Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Biochimia sngelui
Sngele este constituit din 40-45% elemente figurate suspendate ntr-o mas lichid
denumit plasm care reprezint 55-60% din volumul sngelui. Elementele figurate sunt:
-globulele roii( hematiile sau eritrocitele)
-globulele albe (leucocitele)
-plachetele sanguine (trombocitele)
Sngele circul n organism intr-un sistem nchis format din artere, vene i capilare.Fora
motrice a circulaiei sanguine este dat de micarea cordului, care funcioneaz ca o pomp.
Rolul principal al sngelui este asigurarea oxigenului pt. esuturi. Dac cordul nu mai
pompeaz sngele echilibrul organismului se pierde ducnd la deces. Avnd n vedere c
sngele circul cu presiune, dac apare o fisur n sistemul circulator, atunci sngele se scurge
prin aceast fisur, fenomen numit hemoragie. Organismul se apr de hemoragii prin
fenomenul de coagulare.
Coagularea este un proces fiziologic n cursul cruia au loc procese biochimice
complicate care duc la formarea cheagului, care are rolul de a astupa fisurile. Cheagul este
format dintr-o reea fin de fibrin (o subst. de natur proteic, care se formeaz n cursul
coagulrii din fibrinogen care este o protein plasmatic). Cu timpul din acest cheag se separ
un lichid cu compoziie asemntoare cu plasma, care se numete ser.
Compoziia serului difer de cea a plasmei, prin faptul c nu conine fibrinogen i prin
prezena sau absena subst. care s-au format ori s-au consumat n cursul procesului de
coagulare. Procesul de coagulare are loc spontan n eprubet dac recoltm sange de la un
pacient. Dup separarea serului de cheag, serul necesar analizelor biochimice se poate obine
prin centrifugarea eprubetei care conine sngele recoltat coagulat(supernatantul). Acest ser
are o compoziie asemntoare cu plasma pacientului, deci este utilizabil dac se respect
condiiile recoltrii corecte. Dac recipientul n care se recolteaz nu este curat, serul are o
compoziie modificat fa de plasma pacientului. Apa dilueaz serul i prezint pericolul
hemolizei sngelui. Hemoliza este procesul de distrugere a hematiilor, proces care este nsoit
de eliberarea coninutului intracelular. Nu se pot efectua analize biochimice corecte din
sangele hemolizat! Alte cauze care duc la hemoliz n afar de umiditate sunt: recipient cald,
vid produs n cursul aspiraiei cu seringa, infectarea cu germeni hemolizani.
Timpul de coagulare este timpul necesar pentru apariia primului fir de fibrin ntr-o
pictur de snge depus pe o lam ( de 8 minute la un om sntos). Prelungirea timpului de
coagulare peste limita normal arat o perturbare n procesul de homeostaz, care este
periculoas din cauza apariiei hemoragiilor. Hipercoagulabilitatea este periculoas deoarece
duce la apariia cheagurilor.
Timpul n care se coaguleaz sngele n eprubet dureaz mai mult de 8 minute.
Coagularea este urmat de retracia cheagului, cu separarea serului, proces care dureaz 1-2
ore. Astfel nu avem ser pentru analize biochimice dect dup acest interval.
Pentru a scurta intervalul scurs de la recoltare pn la efectuarea analizelor exist
posibilitile:
-Recoltarea sngelui pe substane care accelereaz procesul de coagulare i retracia
cheagului.Se recolteaz sangele n eprubete coninnd un gel accelerator. Imediat dup
recoltare tubul ce conine gelul si sngele se agit uor, pentru a evita hemoliza.
b) amoniacul este prezent in plasm in cantiti foarte mici este toxic pt. organism mai
ales pt. sist. nervos central. Cresterea conc. de amoniac apare in stadiul final de ciroz
hepatica, coma hepaticai hemoragiile digestive.
c) aminoacizii rezulta din degradrile proteice, alimente digerate i absorbite; valori
normale 5-7mg%; cresteri apar in deficiente enzimatice ereditare
d) creatinina este componentul constant al plasmei; se elimina prin urina prin filtrare
glomelulara; val. normale 0,6-1,1mg%; cresteri apar in alterarea filtrarii glomerulare i n
distrofia musculara.
e) acidul uric este termenul final al catabolismului acizilor nucleici; val. normale 1,56 mg% la femei i 2,5-7 mg% la barbati. Originea sa este endogen i exogen, iar eliminarea
este renal; cresteri apar in bolile renale, mielom multiplu, psoriazis, obezitate etc.
f) bilirubina este un produs al degradarii hemoglobinei; dup formare aceasta circul
legata de albumine, deoarece este insolubila in mediu apos; ea nu poate fi eliminata nici prin
bila, nici pe cale renala prin urina. Se numeste bilirubina indirecta deoarece nu reactioneaz
cu reactivul diazo.
Pt. a fi eliminat din organism in ficat este conjugat cu acidul glucoronic, formnd
glucuronobilirubina solubila, eliminati prin bil sau prin urin dac depete pragul de 3 mg
%. Aceasta form a bilirubinei se numete bilirubin direct, deoarece reacioneaz fr adaos
de accelerator diazo. Suma celor 2 forme de bilirubin reprezint bilirubina total. Valorile
normale sunt: bilir. direct 0,25 mg%; bilirub. indirect 0,75 mg%; bilirub. total 1mg%.
Bilirub. este toxic pt. organism. Dac se acumuleaz in organism apare fenomenul de icter.
Acumularea excesiv de bilirub. duce la depunerea sa in nucleul celulelor esutului nervos
fenomen numit icter nuclear cu consecine grave.
Bilirub. eliminat prin bil ajunge in sistemul digestiv unde parial este transformat
in stercobilin, parial transformat in urobilinogen care se resoarbe parial n intestin.
Urobilinogenul resorbit este parial eliminat prin urin , parial se reintoarce in ficat unde este
eliminat prin bil, formnd ciclul enterohepatic. Cresterea concentraiei de urobilinogen in
urin are loc cnd exist n sistemul digestiv o cantitate crescut de bilirubin, sau cnd exist
bilirubin in sistemul digestiv dar eliminarea prin bil este defectuas (hepatite).
Creterea bilirubinemiei apare in: icter la nou nscui, boli hemolitice, blocarea
canalului coledoc- icter mecanic (crete bilirub. direct), boli genetice,hepatite.
Subst. minerale
Sodiul valori normale 138-148 mEq/l. Este principalul cation extracelular. Creteri
apar in: dehidratri hipertonice (insuficiena inginerrii apei la bolnavii incontieni),
hiperhidratri hipertonice datorit administrrii de lichide hipertone.
