmatoarele
considerente:
Recurentul prt a avut calitatea de angajat al intimatei, astfel cum rezulta din contractul individual de munca
nr.262/20.09.2006, avnd functia de agent vnzari.
Din fisa postului rezulta ca acesta avea atributii specifice unui gestionar.
Astfel, prtul avea, printre altele, obligatia de a prelua comenzi de la clienti, de a primi n gestiune aceste produse
din depozitul intimatei, de a livra produsele catre beneficiari, de a verifica la sosirea la destinatie daca societatea
respectiva este beneficiarul prevazut n factura.
Totodata, prtul raspundea de urmarirea ncasarii sumelor datorate de catre clienti, exactitatea informatiilor aduse
la sediul societatii despre clientii cu care lucreaza, ncasarea sumelor de bani pentru produsele facturate si predarea
acestora la casierie n termen de 24 ore.
La data de 30.06.2008, s-a procedat la inventarierea stocului de marfa existent n gestiunea prtului si s-a
constatat prin procesul verbal ntocmit o lipsa n gestionare n valoare de 1.072, 18 lei.
La data de 08.08.2008, s-a procedat din nou la inventarierea produselor aflate n gestiunea prtului pentru perioada
30.06.2008 08.08.2008 si s-a constatat n plus, n gestiunea prtului o lipsa de 4.385,08.
Potrivit balantei sintetice ntocmite n referire la gestiunea prtului pentru ntreaga perioada cuprinsa ntre
1.05.2008 si 8.08.2008, lipsa n gestiunea prtului era n cuantum total de 5.457,26 lei.
Din raportul de expertiza contabila efectuat la instanta de fond de expert contabil B.N. pentru stabilirea prejudiciului
provocat reclamantei de catre prt, rezulta ca valoarea sumei de recuperat de catre intimata perioada 01.06.2008
08.08.2008, este de 5.457,26 lei, formata din 4.585,93 lei valoarea marfii lipsa n gestiune si 871,33 lei TVA aferent
marfii lipsa n gestiune.
Pentru gestionari, prin dispozitiile art.25 din Legea nr.22/1969, derogatorii de la dreptul comun, se instituie o
prezumtie de culpa pentru pagubele pe care le-au cauza n gestiunea lor.
Prin gestionar, se ntelege potrivit art.1 din acelasi act normativ, acel angajat al unui agent economic, autoritate sau
institutie publica care are ca atributii principale de serviciu primirea, pastrarea si eliberarea de bunuri aflate n
administrarea, folosinta sau detinerea chiar temporara, a unui agest economic, autoritate sau institutie publica,
indiferent de modul de dobndire si de locul unde se afla bunurile.

Prezumtia de culpa n producerea lipsei n gestiune, este o prezumtie relativa care poate fi rasturnata de gestionar
prin proba contrara.
Prtul nu a administrat probatorii prin care sa rastoarne prezumtia de culpa, dimpotriva a stat n pasivitate, nu a
formulat o ntmpinare, nu s-a prezentat la interogatoriu, motiv pentru care, prima instanta a facut aplicarea art.225
cod pr.civila, nu a formulat obiectiuni la raportul de expertiza, pentru a invoca eventuale vicii ale proceselor verbale
de inventariere sau nerespectarea procedurii de inventariere.
De asemenea, prtul nu a administrat probe din care sa rezulta ca nu avea la dispozitie mijloacele necesare pentru
a-si verifica clientii.
n ceea ce priveste deciziile de imputatie, ntr-adevar, acestea nu mai pot fi puse n executare, nemaifiind
reglementate prin nou cod al muncii, acesta fiind si motivul pentru care intimata reclamanta s-a adresat instantei
pentru recuperarea prejudiciului.
Pentru considerentele aratate mai sus, potrivit art.312 cod pr.civila, Curtea a respins recursul ca nefondat si a
mentinut sentinta recurata ca legala si temeinica.
Potrivit art.274 Cod pr.civila, Curtea a obligat recurentul la 1428 lei cheltuieli de judecata catre intimata.
Dosar nr. 8439/118/2008

