Sunteți pe pagina 1din 6

UNIVERSITATEA ECOLOGICA

BUCURESTI
FACULTATEA DE EDUCATIE FIZICA SI
SPORT
SPECIALIZAREA KINETOTERAPIE SI
MOTRICITATE SPECIALA

Echipamente, aparate i
instalaii utilizate n
kinetoterapie

STUDENT: MOISE MARIA TEODORA


ANUL III

Echipamente, aparate si instalatii


utilizate pentru
mobilizarea
pasiva si cresterea amplitudinii de
miscare
Evaluarea amplitudinii articulare sau bilantul articular consta
n aprecierea graduluide mobilitate ntr-o articulatie, prin
masurarea analitica a unghiurilor de miscare, pe directiile
anatomice posibile, n planurile si axele corespunzatoare.
Gimnastica medicala implica exercitii fizice si manipularea
corpului uman in scop terapeutic. Ca forma de terapie, gimnastica
medicala poate ameliora functionarea articulatiilor, a muschilor si
astfel le ajuta pe persoanele bolnave sa isi reia activitatile zilnice
obisnuite si de asemenea, ii ajuta pe sportivi sa se recupereze dupa
accidentari (de exemplu dupa vindecarea unei fracturi imobilizata in
aparat gipsat). Tehnicile de gimnastica medicala includ printre altele
care au fost amintite intr-un articol, si exercitii pentru recuperarea
amplitudinii de miscare a articulatiilor.
In sens general, amplitudinea de miscare se refera la
posibilitatea maxima de miscare a unei articulatii, intr-o anumita
directie. Orice articulatie din organismul uman este caracterizata de
amplitudinea de miscare. Aceasta caracteristica poate fi masurata si
se exprima in grade. De exemplu, amplitudinea de abductie a
umarului (departarea bratului de corp, in lateral) este in mod
normal de 90 de grade. Inainte ca gimnastica medicala sa inceapa,
dar si pe parcursul programului, terapeutul dumneavoastra va
masura amplitudinea articulara cu un aparat numit goniometru.
Acesta masoara cel mai mare unghi de miscare pe care il poate face
o articulatie. Amplitudinea articulara este cel mai frecvent redusa la
persoanele varstnice, in urma unui accident vascular cerebral sau ca
o consecinta a imobilizarilor la pat. Amplitudinea de miscare se
reduce progresiv si la persoanele sanatoase, odata cu inaintarea in

varsta. In acest caz insa, nu sunt afectate activitatile zilnice


obisnuite.
De asemenea, terapeutul trebuie sa isi dea seama daca miscarile
articulare sunt impiedicate din cauza unui muschi care sufera
contractura sau din cauza unor ligamente sau tendoane lezate. Daca
este vorba de o contractura musculara, se fac exercitii de stretching
ceva mai viguroase insa, daca este vorba de leziuni ale tendoanelor
sau ligamentelor se va efectua un stretching mai bland. Uneori,
daca va aflati in cea de-a doua situatie, poate fi necesara chiar
interventia chirurgicala, inainte de inceperea programului de
gimnastica medicala. Exercitiile de stretching pot fi efectuate in
mod activ (de catre bolnav), pasiv (miscarea este initiata si
incheiata de catre terapeut) sau terapeutul il ajuta pe bolnav sa
duca pana la capat miscarea exercitii active asistate
De obicei, aceste manopere de stretching sunt mai eficiente si mai
putin dureroase cand tesuturile sunt bine incalzite. Din acest motiv,
terapeutul poate decide, in functie de fiecare persoana in parte,
daca sunt necesare si alte tehnici de fizioterapie inainte de sedinta
de gimnastica medicala. In principiu, temperatura tesuturilor din
jurul articulatiei trebuie sa ajunga la aproximativ 40 de grade
Celsius. Aceasta temperatura se poate obtine prin aplicare locala de
caldura (comprese, impachetari cu parafina) sau prin tehnici mai
complexe (de exemplu, terapie prin ultrasunete).
Mecanoterapia reprezinta un mod particular de gimnastica medicala
care utilizeaza aparate mecanice bazate pe sistemul prghiilor.
Aceste aparate pot fi actionate de forta musculara a pacientului sau
de o forta exterioara (contragreutati, forta aplicata de
kinetoterapeut). ntr-o acceptiune mai larga, clinicienii au inclus n
notiunea de mecanoterapie toate metodele care utilizeaza diferite
instalatii si aparate mai simple sau mai complexe, precum
instalatiile de scripeti, arcurile, custile Rocher, mesele speciale de
kinetoterapie, bicicletele ergometrice.