Hiposodemiile apar in: hiperhidratri hipotonice( insuficient renal cu oligurie, insuficien
cardiac, insuficien hepatic, secreie excesiv de vasopresin), hipohidratri
hipotonice( diaree, vom, sngerri urmate de consum de lichide hipotone). Semnele clinice
ale hipotoniei trecerea lichidului extracelular in spaiul intracelular ducnd la presiune asupra
SNC care se manifesta prin grea, vom, cefalee, delirium. Exist i dereglri izotonice.
Persoanele la care se controleaz obligatoriu sodemia sunt: persoanele in com, cu
insuficien renal, cei tratai cu diuretice sau cortizon in doze crescute, cei cu diaree severa.
Potasiul este principalul cation intracelular. Regimul hipersodat i alcaloza scad, iar
acidoza i regimul desodat cresc potasemia. Valorile normale 3,5-5 mEq/l
Hipopotasemiile apar in: pierderi digestive sau urinare.
Hiperpotasemiile apar in caz de suferine celulare asociate cu oligurie, secreie
insuficient de aldosteron sau glucocorticoizi. De obicei potasemia se verific paralel cu
sodemia. Sngele se recolteaz n vase curate splate cu ap distilat.
Calciul plasmatic se gsete sub 3 forme: calciu ionic, calciu nedifuzibil, calciu legat
de proteine. Valorile normale 8,8-10,5 mg% pt calciul total i 4,2-5,4 mg% pt. calciu ionic.
Hipocalcemiile apar in deficitul de vitamin D, hipotiroidism, hipoparatiroidism,
pancreatit acut, alcaloz (deficit de calciu ionic cu calciu total normal).
Hipercalcemii apar in supradozaj de vitamin D, hipertiroidism, hiperparatiroidism,
cancer pulmonar, afeciuni ale oaselor, acidoz.
Fosforul valori normale 2,5-4,8 mg% numai pt. aduli
Hipofosfatemiile apar in hiperpartiroidism,cancer pulmonar, administrarea de cantiti
mari de pansamente gastrice cu continut de MgO ce leaga fosfatii sub forma
neabsorbita,alcoolism,terapii cu diuretice,administrarea de cantitati mari de lichide lipsite de
fosfor,hipovitaminoza D,terapia comei hiperglicemice cu doze mari de insulina.
Hiperfosfatemiile apar in insuficienta renala,coma diabetica,boli infectioase acute.
Magneziul valori normale 1,9-2,5 mg%.
Hipomagneziemiile sunt mai frecvente la copii. Cauzele sunt: cresterea rapid in
primele luni de viata, tulburari gastrointestinale,terapie cu calciu si Vitamina D.
Cauzele hipermagneziemiilor sunt: insuficienta renala.
Fierul valori normale 90-140 g% pt. barbati si 80-130 g% pt. femei. Scaderea
sideremiei este cauza anemiilor.
Cauzele hiposideremiilor sunt: necesitati crescute (graviditate, alaptare, pubertate),
stari infectioase, pierderi de sange, procese neoplazice.
Cauzele hipersideremiilor sunt: anemii hemolitice, anemii aplastice. Cresterea
sideremiilor din hepatite duce la cresterea transaminazelor.
Clorul este principalul anion extracelular. Val. normale 350-390 mg%
Hipocloremiile apar in boala Adison din cauza pierderii renale de clorura de sodiu,
fenom. Este insotit de crestera ureei in singe.
Ionii de H+(pH-ul) val. normale 7,35-7,45
Tipuri de dereglari:
-acidoza respiratorie cauze: retentii de dioxid de carbon, afectiuni pulmonare,
intoxicatie cu dioxid de carbon;
-acidoza metabolica cauze: acidocetoza diabetica, ingestia de acizi, insuficienta
renala, diaree severa;
-alcaloza respiratorie cauze:intoxicatie cu salicilat, leziuni cerebrale, crize de
isterie;
-alcaloza metabolica cauze: ingestie de alcaline, voma, sindrom lapte- alcaline,
alcaloza din cauza de lipsa de potasiu.
1.
2.
3.
4.
5.
CURS 3
BIOCHIMIA DIGESTIEI
1. BIOCHIMIA SUCULUI GASTRIC
Sucul gastric este un lichid incolor, transparent, relativ limpede, in care se gasesc
flocule de mucina gastrica. Are o reactie puternic acida (pH= 1,5). Sucul gastric provine
din secretia unor celule din peretele stomacului:
-celulele parietale secreta in special acidul clorhidric si un factor intrinsec care leaga
vitamina B12 si face posibila absorbtia acestei vitamine in intestinul subtire
-celulele peptice care secreta enzime digestive ( pepsinogen, reninogen), bicarbonati
care protejeaza de autodigestie sucul gastric
- celulele mucoase ale glandelor gastrice secreta mucoproteida gastrica solubila
- celulele mucoasei gastrice secreta mucus cu rol in protectia stomacului impotriva
autodigestiei. Aici sunt secretate subst. ce activeaza secretia gastrica( gastrina).
Compozitia sucului gastric: apa, electroliti( ioni de sodiu, potasiu, hidrogen, clor,
sulfat, etc.), proteine, enzime digestive.
Formarea HCl in stomac
HCl se gaseste in stomac sub 2 forme:
-o parte legata de proteine
- o parte sub forma libera
Suma celor 2 fractiuni da aciditatea totala
Protectia stomacului impotriva autodigestiei
HCl secretat de celulele parietale se amesteca cu secretia celulelor peptice care contin
enzime digestive proteolitice, rezultand o molecula de enzima activa care poate actiona
asupra altor molecule de pepsinogen, producand deblocarea centrului activ al acestora, cu
formarea de noi molecule de pepsina. Nr. moleculelor de enzima activa se inmulteste
exploziv, creandu-se conditii favorabile procesului de proteoliza. Deoarece si peretele
stomacului este format din proteine exista pericolul autodigestiei peretelui stomacului. In
conditii fiziologice acest fenom. nu are loc, avand in vedere mecanismele de protectie ale
peretelui stomacal:
-celulele neparietale secreta bicarbonati care tamponeaza aciditatea sucului gastric
-un alt mecanism protector este enzima ureaza care are rolul de a hidroliza ureea cu
formare de amoniac si dioxid de carbon
-alt mecanism protector este mucina gastrica. Celulele epiteliate ale mucoasei gastrice
secreta mucus gastric din care o parte sub actiunea HCl este precipitat( mucus precipitat),
iar o alta parte este digerat partial si se formeaza mucoproteoza gastrica solubila. Celulele
mucoase ale glandelor gastrice secreta mucoproteina gastrica solubila. Mucusul, mucusul
precipitat, mucoproteoza solubila si mucoproteina gastrica solubila formeaza mucina
gastrica, care are rolul de bariera mecanica in fata sucului gastric impidicandu-l sa digere
peretele stomacal. Daca mecanismele protectoare se dovedesc insuficiente , apare fenom.
autodigestiei(ulcer gastric),sau perforarea peretelui stomacal( ulcer perforat). La aparitia
ulcerului contribuie factori ca: stres, fumat, alimente agresive, infectii cu Helicobacter
Pilori.
