Canalul Love

Love Canal este o suburbie a orasului Niagara Falls (statul New York).
A intrat in atentia opiniei publice nationale i internationale prin anii 1970
cand a fost dezvaluit faptul ca aici se aflau ingropate, din perioada anilor
'40 i '50, cantitatea de 21.000 tone de deseuri toxice, autorul fiind uzina
chimic Hooker Chemical Company. Regiunea devine astfel locul celui mai
grav accident chimic cu efecte asupra mediului inconjurtor din istoria
Statelor Unite. Aceste reziduuri fusesera deversate intr-un canal
abandonat care ar fi urmat sa faca legatura cu bratul estic al raului
Niagara. In 1953, Hooker Chemical a acoperit canalul cu un strat de
pamant de cativa metri si apoi a vandut terenul comunitatii locale la un
pret scazut.Pana in 1976, cartierul Love Canal al orasului american Niagara
Falls era considerat o zona rezidentiala ca oricare alta. E adevarat, din
cand in cand un miros ciudat plutea in aer, subsolurile caselor se inundau
periodic cu o apa colorata si se intampla uneori ca femeile gravide sa
avorteze spontan, dar aceste lucruri nu aveau o cauza evidenta si in timp,
erau trecute cu vederea. Dar in 1976 niste cercetari mai amanuntite au
scos la iveala motivul pentru care se intamplau toate aceste lucruri:
cartierul statea calare pe 21.000 de tone de reziduuri toxice care fusesera
ingropate acolo in urma cu 25-30 de ani de catre o companie chimica
locala.
Istoria dezastrului incepe in anul 1890, cand un intreprinzator,
William Love, si-a propus sa construiasca in zona un canal care sa uneasca
raul Niagara cu Lacul Ontario, intentia fiind ca acest canal sa stea la baza
unui sistem de furnizare de energie electrica ieftina pentru industria locala
si pentru casele din zona. Proiectul s-a bucurat de suportul autoritatilor,
lucrarile au fost demarate, dar in scurt timp au aparut doua probleme
majore: 1) o criza economica in 1893 care a diminuat optimismul
investitorilor si 2) descoperirea de catre Nicola Tesla a modului in care se
putea transmite energie electrica la mare distanta, gratie curentului
alternativ, fapt care transforma canalul lui Love intr-un obiectiv depasit. Se
mai adauga si temerea ca devierea apei din raul Niagara spre canal va
afecta debitul celebrei cascade aflate in aval. William Love a apucat totusi
sa construiasca un segment de 1,6 km lungime, cu o latime de 15 m si o
adancime variind intre 3 si 12 m, pana cand proiectul sa fie abandonat
complet, in 1910. Portiunea construita s-a umplut apoi cu apa si timp de
10 ani a fost un loc de recreere pentru localnici. Iar in 1920 autoritatile
orasului Niagara Falls au decis sa depoziteze acolo gunoaie.
De la gunoaie obisnuite la
deseuri toxice
Faptul ca Love Canal
era deja o groapa de gunoi a facut ca acest loc sa intre (in 1940) in atentia
companiei locale Hooker Chemical care avea nevoie de un spatiu generos
pentru a scapa de deseurile chimice rezultate in urma activitatilor ei de
productie. Compania a primit permisiunea sa foloseasca Love Canal pentru
1