Scripetoterapia se poate realiza prin sistemul scripete greutate


sau prin cel scripete reciproc.

Sistemul scripete greutate faciliteaza manipularea unor greutati,


avnd si avantajul de a modifica directia unei forte, fara vreo
schimbare a marimii acestei forte. Acest sistem realizeaza
rezistenta unei miscari printr-o greutate aplicata la capatul unei
corzi reflectate peste un scripete si prinsa la celalalt capat de
segmentul n miscare. Sistemul permite, prin acelasi montaj, dar cu
miscarea efectuata n sensul opus, facilitarea acestei miscari, pna
la realizarea miscarii pasive. Sistemul scripete greutate este des
utilizat n special n exercitiile kinetice ale membrelor.

Sistemul scripete reciproc permite efectuarea unor miscari


autopasive, n special ale membrului superior. Cu ajutorul
membrului sanatos (care reprezinta bratul fortei), pacientul
tractioneaza coarda scripetelui, care este prinsa la celalalt capat de
segmentul care urmeaza a fi mobilizat pasiv (bratul rezistentei).
Mobilizarea poate fi autopasiva simetrica (montajul realizeaza
miscarea ambelor membre, sanatos si bolnav n acelasi sens) si
autopasiva asimetrica (montajul realizeaza miscarile celor doua
membre n sensuri opuse).

Prin acest mijloc complex de recuperare se pot efectua exercitii in


toate cele trei planuri ale miscarii in absenta greutatii membrului
sau a segmentului si totodata contra unei rezistente externe
(rezistenta ce poate fi dozata dupa caz).
Practic prin acest mijloc se pot acoperi toate indicatiile terapiei prin
miscare n diverse afectiuni ale sistemului osteoarticular, muscular,
nervos. Enumeram cateva din acestea :

>reumatism articular
> mentinerea si mbunatatirea functiei articulare dupa operatii
> mbunatatirea fortei musculare, a amplitudinii de miscare dupa
accidente vasculare (in faza de recuperare)
> mbunatatirea coordonarii, rezistentei, a mobilitatii contracturi
musculare la nivelul coloanei vertebrale
> reducerea durerii si a contracturilor prin extensii specific

Manipularea reprezinta o mobilizare fortata care deplaseaza


elementele unei articulatii peste limita lor obisnuita si voluntara de
miscare, pna la limita jocului anatomic posibil, fara sa depaseasca

aceasta limita anatomica. Notiunile de manipulare si mobilizare nu


sunt sinonime.
Manipularea este considerata un gest precis, care necesita un
diagnostic corect, presupune lipsa durerii la executie si se supune
regulii miscarii contrare, avnd n vedere faptul ca se utilizeaza
directia de mobilizare n sensul opus directiei blocate si dureroase.
Manipularea trebuie sa fie precedata de testarea tuturor
directiilor de miscare ale segmentului vertebral interesat. n
concordanta cu principiile de nondoloritate si miscare contrata ale
manipularii, nu se va manipula un segment care are toate directiile
de miscare blocate si dureroase.
Specialistii n domeniu au imaginat o schema ca o stea cu 6 brate,
reprezentnd directiile de miscare ale coloanei. Se va nota gradul
de limitare a miscarii sau intensitatea durerii pe fiecare directie de
miscare. Manipularea se va executa pe directiile care nu sunt
notate, deoarece cele notate reprezinta contraindicatii ale
manipularii. De obicei, trebuie sa existe cel putin trei directii de
miscare libere, pentru ca manipularea sa aiba toate sansele de
reusita.

Manipularile articulatiilor membrelor sunt mai putin


spectaculoase si importante n comparatie cu cele ale rahisului.
Manipularea membrelor se bazeaza pe ideea conform careia
miscarile care nu se pot executa activ pot fi totusi realizate sub
aspect fiziologic. Miscarile se blocheaza ca urmare a unor suferinte
articulare sau din cauza contracturii si/sau retracturii musculare
periarticulare. Articulatiile interesate pot fi: interfalangienele,
metacarpofalangienele, metatarsofalangienele, articulatia
pumnului, genunchii, coatele etc. Miscarile care pot fi realizate
pasiv din articulatii sunt: cele de lateralitate, de rotatie, de
alunecare anteroposterioara, de decopatare.

S-ar putea să vă placă și