Proba cu histamina
Dupa sondarea pacientului se recolteaza sucul gastric care se gaseste in stomac. Dupa
1h de la recoltarea stazei se recolteaza sucul gastric format. Aceasta fractiune se numeste
debit orar bazal, al carui volum este de 40-60 ml, iar aciditatea 1,5-4 mEq/l. Se injecteaza
pacientului intramuscular 0,1 mg/kgcorp histamina. Dupa exact 1h se recolteaza sucul
gastric format (140-160ml (in ulcerul duodenal poate ajunge la 300ml) iar cantitatea de
HCl 12-18 mEq/l. Daca se doreste urmarirea concentratiei de HCl, atunci se mai poate
recolta timp de 1h probe din 15 in 15 min.
Determinarea aciditatii gastrice fara utilizarea sondei Inainte de inceperea probei,
bolnavul goleste vezica si se administreaza oral 100mg cofeina pt. a stimula secretia
gastrica.Aceasta proba de urina se arunca. Dupa 1h bolnavul urineaza, apoi i se
administreaza oral un colorant care se dizolva doar in mediu acid. Dupa 1,5h, pacientul
urineaza iar. Cantitatea de colorant din aceasta proba va fi proportionala cu aciditatea
totala. O alta varianta cand se foloseste un colorant fluorescent. Dupa golirea vezicii,
bolnavului i se administreaza 100 mg cofeina concomitent cu acest colorant. Se recolteaza
si se trimit la laborator 3 probe de urina din ora in ora dupa administrarea colorantului.
Determinarea concentratiei de colorant serveste la evaluarea aciditatii totale.
Cea mai moderna metoda utilizata este endoradiosonda de marimea unei tablete
care poate fi inghitita si care trimite prin semnale radio informatii despre aciditatea
gastrica. Prin aceasta metoda se pot urmari variatiile aciditatii timp de 3-4h.
Examenul de laborator al sucului gastric
Aspectul Sucul gastric este incolor, dar devine galbui- verde in caz de reflux biliar, rozrosietic in caz de sangerari induse de sonda, brun- maroniu pana la negru in caz de
sangerari vechi. Sucul gastric are aspectul unui lichid relativ limpede in care pluteste sub
forma unor flocoane mucina gastrica. Cantitatea de mucina creste in caz de gastrite, in
infectii devine tulbure, iar in deficiente de evacuare se pot distinge alimente partial
digerate. Mirosul normal al sucului gastric este acru, fad. Devine fetid in cancerul gastric
si fecaloid in ocluzia intestinala.
Examenul microscopic Se examineaza atat nativ, cat si colorat. In sucul gastric se gasesc
in mod normal leucocite foarte rar, hematii integre, celule epiteliale microorganisme si
levuri. In hiperaciditate apar resturi nucleare, in gastrite celule epiteliale si mucus, in ulcer
hematii, in cancerul gastric celule atipice.
Examenul biochimic Aciditatea se determina prin titrare cu NaOH 0,1N.
Reactia Addler serveste la punerea in evidenta a sangelui. Rezultatele negative sunt
concludente, dar cele pozitive trebuie privite cu rezerva in absenta altor semne care ar
indica o sangerare.
Acidul lactic in mod normal nu exista in sucul gastric, apare ca urmare a unor procese
de fermentatie.Prezenta pigmentilor biliari arata un reflux biliar cauzat de inghitirea grea a
sondei. Dintre enzime: pepsina, renina, catepsina si lipaza.
2.Biochimia bilei
Sucul duodenal este un lichid cu o reactie slab alcalina, este un amestec de suc gastric, suc
pancreatic si bila, la care se adauga secretia celulelor mucoasei duodenale, care secreta subst.
activatoare ale secretiei sucurilor digestive(secretina); activatori enzimatici (enterokinaza) si
enzime active (maltaza)
In mod normal sucul duodenal este un lichid galben deschis, clar. In cazuri patologice
devine un lichid tulbure, vascos, de culoare galben- murdar ( infectii), verzui ( dischinezie
10
biliara), rosu- brun( ulcer duodenal) sau incolor (icter mecanic- obstructia canalului coledoc).
Cantitatea zilnica de suc duodenal este de 1500 ml din care 1200 reprezinta secretia biliara si
300 ml secretia pancreatica.
Formarea bilei Bila se formeaza in ficat si este depozitata in colecist. Secretia sa este
stimulata de hepatochinina, pe cale hormonala, care determina formarea unei bile apoase,
sarace in saruri. In colecist bila este concentrata, apoi este excretata in duoden sub
actiunea unui hormon paracrin, colecistokinina care are rolul de a determina colecistul sa
se contracte si sa-si verse continutul in duoden. Daca aceste mecanisme nu functioneaza
corect apare dischinezia biliara insotita de dureri de cap, greata, voma, tulburari digestive.
Rolul bilei
1. Asigurarea unui mediu acido-bazic si electrolitic pt. enzimele digestive pancreatice.
Digestia duodenala are loc intr-un mediu realizat de amestecul a trei sucuri digestive:
sucul gastric, sucul pancreatic si bila. Enzimele pancreatice au un pH optim situat in
mediu bazic, deci aciditatea sucului gastric trebuie neutralizata, cu ajutorul bicarbonatilor
din bila. Bila asigura si ionii metalici.
2. Asigurarea acizilor biliari necesari pt. emulsionarea lipidelor din tractul intestinal
Lipidele sunt insolubile in mediu apos. Emulsionarea lipidelor si formarea unei emulsii
stabile este posibila in prezenta acizilor biliari, care sunt sintetizati in ficat din colesterol.