EXISTENA CONDIIILOR DE RSPUNDERE PATRIMONIAL A SALARIATULUI FA DE PREJUDICIUL

PRODUS UNITII ASTFEL CUM REZULT DIN PREV. ART. 270 DIN CODUL MUNCII. CONSECINE
Tip speta: Decizie
Instanta: Domenii: Despgubiri, penaliti
Prin actiunea adresata Tribunalului Suceava, nregistrata sub nr. 4214/86 din 1 iunie 2007, reclamantul Spitalul de
Boli Cronice a solicitat ca prin hotarrea ce se va pronunta n contradictoriu cu prtul A.G., acesta sa fie obligat la
plata sumei de 5581 lei cu titlu de daune si a cheltuielilor de judecata aferente.
Motivnd actiunea reclamantul a aratat ca prtul este salariatul unitatii, fiind angajat ca fochist la centrala termica,
avnd n gestiune toate obiectele de inventar si mijloace fixe de la locul de munca. A mai sustinut reclamantul ca la
data de 15.12.2006, cu ocazia efectuarii inventarierii s-a constatat lipsa a doua arzatoare de la cazanele centralei
termice. Cum mijloacele fixe si obiectele de inventar se aflau n gestiunea exclusiva a prtului, care avea sarcini de
gestionare a bunurilor dar detinea si cheile de acces la locul situarii centralei termice, a solicitat angajarea
raspunderii patrimoniale motivat si de faptul ca organele de politie care au cercetat mprejurarile disparitiei bunurilor
nu au constatat urme de fortare a cailor de acces la cladirea centralei termice.
A mai sustinut ca ulterior constatarii lipsei prtului a semnat un angajament de plata pentru prejudiciul produs
unitatii, solicitnd angajarea raspunderii patrimoniale n conformitate cu prevederile art. 270 din Codul muncii si art.
23-24 din Legea nr. 22/1969, valoarea prejudiciului fiind stabilita prin procesul verbal nr. 1384, ncheiat la data de
28.12.2006.
Prin ntmpinarea formulata prtul a solicitat respingerea, ca nefondata a actiunii, aratnd ca lipsa celor doua
injectoare a fost constatata la data de 26.09.2006, sesiznd personal conducerea unitatii, fiind astfel sesizate si
organele de politie care nsa nu au efectuat verificari profesioniste ntruct desi s-a constatat ca lacatul de la usa