deseurile sale si astfel acolo au inceput sa fie ingropate containere grele

de metal incarcate cu tot felul de reziduuri provenite de la productia de
vopsele, solventi, rasini sintetice, parfumuri etc. De mentionat ca la acel
moment, in anii '40-50, efectul toxic al acestor reziduuri nu era prea bine
cunoscut, iar faptul ca ele erau ingropate la o adancime de 6-8 metri parea
suficient pentru protectia sanatatii localnicilor. Eventualele ingrijorari s-au
risipit cu totul in 1953, cand compania a incetat sa mai depoziteze deseuri
chimice acolo. Love Canal a fost captusit cu argila, umplut complet cu
pamant si abandonat, iar vegetatia a inceput sa creasca, transformand
terenul intr-unul cu aspect obisnuit.
Peste deseuri se construieste o scoala
Printr-o coincidenta nefericita, exact in
acea perioada orasul Niagara Falls a inregistrat un boom economic si o
crestere fara precedent a populatiei. Iar autoritatile s-au trezit ca e nevoie
urgenta de scoli si case noi care puteau fi construite foarte bine pe terenul
detinut de Hooker Chemical. Exact deasupra fostului Love Canal. Initial,
compania a refuzat sa vanda terenul. Oficialii firmei i-au dus pe
reprezentantii autoritatilor la fata locului, au sapat gauri ca sa le arate ca
dedesubt sunt intr-adevar deseuri toxice si le-au atras atentia ca
deranjarea acestor deseuri e o mare imprudenta. Dar, cum spuneam mai
sus, la vremea aceea reziduurile chimice nu pareau chiar asa de
periculoase, ca urmare autoritatile au inceput sa faca presiuni. Stiind ca
oricum nu are ce sa faca (urmatorul pas ar fi fost expropierea), compania
Hooker Chemical a acceptat sa vanda terenul (pe suma de 1 dolar !),
avand insa grija ca in contractul de vanzare-cumparare sa introduca o
clauza stufoasa in care mentiona foarte clar ca acolo sunt deseuri
periculoase si ca responsabilitatea pentru orice consecinte nefaste este in
intregime a cumparatorului.
Prima scoala s-a
ridicat in 1954, a doua in 1958, impreuna cu o sumedenie de case. Iar
racordarile acestor case la reteaua de canalizare, plus sapaturile efectuate
pentru constructia unei autostrazi in zona, au subrezit protectia si asa
insuficienta facuta de Hooker Chemical. Containerele s-au degradat si, ca
urmare, deseurile ingropate au inceput sa migreze spre suprafata, mai
ales in timpul ploilor.
Efectele
concrete ale contaminarii zonei nu au intarziat sa apara:
arsuri ale pielii
imbolnaviri foarte dese
avorturi spontane
cresterea numarului de leucocite in sange (posibile viitoare leucemii)
cresterea afectiunilor cromozomiale (aceste afectiuni se intalnesc de
obicei la 1% din populatie. In Love Canal, rata era de 33%)
cresterea numarului de malformatii la nastere (monitorizandu-se
nasterile, s-a constatat ca din 54 de copii nascuti intr-un interval de 1 an in
zona doar 2 erau perfect sanatosi)
Cum s-a rezolvat situatia?
A fost nevoie de 2 ani de investigatii jurnalistice si actiuni de protest
2

ale organizatiilor locale pana cand autoritatile sa acorde atentie problemei.

In 1978 presedintele Jimmy Carter a declarat ca Love Canal constituie o
situatie de urgenta si a dispus ca Agentia Federala de Asistenta in cazul
dezastrelor sa se implice in rezolvarea ei. 800 de familii au fost mutate in
zone sigure, pe cheltuiala Guvernului, si s-au demarat actiunile de
indepartare a deseurilor si curatare a zonei. Intreaga operatiune a durat 21
de ani si a costat cca 400 de milioane de dolari. Hooker Chemical a
contribuit si ea la aceasta operatiune cu 129 de milioane de dolari. In
momentul de fata, locul e sigur si chiar s-a construit un nou cartier pe
amplasamentul celui abandonat. A ramas insa un gard de sarma, fara un
rol practic, care le aminteste tuturor celor care trec prin zona de aceasta
catastrofa. Americanii se tem totusi ca Love Canal nu este un caz izolat.
Probabil sunt multe asemenea locuri periculoase in SUA, de a caror
existenta nu se stie. Un lucru plauzibil, daca ne gandim la dimensiunile
industriei chimice americane: sunt peste 70.000 de tipuri de substante
chimice in comert, care genereaza vanzari de 112 miliarde de dolari in
fiecare an. Unde sunt deseurile rezultate in urma producerii lor?