Secretati in tractul intestinal isi manifesta caracterul de emulgatori, dupa care sunt
reabsorbiti din intestin si captati din nou de ficat formand circuitul enterohepatic. Daca
ficatul este bolnav, acesta nu va fi capabil sa capteze acizii biliari din plasma, se produce
acumularea lor ceea ce va face posibila eliminarea lor urinara.. Prezenta lor in urina
denota hepatitele. Daca acizii biliari lipsesc din tractul digestiv, atunci lipidele nu sunt
digerate si sunt eliminate pe cale fecaliera. Fenomenul de eliminare al lipidelor pe cale
fecaliera se numeste steatoree, care este insotita de diaree. Malabsorbtia acizilor biliari
poate avea consecinta formarea calculilor renali de oxalat de calciu.
3. Prin bila se elimina bilirubina directa. Bilirubina este un produs de degradare a
hemoglobinei, care este toxic pt. sistemul nervos central. Acumularea bilirubinei duce la
formarea icterului mecanic. Bilirubina indirecta fiind insolubila nu poate fi eliminata prin
bila. Bilirubina in tractul intestinal este degradata treptat in biliverdina,stercobilinogen,
stercobilina, urobilinogen si urobilina. Stercobilina se elimina prin fecale, o parte din
urobilinogen este resorbit in intestin, ajuns in circulatia sanguina o parte se elimina prin
urina contribuind la colorarea urinei, cealalta parte fiind transformata in urobilina de catre
ficat si eliminata din nou in tractul intestinal formand circuitul enterohepatic. Un fenomen
similar se intampla si cu colesterolul.
Calculii biliari Daca exista deficiente in reglarea concentrarii bilei aceasta duce la
formarea calculilor biliari. Calculii biliari produc disfunctii ale colecistului cu aparitia:
dischineziei biliare, maldigestie, icter mecanic, inflamatii ale duodenului, colecistului si
pancreasului.
Calculii biliari contin: bilirubina, carbonati, colesterol, fosfati de calciu si magneziu.
Recoltarea bilei: Bila se obtine prin tubaj duodenal prin proba Melzer-Lyon. Tubajul
se executa dupa cel putin 12h de post. Se recomanda a nu se consuma 24h inainte de a
recolta, alimente greu digerabile, condimentate, ceai, cafea, bauturi alcoolice sau
medicamente (eufilina, papaverina, coleretice) Recoltarea se face cu ajutorul sondei
Einhorn care este introdusa in stomac, apoi bolnavul este culcat pe partea dreapta, astfel
incat zona colecistului sa fie mai sus decat capul. Pacientul va inghiti sonda treptat pana la
11
diviz. 75 cm, in timp de 45 min. Bila iese prin sonda sub actiunea fortei gravitationale. Se
obtin 3 fractiuni de bila:
-bila A este bila care iese prin sonda in absenta oricarui stimul. Acesta este de fapt
sucul duodenal
-bila B este bila colecistica. Se poate obtine dupa eliminarea bilei A si introducerea
prin sonda a unui stimulent al secretiei biliare. Sub actiunea stimulului, colecistul se
contracta golindu-si continutul in duoden. Dupa 20 min. se poate recolta bila B. Aceasta
are culoare maroniu- verzuie si este mai densa decit bila A
Dupa golirea completa a colecistului se poate obtine bila C(hepatica). Aceasta este bila
proaspat formata in ficat, are o culoare galben- aurie si are densitate mai mica decat bila
B, deci pluteste la suprafata acesteia.
Compozitia bilei
Bila A nu are valoare diagnostica.
Bila B este mai concentrata. Cu cat este mai concentrata are culoare mai inchisa. Are un
pH =5,5- 7,7, reziduu uscat 4-11%, pigmenti biliari 0,2-1,5%, acizi biliari 1,5-10%, lipide
1,8-4,7%.
Bila C are o concentratie mica: reziduu uscat 1- 3,5%, pigmenti biliari 0,05-0,17%, acizi
bilari 0,2-2%, lipide 0,1-2%.
Analiza de laborator a bilei
Examenul macroscopic Bila A are o culoare galben- pal cu tente verzui, bila B are
culoare verde inchis, iar bila C o culoare galben aurie. Culoarea bilei devine verde in
cazul infectiilor cailor biliare
Culoarea brun- negricioasa a bilei A apare in caz de ulcer duodenal. Bila A este incolora in
caz de icter mecanic, iar bila B si C nu se poate obtine. Aspectul bilei normale este
limpede, devine tulbure in caz de infectii sau din cauza precipitarii unor cantitati mari de
saruri. Sedimentul biliar are un aspect mucos din cauza mucusului pe care-l contine.
Examenul microscopic Este important ca examenul sa se faca cat mai repede dupa
recoltare, pt. ca sucurile digestive distrug elementele celulare si Giardia Lamblia. Se
recomanda ca transportul eprubetelor sa se faca in apa calda pt. a pastra cat mai mult timp
viabilitatea lambliilor. In sedimentul normal se gasesc: celule cilindrice de provenienta
duodenala, corpi mucinosi, cilindroizi de mucina, cristale debilirubinat de calciu,
colesterol si oxalat de calciu. Celulele pigmentate provin din caile biliare, celulele
poligonale si rotunde apar in hepatite, fasii de epiteliu duodenal apar in duodenie si ulcer
duodenal, celulele prismatice degenerate apar in pancreatite. Prezenta leucocitelor in
numar mare arata un proces inflamator. Daca ele predomina in bila A arata o inflamatie a
duodenului sau pancreatita, iar daca predomina in bila B arata un proces supurativ hepatic
sau colecistita. Nr. mare de hematii arata o sangerare. Cristalele de acizi grasi gasite pe
nemancate arata o staza gastrica si o lipaza pancreatica activa. In caz de lambliaza gasim
in bila B trofozoiti de Giardia Lamblia. Lambliaza se poate pune in evidenta si prin
analiza scaunului.
Examenul biochimic In mod normal, pH-ul celor 3 fractiuni variaza 5,5-7,7. In caz de
infectii, pH-ul bilei B scade 4-4,8. Determinarea colesterolului nu are importanta clinica.
Acizii biliari scad in icter mecanic, ciroze si dismetabolisme ale acizilor biliari. Bilirubina
si urobilina cresc in cazul bolilor hemolitice. Pigmentii biliari si urobilina scad in caz de
retentii biliare sau blocarea completa a canalului coledoc. Prezenta hemoglobinei se pune
in evidenta prin reactia Addler care este o reactie foarte sensibila, de aceea recipientul in
care se recolteaza nu trebuie sa aiba urme de sange.
12
13
4. Biochimia intestinului
Intestinul uman este format din intestin subtire (jejun si ileon) si intestin gros (colon). In
intestinul subtire are loc definitivarea digestiei si absorbtia subst. rezultate in procesul de
digestie. Colonul are rol de absorbtie a apei si a unor vitamine rezultate prin actiunea florei
intestinale saprofite asupra produsilor rezultati prin digestie.