principala nu a fost fortat, au ignorat faptul ca mai exista o usa secundara neasigurata dect prin interior cu un zavor.
A sustinut ca raspundea doar de functionarea, ntretinerea si conservarea centralei nu si de paza acesteia si cu toate
ca a semnat un angajament de plata, prin dol, nu se face vinovat de disparitia celor doua injectoare, contestnd si
modul de evaluare a prejudiciului.
Tribunalul Suceava, prin sentinta civila nr. 1212 din 1.10.2007 a respins ca nefondata actiunea reclamantului.
Prin considerentele sentintei instanta de fond a retinut ca pentru angajarea raspunderii patrimoniale este necesar a fi
ntrunite n mod cumulativ conditiile stabilite conform art. 271 alin. 1 din Codul muncii, respectiv calitatea de salariat;
savrsirea unei fapte ilicite n legatura cu munca salariatului, prejudiciul cauzat n patrimoniul angajatorului, raportul
de cauzalitate ntre fapta si prejudiciu si culpa salariatului; dar n speta unitatea reclamanta a facut doar dovada
calitatii de salariat al prtului la data producerii prejudiciului fara nsa a dovedi predarea bunurilor n baza unui
document de predare-primire sau faptul ca ar fi avut poza acestor bunuri.
S-a mai aratat ca potrivit art. 287 din Codul muncii, sarcina probei revenea unitatii si nefiind dovedite cerintele
raspunderii patrimoniale, a fost respinsa ca nefondata actiunea.
mpotriva acestei sentinte a formulat recurs reclamanta, criticnd-o pentru nelegalitate, invocnd dispozitiile art. 304
pct. 7-9 C.pr.civ., considernd ca instanta a facut o apreciere gresita a prevederilor art. 270 din Codul muncii si a
prevederilor art. 23-24 din Legea nr. 22/1969 privind raspunderea gestionarilor, precum si a probelor existente la
dosarul cauzei.
n acest sens a aratat ca sunt ndeplinite conditiile raspunderii patrimoniale, fata de prevederile contractului de
munca, dar si sarcinile stabilite prin fisa postului prin care s-a stabilit n mod expres faptul ca salariatul raspunde de
primirea si securitatea utilajelor primite, a masinilor de lucru, sculelor, obiectelor de inventar si a materialelor primite
pentru uzul centralei termice n calitate de fochist, precum si lista de inventar din 15.12.2006 prin care a facut
dovada ca prtul avea atributie de gestionare, dar si paza a bunurilor mijloace fixe ce formau centrala termica a
unitatii.
Recursul, ce se ncadreaza n dispozitiile art. 304 pct. 9 C.pr.civ., este ntemeiat, pentru urmatoarele considerente:
Potrivit art. 270 din Codul muncii, aprobat prin Legea nr. 53/2003, salariatii raspund patrimonial, n temeiul normelor
si principiilor raspunderii civile contractuale, pentru pagubele materiale produse angajatorului din vina si cu legatura
cu munca lor.
Din analiza acestui text rezulta ca pentru stabilirea raspunderii patrimoniale sunt necesare ntrunirea urmatoarelor
conditii: calitatea de salariat la angajatorul pagubit, fapta ilicita si personala, aflata n legatura cu munca, prejudiciul,
raportul de cauzalitate dintre fapta si prejudiciu si vinovatia salariatului.
n cauza, unitatea reclamanta a facut dovada existentei acestor conditii, prtul fiind salariat n functia de fochist la
spitalul de boli cronice, conform contractului individual de munca nr. 1465/1993, iar potrivit fisei postului era direct
raspunzator de securitatea utilajelor primite, a masinilor de lucru, sculelor, obiectivelor de inventar si a materialelor
primite pentru uzul centralei termice.
Ori cele doua arzatoare constatate lipsa erau parte componenta a centralei termice aflata n gestiunea salariatului,
conform listei de inventariere existenta la fila 38 dosar, iar prtul era singura persoana care detinea cheile de
acces la locul situarii acestora.
Desi n cauza unitatea a sesizat disparitia celor doua arzatoare la data de 11.10.2006, cnd a fost anuntata lipsa
chiar de catre prt, prin adresa nr. 163310 din 21.02.2007, organele de cercetare penala au comunicat faptul, n
urma verificarilor efectuate la fata locului, ca nu s-au constatat urme de fortare la sistemul de asigurare a centralei
termice.
Ori nu poate fi primita apararea prtului, ca raspundea doar de buna functionare, ntretinere sau conservare a
centralei termice, fara a avea paza acesteia, ntruct din analiza fisei postului rezulta ca sarcina de serviciu si
raspunderea pentru securitatea utilajelor primite, aceasta atributie cuprinznd buna functionare a centralei n
integralitatea sa, cu toate componentele, deci inclusiv si a arzatoarelor din dotarea centralei.