Rolul intestinului in digestie Intestinul intervine in digestie prin sucul intestinal secretat de
peretele intestinal. Sucul intestinal este secretat de glandele Brunner- Lieberkuhn. Cantitatea
de suc intestinal secretata zilnic este 2l la 24h. Enzimele digestive actioneaza pe produsii de
degradare ai digestiei bucale, gastrice si duodenale, definitivand procesul de digestie si facand
posibila absorbtia lor intestinala.
Reglarea secretiei sucului intestinal are loc atat pe cale neurologica prin reflexe sau pe cale
centrala (control al SNC), cat si pe cale hormonala prin hormonii paracrini. Acesti hormoni nu
actioneaza numai asupra sucului intestinal ci au si alte efecte: cresterea peristaltismului,
inhibarea secretiei altor hormoni paracrini care favorizeaza secretiile digestive la alte nivele;
-enterokinina are rolul de a favoriza secretiile de suc intestinal in glandele BrunnerLieberkuhn. Sub actiunea sa se formeaza sucul intestinal bogat in enzime digestive.
-motilina are rolul de a intensifica peristaltismul intestinal favorizand avansarea
alimentelor in curs de digerare si absorbtie prin tractul intestinal.
-VIP( peptida intestinala vasoactiva) are rolul de a dilata venele intestinale si periferice
cu scopul favorizarii absorbtiei intestinale
- GIP (peptide gastric inhibitoare) are rolul de a inhiba secretia sucului gastric
-somatostatina are rolul de a inhiba secretia de hormon de crestere si de secretina.
Enzimele sucului intestinal
Enzime care actioneaza asupra glucidelor: amilaza (are rolul de a hidroliza amidonul),
izomaltaza, dizaharidele, maltaza, zaharaza,lactaza. Absenta lor duce la dereglari in procesul
de digestie manifestate prin balonari si diaree severe. Celuloza nu poate fi digerata de
organismul uman deoarece acesta nu contine celulaza. Celuloza nedigerata are rolul de a
asigura un tranzit intestinal normal.
Enzimele lipolitice: au rolul similar celor din sucul pancreatic.
Enzimele proteolitice sunt: aminopeptidazele, dipeptidaze, tripeptidaze si iminopeptidaze.
Enzimele care actioneaza asupra acizilor nucleici : nucleazele
14
15
CURS 4
BIOCHIMIA FECALELOR
Alimentele nu se digera complet. Tractul intestinal este si o cale de excretie a unor
subst.inutile sau chiar toxice organismului uman. Aceste subst. sunt excretate in tractul
digestiv prin bila sau sunt excretate de catre mucoasa intestinala. Subst. rezultate prin procesul
de digestie sunt eliminate prin anus si se numesc fecale. Fecalele eliminate intr-o singura priza
formeaza un scaun. Rolul fecalelor este:
-eliminarea materialului rezultat prin procesul de digestie;
- de excretie a unor subst. inutile sau toxice.
Analiza fecalelor este importanta pt. ca da informatii despre functionarea tubului digestiv.
Compozitia fecalelor
Fecalele contin:
-subst. nedigerabile de origine alimentara, a caror prezenta nu are semnificatie patologica
-subst.insolubile (ex. sapunuri de calciu si magneziu, oxalati de calciu, fosfati de calciu), care
nu au semnificatie patologica
-subst. digerabile dar nedigerate sau partial digerate,care nu sunt absorbabile, prezenta lor in
cantitati mici este fiziologica. Prezenta fibrelor musculare nedigerate si a granulelor de
amidon in cantitati crescute sugereaza o insuficienta functionala a pancreasului exocrin, iar
prezenta grasimilor sugereaza o insuficienta biliara sau hepatica, o perturbare a circuitului
enterohepatic al acizilor biliari
-subst. digerate dar neabsorbite(acizi grasi liberi, sapunuri, aminoacizi, monozaharide) si
subst. care nu necesita digestie pt. a fi absorbite ( vitaminele). Excesul acestor subst. arata o
perturbare a procesului de absorbtie.
-subst. excretate prin tubul digestiv. Acestea pot fi excretate prin bila(bilirubina) prin mucoasa
intestinala( unele vitamine). In caz de tranzit intestinal prea rapid (diaree) transformarea
bilirubinei este incompleta si culoarea fecalelor devine verzuie (biliverdina) sau galbuie
(bilirubina netransformata). Absenta stercobilinei din fecale sugereaza un icter mecanic, adica
neeliminarea bile in tractul intestinal
-subst. care formeaza circuitul enterohepatic( urobilinogen, colesterol si acizi biliari) sunt
resorbite in ileon, ajung in sangele circulant de unde sunt captate de catre ficat si reeliminate
prin bila. Prezenta lor in fecale este normala, dar excesul lor denota tulburari de absorbtie la
nivelul ileonului, iar absenta lor perturbari hepatice sau biliare.
-subst. rezultate prin actiunea florei intestinale normale asupra subst. neabsorbite. Dintre
acestea sunt subst. utile( unele vitamine), iar altele sunt toxice( cadaverina, putresceina,
indolul, scatolul)
- cantitati mici de mucus sunt prezente in mod fiziologic, dar cantitati mari de mucus
sugereaza o iritatie chimica sau cauzata de infectii, alergii sau colite cronice
-prezenta celulelor epiteliate este fiziologica dar excesul lor arata o iritatie
-prezenta unui nr. mare de leucocite denota un proces inflamator in tractul digestiv
-prezenta multor hematii denota o hemoragie in tractul digestiv. Hematiile intacte denota o
sangerare la capatul tubului digestiv (fisura de anus, hemoroizi); daca hemoragiile au avut loc
in capatul superior, hematiile au aspect decolorat, franjurat, iar fecalele se coloreaza in negru
(melena)
Prezenta florei microbiene are semnificatie patologica, participa la procesul de digestie. In
cazuri patologice locul florei este luat de flora patogena.
-apa este componenta obligatorie a fecalelor. Prin fecale se elimina 100- 300 g apa/zi. Excesul
de apa in scaun duce la diaree, iar scaderea apei duce la constipatii. Cauza cresterii tranzitului
16
17
18
CURS 5
BIOCHIMIA URINII
Rolul rinichilor
Rinichiul are urmatoarele functii:
-rol de excretie a subst. inutile sau chiar toxice organismului ( produsi catabolici, subst.
toxice ingerate, inhalate sau absorbite prin mucoase sau piele)
-rol de conservare a unor subst. utile si necesare organismului (proteine, glucide, lipide,
ioni)
-rol de reglare al unor procese si mentinerea unor echilibre in organism (hematopoieza,
circulatia sanguina, homeostazia ionilor si a apei, mentinerea echilibrului acido-bazic)
In ceea ce priveste homeostazia hidroelectrolitica rinichiul are rol in mentinerea in limite
normale a volumului sanguin (izovolemiei); mentinerea presiunii osmotice (izoosmiei);
mentinerea in limite normale a concentratiei individuale a fiecarui ion in parte (izoioniei);
mentinerea in limite normale a pH-ului sanguin (izohidriei). Fenomenele care se petrec in
rinichi sunt dependente de presiunea efectiva de filtrare (EFP) . Hormonii care intervin in
acest mecanism de reglare sunt: vasopresina (hormon antidiuretic- hormon hipotalamic),
aldosteronul (secretat de suprarenala) si factorul natriuretic ( format in cord).
Formarea urinii
Rinichi umani au masa 250-320g. Unitatea functionala a rinichilor este nefronul
format din: glomeruli ( un ghem de vase sanguine inconjurate de capsula Bowman), tubi
uriniferi formati din ( tub contort proximal, ansa Henle, tub contort distal), tub colector.
Formarea urinii este un proces complex care cuprinde procese de filtrare, osmotice, de
difuziune, de transport activ si procese biochimice complexe caracterizate prin consum
mare de energie. Un sfert din energia rezultata din procesele metabolice este utilizata
pt.functionarea rinichilor.
Procesul de formare a urinii are loc in trei etape:
Ultrafiltrarea care are loc in glomeruli. Este un proces fizic prin care din cei 1500ml
sange recirculat prin glomeruli se formeaza 170-180ml ultrafiltrat (urina primara).
Glomerulii au rolul unei site prin care sunt retinute subst. cu masa moleculara mai mare de
60000, astfel ultrafiltratul este lipsit de proteine si de subst. transportate de proteine
( lipide, bilirubina indirecta). Fenomenele petrecute in glomeruli depind de circulatia
sanguina renala(RBF), circulatia plasmatica renala (RPF), si de presiunea efectiva de
filtrare (EFP). Filtrarea glomerulara este afectata in stari infectioase ale glomerulilor, cand
au loc urmatoarele fenomene: pe de o parte volumul sangelui filtrat scade ducand la
oligurie si anurie (blocaj renal), pe de alta parte permeabilitatea glomerulilor pt.
moleculele mai mari creste ducand la aparitia proteinelor in urina.
Concentrarea si reabsorbtia are loc la nivelul tubilor. Se produce modificarea
raporturilor cantitative ale componentelor ultrafiltratului si chiar reabsorbtia cantitativa a
unora. Acest proces are loc cu consum mare de energie. Subst. care depasesc un anumit
nivel al concentratiei plasmatice sunt eliminate. Pragul renal de eliminare este caracteristic
pt. fiecare subst. in parte. In functie de pragul renal subst. se impart in :
- subst. cu prag inalt ( ex. glucoza)
- subst. cu prag jos (ex. ureea)
- subst. fara prag (ex. subst. toxice)
19
Secretia si excretia tubulara este ultima etapa a formarii urinei, care are loc in tubii renali.
Ca urmare a acestui proces apar in urina subst. care nu au existat in filtratul primar. Aceste
subst. ajung in urina ca urmare a proceselor de conjugare si degradare urmate de transport
activ prin peretele tubular. Subst. care se elimina prin urina pot participa la 3 fenomene:
filtrare glomerulara, reabsorbtie tubulara si secretie tubulara.
Coeficientul de epurare plasmatica a unei subst.( clearance-ul) reprezinta volumul
de plasma epurata intr-un minut de subst. in cauza. Se calculeaza astfel:
Vp= Cu x Vu/ Cp
Vp= volumul de plasma epurat intr-un minut
Vu= volumul de urina format intr-un minut- debitul pe minut
Cp= concentratia plasmatica a subst.
Cu= concentratia urinara a subst.
Subst. care se elimina doar prin filtrare glomerulara( creatinina) au Vp= 125ml/min
Subst care dupa filtrare se reabsorb partial prin tubi au Vp 125ml/min (ureea are 80ml/min)
Subst. excretate doar prin secretie tubulara au Vp= 800ml/min (acidul paraaminohipuric)
Proprietatile fizice ale urinii si interpretarea variatiilor acestora
Urina normala este un lichid a carui culoare variaza de la galben- citrin pana la galben
portocaliu. Intensitatea culorii depinde de concentratia urinii, respectiv pH Urina incolora se
intalneste in poliurii severe, roz- risietica pana la maroniu in hematurii, galben- verzui pana la
verde- brun in pigmentii biliari, brun pana la negru in cazul prezentei melaninei. Exista si
medicamente care coloreaza urina: tetracicline, furazolidon ( galben- portocaliu), piramidonul
(rosu), albastru de metilen (verde- albastrui). Urina normala este limpede. Devine tulbure in
caz de infectii, precipitari ale sarurilor, hematurii.
Densitatea urinii este 1012- 1025. Creste in caz de dereglari hipertonice, diabet zaharat; scade
in poliurii, diabet insipid si zaharat cu poliurie severa, dereglari hidroelectrolitice hipotonice.
Izostenuria ( densitatea urinii= densitatea plasmei) apare in insuficienta renala cu afectare
tubulara.
Debitul este de 800-1500ml/24h. Sub 500ml/24h apare in insuficienta renala, hipohidratari si
dereglari hormonale. Poliuria severa reprezinta 200ml/24h apare in diabet zaharat si insipid,
hipertiroidism, infectii urinare, tratament cu diuretice.
pH-ul este slab acid (5,5-6). Urina normala are un miros specific. In cetonurii capata un miros
de acetona, in infectiile urinare miros amoniacal. Urina poate primi miros specific de la unele
alimente: usturoi, sparanghel, hrean, etc.
Compozitia chimica a urinii
Compusii chimici care pot sa apara in urina sunt:
-compusi obligatoriu patologici: proteine, glucide, saruri biliare, melanogenul, corpii cetonici,
bilirubina glucoronoconjugata, pigmentii sanguini.
-compusi conditionat patologici: urobilinogenul, aminoacizii, porfirinele, acidul uric,ureea,
creatinina, ionii de sodiu, potasiu, calciu, fosfatii.