Totodata se retine si faptul ca nu a fost sesizata conducerea unitatii ca n spatiul respectiv ar fi avut acces si alte
persoane, prejudiciul produs unitatii fiind de altfel recunoscut prin semnarea angajamentului de plata care, desi nu
mai constituie titlu executoriu, potrivit dispozitiilor actuale ale Codului muncii aprobat prin Legea nr. 53/2003,
constituie un nscris probator, n corelatie cu celelalte acte mentionate, existente la dosar.
Drept consecinta, n temeiul art. 304 pct. 9 C.pr.civ., recursul unitatii a fost admis, cu consecinta modificarii sentintei,
admiterii actiunii si obligarii prtului la plata sumei de 5581 lei daune.
Gestionar. Nendeplinirea condiiilor cumulative le rspunderii patrimoniale
Tematic: Conflict de munca
1. Conform dispoziiilor art. 270 (1) Codul muncii, salariaii rspund patrimonial, n temeiul normelor i principiilor
rspunderii civile contractuale pentru pagubele produse angajatorului din vina i n legtur cu munca lor. Avnd n
vedere calitatea de gestionar a prtului (fila 6 dosar fond Tribunalul Vaslui) opereaz i prezumia relativ de culp
n ceea ce privete lipsurile constatate n gestiune, prezumie ce nu a fost rsturnat de ctre D.S. Mai mult, acesta
a recunoscut expres lipsa n gestiune, tribunalul reinnd greit contrariul. Astfel, aa cum rezult fr echivoc din
angajamentul de plat, a recunoscut un minus de inventar afirmnd c urmeaz a justifica suma.
2. Conform dispoziiilor art. 287 Codul Muncii, sarcina probei n conflictele de munc revine angajatorului, acesta
fiind obligat s depun dovezile n aprarea sa pn la prima zi de nfiare.n spe, reclamanta nu a dovedit c
prtul, n cadrul exercitrii atribuiilor sale de serviciu i-a produs un prejudiciu.
(Curtea de Apel Iai, Secia Litigii de Munc i Asigurri Sociale, Decizia nr. 380 din 13 iunie 2008,
www.jurisprudenta.org)
Prin sentina 42/16 ianuarie 2008, pronunat de Tribunalul Iai a fost respins aciunea reclamantei S.C. S. S.R.L. I
formulat n contradictoriu cu prtul D.S.
Pentru a se pronuna astfel, instana de fond a reinut c prin cererea nregistrat sub nr. (...) la Tribunalul Vaslui
reclamanta S.C. S. S.R.L. I a chemat n judecat pe prtul D. S. solicitnd ca prin hotrrea ce se va pronuna, s
se dispun:
1. obligarea prtului la plata debitului n sum de 21.125, 77 RON actualizat la data plii efective, reprezentnd
lips n gestiunea prtului n perioada n care ntre acesta i S.C. S. S.R.L. s-au derulat raporturi de munc;
2. obligarea prtului la plata de daune-interese pentru neexecutarea obligaiei de plat a debitului datorat, calculate
la nivelul dobnzii legale, care curg n continuare i vor fi calculate pn la data achitrii efective a debitului.
De asemenea a solicitat, n conformitate cu dispoziiile art. 274 C. proc. civ., obligarea prtului la plata cheltuielilor
de judecat ocazionate de acest proces.
Prin sentina civil nr. 1258/1.11.2007 Tribunalul Vaslui a declinat competena de soluionare a cererii n favoarea
Tribunalului Iai n baza dispoziiilor art. 284 alin. (2) Codul Muncii.
Prtul nu a depus ntmpinare i nu s-a prezentat n instan pentru a-i preciza punctul de vedere fa de cererea
de chemare n judecat.

Reclamanta a depus la dosar n copie: contractul individual de munc ncheiat de S.C. S. S.R.L. i D. S. nregistrat
la I.T.M. I sub nr. (...)/10.08.2004, actul adiional la acest contract, dispoziia de inventariere nr. 1/2.03.2006,
procesul-verbal de inventariere i control al gestiunii lui D. S. din 28.04.2006, procesul-verbal de inventariere i
control al gestiunii lui D. S. din 10.04.2006, nota explicativ dat de prtul D. S. la data ncheierii inventarului de
gestiune din 6.03.2006, angajamentul de plat dat de prt la 10.04.2006, notificarea trimis lui D. S. la 10.05.2006,
fia postului semnat de prt la data de 17.07.2004.