Compusi obligatoriu patologici
Proteinele apar in caz de boli renale cu afectare glomerulara insotite de prezenta cilindrilor in
sediment, infectii urinare severe. Compozitia proteinelor in caz de glomerulonefrita si
sangerari difera. Electroforeza proteinelor urinare arata ca in caz de glomerulonefrita apare
doar albumina si globulinele cu masa moleculara mica, iar in caz de sangerari au un aspect
identic cu cel din ser. Unele medicamente dau reactie fals pozitiva cu acidul sulfosalicilic
utilizat pt. determinarea calitativa a proteinelor urinare.
20
Glucoza apare la bolnavii cu hiperglicemie la care s-a depasit pragul renal si in caz de diabet
insipid. Reactivii Fehling, Benedict, Nylander reactioneaza identic cu glucoza si alte glucide.
De aceea in interpretarea rezultatelor trebuie avut in vedere posibilitatea acestor confuzii.
Lactozuria apare la femeile insarcinate sau care alapteaza. Reactii fals pozitive dau si unele
medicamente ( vitamina C).
Corpii cetonici apar in cazul intensificarii catabolismului lipidic, in hipertiroidism grav,
inanitie si intoxicatii cu solventi care contin acetona.
Pigmentii biliari( bilirubina) Bilirubina indirecta circula in plasma legata de albumine, fiind
insolubila si nu poate fi eliminata prin urina. Poate fi eliminata doar bilirubina directa, dar
numai atunci cand se acumuleaza (hepatite si icter mecanic)
Pigmentii sanguini Apar in caz de sangerari pe tractul urinar cauzate de infectii sau calculi.
Prezenta lor este insotita de prezenta hematiilor in sedimentul urinar. Femeile inainte, dupa,
dar mai ales in cursul ciclul menstrual prezinta hematii si pigmenti sanguini in urina, dar care
au origine vaginala.Aceasta nu reprezinta hemoglobinurie sau sangerare pe tractul urinar.
Sarurile biliare apar in hepatite.
Melanogenul apare in urina bolnavilor cu melanom malign in fazele acute ale bolii. Este
insotita de o culoare neagra- maronie a urinii, care a stat la aer.
Compusi conditionat patologici
Urobilinogenul se formeaza in tractul intenstinal prin degradarea bilirubinei glucuronoconjugate excretate prin bila. Ajunge in sange prin absorbtie din intestin, de unde este excretat
pe 2 cai: o parte prin bila (formeaza un circuit enterohepatic), iar cealalta parte prin urina;
urobilinogenul este unul componenti urocromului. Nivelul urinar scade (devine absent) in caz
de icter mecanic. Urobilinogenul creste in anemii hemolitice, iar in hepatite poate sa varieze,
cresterea fiind mai frecventa. Acesta poate sa creasca si in stari febrile. Porfirinele dau reactii
fals pozitive, unele medicamente cu caracter de amine aromatice si dupa consumul unor
alimente cum ar fi sparanghelul. De mentionat ca valoarea normala a urobilinogenului este
Normal si nu Absent. Patologica este nu prezenta sa in urina, ci doar cresterea sau disparitia sa
din urina.
Pofirinele sunt intermediari ai sintezei hemoglobinei si ai fermentilor heminici. Cresteri ale
eliminarilor urinare apar in porfirii, in plasma, respectiv in urina, in leucoze, stari febrile,
intoxicatii, etc. Este de mentionat posibilitatea confuziei cu urobilinogenul, avand in vedere ca
da reactie similara cu reactivul Ehrlich utilizat pt. punerea in evidenta a urobilinogenului
urinar. Se gaseste in cantitati reduse in urina omului sanatos; doar cresterea nivelului urinar
este patologica.
Aminoacizii Eliminarile zilnice sunt intre 100-500 mg/24h (exprimate ca azot aminoacidic).
Hiperaminoaciduriile sunt:
a)aminoacidurii selective apar in urina doar anumiti aminoacizi
b) aminoacidurii neselective Cresterea nivelului urinar al tuturor aminoacizilor
Ureea este forma de excretie a amoniacului format prin catabolismul aminoacizilor. Ureea se
formeaza in ficat si este eliminata din organism pe cale renala. Ureea urinara scade in
insuficienta renala. Valorile normale ale ureei urinare 15- 35g/24h. Clearance-ul de uree este
de 80ml/min, mai mic ca al creatininei care nu este reabsorbita.
Creatinina este produsul catabolic al creatininfosfatului. Se elimina pe cale renala, exclusiv
prin filtrare glomerulara, astfel clearance-ul de creatinina este un indicator fidel al integritatii
functiei glomerulare, pt. ca in caz de insuficienta renala cu atingere glomerulara creatinina nu
se elimina, deci nivelul plasmatic creste, iar cel urinar scade.
Valorile normale 0,4-2,1g/24h, iar al clearance-ul 125ml/min.
Acidul uric este produsul catabolic al acizilor nucleici. Nivelul urinar depinde de alimentatie.
Acidul uric se elimina prin urina prin secretie tubulara, astfel eliminarile urinare scad in
21
insuficienta renala. Nivelul scazut al acidului uric urinar se gaseste si in hipouricemii, iar
nivel crescut in hiperuricemii. Unele medicamente interfereaza cu acidul uric dand reactii fals
pozitive: paracetamol, cofeina, salicilat, vitamina C,unele antibiotice. Valori normale 0,081g/24h. Hiperuricuria este periculoasa din cauza formarii calculilor de acid uric sau urati.
Sodiul excretia sodiului creste in dereglari hidroelectrolitice hipertonice, tratament cu
cortizon, cu diuretice. Scaderi ale sodiului apar in dezeechilibre hipotonice,
hiperaldosteronism, tratament cu cortizon, hiperproductie de glucocorticoizi. Valori normale
130-260 mEq/l.
PotasiulValori normale 25-100 mEq/24h Potasiuriile cresc in caz de hiperaldosteronism,
tratament cu cortizon si diuretice, alcaloza. Scaderea potasiului apare in insuficienta renala,
acidoza, tratament cu diuretice care sunt inhibitori ai aldosteronului (spironolactona).
Calciul urinar creste in caz de hipercalcemii: hipertiroidism, osteoliza, hiperparatiroidism,
hipervitaminoza D. Eliminarile de calciu cresc si in caz de regim desodat sau acidoze
metabolice. Scaderi ale calciului apar in hipocalcemii: rahitism, osteomalacie,
hipoparatiroidism, in regim desodat. Valori normale 100- 200 mg/24h. Hipercalcemiile
favorizeaza formarea calculilor urinari si nefrocalcinoza (depunerea de saruri de calciu in
intregul parenchim renal).