Analiznd litigiul de fa, tribunalul a reinut urmtoarele:

Prtul D.S. s-a angajat la reclamanta S.C. S. S.R.L. la data de 17.07.2004 pe perioad determinat de 6 luni, n
funcia de gestionar la punctul de lucru din I, str. (...) nr. 68. Prin actul adiional nr. 26/14.12.2004 la contractul
individual de munc, contractul de munc a devenit cu durat nedeterminat n temeiul art. 12 (1) Codul Muncii.
Reclamanta susine c n cadrul derulrii raporturilor de munc prtul a produs un prejudiciu unitii n valoare de
21.125, 77 lei.
Potrivit dispoziiilor art. 270 alin. (1) Codul Muncii salariaii rspund patrimonial n temeiul normelor i principiilor
rspunderii civile contractuale pentru pagubele produse angajatorului din vina i n legtur cu munca lor. Din textul
normativ anterior enunat se desprinde ideea c rspunderea patrimonial este condiionat de existena raportului
juridic de munc dintre salariat i angajatul pgubit, raport juridic care i are izvorul n contractul individual de
munc.
Din analiza prevederilor art. 271 alin. (1) Codul Muncii, rezult c pentru existena rspunderii patrimoniale trebuie
ndeplinite cumulativ urmtoarele condiii: calitatea de salariat la angajatorul pgubit, fapta ilicit i personal a
salariatului svrit n legtur cu munca sa, prejudiciul cauzat angajatorului, existena raportului de cauzalitate
ntre fapta ilicit i prejudiciul creat precum i vinovia salariatului.
O. cumulativ a tuturor condiiilor anterior enunate nu atrage rspunderea patrimonial a salariatului.
n spe reclamanta a invocat faptul c i s-a produs un prejudiciu n valoare de 21.125, 77 lei (RON) constnd n
urmtoarele 19.187, 41 lei reprezentnd valoare minus de inventar, 1.808, 66 lei reprezentnd avansuri de trezorerie
nejustificate i 129, 70 lei reprezentnd numerar ncasat de la diveri clieni i nedepus la n casieria societii.
Procesele-verbal de inventariere i control al gestiunii de la datele de 10 i 28 aprilie 2006 sunt ntocmite chiar de
reprezentanii reclamantei, exprimnd punctul ei de vedere care este subiectiv. Prtul D.S. nu a recunoscut
prejudiciul nici n nota explicativ dat de 10.04.2006 i nici prin angajamentul de plat din 10.04.2006.
Reclamanta nu a depus la dosar listele de inventar i toate nscrisurile invocate.
Conform dispoziiilor art. 287 Codul Muncii, sarcina probei n conflictele de munc revine angajatorului, acesta fiind
obligat s depun dovezile n aprarea sa pn la prima zi de nfiare.
n spe, reclamanta nu a dovedit c prtul, n cadrul exercitrii atribuiilor sale de serviciu i-a produs un prejudiciu
n valoare de 21.125, 77 lei.

Pentru aceste considerente, tribunalul a respins aciunea formulat de S.C. S. S.R.L. I n contradictoriu cu prtul
D.S.

mpotriva acestei sentine a declarat recurs reclamanta S.C. S. S.R.L., considernd-o nelegal i
netemeinic.
A invocat aceasta ca prim motiv de recurs faptul c n mod greit prima instan a aprecia c nu sunt ndeplinite
condiiile art. 271 Codul muncii, ntruct s-au dovedit n cauz att prejudiciul de 21.125, 77 RON, ct i faptul c
lipsa n gestiune s-a produs n timpul ct prtul, dei avea atribuii de gestionar n cadrul societii, i-a nclcat
obligaiile prevzute n faa postului.
A mai susinut recurenta c tribunalul a apreciat greit probatoriul administrat n cauz, reinnd c prtul nu a
recunoscut prejudiciul, ntruct din nota explicativ i angajamentul de plat rezult expres c acesta i-a asumat
producerea prejudiciului, semnnd i procesele-verbale de inventariere i control din 10 aprilie 2006 i 28 aprilie
2006. A mai artat recurenta c n virtutea rolului su activ, prima instan trebuia s dispun efectuare unei
expertize contabile dac considera c nu a fost dovedit cuantumul exact al prejudiciului.
n drept s-au invocat dispoziiile art. 304 C. proc. civ.
Alturat cererii de recurs s-au depus, n copie, listele de inventar datate 6 februarie 2006, 6 martie 2006,
centralizatorul intrri-ieiri de marf pentru perioada 19 iulie 2004-3 martie 2006, rapoarte de gestiune din perioada
19 iulie 2004-3 martie 2006.
Intimatul D.S. nu a formulat ntmpinare.

Analiznd actele i lucrrile dosarului n raport de criticile formulate, probatoriul administrat la fond i n
recurs i dispoziiile legale incidente, Curtea constat c recursul este fondat.
Conform dispoziiilor art. 270 (1) Codul muncii, salariaii rspund patrimonial, n temeiul normelor i principiilor
rspunderii civile contractuale pentru pagubele produse angajatorului din vina i n legtur cu munca lor.
Totodat, n spe, avnd n vedere calitatea de gestionar a prtului (fila 6 dosar fond Tribunalul Vaslui) opereaz i
prezumia relativ de culp n ceea ce privete lipsurile constatate n gestiune, prezumie ce nu a fost rsturnat de
ctre D.S. Mai mult, acesta a recunoscut expres lipsa n gestiune, tribunalul reinnd greit contrariul. Astfel, aa
cum rezult fr echivoc din angajamentul de plat din 10 aprilie 2006 (fila 13 dosar fond Tribunalul Vaslui) D.S. a
recunoscut un minus de inventar de 13.872, 25 RON afirmnd c urmeaz a justifica suma de 3.834, 10 RON pn
la 31 aprilie 2006, i 486, 76 RON pn la 15 aprilie 2006.
Este adevrat c angajamentul de plat nu mai constituie titlu executoriu ns, coroborndu-l cu celelalte probe
administrate n cauz, respectiv procesul-verbal de inventariere i control a gestiunii, datat 10 aprilie 2006 i nota
explicativ a salariatului, Curtea constat c angajatorul a probat ndeplinirea cumulativ n cauz a condiiilor
prevzute de art. 270 (1) Codul muncii. Astfel, s-a dovedit calitatea de salariat (gestionar) a prtului pentru perioada
cnd s-a constatat lipsa n gestiune, fapta ilicit i personal a prtului n raport de atribuiile din fia postului (fila 8
dosar fond Tribunalul Vaslui) ct i raportul de cauzalitate ntre fapt i prejudiciul produs.

n ceea ce privete cuantumul prejudiciului, Curtea apreciaz c reclamanta-recurent a dovedit cu certitudine doar
suma de 13.872, 25 RON, sum recunoscut de prt ca fiind lips n gestiune n nota explicativ i angajamentul
de plat, sum compus din 12.014, 59 RON marf lips, 1.436, 76 RON avansuri nejustificate i 420, 90 RON
sume ncasate fr eliberarea de chitane.
Ca atare, aciunea va fi admis n parte iar prtul va fi obligat la plata ctre reclamant a acestei sume, cu titlu de
debit(lipsa in gestiune).
Fa de cele reinute, n baza dispoziiilor art. 312 teza 1 C. proc. civ., se va admite recursul i se va modifica n tot
sentina Tribunalului Iai, constatndu-se incidena dispoziiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ. in sensul ca instanta de
fond a aplicat gresit in cauza dispozitiile legale.
Referitor la obligarea prtului la plata cheltuielilor de judecat, Curtea apreciaz cererea ca fiind nefondat, la
dosarul cauzei nefiind depus de ctre reclamanta-recurent dovezi n acest sens.