Fosfatii Valori normale ale fosfatilor in urina 0,5- 2,2 g/24h. Eliminarile de fosfati sunt
crescute in hiperparatiroidism si hipoivitaminoza D, si scazute in insuficienta renala,
hipoparatiroidism.
Sedimentul urinar se obtine prin centrifugarea urinii. Se examineaza la microscop in vederea
studierii prezentei elementelor figurate, a cilindrilor, a parazitilor, a bacteriilor, a fungilor,
respectiv a cristalelor formate prin precipitarea sarurilor greu solubile. Este o analiza
calitativa. Elementele gasite in sediment se clasifica in:
Sedimentul organizat contine elemente celulare ( leucocite, hematii), cilindrii urinari,
bacterii, fungii si elemente parazitare ( oua de paraziti, chisti, paraziti vii)
Celulele epiteliale In sedimentul urinar se gasesc cateva celule epiteliale plate care provin
din stratul superficial al tractului urinar. Cresterea nr. de celule este un semn al unei iritari a
tractului urinar, care poate fi de natura mecanica sau infectioasa. Tipul celulelor arata masura
infectarii. Daca apar doar celule plate superficiale, afectiunea nu este grava; pt. celule din
stratul intermediar sau celule rotunde renale arata o afectiune mai grava. Celulele epiteliale
pot proveni si din vagin. La femei nr. crescut de celule epiteliale in sediment poate constitui o
indicatie pt. examinarea secretiei vaginale.
Leucocitele apar si in sedimentul urinar al omului sanatos. Nr. crescut al acestora arata o
infectie a tractului urinar.
Hematiile apar in caz de sangerari ale tractului urinar. Prezenta hematiilor in urina in nr. mare
arata aparitia proteinelor in urina, colorarea urinii in roz, rosietic, rosu- brun. Urina femeilor
imediat inainte, in cursul, dupa ciclul menstrual contine hematii de origine vaginala care nu au
semnificatie patologica.
Cilindrii sunt formati din albumina precipitata in tubii renali in cursul formarii urinii din
filtratul primar. Prezenta lor este intotdeauna un semn patologic, arata o permeabilitate
crescuta glomerulara datorata unei infectii. De obicei cilindrii urinari sunt insotiti de
albuminurie masiva. Cilindrii pot fi: hialini, granulosi, leucocitari, hematici, epiteliali,cerosi.
Pseudocilindrii formati din mucus sau urati si nu au semnificatie patologica.
Flora microbiana apare in cazul infectiilor urinare este intotdeauna insotita de leucociturie.
Daca apare flora microbiana care nu este insotita de un nr. crescut de leucocite, atunci flora nu
provine din tractul urinar ci este o suprainfectie. In acest caz se recomanda efectuarea
uroculturii.
Levurile prezenta lor se datoreaza unui recipient murdar, mai rar este de origine vaginala.
22
Trichomonas Vaginalis este un parazit care se gaseste in vaginul femeilor sau uretra
barbatilor infectati. In urina femeilor ajunge prin scurgere vaginala si este intotdeuna insotit
de multe leucocite si flora. In acest caz nu este necesara recoltarea uroculturii.
Amibe Originea lor este fecaliera.
Oua de paraziti In urina se pot gasi oua de Schistosoma Haematobium, care se elimina pe
aceasta cale. Accidental se pot gasi oua de oxiuri sau Echinococus granulosus.
Sedimentul neorganizat contine elemente necelulare
Mucus apare in caz de iritatii pe tractul urinar. Cauza poate fi infectioasa sau de natura
mecanica.
Cristalele de saruri : oxalat de calciu, acidul uric, urati de sodiu, potasiu sau amoniu, fosfati
amoniaco- magnezieni, fosfat de calciu, sulfat de calciu, mai rar tirozina sau leucina. Aparitia
sarurilor in sedimentul urinar nu are o semnificatie patologica, daca nu este insotita de
hematii, mucus, leucocite sau semne clinice care arata o posibila calculoza in tractul urinar.
Deci prezenta sarurilor in urina arata doar o posibilitate de a se forma pe viitor calculi, daca
exista si alti factori favorizanti care persista timp indelungat. In caz ca diagnosticul a fost pus
prin radiografie, ecografie etc. atunci cristalele din sediment completeaza tabloul clinic,
aratand tipul probabil al calculilor.
Proba Addis- Hamburger este o metoda de determinare cantitativa a nr. de elemente
figurate formate in tractul urinar in unitatea de timp. Se recolteaza urina formata in exact 3 ore
in conditii de repaus. Este important a se recoltata odata cantitatea de urina in 3 ore, pt. ca este
necesar sa se cunoasca debitul urinar corect care se calculeaza din cantitatea de urina
recoltata. Valorile normale: 1000 hematii/min, 5000 leucocite/min, 0 cilindrii/min. Proba
Addis- Hamburger se foloseste la aprecierea gravitatii unei afectiuni, dar mai ales pt.
urmarirea evolutiei bolnavilor cu infectii urinare cu antibioticoterapie. De obicei se cere
recoltarea examenului sumar de urina, a probei Addis- Hamburger si uroculturii concomitent.
In mod normal trebuie sa existe o concordanta intre sediment si rezultatul probei AdisHamburger. Neconcordantele se datoreaza de obicei unei recoltari incorecte, dar mai ales unor
scurgeri vaginale.
Modul de recoltare a examenului sumar de urina, a probei Addis- Hamburger si a
uroculturii in mod concomitent
Bolnavul se scoala la ora 3 dimineata, dupa o toaleta locala lasa sa curga un jet de urina la
WC, apoi recolteaza direct intr-un recipient steril cativa ml de urina. Restul de urina se
recolteaza in alt recipient pt. examenul sumar de urina. Doarme din nou si la ora 6 ( dupa
exact 3 ore, perioada in care nu mananca, nu consuma lichide si sta in pat), dupa o noua
toaleta locala recolteaza intr-un recipient separat toata cantitatea de urina pt. proba AddisHamburger. Eticheteaza cele 3 recipiente cu ora recoltarii si datele personale dupa care le
trimite la laborator.
Recoltarea urinii pt. analize cantitative Bolnavul urineaza la ora 6
dimineata,aruncand aceasta proba de urina. Toata urina recoltata in cursul zilei se aduna intrun singur recipient pana a doua zi. Ultima proba de urina recoltata in vas va fi la exact 24h,
deci la ora 6 in ziua care urmeaza. Din aceasta urina aduce la laborator o proba de
aproximativ 100 ml etichetata cu datele personale si cu volumul de urina rezultata in 24h
(necesar pt. calculul debitului zilnic). Rezultatele se exprima raportate la 24h.0
23
24